ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4532/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 584 din 3

noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Brașov, inculpatul B.D. a fost

condamnat, între alții, la o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin.

(2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. proc. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

S-a constatat că partea vătămată M.F.

nu s-a constituit parte civilă.

S-a reținut că inculpatul B.D. și

ceilalți doi inculpați sunt arestați în altă cauză.

Fiecare inculpat a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt, s-a reținut că, la data de

21 martie 2003, în jurul orelor 21,00, inculpații minor I.L. și S.C. condamnați,

de asemenea, în cauză, au acceptat propunerea inculpatului B.D. de a sustrage

bunurile părții vătămate M.F. care se deplasa pe str. Carpaților din Brașov și

care era în stare de ebrietate.

Conform înțelegerii, inculpatul I.L.

a acostat-o pe partea vătămată solicitându-i o tigaie, moment în care s-au

apropiat ceilalți doi inculpați.

Toți inculpații au imobilizat-o pe

partea vătămată, au ținut-o de mâini, au agresat-o și i-au sustras portofelul.

Partea vătămată a căzut pe asfalt

protejându-și capul cu mâinile. O persoană de sex feminin, care nu a putut fi

identificată a început să țipe și le-a cerut inculpaților să dea drumul părții

vătămate.

Speriați de țipetele femeii,

inculpații au fugit de la locul faptei.

Portofelul a fost dat de inculpatul

S.C. inculpatului I.L. care a constatat că acesta nu conținea bani ci doar un

card VISA. Inculpatul a aruncat portofelul și a păstrat cardul pe care, la 22

martie 2003, l-a pierdut în locuința lui S.I.

Pe parcursul cercetărilor cardul a

fost restituit părții vătămate.

Prin decizia penală nr. 10/ Ap/MF

din 13 mai 2005, pronunțată de Tribunalul Brașov, au fost respinse, ca

nefondate, apelurile declarate împotriva sentinței de inculpații B.D. și S.C.

S-a reținut că este neîntemeiată

susținerea inculpatului B.D. că nu a participat la comiterea faptei, aceasta

fiind infirmată de declarațiile constante ale celorlalți participanți la

săvârșirea infracțiunii, coroborate cu declarațiile părții vătămate.

Instanța de apel a avut în vedere și

faptul că inculpatul B.D. a refuzat să dea declarații în cursul urmăririi

penale și al cercetării judecătorești și abia în faza apelului a acceptat să

fie audiat, ocazie cu care a susținut că nu a comis fapta pentru ca, în ultimul

cuvânt, să nu mai susțină acest lucru, solicitând numai reducerea pedepsei.

S-a apreciat că pedepsele aplicate

celor doi apelanți au fost just individualizate în raport cu criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen. și nu se justifică reducerea acestora.

Inculpatul B.D. a declarat recurs în

motivarea căruia a susținut că pedeapsa aplicată a fost greșit individualizată

impunându-se reducerea acestuia sub limita minimă prevăzută de lege ca efect al

reținerii unor circumstanțe atenuante conform art. 74 C. pen.

Recursul își găsește temeiul în

dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar nu este

fondat.

Curtea reține că s-a aplicat

inculpatului pedeapsa minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă, în

condițiile în care tâlhăria a fost comisă în timpul nopții, de trei persoane

împreună, în loc public și în condițiile agravantei prevăzute de art. 75 lit.

c) C. pen.

Se constată că în raport cu

modalitatea concretă și împrejurările în care fapta a fost comisă, simplul fapt

că inculpatul nu are antecedente penale și că prejudiciul cauzat este modic, nu

poate avea valoarea unor circumstanțe atenuante în sensul art. 74 C. pen.

Reținând că din examinarea cauzei nu

rezultă nici existența vreunui caz de casare care să poată fi luat în

considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Curtea reține că inculpatul este

aresta în altă cauză.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.D. împotriva deciziei penale nr. 10/ Ap/MF din 13 mai

2005 a Curții de Apel Brașov, secția pentru minori și familie.

Constată că inculpatul este arestat

în altă cauză.

Obligă contestatorul inculpat la

plata sumei 160 lei noi (1.600.000 lei vechi), cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat din care, suma de 40 lei noi (400.000 lei vechi), reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 iulie 2005.