ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4133/2011

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 4472 din 21 octombrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A.(N.)E., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței nr. 507 din 17 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, în esență, că obiectul litigiului este identic cu cel care a făcut obiectul dosarului în care s-a pronunțat sentința nr. 244/2009, respectiv constatarea calității reclamantei de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 22 iunie 1941-24 martie 1944; așa fiind, reține instanța de recurs, în mod corect a apreciat prima instanță că, în cauză, operează instituția autorității de lucru judecat, nefiind relevantă susținerea reclamantei în sensul că a invocat prevederile Legii 296/2009, de vreme ce, în justificarea pretențiilor, în cuprinsul celor două cereri, au fost invocate aceleași motive de fapt și de drept.

Împotriva deciziei nr. 4472 din data de 21 octombrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat în termen legal cerere de revizuire recurenta A.(N.)E., prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac de retractare introduse și schimbarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii recursului declarat împotriva sentinței nr. 507 din data de 17 decembrie 2009 a Curți de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Revizuenta a învederat, prin motivele cererii, că prin decizia nr. 4472 din data de 21 octombrie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a menținut o stare de ilegalitate ce vatămă pe recurentă, și nu s-a pronunțat motivat asupra motivelor de casare invocate, asupra lipsei încheierii de dezbateri de la fond, asupra nerespectării procedurii de respingere a cererii îndreptate intimatei, asupra dovezilor administrate la dosarul cauzei. Cererea de revizuire este inadmisibilă. Revizuirea fiind o cale de atac extraordinară, de retractare, se poate exercita numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege. Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere în prezența unuia din cazurile indicate de pct. 1-10 ale art. 322 C. proc.

civ.. Rezultă, din conținutul textului legal mai sus citat, că pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri pronunțate de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății. Nu pot forma prin urmare obiectul revizuirii - întrucât nu evocă fondul - hotărârile instanțelor de recurs prin care s-a respins recursul ori, deși a fost admis, s-a dispus casarea cu trimitere, și nici hotărârile instanțelor de recurs prin care s-a soluționat doar o excepție, cu caracter absolut, fără a se evoca fondul.

Cu alte cuvinte, în concret, nu pot forma obiectul revizuirii, neevocând fondul, hotărârile instanțelor de recurs prin care se declină competența de soluționare a acestei căi de atac, prin care se dă o soluție urmare actelor de dispoziție procesuală pe care le pot face părțile (în caz de renunțare la judecata recursului, la judecata acțiunii sau la dreptul dedus judecății, precum și de încheiere a unei tranzacții), prin care se respinge sau se anulează recursul în temeiul unei excepții procesuale, prin care se constată perimarea recursului, prin care se anulează recursul ca neregulat introdus, ca netimbrat sau ca insuficient timbrat, prin care se constată nulitatea recursului, sau prin care se respinge recursul ca nefondat sau ca tardiv.

De asemenea, nu pot forma obiectul acestei căi extraordinare de atac de retractare, hotărârile de casare intermediare prin care s-a admis recursul și s-a casat cu reținere sau cu trimitere. Se reține, în litigiu, că prin decizia nr. 4472 din data de 21 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, nu a fost evocat fondul procesului, al litigiului, ci s-a dispus respingerea recursului declarat de recurenta A.(N.)E. ca nefondat, cu consecința implicită a menținerii ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 507 din data de 17 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. În aceste condiții, având în vedere și dispozițiile art. 326 alin. (3) din C. proc.

civ. care prevăd că la judecarea cererii de revizuire dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, urmează a se respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire a deciziei nr. 4472 din data de 21 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, formulată de revizuenta A.(N.)E..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de A.(N.)E. împotriva deciziei nr. 4472 din 21 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2011.