ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 364/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 3 din 8 mai 2008, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată și precizată de reclamanta A.E., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, prin care solicita obligarea acesteia la acordarea drepturilor reclamantei în calitate de persoană persecutată în temeiul H.G. nr. 287/2008. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta nu a urmat procedura obligatorie instituită de art. 7 din O.G. nr. 105/1999 ci s-a adresat direct instanței de judecată. Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță, a declarat recurs reclamanta, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc.

civ. și susținând că pricina ar fi trebuit judecată de instanța civilă iar nu de cea de contencios administrativ; de asemenea, recurenta aduce mai multe critici cu privire la fondul cauzei însă niciuna cu privire la motivul respingerii acțiunii, anume acela al neîndeplinirii procedurii prevăzute de art. 7 din O.G. nr. 105/1999. Recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Potrivit prevederilor art. 7 din O.G.

nr. 105/1999 „Stabilirea și plata drepturilor prevăzute în prezenta ordonanță se fac de casa județeană de pensii sau, după caz, de Casa de pensii a municipiului București" [alin. (1)] iar „Cererile pentru stabilirea drepturilor prevăzute în prezenta ordonanță se depun la casa județeană de pensii sau, după caz, la Casa de Pensii a Municipiului București". De asemenea, potrivit prevederilor aceluiași articol din actul normativ susmenționat, „Comisia este obligată să se pronunțe asupra cererii în termen de cel mult 30 de zile de la sesizare, printr-o hotărâre motivată" [alin. (3)] iar „împotriva hotărârii persoana interesată poate face contestație la Curtea de Apel în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ". Rezultă, din prevederile legale citate, în primul rând, că actul prin care se soluționează cererea de stabilire a drepturilor prevăzute în O.G.

nr. 105/1999 este un act administrativ iar competența de judecată a contestației formulate împotriva acestuia aparține instanțelor de contencios administrativ: curților de apel, în primă instanță, respectiv Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în recurs. În al doilea rând, rezultă din dispozițiile legale că, în vederea stabilirii drepturilor pretinse, persoana interesată trebuie să depună, mai întâi, cerere la casa de pensii competentă și numai ulterior, împotriva hotărârii pronunțate cu privire la cererea formulată, se poate adresa instanței de contencios administrativ. Cum reclamanta s-a adresat direct instanței de judecată, omițând procedura prevăzută la art. 7 din O.G.

nr. 105/1999, în mod corect a reținut instanța de fond inadmisibilitatea acțiunii și a dispus respingerea acesteia ca atare. Pentru considerentele arătate, soluția instanței de fond fiind temeinică și legală, inclusiv sub aspectul normelor de competență materială, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.E. împotriva sentinței nr. 111 din 8 mai 2008 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2009.