ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4472/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, obligarea acesteia să-i recunoască drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, modificată și completată, pentru perioada 22 iunie 1941-24 martie 1944. În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat prevederile Legii nr. 296 din 28 septembrie 2009, prin care a fost modificat art. 1 din O.G. nr. 105/1999, arătând că, în temeiul acestui act normativ, a formulat cerere la autoritatea pârâtă, înregistrată în 08 octombrie 2009, la care a primit răspuns negativ.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a ridicat excepția autorității de lucru judecat, invocând prevederile art. 166 C. proc. civ. și art. 1201 C. civ. Astfel, a învederat că, prin sentința nr. 331 din 01 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1789/54/2009 al Curții de Apel Craiova, s-a respins acțiunea reclamantei prin care solicitase acordarea acelorași drepturi ca în pricina de față. 2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 507 din 17 decembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta A.E. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că prin sentința nr. 244 din 07 octombrie 2008, Curtea de Apel Craiova a respins acțiunea reclamantei, având ca obiect anularea hotărârii de revizuire emisă de autoritatea pârâtă la data de 19 iunie 2008, prin care a fost respinsă cererea privind acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 22 iunie 1941-24 martie 1944, constatând astfel că s-a soluționat irevocabil solicitarea reclamantei de recunoaștere a calității sale, de beneficiar al acestor drepturi. 3. Recursul declarat de reclamantă Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta-reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 1 C. proc.

civ. În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a susținut, în esență, că instanța de fond, pe de o parte, a reținut în mod greșit autoritatea de lucru judecat, față de sentința nr. 331 din 01 octombrie 2009, întrucât cererea sa de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 296/2009, dispoziții ce au fost ignorate, apreciază, iar pe de altă parte, nu s-a pronunțat în privința daunelor morale și cominatorii solicitate. Totodată, a mai arătat recurenta-reclamantă că autoritatea pârâtă nu a respectat prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât cererea înregistrată în 08 octombrie 2009 nu a fost soluționată prin hotărâre motivată, ci printr-o adresă. 4. Apărarea intimatei-pârâte Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond, invocând sentința nr. 331 din 01 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 , Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate Prin demersul judiciar inițiat la data de 09 iunie 2009, reclamanta a chemat în judecată autoritatea pârâtă, solicitând obligarea acesteia la emiterea unei hotărâri care să-i recunoscă calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 22 iunie 1941-24 martie 1944, iar prin sentința nr. 331 din 01 octombrie 2009, Curtea de Apel Craiova a respins acțiunea, constatând autoritate de lucru judecat, având în vedere îndeplinirea triplei identități de părți, obiect și cauză, conform art. 1201 C. civ., în raport de sentința nr. 244 din 07 octombrie 2008 pronunțată de aceeași instanță, sentință rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1846 din 31 martie 2009, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Din considerentele sentinței aflate în control judiciar, se observă că judecătorul fondului a reținut în mod corect situația de fapt și în contextul deja redat în expunerea rezumativă sus-menționată, a constatat că prin sentința nr. 244 din 07 octombrie 2008, Curtea de Apel Craiova a respins acțiunea reclamantei, având ca obiect anularea hotărârii de revizuire emisă de autoritatea pârâtă la data de 19 iunie 2008, prin care a fost respinsă cererea reclamantei de revizuire a hotărârii din 23 februarie 2007 privind acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 22 iunie 1941-24 martie 1944, fiind menținută această din urmă hotărâre. Excepția autorității de lucru judecat a fost invocată în temeiul art. 166 C. proc.

civ. de pârâtă prin întâmpinarea formulată. În fața instanței de fond, care a observat că este întemeiată în raport de sentința nr. 244 din 07 octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, constatând existența triplei identități la care face trimitere art. 1201 C. civ. privind autoritatea de lucru judecat.

Este evident că obiectul litigiului de față este identic cu cel care a făcut obiectul dosarului în care s-a pronunțat sentința nr. 244/2009, respectiv constatarea calității reclamantei de beneficiar al drepurilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioda 22 iunie 1941-24 martie 1944. Având în vedere că excepția autorității de lucru judecat este o excepție de fond, peremptorie și absolută, singura soluție legală este aceea de respingere a acțiunii, nefiind relevantă susținerea reclamantei în sensul că a invocat prevederile Legii nr. 296/2009, întrucât în justificarea pretențiilor, în cuprinsul celor două cereri, au fost invocate aceleași motive de fapt și de drept. 2. Soluția pronunțată în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-reclamantă A.E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.E. împotriva sentinței nr. 507 din 17 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2010.