ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4319/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 908 din 8 octombrie

2002, Tribunalul București, secția I penală, a dispus condamnarea inculpaților:

- B.I.N.;

- A.S., pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., la 7 ani închisoare inculpatul B.I.N. și la 4 ani prin

aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen., inculpatul A.S.

S-a constatat că, partea vătămată nu

s-a constituit parte vătămată.

S-a dedus din pedeapsă timpul

arestării preventive și s-a dispus obligarea acestora la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că, în ziua de 16 iunie 2002, în jurul orelor 16,00, partea

vătămată C.M. se deplasa pe Bd. Camil Ressu.

La un moment dat cei doi inculpați

s-au ridicat de pe bancă, au urmărit-o îndeaproape și prin spate, inculpatul

B.I.N. i-a prins geanta pe care partea vătămată o purta pe umăr și a tras

puternic rămânând cu baierele în mână, motiv pentru care aceasta a prins geanta

în brațe, ghemuindu-se la pământ.

Cei doi inculpați s-au năpustit

asupra sa, încercând prin violență să sustragă geanta, ceea ce au reușit, după

care au fugit, pentru a evita mașina echipajului de poliție care fusese

alertat.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel inculpații. Inculpatul A.S. a cerut schimbarea încadrării

juridice a faptei în tentativă la infracțiunea de tâlhărie, întrucât

deposedarea a efectuat-o celălalt inculpat și în subsidiar, reducerea pedepsei,

iar inculpatul B.I.N. sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei.

Prin decizia penală nr. 752/ A din

18 noiembrie 2002, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis

apelul inculpatului B.I.N. și prin aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., i-a

redus pedeapsa la 5 ani închisoare, respingând apelul inculpatului A.S.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs inculpații cerând reducerea pedepselor dându-se eficiență

circumstanțelor atenuante.

Recursurile sunt nefondate.

Din actele dosarului rezultă că

instanțele au reținut corect situația de fapt, făcând o încadrare juridică

legală faptelor comise.

Sub aspectul individualizării

pedepselor aplicate se constată că în mod just au fost apreciate criteriile

generale prevăzute de art. 72 C. pen.

De altfel, instanțele au apreciat

judicios cuantumul pedepselor în raport cu pericolul social concret și natura

infracțiunii, modul de acționare, cuantumul prejudiciului, care a fost acoperit

prin restituire, poziția sinceră a inculpatului A.S. și persoana inculpatului

B.I. care este tânăr și în final a recunoscut săvârșirea infracțiunii, încât o

reducere a acestora nu e justificată pentru atingerea scopului educativ

preventiv al pedepselor.

Pentru aceste considerente, Curtea,

în temeiul prevederilor art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondate recursurile. Se va deduce din pedepse perioadele

arestării preventive.

Văzând și prevederile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații A.S. și B.I.N. împotriva

deciziei penale nr. 752 din 18 noiembrie 2002 a Curții de Apel București,

secția a II-a penală.

Deduce din pedepse, perioada

arestării preventive a inculpatului B.I.N. de la 16 iunie 2002, iar pentru

inculpatul A.S. de la 17 iunie 2002, până la 8 octombrie 2003.

Obligă pe inculpatul A.S. la plata

sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe inculpatul B.I.N. la plata

sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

octombrie 2003.