ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3898/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta C.V. a arătat că înțelege să conteste

hotărârea nr. 72 din 24 august 2009 a Casei Județene de Pensii Dolj - Comisia de

aplicare a prevederilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare

(Legea nr. 189/2000 și Legea nr. 323/2004), cu privire la momentul acordării drepturilor

înserat în această hotărâre, respectiv 01 septembrie 2009, arătând că solicită ca

plata acestor drepturi să se facă începând cu intrarea în vigoare a Legii nr. 189/2000.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat, în esență, că a solicitat acordarea drepturilor cuvenite conform

O.G. nr. 105/1999 încă de la apariția Legii nr. 189/2000, însă nu a primit răspuns

cu privire la această solicitare, până la emiterea hotărârii contestate în prezenta

cauză, astfel încât acordarea drepturilor cuvenite începând cu 01 septembrie 2009

nu este justificată.

Curtea de Apel Craiova,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 406 din 30

octombrie 2009 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta C.V.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că cererile depuse de reclamantă în dovedirea acțiunii, formulate

în perioada 2002-2005 nu pot fi reținute ca determinante în cauză, deoarece acestea

privesc în principal decizia de pensionare a reclamantei, iar nu drepturile cuvenite

acesteia în temeiul O.G. nr. 105/1999.

Chiar dacă, prin cererea

din ianuarie 2002, reclamanta amintește și dispozițiile Legii nr. 189/2000, din

analiza acesteia nu se poate reține decât că are ca obiect tot decizia de pensionare

a reclamantei.

Mai mult, în situația

în care reclamanta în ianuarie 2002 ar fi înțeles să promoveze o cerere pentru acordarea

drepturilor cuvenite potrivit O.G. nr. 105/1999, iar autoritatea administrativă

nu ar fi răspuns la acesta, reclamanta era în drept să se plângă de refuzul autorității

de a-i soluționa cererea în termele și condițiile prescrise de dispozițiile Legii

nr. 29/1990, în vigoare la acea dată, ceea ce nu poate conduce decât la ideea că

singura cerere formulată de reclamantă expres cu privire la drepturile sale cuvenite

potrivit O.G. nr. 105/1999 este aceea din 20 august 2009, care a fost soluționată

de autoritatea pârâtă cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

Împotriva acestei sentințe

considerară nelegală și netemeinică a formulat recurs reclamanta C.V.

Recurenta a reiterat motivele

susținute în fața instanței de fond, solicitând, în esență, să i se modifice decizia

de pensionare din anul 1990, în sensul majorării pensiei. Totodată, a solicitat

ca aceste drepturi să-i fie acordate de la data formulării sesizărilor, respectiv

din anul 2002.

Recursul este nefondat.

În fapt, reclamanta C.V.

contestă hotărârea nr. 72 din 24 august 2009, emisă de Comisia de aplicare a Legii

nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii Dolj, hotărâre prin care i-au fost

acordate drepturile prevăzute de acest act normativ, începând cu data de 01 septembrie

2009 (art. 5 din Legea nr. 189/2000).

Pentru a emite această

hotărâre (nr. 72/2009), pârâta a avut în vedere cererea reclamantei înregistrată

]n 20 august 2009 și înscrisurile doveditoare depuse de aceasta în susținerea cererii

sale.

Deși reclamanta nu a mai

depus ulterior o altă cerere la Casa Județeană de Pensii Dolj, prin care să solicite

aceste drepturi, totuși, fără a dovedi acest lucru, susține că ar fi solicitat drepturile

aflate în litigiu încă din anul 2000.

Cât privește cererile

din perioada 2002-2005, în mod corect instanța de fond a reținut că acestea nu sunt

relevante în cauza de față, de vreme ce privesc decizia de pensionare a reclamantei,

iar nu drepturile cuvenite acesteia în temeiul O.G. nr. 105/1999.

Mai mult, faptul că reclamanta

ar fi înțeles să promoveze o cerere pentru acordarea drepturilor prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, iar pârâta nu ar fi răspuns acestei cereri, ar fi condus, în mod indubitabil,

la o plângere din partea reclamantei pentru refuzul pârâtei de a-i soluționa o atare

cerere, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză, așa încât singura cerere formulată expres

de reclamantă pentru acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999 rămâne

aceea din 20 august 2009, soluționată de către pârâtă cu respectarea normelor legale

ce reglementează această materie.

Examinând și din oficiu

hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și, neconstatându-se

existența motivelor de casare, recursul declarat de reclamanta C.V. va fi respins,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.V. împotriva sentinței civile nr. 406 din 30 octombrie 2009 a Curții de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 septembrie 2010.