ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5311/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 541 din 5

iunie 2003, Tribunalul București le-a condamnat pe inculpatele:

-

m.g.,

în baza art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13

C. pen., la 5 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen.

A fost dedusă prevenția inculpatei

de la 6 februarie 2002 la 5 iunie 2003 și menținută măsura arestării

preventive.

- R.G., în baza art. 211 alin. (2)

lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen.

A fost dedusă prevenția de la 6

februarie 2002 la 5 iunie 2003 și menținută măsura arestării preventive.

S-a luat act că partea vătămată G.I.

nu se constituie parte civilă.

Inculpatele au fost obligate,

fiecare la cheltuieli judiciare către stat și onorariul pentru apărătorul din

oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiției.

Instanța a reținut, în fapt, că la

data de 6 februarie 2002, inculpatele M.G. și R.G., aflate în autobuzul 220 în

București, au identificat-o pe partea vătămată G.I., aflată în același mijloc

de transport și și-au propus să o jefuiască.

În acest scop, ambele inculpate au

coborât în stația de pe str. Luică, în care a coborât și partea vătămată, pe

care au urmărit-o și după ce s-a îndepărtat puțin au îmbrâncit-o într-un gard,

unde inculpata R.G. a controlat-o în buzunare. Încercând să scape prin fugă,

partea vătămată a fost lovită cu cotul de inculpata M.G. și adusă din nou lângă

gard, unde inculpata R.G. i-a sustras portofelul care conținea acte.

Încercând să dispară, inculpatele au

fost imobilizate de organul de poliție, alertat de persoanele din zona, care au

observat ce se întâmplă.

Portofelul a fost ridicat de la

inculpata R.G. și restituit părții vătămate.

Împotriva acestei hotărâri

instanțele au declarat apel, solicitând reducerea pedepselor.

Prin decizia penală nr. 417 din 22

iulie 2003, Curtea de Apel București a respins, ca nefondate, apelurile

inculpatelor, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică.

Decizia penală sus-menționată a fost

atacată cu recurs de către inculpate, nemotivat în scris, însă susținut oral în

sensul reducerii pedepselor.

Verificând hotărârea atacată în baza

materialului de la dosar, Curtea constată că motivul invocat de inculpate,

întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14

C. proc. pen., nu este fondat.

Situația de fapt a fost corect

reținută de instanțe, iar inculpatele și-au recunoscut vinovăția.

Încadrarea juridică este legală.

La stabilirea pedepselor s-a ținut

seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol

social al infracțiunii săvârșite, limitele de pedeapsă prevăzute de lege,

împrejurările comiterii faptei și persoana inculpatelor.

Tratamentul sancționator diferit

aplicat inculpatelor este consecința stării de recidivă reținută inculpatei

R.G., condamnată anterior, în anii 1994 și 1999 la două pedepse de peste 3 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt, fiind eliberată ultima dată

din penitenciar la 12 ianuarie 1999.

Reducerea pedepsei, aplicate în

imediata apropiere a minimului special prevăzut de lege pentru infracțiunea

săvârșită, așa cum solicită inculpatele, nu se justifică, acestea fiind, astfel

cum au fost individualizate, necesare realizării funcțiilor de constrângere și

reeducare ale sancțiunii și scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Întrucât nu se constată nici din

examinarea din oficiu a hotărârilor existența vreunui caz de casare dintre cele

prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., recursurile

inculpatelor urmează să fie respinse ca nefondate.

În conformitate cu dispozițiile art.

385

7

alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C.

proc. pen., din pedepsele aplicate se va deduce timpul reținerii și al

arestării preventive a inculpatelor, de la 6 februarie 2002 la 19 noiembrie

2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpatele M.G. și R.G. împotriva deciziei penale nr. 417/ A din

22 iulie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedepsele aplicate

ambelor inculpate timpul arestării preventive de la 6 februarie 2002 la 19

noiembrie 2003.

Obligă pe fiecare recurentă

inculpată să plătească statului suma de câte 1.500.000 lei cheltuieli

judiciare, din care câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 noiembrie 2003.