ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5073/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5073/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Tribunalul București, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

- T.B., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și

alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- D.E., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 și art. 209 alin. (1)

lit. a), g) și i) și alin. (3), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- G.I., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și

alin. (3), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- N.G., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 221 C. pen.

În fapt, s-a reținut că, în noaptea

de 2 noiembrie 1999, inculpatul G.I. și T.B. s-au deplasat în Piața Amzei, au

escaladat o terasă și au pătruns în sediul Fundației S.C., printr-o fereastră

neasigurată și au sustras, din interior, mai multe bunuri, pe care le-au

transportat la locuința inculpatului N.G. În cursul aceleiași nopți, inculpații

G.I. și T.B., după ce au luat de la inculpatul N.G. o geantă de voiaj, s-au

reîntors în sediul Fundației, împreună cu inculpatul D.E., care a rămas afară,

pentru a asigura paza.

Inculpații G.I. și T.B. au intrat în

sediul societății, de unde au sustras alte bunuri pe care le-au ascuns într-o

încăpere, la subsolul clădirii. O parte din bunuri au fost duse la inculpatul

N.G. spre a fi vândute, acesta înstrăinând un aparat fax.

Prin sentința penală nr. 871 din 21

decembrie 2001, Tribunalul București, secția a II–a penală, în baza art. 334 C.

proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul T.B., din

art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) alin. (3), cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1)

lit. a), g) și i), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; pentru inculpatul

D.E., din art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit.

a), g) și i) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în

art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și

i), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; pentru inculpatul G.I., din art. 208

și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) alin. (3), cu aplicarea art. 37 lit. a)

C. pen., în art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i), cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen.; pentru inculpatul N.G., din art. 221 C. pen., în art. 221,

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 221, cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen., inculpatul N.G. a fost condamnat la un an și 6 luni

închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen.

În baza art. 208 și art. 209 alin.

(1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul

G.I. a fost condamnat la 4 ani și 6 luni închisoare; s-a făcut aplicarea art.

71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat

liberarea condiționată pentru restul neexecutat din sentința penală nr. 17/1996

a Tribunalului Botoșani, de 134 zile.

S-a contopit pedeapsa aplicată prin

sentința penală, cu restul rămas neexecutat de 134 de zile, inculpatul având de

executat pedeapsa cea mai grea, de 4 ani și 6 luni închisoare; s-a făcut

aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a constatat că inculpatul este

arestat în altă cauză.

În baza art. 208 alin. (1) și art.

209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,

inculpatul T.B. a fost condamnat la 5 ani și 6 luni închisoare; s-a făcut

aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 39, art. 34 și art. 35

C. pen., s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta sentință penală nr.

1030/1999 a Judecătoriei sectorului 1 București, urmând ca inculpatul să

execute 5 ani și 6 luni închisoare; s-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C.

pen.

În baza art. 36 C. pen., s-a dedus

prevenția de la data de 3 ianuarie 2000, la zi.

S-a constatat că inculpatul se află în

executarea pedepsei de un an și 9 luni închisoare, aplicată prin sentința

penală nr. 1030/1999 a Judecătoriei sectorului 1 București de la data de 3

ianuarie 2000 la zi.

S-a dispus retragerea formelor de

executare, emise în baza acelei sentințe penale și emiterea de noi forme de

executare.

În baza art. 26, raportat la art.

208 și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i), cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen., inculpatul D.E. a fost condamnat la 5 ani închisoare; s-a făcut aplicarea

art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 39 lit. a) C. pen., s-a

contopit pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, de 3 ani și 4 luni

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 929/1998 a Judecătoriei

sectorului 3 București, definitivă, prin decizia penală nr. 602/1999 a Curții de

Apel București, urmând să execute o pedeapsă de 5 ani închisoare.

S-a dedus prevenția inculpatului de

la data de 7 noiembrie 1995, la data de 21 august 1998, executată în baza

sentinței penale nr. 992/1998 și de la data de 9 februarie 2000, la zi. A fost

menținută starea de arest a inculpatului.

S-a constatat prejudiciul parțial

acoperit, prin restituirea către partea civilă: Fundația S.C.

Inculpații au fost obligați, în

solidar, la 100.000.000 lei către partea civilă Fundația S.C.

Inculpații T.B. și G.I. au fost

obligați la 1.000.000.000 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Inculpații D.E. și N.G. au fost

obligați la câte 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri, au

declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații G.I.,

T.B. și N.G.

Curtea de Apel București, secția a

II–a penală, prin decizia nr. 277/ A din 14 mai 2002 a admis apelul Parchetului

de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței atacate și, a respins, ca

nefondate, apelurile inculpaților N.G., G.I. și T.B., împotriva aceleiași

sentințe.

În apelul parchetului, a desființat,

în parte, sentința apelată și, rejudecând, în fond:

inculpatului N.G., de la un an și 6 luni închisoare, la 3 ani închisoare.

spor de pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, inculpatul având de executat 7

ani închisoare.

spor de 2 ani și 6 luni închisoare, inculpatul având de executat, în final, 8

ani închisoare.

A înlăturat aplicarea art. 35 C.

pen., pentru acest inculpat.

A aplicat dispozițiile art. 350 C.

proc. pen., pentru acest inculpat.

pen., a contopit pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului D.E., cu

restul rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 992/1998 a Judecătoriei sectorului 3 București,

inculpatul având de executat 5 ani închisoare, majorată cu un spor de 2 ani și

6 luni închisoare, în final, având de executat 7 ani și 6 luni închisoare.

Deduce detenția inculpatului D.E.,

de la 9 februarie 2000, la data punerii în libertate.

Inculpații recurenți, cărora li s-au

respins recursurile, au fost obligați la cheltuieli judiciare către stat,

dispunându-se ca onorariul avocatului din oficiu, pentru inculpatul D.E. să se

suporte din fondul Ministerului Justiției.

Instanța de control judiciar a

reținut că inculpatului T.B. nu i-au fost aplicate una sau mai multe pedepse

complementare și nici una sau mai multe măsuri de siguranță, motiv pentru care

nu se impune aplicarea art. 35 C. pen., cu privire la acest inculpat.

Instanța trebuia să dispună în baza

art. 88 C. pen. și în baza dispozițiilor art. 36 alin. (3) C. pen., deducerea

prevenției acestui inculpat, de la data de 3 ianuarie 2000, la zi.

Întrucât inculpatul T.B. a fost

arestat preventiv în prezenta cauză începând cu data de 3 ianuarie 2000, măsura

arestării preventive fiindu-i prelungită din 30 în 30 de zile, instanța

trebuia, în baza art. 350 C. proc. pen., să mențină starea de arest, cu privire

la acest inculpat.

24 octombrie 1998 a Judecătoriei sectorului 3 București, definitivă, prin

decizia penală nr. 602 din 23 aprilie 1999 a Curții de Apel București,

inculpatul D.E. a fost condamnat la 3 ani și 4 luni închisoare.

A fost arestat preventiv, de la 7

noiembrie 1995 la 21 august 1998.

Fapta pentru care este cercetat în

prezenta cauză a fost săvârșită în data de 2 noiembrie 1999.

Întrucât inculpatul a executat în

parte pedeapsa anterioară și anume 2 ani, 9 luni și 15 zile închisoare instanța

trebuia, în baza art. 39 alin. (2) C. pen., să dispună contopirea restului

rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare și anume 6 luni și

15 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză.

În baza art. 34 lit. b) C. pen.,

trebuia să-i aplice, apoi, o pedeapsă rezultantă și să deducă prevenția de la

data de 9 februarie 2000, la zi. În mod greșit, instanța a contopit, în baza

art. 39 lit. a) C. pen., pedeapsa aplicată în prezenta cauză, cu pedeapsa de 3

ani și 4 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 992/1998 a

Judecătoriei sectorului 3, București.

inculpați prezintă un grad ridicat de pericol social. Săvârșirea infracțiunii de

furt, în condițiile prevăzute de art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen.,

demonstrează o mai mare stăruință, din partea inculpaților, în realizarea

hotărârii infracționale și, deci, un mai ridicat grad de pericol social. De

asemenea, un grad ridicat de pericol social prezintă și cel care îi sprijină pe

cei care au săvârșit infracțiunea, în condițiile menționate, în vederea

valorificării bunurilor obținute din săvârșirea infracțiunii, beneficiind,

totodată, de aceste bunuri.

Modul de operare folosit, înțelegerea

prealabilă, perseverența infracțională a inculpaților, aceștia fiind condamnați

anterior pentru comiterea unor infracțiuni de același gen, denotă o

periculozitate sporită a acestora, ceea ce face necesară majorarea pedepsei

aplicate acestora.

Pe cale de consecință, Curtea va

aprecia apelurile inculpaților ca nefondate.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și

inculpații G.I., T.B., D.E. și N.G.

Parchetul, în recursul său, a arătat

că hotărârea instanței de apel este nelegală, sub aspectul pedepselor aplicate

inculpaților G.I., T.B. și D.E., încălcându-se dispozițiile art. 34 alin. (2)

C. pen., care, nu permit, ca prin contopire să se depășească totalul pedepselor

stabilite de instanță, pentru infracțiunile concurente.

Inculpații, în recursurile lor, au

criticat pedepsele aplicate deoarece, mai ales, prin sporurile aplicate, sunt

prea mari, reflectând, o greșită individualizare.

Examinând recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații G.I., T.B. și

D.I., în raport de criticile formulate și de actele și probele dosarului,

Curtea constată că, într-adevăr, acestea sunt întemeiate, prin mărimea

sporurilor aplicate inculpaților, aplicându-se, în fapt, pedepse, ce prin

mărime, încalcă dispozițiile art. 34 alin. (2) C. proc. pen.

În atare situație, Curtea va trebui

să admită respectivele recursuri și în baza art. 385

15

pct. 2 lit.

d) C. proc. pen., să caseze decizia atacată și hotărârea instanței de fond,

reducând sporurile aplicate celor trei recurenți, de așa natură, încât,

pedepsele aplicate să fie legale și corect individualizate.

Se vor menține celelalte dispoziții

privind pe inculpați.

Pentru inculpatul T.B., se va deduce

din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive, la zi.

Cu privire la inculpatul G.I., se va

constata că este arestat în altă cauză.

În ce privește recursul inculpatului

N.G., Curtea va trebui să facă aplicațiunea art. 385

15

alin. (1)

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respingându-l ca nefondat, pedeapsa aplicată

fiind nu numai legală, dar și bine individualizată, în raport de criteriile

stabilite de legiuitor, prin prevederile art. 72 C. pen.

Văzând și reglementările privind

plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a plății onorariilor de

avocați, pentru apărările din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații G.I., T.B. și D.E.

împotriva deciziei penale nr. 277/ A din 14 mai 2002 a Curții de Apel

București, secția II-a penală.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 871 din 21 decembrie 2001 a Tribunalului București, secția II-a

penală, cu privire la individualizarea pedepselor aplicate.

Reduce sporul de pedeapsă pentru

inculpatul T.B. de la 2 ani și 6 luni închisoare la un an și 6 luni închisoare,

în final inculpatul având de executat pedeapsa de 7 ani închisoare.

Reduce sporul de pedeapsă pentru

inculpatul D.E., de la 2 ani și 6 luni închisoare la 6 luni închisoare, în

final inculpatul având de executat pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare.

Înlătură sporul de pedeapsă aplicat

inculpatului G.I. de 2 ani și 6 luni închisoare, în final inculpatul având de

executat pedeapsa de 4 ani și 10 luni închisoare.

Menține celelalte dispoziții.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului T.B., timpul arestării preventive de la 3 ianuarie 2000 la 7

noiembrie 2003.

Constată că inculpatul G.I. este

arestat în altă cauză.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul N.G. împotriva aceleiași decizii.

Obligă pe recurentul inculpat N.G.

să plătească statului suma de 1.400.000 lei, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Onorariile pentru apărarea din

oficiu a inculpaților G.I., T.B. și D.E., în sumă de câte 400.000 lei, se vor

plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

noiembrie 2003.