ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4472/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta

A.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, obligarea

acesteia să-i recunoască drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, modificată și completată, pentru perioada 22

iunie 1941-24 martie 1944.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a invocat prevederile Legii nr. 296 din 28 septembrie 2009, prin care

a fost modificat art. 1 din O.G. nr. 105/1999, arătând că, în temeiul acestui act

normativ, a formulat cerere la autoritatea pârâtă, înregistrată în 08 octombrie

2009, la care a primit răspuns negativ.

Prin întâmpinarea formulată

în cauză, pârâta a ridicat excepția autorității de lucru judecat, invocând prevederile

art. 166 C. proc. civ. și art. 1201 C. civ. Astfel, a învederat că, prin sentința

nr. 331 din 01 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1789/54/2009 al Curții

de Apel Craiova, s-a respins acțiunea reclamantei prin care solicitase acordarea

acelorași drepturi ca în pricina de față.

Prin sentința nr. 507

din 17 decembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta A.E. în contradictoriu cu pârâta

Casa Județeană de Pensii Dolj.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut, în esență, că prin sentința nr. 244 din 07

octombrie 2008, Curtea de Apel Craiova a respins acțiunea reclamantei, având ca

obiect anularea hotărârii de revizuire emisă de autoritatea pârâtă la data de 19

iunie 2008, prin care a fost respinsă cererea privind acordarea drepturilor prevăzute

de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 22 iunie 1941-24 martie 1944, constatând astfel

că s-a soluționat irevocabil solicitarea reclamantei de recunoaștere a calității

sale, de beneficiar al acestor drepturi.

reclamantă

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs recurenta-reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

invocând prevederile art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de atac,

recurenta-reclamantă a susținut, în esență, că instanța de fond, pe de o parte,

a reținut în mod greșit autoritatea de lucru judecat, față de sentința nr. 331

din 01 octombrie 2009, întrucât cererea sa de chemare în judecată a fost întemeiată

pe dispozițiile Legii nr. 296/2009, dispoziții ce au fost ignorate, apreciază, iar

pe de altă parte, nu s-a pronunțat în privința daunelor morale și cominatorii solicitate.

Totodată, a mai arătat

recurenta-reclamantă că autoritatea pârâtă nu a respectat prevederile Legii nr.

189/2000, întrucât cererea înregistrată în 08 octombrie 2009 nu a fost soluționată

prin hotărâre motivată, ci printr-o adresă.

Prin întâmpinarea formulată,

intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței

de fond, invocând sentința nr. 331 din 01 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum

și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

motivelor de recurs invocate

Prin demersul judiciar

inițiat la data de 09 iunie 2009, reclamanta a chemat în judecată autoritatea pârâtă,

solicitând obligarea acesteia la emiterea unei hotărâri care să-i recunoscă calitatea

de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 22 iunie 1941-24 martie 1944,

iar prin sentința nr. 331 din 01 octombrie 2009, Curtea de Apel Craiova a respins

acțiunea, constatând autoritate de lucru judecat, având în vedere îndeplinirea triplei

identități de părți, obiect și cauză, conform art. 1201 C. civ., în raport de sentința

nr. 244 din 07 octombrie 2008 pronunțată de aceeași instanță, sentință rămasă irevocabilă

prin decizia nr. 1846 din 31 martie 2009, a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția contencios administrativ și fiscal.

Din considerentele sentinței

aflate în control judiciar, se observă că judecătorul fondului a reținut în mod

corect situația de fapt și în contextul deja redat în expunerea rezumativă sus-menționată,

a constatat că prin sentința nr. 244 din 07 octombrie 2008, Curtea de Apel Craiova

a respins acțiunea reclamantei, având ca obiect anularea hotărârii de revizuire

emisă de autoritatea pârâtă la data de 19 iunie 2008, prin care a fost respinsă

cererea reclamantei de revizuire a hotărârii din 23 februarie 2007 privind acordarea

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 22 iunie 1941-24

martie 1944, fiind menținută această din urmă hotărâre.

Excepția autorității de

lucru judecat a fost invocată în temeiul art. 166 C. proc. civ. de pârâtă prin întâmpinarea

formulată.

În fața instanței de fond,

care a observat că este întemeiată în raport de sentința nr. 244 din 07 octombrie

2008 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, constatând

existența triplei identități la care face trimitere art. 1201 C. civ. privind autoritatea

de lucru judecat.

Este evident că obiectul

litigiului de față este identic cu cel care a făcut obiectul dosarului în care s-a

pronunțat sentința nr. 244/2009, respectiv constatarea calității reclamantei de

beneficiar al drepurilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioda 22

iunie 1941-24 martie 1944.

Având în vedere că excepția

autorității de lucru judecat este o excepție de fond, peremptorie și absolută, singura

soluție legală este aceea de respingere a acțiunii, nefiind relevantă susținerea

reclamantei în sensul că a invocat prevederile Legii nr. 296/2009, întrucât în justificarea

pretențiilor, în cuprinsul celor două cereri, au fost invocate aceleași motive de

fapt și de drept.

în recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca

nefondat, recursul formulat de recurenta-reclamantă A.E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.E. împotriva sentinței nr. 507 din 17 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova,

secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 octombrie 2010.