ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2935/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1128 din 2

decembrie 2002, Tribunalul București, secția I penală, l-a condamnat pe

inculpatul B.N.B. la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea,

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit.

a) și art. 76 lit. b) din același cod și în condițiile art. 71 și art. 64 C.

pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsă detenția de la 13 iunie 2002, la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

menținut starea de arest a inculpatului.

A constatat recuperat prin

restituire prejudiciul cauzat părții vătămate N.S., care nu s-a constituit

parte civilă în cauză.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul la 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către

stat, din care 300.000 lei onorariu avocat oficiu, a fost avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel,

tribunalul a reținut următoarele:

În seara zilei de 13 iunie 2002, în

jurul orelor 22,00, în timp ce partea vătămată se deplasa pe B-dul Ferdinand

spre domiciliul său, la intersecția cu str. Ziduri, a fost atacată de

inculpatul B.N.B., care a încercat să-i sustragă geanta de pe umăr. Încercând

să se opună acțiunii inculpatului, partea vătămată a apucat de geantă trăgând-o

spre ea, însă, inculpatul a tras mai puternic, determinând căderea acesteia pe

asfalt după care a fost târâtă cca. 2 m, agățată de cureaua genții, până când

cureaua s-a rupt.

După ce a reușit să o deposedeze de

geantă pe partea vătămată, inculpatul a luat-o la fugă în direcția Pantelimon.

Evenimentul a fost observat de

martorii E.L. și N.I.R., agenți de pază la firma C.R.P., care au pornit în

urmărirea inculpatului reușind să-l prindă după cca. 22 m.

Inculpatul a fost dus la sediul

firmei C.R.P., iar ulterior la sediul secției 9 poliție. Geanta a fost

restituită părții vătămate, care nu s-a constituit parte civilă.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și

inculpatul.

Parchetul de pe lângă Tribunalul

București a criticat sentința primei instanțe pentru netemeinicie, sub aspectul

individualizării pedepsei, apreciind că în mod greșit instanța a reținut în

favoarea inculpatului circumstanțe atenuante.

S-a motivat că, în raport de

împrejurările în care a comis fapta, de persoana inculpatului ce a dat dovadă

de periculozitate săvârșind o infracțiune cu violență, se impunea aplicarea

unei pedepsei mai aspre.

Inculpatul în apelul său, a cerut

reducerea pedepsei întrucât a recunoscut și regretat fapta, are un copil minor

și nu este cunoscut cu antecedente penale.

Prin decizia penală nr. 109/ A din

26 februarie 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a apreciat

întemeiată critica parchetului și a pronunțat următoarea hotărâre:

A admis apelul declarat de acesta, a

desființat în parte sentința atacată și rejudecând în fond a înlăturat

dispozițiile art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. și a majorat pedeapsa

aplicată inculpatului la 5 ani închisoare.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale hotărârii atacate și a fost respins ca nefondat apelul

inculpatului.

Instanța de control judiciar a

motivat în esență, că, în mod greșit tribunalul a reținut în favoarea

inculpatului circumstanțe atenuante și a redus pedeapsa sub minimul special

prevăzut de lege, având în vedere modalitatea în care a fost comisă fapta, prin

târârea părții vătămate, cca. 2 m, pentru a reuși să o deposedeze de geantă, pe

timp de noapte și într-un loc public, situație în care nu se impunea reținerea

circumstanțelor atenuante.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs inculpatul B.N.B., care prin apărătorul său, a

criticat hotărârea pronunțată pentru motivul de casare, prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând în esență reducerea pedepsei.

Prin memoriul scris depus la dosar,

inculpatul, deși a invocat ca motive de casare dispozițiile art. 385

9

pct. 2, 10, 17, 17

1

și 14 C. proc. pen., în dezvoltarea acestora nu

a contestat săvârșirea faptei sau vinovăția reținută în sarcina sa, ci

dimpotrivă, s-a limitat să critice doar pedeapsa ca fiind aplicată într-un

cuantum prea mare în raport de fapta săvârșită, solicitând în final reținerea

în favoarea sa a dispozițiilor art. 74 și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.

Recursul declarat este nefondat.

Examinând actele și lucrările

dosarului în raport de critica formulată și prevederile legale, Curtea Supremă

de Justiție, constată că, instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și

temeinică atunci când a înlăturat circumstanțele atenuante reținute în favoarea

inculpatului de prima instanță, și a aplicat o pedeapsă orientată către minimul

special prevăzut de lege pentru această infracțiune.

Astfel, în mod corect, instanța de

control judiciar a avut în vedere atât elementele ce circumstanțiază favorabil

persoana inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale și atitudinea

sinceră din cursul procesului, atunci când a aplicat minimul special de

pedeapsă pentru fapta săvârșită, dar, în același timp, a avut în vedere și

gradul de pericol social concret al faptei comise, modalitatea în care a fost

săvârșită, pe timp de noapte și în loc public, prin târârea părții vătămate

aproximativ 2 m pentru a reuși să-i sustragă geanta, atunci când a înlăturat

circumstanțele atenuante reținute și a aplicat o pedeapsă în cuantumul arătat.

Prin urmare, cum motivul de recurs

este neîntemeiat, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența

unor cazuri de casare din cele prevăzute de dispozițiile art. 389

9

alin.

(3) C. proc. pen., care pot fi luate în examinare din oficiu, secția penală a

Curții Supreme de Justiție, în temeiul dispozițiile art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat, cu obligarea

inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 88 C.

pen., va deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 13

iunie 2002, la 19 iunie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.N.B., împotriva deciziei penale nr. 109/ A din 26 februarie

2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsă durata reținerii

și arestării preventive de la 13 iunie 2002, la 19 iunie 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.400.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 iunie 2003.