ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6560/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1090 din 9 septembrie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpații: 1. – Șt.A.M. la câte 7 ani și 9 luni închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen. (două fapte) și la 7 ani închisoare, pentru aceeași infracțiune, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 7 ani și 9 luni închisoare. 2. – G.V.V.

la câte 3 ani și 9 luni închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele din același cod (două fapte) și la 3 ani și 7 luni închisoare, pentru aceeași infracțiune, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele din același cod. În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 3 ani și 9 luni închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată sus-numitului inculpat minor prin sentința penală nr. 94 din 30 ianuarie 2003 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 397/2003 a Curții de Apel București și executarea ei alături de pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul minor urmând să execute 5 ani și 9 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului Șt.A.M., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata de 3 ani. Pe latură civilă, s-a constatat că părțile vătămate C.G., C.M.

și S.A. nu s-au constituit părți civile în cauză. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt. În seara zilei de 11 noiembrie 2003, inculpații se aflau în stația R.A.T.B. a autobuzului 136, aici ei observându-le pe C.G. și C.M., având în mâini, câte o sacoșă voluminoasă. Instantaneu, s-au hotărât să le urmărească pe cele două fete, sens în care au urcat în autobuz și au coborât la aceeași stație de destinație ca și ele. În continuare, inculpații s-au luat după cele două fete și au intrat în același bloc de locuințe, iar în lift, le-au întrebat la ce etaj doresc să ajungă. După mai multe discuții, după ce liftul a fost pus în funcțiune, la un moment dat, G.V.V.

l-a blocat, el cerându-le fetelor să le dea sumele de bani avute asupra lor. Întrucât fetele au refuzat, inculpatul Șt.A.M. i-a cerut celuilalt să scoată cuțitul pentru a le arăta că vor fi violentate dacă nu se supun. La rândul său, inculpatul G.V.V. a scos briceagul avut asupra sa și l-a îndreptat spre C.G., concomitent el verificându-i buzunarele, de aici luând un pachet de țigări și o brichetă. Celălalt inculpat a controlat buzunarele lui C.M., la ea însă, negăsind bani sau vreun bun. Ajungând la etajul 5 al blocului, inculpații le-au cerut fetelor să părăsească liftul, dar înainte de aceasta, Șt.A.M. a smuls din mâna lui C.M., cele două sacoșe. S-a mai reținut că la 4 decembrie 2003, folosind același procedeu, inculpații au deposedat-o pe S.A., de suma de 1.000.000 lei.

Împotriva sentinței, inculpații au declarat apeluri, motivul invocat fiind netemeinicia pedepselor aplicate, considerate a fi prea mari în raport cu atitudinea de recunoaștere a faptelor avută de inculpați pe parcursul procesului penal. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 808 din 28 octombrie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de cei doi inculpați. Inculpații, în termenul legal, au declarat recursuri împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel, cazul de casare invocat de ambii recurenți fiind cel prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., respectiv, s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. Recursurile declarate nu sunt fondate.

Probatoriul administrat a relevat că inculpații au săvârșit câte trei infracțiuni de tâlhărie, fapte cu grad ridicat de pericol social mărit și de împrejurarea că ei au acționat conjugat, la intervale relativ mici de timp, ei neaflându-se la prima încălcare a legii penale. Raportând cauzei criteriile generale de individualizare a pedepselor așa cum sunt prevăzute în art. 72 C. pen., se reține că pedeapsa de 7 ani și 9 luni închisoare, stabilită pentru inculpatul Șt.A.M. și de 5 ani și 9 luni închisoare, pentru inculpatul minor G.V.V., executabile în regim de privare de libertate, sunt corespunzătoare și scopului pedepsei, așa cum prevede art. 52 C. pen. Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de inculpați nefiind fondate, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., vor fi respinse. În conformitate cu dispozițiile art. 192 C. proc. pen., inculpații recurenți vor fi obligați să plătească cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G.V.V. și Șt.A.M. împotriva deciziei penale nr. 808 A din 28 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului G.V.V., timpul arestării preventive de la 27 octombrie 2002, la 30 iulie 2003, și de la 9 decembrie 2003, la 7 decembrie 2004. Constată că inculpatul Șt.A.M. este arestat în altă cauză. Obligă pe recurenți la plata sumei de câte 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 decembrie 2004.