ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 364/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 364/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 3
din 8 mai 2008, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și
fiscal, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată și precizată de
reclamanta A.E., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj,
prin care solicita obligarea acesteia la acordarea drepturilor reclamantei în
calitate de persoană persecutată în temeiul H.G. nr. 287/2008.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în
esență, că reclamanta nu a urmat procedura obligatorie instituită de art. 7 din
O.G. nr. 105/1999 ci s-a adresat direct instanței de judecată.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță, a declarat recurs
reclamanta, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. și
susținând că pricina ar fi trebuit judecată de instanța civilă iar nu de cea de
contencios administrativ; de asemenea, recurenta aduce mai multe critici cu
privire la fondul cauzei însă niciuna cu privire la motivul respingerii
acțiunii, anume acela al neîndeplinirii procedurii prevăzute de art. 7 din O.G.
nr. 105/1999.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce
vor fi arătate în continuare.
Potrivit prevederilor art. 7 din O.G. nr. 105/1999 „Stabilirea și plata
drepturilor prevăzute în prezenta ordonanță se fac de casa județeană de pensii
sau, după caz, de Casa de pensii a municipiului București" [alin. (1)] iar
„Cererile pentru stabilirea drepturilor prevăzute în prezenta ordonanță se
depun la casa județeană de pensii sau, după caz, la Casa de Pensii a
Municipiului București".
De asemenea, potrivit prevederilor aceluiași articol din actul normativ
susmenționat, „Comisia este obligată să se pronunțe asupra cererii în termen de
cel mult 30 de zile de la sesizare, printr-o hotărâre motivată" [alin. (3)]
iar „împotriva hotărârii persoana interesată poate face contestație la Curtea
de Apel în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit
Legii contenciosului administrativ".
Rezultă, din prevederile legale citate, în primul rând, că actul prin
care se soluționează cererea de stabilire a drepturilor prevăzute în O.G. nr. 105/1999
este un act administrativ iar competența de judecată a contestației formulate
împotriva acestuia aparține instanțelor de contencios administrativ: curților
de apel, în primă instanță, respectiv Secției de contencios administrativ și
fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în recurs.
În al doilea rând, rezultă din dispozițiile legale că, în vederea
stabilirii drepturilor pretinse, persoana interesată trebuie să depună, mai
întâi, cerere la casa de pensii competentă și numai ulterior, împotriva hotărârii
pronunțate cu privire la cererea formulată, se poate adresa instanței de
contencios administrativ.
Cum reclamanta s-a adresat direct instanței de judecată, omițând
procedura prevăzută la art. 7 din O.G. nr. 105/1999, în mod corect a reținut
instanța de fond inadmisibilitatea acțiunii și a dispus respingerea acesteia ca
atare.
Pentru considerentele arătate, soluția instanței de fond fiind
temeinică și legală, inclusiv sub aspectul normelor de competență materială,
recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.E. împotriva sentinței nr. 111 din 8
mai 2008 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2009.