ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5710/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta A.E. a chemat în judecată Casa Județeană

de Pensii Dolj, solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta să dispună

anularea hotărârilor de revizuire emise de pârâtă cu nr. 193/2000, nr. 46/2005,

nr. 99/2007 și nr. 27/2008, ca fiind nelegale, dar și îndreptarea erorii materiale

strecurate în dispozitivul sentinței nr. 681/2004.

Curtea de Apel Craiova,

prin sentința nr. 1 din 06 ianuarie 2009, a respins ca inadmisibilă cererea de îndreptare

a erorii materiale și a disjuns petitul având ca obiect anularea hotărârilor de

revizuire privind acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Prin precizările formulate

la data de 03 februarie 2009 reclamanta A.E. a solicitat instanței să oblige pârâta

să respecte procedura prevăzută de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 189/2000, să

anuleze hotărârile de revizuire sus-indicate și, să emite o nouă hotărâre de acordare

a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 așa cum s-a prevăzut prin sentința

nr. 681 din 04 noiembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, definitivă și

irevocabilă.

În caz contrar, a solicitat

și aplicarea unei amenzi contravenționale și daune cominatorii pentru întârzierea

punerii în executare a sentinței nr. 681/2004 a Curții de Apel.

Curtea de Apel Craiova,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 189 din 21 mai 2009,

a dispus respingerea contestației formulată de A.E.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că în cauză există autoritate de lucru judecat, așa

încât contestația formulată de A.E., nu poate fi primită.

Astfel, s-a reținut că

în ceea ce privește hotărârea nr. 99 din 23 ianuarie 2007 emisă de Casa Județeană

de Pensii Dolj, prin acest act s-a revizuit hotărârea nr. 46 din 04 ianuarie 2005

în conformitate cu decizia nr. 3975 din 14 noiembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, decizie cu caracter irevocabil.

De asemenea, s-a reținut

și faptul că prin hotărârea nr. 27/2008 s-a respins contestația împotriva hotărârii

nr. 99/2007.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamanta A.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut că

instanța a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere privind întoarcerea executării

silite, întemeiată pe dispozițiile art. 404

1

alin. (1) și art. 404

2

alin. (3) C. proc. civ., precum și a deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție

nr. 790/2007.

Recurenta solicită casarea

sau modificarea hotărârii recurate nr. 189 din 21 mai 2009, întrucât a fost pronunțată

într-un dosar disjuns ce nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere cu privire

la întoarcerea executării silite.

Recurenta a mai susținut

că, în mod greșit i-au fost acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000

pe doar două perioade fragmentate (06 septembrie 1940-22 iunie 1941 și 25 martie

1944-06 martie 1945), deoarece ea a făcut dovada strămutării pentru întreaga perioadă,

astfel:

- cu certificatul din

13 ianuarie 2009 pentru perioada 06 septembrie 1940-22 iunie 1941;

- cu certificatul din

05 iulie 2005 pentru perioada 22 iunie 1941-24 martie 1944 și

- cu certificatul din

31 iulie 2000 pentru perioada 25 martie 1944-06 martie 1945.

Recursul este nefondat.

În fapt, reclamanta A.E.

a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Dolj, solicitând instanței să oblige

pârâta la recunoașterea calității de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea

nr. 189/2000, pentru perioada 06 septembrie 1940-06 martie 1945, începând cu data

de 01 decembrie 2000.

În motivarea acțiunii

a arătat că prin hotărârea nr. 193 din 28 august 2002 pârâta i-a recunoscut calitatea

de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 pe perioada 25 martie

1944-06 martie 1945, însă, ulterior, având o nouă dovadă a strămutării sale emisă

de Arhivele Naționale Constanța, a formulat o nouă cerere prin care a solicitat

pârâtei să-i acorde indemnizația prevăzută de lege pentru întreaga perioadă, respectiv

06 septembrie 1940-06 martie 1945, având în vedere că a făcut parte din primul val

de strămutați, suferind astfel două strămutări.

Prin sentința civilă

nr. 585 din 27 iunie 2003, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea reclamantei, a anulat decizia din 2002 emisă de pârâtă

și a constatat că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000

pentru perioada 01 ianuarie 1942-06 martie 1945.

Recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Dolj împotriva acestei sentințe a fost admis de către Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin

decizia nr. 797 din 26 februarie 2004, a fost casată sentința atacată și trimisă

cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Prin sentința nr. 681

din 04 noiembrie 2004, rejudecând cauza, Curtea de Apel Craiova a trimis-o la Comisia

de aplicare a Legii nr. 189/2000 de pe lângă Casa Județeană de Pensii Dolj, pentru

a soluționa prin hotărâre cererea reclamantei formulată la data de 25 martie 2003,

privind acordarea drepturilor prevăzute de lege.

Astfel, pârâta Casa Județeană

de Pensii Dolj a emis decizia nr. 46 din 04 ianuarie 2005, de revizuire a hotărârii

nr. 193/2002, care, din nou a fost contestată în instanță de către reclamantă.

Prin sentința nr. 192/2005,

Curtea de Apel Craiova a admis acțiunea reclamantei, anulând hotărârea nr. 46 din

04 ianuarie 2005, fiind revizuită hotărârea nr. 193/2002 emisă de pârâtă, în sensul

că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de O.U.G. nr. 105/1999 și pentru

perioada 06 septembrie 1940-22 iunie 1941, cu menținerea celorlalte dispoziții ale

actului revizuit.

Recursul declarat de pârâtă

împotriva sentinței nr. 192/2005 a fost admis de către Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 4532/2005,

a fost casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Totodată,

prin aceeași decizie a fost respins recursul reclamantei A.E.

În rejudecare, Curtea

de Apel Craiova, prin sentința civilă nr. 35/2006, a admis în parte acțiunea reclamantei,

a anulat hotărârea nr. 46/2005 și hotărârea nr. 193/2002 emise de pârâtă, stabilind

că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 și pentru

perioada 06 septembrie 1940-22 iunie 1941, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii

nr. 193/2002.

Prin sentința nr. 118/2006,

Curtea de Apel Craiova a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr.

35/2006.

Atât reclamanta, cât și

pârâta au declarat recurs împotriva acestor două sentințe.

Prin decizia nr. 3975

din 14 noiembrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis recursurile declarate de Casa Județeană de Pensii

Dolj și A.E. împotriva sentinței civile nr. 118/2006 a Curții de Apel Craiova, secția

de contencios administrativ și fiscal, a modificat în parte sentința atacată, a

anulat hotărârea nr. 46/2005 și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre de revizuire

a hotărârii nr. 193/2002, prin care să acorde reclamantei drepturile prevăzute de

Legea nr. 189/2000 pentru perioada 06 septembrie 1940-22 iunie 1941 de la data de

01 aprilie 2003 și pentru perioada 25 martie 1944-06 martie 1945 de la data de 01

aprilie 2002.

De asemenea, a menținut

restul dispozițiilor sentinței nr. 118/2006 și a respins recursul reclamantei A.E.

împotriva sentinței nr. 35/2006 a aceleiași instanțe ca tardiv formulat.

Prin urmare, pârâta Casa

Județeană de Pensii Dolj a emis o nouă hotărâre, respectiv hotărârea nr. 99 din

23 ianuarie 2007 prin care a revizuit hotărârea nr. 46/2005 conform deciziei irevocabile

a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3975/2006.

Reclamanta a solicitat,

însă, modificarea și a acestei hotărâri, pe considerentul că nu s-a ținut cont de

certificatul eliberat de Arhivele Naționale ale Județului Constanța, astfel că prin

hotărârea nr. 27 din 19 iunie 2008 emisă de pârâtă, s-a menținut hotărârea de revizuire

nr. 99 din 23 ianuarie 2007, cu motivarea că a fost pronunțată conform deciziei

irevocabile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, unde acest act a fost prezentat.

Contestația formulată

de reclamantă împotriva hotărârii nr. 27/2008 a fost respinsă de Curtea de Apel

Craiova, prin sentința nr. 244 din 07 octombrie 2008, sentință irevocabilă prin

respingerea recursului de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, prin decizia nr. 1846 din 31 martie 2009.

Pe cale de consecință,

se constată că referitor la hotărârea nr. 27 din 19 iunie 2008 există autoritate

de lucru judecat cu cauza de față, în care se contestă același act.

Cât privește hotărârea

nr. 99 din 23 ianuarie 2007, urmează să se constate că prin această hotărâre, pârâta

a revizuit hotărârea nr. 46 din 04 ianuarie 2005 conform deciziei irevocabile a

Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3975 din 14 noiembrie 2006. Prin hotărârea

nr. 27/2008 s-a respins contestația împotriva hotărârii nr. 99/2007.

Potrivit dispozițiilor

art. 1201 C. civ., „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are

același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute

de ele în contra lor, în aceeași calitate”.

Autoritatea lucrului judecat

face parte din categoria prezumțiilor legale absolute, expres prevăzută de lege.

Puterea lucrului judecat prezumă că hotărârea judecătorească irevocabilă corespunde

adevărului, nicio autoritate neputând răsturna această prezumție legală absolută.

Față de considerentele

arătate și având în vedere dispozițiile art. 1201 C. civ., în mod corect instanța

de fond, constatând că există autoritate de lucru judecat, a dispus respingerea

contestației formulată de reclamantă.

Examinând și din oficiu

hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se

existența motivelor de casare, recursul declarat de reclamanta A.E., va fi respins

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.E. împotriva sentinței civile nr. 189 din 21 mai 2009 a Curții de Apel Craiova,

secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 10 decembrie 2009.