ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2935/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1128 din 2 decembrie 2002, Tribunalul București, secția I penală, l-a condamnat pe inculpatul B.N.B. la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) din același cod și în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă detenția de la 13 iunie 2002, la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului. A constatat recuperat prin restituire prejudiciul cauzat părții vătămate N.S., care nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 lei onorariu avocat oficiu, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele: În seara zilei de 13 iunie 2002, în jurul orelor 22,00, în timp ce partea vătămată se deplasa pe B-dul Ferdinand spre domiciliul său, la intersecția cu str. Ziduri, a fost atacată de inculpatul B.N.B., care a încercat să-i sustragă geanta de pe umăr. Încercând să se opună acțiunii inculpatului, partea vătămată a apucat de geantă trăgând-o spre ea, însă, inculpatul a tras mai puternic, determinând căderea acesteia pe asfalt după care a fost târâtă cca.

2 m, agățată de cureaua genții, până când cureaua s-a rupt. După ce a reușit să o deposedeze de geantă pe partea vătămată, inculpatul a luat-o la fugă în direcția Pantelimon. Evenimentul a fost observat de martorii E.L. și N.I.R., agenți de pază la firma C.R.P., care au pornit în urmărirea inculpatului reușind să-l prindă după cca. 22 m. Inculpatul a fost dus la sediul firmei C.R.P., iar ulterior la sediul secției 9 poliție. Geanta a fost restituită părții vătămate, care nu s-a constituit parte civilă. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul. Parchetul de pe lângă Tribunalul București a criticat sentința primei instanțe pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei, apreciind că în mod greșit instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante.

S-a motivat că, în raport de împrejurările în care a comis fapta, de persoana inculpatului ce a dat dovadă de periculozitate săvârșind o infracțiune cu violență, se impunea aplicarea unei pedepsei mai aspre. Inculpatul în apelul său, a cerut reducerea pedepsei întrucât a recunoscut și regretat fapta, are un copil minor și nu este cunoscut cu antecedente penale. Prin decizia penală nr. 109/ A din 26 februarie 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a apreciat întemeiată critica parchetului și a pronunțat următoarea hotărâre: A admis apelul declarat de acesta, a desființat în parte sentința atacată și rejudecând în fond a înlăturat dispozițiile art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen.

și a majorat pedeapsa aplicată inculpatului la 5 ani închisoare. Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate și a fost respins ca nefondat apelul inculpatului. Instanța de control judiciar a motivat în esență, că, în mod greșit tribunalul a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante și a redus pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere modalitatea în care a fost comisă fapta, prin târârea părții vătămate, cca. 2 m, pentru a reuși să o deposedeze de geantă, pe timp de noapte și într-un loc public, situație în care nu se impunea reținerea circumstanțelor atenuante. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.N.B., care prin apărătorul său, a criticat hotărârea pronunțată pentru motivul de casare, prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., solicitând în esență reducerea pedepsei. Prin memoriul scris depus la dosar, inculpatul, deși a invocat ca motive de casare dispozițiile art. 385 9 pct. 2, 10, 17, 17 1 și 14 C. proc. pen., în dezvoltarea acestora nu a contestat săvârșirea faptei sau vinovăția reținută în sarcina sa, ci dimpotrivă, s-a limitat să critice doar pedeapsa ca fiind aplicată într-un cuantum prea mare în raport de fapta săvârșită, solicitând în final reținerea în favoarea sa a dispozițiilor art. 74 și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. Recursul declarat este nefondat. Examinând actele și lucrările dosarului în raport de critica formulată și prevederile legale, Curtea Supremă de Justiție, constată că, instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică atunci când a înlăturat circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpatului de prima instanță, și a aplicat o pedeapsă orientată către minimul special prevăzut de lege pentru această infracțiune.

Astfel, în mod corect, instanța de control judiciar a avut în vedere atât elementele ce circumstanțiază favorabil persoana inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră din cursul procesului, atunci când a aplicat minimul special de pedeapsă pentru fapta săvârșită, dar, în același timp, a avut în vedere și gradul de pericol social concret al faptei comise, modalitatea în care a fost săvârșită, pe timp de noapte și în loc public, prin târârea părții vătămate aproximativ 2 m pentru a reuși să-i sustragă geanta, atunci când a înlăturat circumstanțele atenuante reținute și a aplicat o pedeapsă în cuantumul arătat. Prin urmare, cum motivul de recurs este neîntemeiat, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de dispozițiile art. 389 9 alin. (3) C. proc.

pen., care pot fi luate în examinare din oficiu, secția penală a Curții Supreme de Justiție, în temeiul dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. În temeiul dispozițiilor art. 88 C. pen., va deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 13 iunie 2002, la 19 iunie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N.B., împotriva deciziei penale nr. 109/ A din 26 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 13 iunie 2002, la 19 iunie 2003. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 19 iunie 2003.