ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4133/2011

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 4472 din 21 octombrie 2010,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A.(N.)E., în

contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței nr. 507 din

17 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal.

Pentru a pronunța

această soluție, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, în esență, că

obiectul litigiului este identic cu cel care a făcut obiectul dosarului în care

s-a pronunțat sentința nr. 244/2009, respectiv constatarea calității

reclamantei de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000,

pentru perioada 22 iunie 1941-24 martie 1944; așa fiind, reține instanța de

recurs, în mod corect a apreciat prima instanță că, în cauză, operează

instituția autorității de lucru judecat, nefiind relevantă susținerea

reclamantei în sensul că a invocat prevederile Legii 296/2009, de vreme ce, în

justificarea pretențiilor, în cuprinsul celor două cereri, au fost invocate

aceleași motive de fapt și de drept.

Împotriva deciziei

nr. 4472 din data de 21 octombrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat în termen legal

cerere de revizuire recurenta A.(N.)E., prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare

de atac de retractare introduse și schimbarea în tot a deciziei atacate în sensul

admiterii recursului declarat împotriva sentinței nr. 507 din data de 17 decembrie

2009 a Curți de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Revizuenta a învederat,

prin motivele cererii, că prin decizia nr. 4472 din data de 21 octombrie 2010 Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a menținut

o stare de ilegalitate ce vatămă pe recurentă, și nu s-a pronunțat motivat asupra

motivelor de casare invocate, asupra lipsei încheierii de dezbateri de la fond,

asupra nerespectării procedurii de respingere a cererii îndreptate intimatei, asupra

dovezilor administrate la dosarul cauzei.

Cererea de revizuire este

inadmisibilă.

Revizuirea fiind o cale

de atac extraordinară, de retractare, se poate exercita numai în cazurile și în

condițiile expres prevăzute de lege. Revizuirea unei hotărâri rămase definitive

în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță

de recurs atunci când evocă fondul se poate cere în prezența unuia din cazurile

indicate de pct. 1-10 ale art. 322 C. proc. civ..

Rezultă, din conținutul

textului legal mai sus citat, că pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri

pronunțate de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță

să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât

cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții

legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre ipoteze

urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății. Nu pot forma

prin urmare obiectul revizuirii - întrucât nu evocă fondul - hotărârile instanțelor

de recurs prin care s-a respins recursul ori, deși a fost admis, s-a dispus casarea

cu trimitere, și nici hotărârile instanțelor de recurs prin care s-a soluționat

doar o excepție, cu caracter absolut, fără a se evoca fondul. Cu alte cuvinte, în

concret, nu pot forma obiectul revizuirii, neevocând fondul, hotărârile instanțelor

de recurs prin care se declină competența de soluționare a acestei căi de atac,

prin care se dă o soluție urmare actelor de dispoziție procesuală pe care le pot

face părțile (în caz de renunțare la judecata recursului, la judecata acțiunii sau

la dreptul dedus judecății, precum și de încheiere a unei tranzacții), prin care

se respinge sau se anulează recursul în temeiul unei excepții procesuale, prin care

se constată perimarea recursului, prin care se anulează recursul ca neregulat introdus,

ca netimbrat sau ca insuficient timbrat, prin care se constată nulitatea recursului,

sau prin care se respinge recursul ca nefondat sau ca tardiv. De asemenea, nu pot

forma obiectul acestei căi extraordinare de atac de retractare, hotărârile de casare

intermediare prin care s-a admis recursul și s-a casat cu reținere sau cu trimitere.

Se reține, în litigiu,

că prin decizia nr. 4472 din data de 21 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, nu a fost evocat fondul

procesului, al litigiului, ci s-a dispus respingerea recursului declarat de recurenta

A.(N.)E. ca nefondat, cu consecința implicită a menținerii ca legală și temeinică

a sentinței civile nr. 507 din data de 17 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova,

secția de contencios administrativ și fiscal. În aceste condiții, având în vedere

și dispozițiile art. 326 alin. (3) din C. proc. civ. care prevăd că la judecarea

cererii de revizuire dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și

la faptele pe care se întemeiază, urmează a se respinge ca inadmisibilă cererea

de revizuire a deciziei nr. 4472 din data de 21 octombrie 2010 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, formulată de

revizuenta A.(N.)E..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A.(N.)E.

împotriva deciziei nr. 4472 din 21 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 septembrie

2011.