ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4532/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 584 din 3 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Brașov, inculpatul B.D. a fost condamnat, între alții, la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. proc. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a constatat că partea vătămată M.F. nu s-a constituit parte civilă. S-a reținut că inculpatul B.D. și ceilalți doi inculpați sunt arestați în altă cauză. Fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. În fapt, s-a reținut că, la data de 21 martie 2003, în jurul orelor 21,00, inculpații minor I.L.

și S.C. condamnați, de asemenea, în cauză, au acceptat propunerea inculpatului B.D. de a sustrage bunurile părții vătămate M.F. care se deplasa pe str. Carpaților din Brașov și care era în stare de ebrietate. Conform înțelegerii, inculpatul I.L. a acostat-o pe partea vătămată solicitându-i o tigaie, moment în care s-au apropiat ceilalți doi inculpați. Toți inculpații au imobilizat-o pe partea vătămată, au ținut-o de mâini, au agresat-o și i-au sustras portofelul. Partea vătămată a căzut pe asfalt protejându-și capul cu mâinile. O persoană de sex feminin, care nu a putut fi identificată a început să țipe și le-a cerut inculpaților să dea drumul părții vătămate. Speriați de țipetele femeii, inculpații au fugit de la locul faptei.

Portofelul a fost dat de inculpatul S.C. inculpatului I.L. care a constatat că acesta nu conținea bani ci doar un card VISA. Inculpatul a aruncat portofelul și a păstrat cardul pe care, la 22 martie 2003, l-a pierdut în locuința lui S.I. Pe parcursul cercetărilor cardul a fost restituit părții vătămate. Prin decizia penală nr. 10/ Ap/MF din 13 mai 2005, pronunțată de Tribunalul Brașov, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate împotriva sentinței de inculpații B.D. și S.C. S-a reținut că este neîntemeiată susținerea inculpatului B.D. că nu a participat la comiterea faptei, aceasta fiind infirmată de declarațiile constante ale celorlalți participanți la săvârșirea infracțiunii, coroborate cu declarațiile părții vătămate.

Instanța de apel a avut în vedere și faptul că inculpatul B.D. a refuzat să dea declarații în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești și abia în faza apelului a acceptat să fie audiat, ocazie cu care a susținut că nu a comis fapta pentru ca, în ultimul cuvânt, să nu mai susțină acest lucru, solicitând numai reducerea pedepsei. S-a apreciat că pedepsele aplicate celor doi apelanți au fost just individualizate în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și nu se justifică reducerea acestora. Inculpatul B.D. a declarat recurs în motivarea căruia a susținut că pedeapsa aplicată a fost greșit individualizată impunându-se reducerea acestuia sub limita minimă prevăzută de lege ca efect al reținerii unor circumstanțe atenuante conform art. 74 C. pen.

Recursul își găsește temeiul în dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar nu este fondat. Curtea reține că s-a aplicat inculpatului pedeapsa minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă, în condițiile în care tâlhăria a fost comisă în timpul nopții, de trei persoane împreună, în loc public și în condițiile agravantei prevăzute de art. 75 lit. c) C. pen. Se constată că în raport cu modalitatea concretă și împrejurările în care fapta a fost comisă, simplul fapt că inculpatul nu are antecedente penale și că prejudiciul cauzat este modic, nu poate avea valoarea unor circumstanțe atenuante în sensul art. 74 C. pen. Reținând că din examinarea cauzei nu rezultă nici existența vreunui caz de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Curtea reține că inculpatul este aresta în altă cauză. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.D. împotriva deciziei penale nr. 10/ Ap/MF din 13 mai 2005 a Curții de Apel Brașov, secția pentru minori și familie. Constată că inculpatul este arestat în altă cauză. Obligă contestatorul inculpat la plata sumei 160 lei noi (1.600.000 lei vechi), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei noi (400.000 lei vechi), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 iulie 2005.