ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1936/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1936/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe
calea contenciosului administrativ la data de 22 iunie 2006, reclamantul V.G. a
solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Dolj să se dispună
anularea hotărârii de revizuire nr. 38 din 18 mai 2005.
În motivarea acțiunii,
reclamantul a arătat, în esență, că hotărârea atacată este ilegală, deoarece a
fost infirmată printr-o altă hotărâre, definitivă, irevocabilă și executorie,
statuându-se perioada de refugiu cuprinsă între 16 septembrie 1940 și 6 martie
1945, care a fost pusă în executare cu aproximativ 3 ani în urmă.
Totodată, reclamantul a
arătat că între Hotărârea nr. 855 din 20 ianuarie 2004, pronunțată de Curtea de
Apel Craiova și decizia nr. 1191 din 24 februarie 2005, pronunțată de Înalta
Curte de Casație și Justiție, ambele definitive și irevocabile, există
contrarietate și nu se pot executa.
Se solicită suspendarea
executării hotărârii de revizuire din 18 mai 2006.
Prin sentința nr. 695 din 21
septembrie 2006, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și
fiscal, a respins acțiunea reclamantului V.G. ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța în
acest sens instanța de fond a reținut că, din actele și lucrările dosarului
rezultă că prin Hotărârea nr. 38 din 18 mai 2006 a Comisiei județene Dolj de aplicare a Legii nr. 189/2000, s-a pus în executare sentința nr. 76/2004
a Curții de Apel Craiova, în forma în care a devenit irevocabilă prin Decizia nr.
1191/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Decizia nr. 855 din 20
octombrie 2004 a Curții de Apel Craiova a vizat numai punerea în executare a
unei hotărâri definitive, care era executorie nefiind irevocabile neputându-se
împiedica punerea în executare a hotărârii irevocabilă, a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, între cele două hotărâri neexistând contrarietate.
Instanța de fond a mai
reținut că deși a fost intitulată „de revizuire”, Hotărârea nr. 38/2006 nu a
fost emisă în condițiile art. 10 din Legea nr. 189/2000, ci în baza Deciziei nr.
1191/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a modificat sentința nr.
76/2004 a Curții de Apel Craiova, sentința care a fost executată, la cererea
reclamantului, înainte de a deveni irevocabilă.
Totodată, s-a apreciat că nu
sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004
referitoare la cazul bine justificat și la paguba iminentă pentru a se admite
cererea de suspendare a Hotărârii nr. 38/2006.
Împotriva sentinței nr. 695
din 21 septembrie 2006 a Curții de Apel Craiova a declarat recurs reclamantul V.G.
Recurentul susține că
hotărârea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 10 din Legea nr. 189/2000,
dar consideră că hotărârea are un caracter nelegal, Casa Județeană de Pensii
Dolj nemaiavând dreptul să emită o hotărâre cu asemenea caracter.
Mai arată recurentul că
trimiterea pe care, în apărare, intimata Casa Județeană de Pensii Dolj o face
la decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1191 din 24 februarie 2005,
prin care s-a soluționat recursul declarat de casa de pensii menționată
împotriva sentinței nr. 76/2004 a Curții de Apel Craiova nu are legătură cu
cauza, întrucât prin această sentință a fost admisă contestația reclamantului
împotriva Hotărârii nr. 1054/2003 a Casei Județene de Pensii Dolj. Apreciază că
decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a obligat casa de pensii să
modifice și decizia de pensionare a reclamantului.
Recurentul consideră că în
acest fel, sintagma „modifică sentința” atacată în sensul că scoate din durata
refugiului perioada 1 iulie 1941 – 15 martie 1944, menținând celelalte
dispoziții ale sentinței, cuprinsă și amintită decizie a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, conduce la consecința menținerii ca admisă a contestației
formulate de reclamant și ca anulată a Hotărârii nr. 1054/2003 a Casei Județene
de Pensii Dolj.
Analizând actele și
lucrările dosarului, în raport cu materialul probator administrat și cu actele
normative incidente, se constată că recursul este nefondat pentru
considerentele ce se vor arăta în continuare.
Într-o succesiune cronologică,
cauza a avut următoarea evoluție:
- prin Hotărârea nr. 1054/2003,
Casa Județeană de Pensii Dolj stabilește că reclamantul beneficiază de
drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioadele 16 septembrie 1940
– 01 septembrie 1941 și 15 martie 1944 – 06 martie 1945;
- Curtea de Apel Craiova,
prin sentința civilă nr. 76 din 19 februarie 2004, admite contestația
reclamantului, stabilind că reclamantul beneficiază de drepturile menționate,
pentru perioada 16 septembrie 1940 – 06 martie 1945;
- Casa Județeană de Pensii
Dolj declară recurs împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Craiova,
iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 1191 din 27 februarie
2005, admite recursul și scoate din durata refugiului perioada 01 iulie 1941 –
15 martie 1944;
- prin hotărârea de
revizuire nr. 38 din 18 mai 2006, Casa Județeană de Pensii Dolj stabilește că
reclamantul V.G. beneficiază de drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999
modificată și completată prin Legea nr. 189/2000 pentru perioadele 16
septembrie 1940 – 30 iunie 1941 și 15 martie 1944 – 06 martie 1945;
- Curtea de Apel Craiova,
prin sentința nr. 695 din 21 septembrie 2006, a respins o nouă acțiune a reclamantului având ca obiect anularea hotărârii de revizuire nr. 38/2006 a Casei Județene
de Pensii Dolj;
- reclamantul V.G.
formulează prezentul recurs împotriva sentinței nr. 695/2006 a Curții de Apel
Craiova.
Analiza prezentului recurs
scoate în evidență netemeinicia acestuia și încercările recurentului de a
conserva numai acele prevederi din hotărârile pronunțate care îi sunt
favorabile.
Potrivit dispozițiilor art. 10
din O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 189/2000,
casele județene de pensii pot emite decizii de revizuire atunci când constată
încălcări ale prevederilor legale. Nu este cazul deciziei de revizuire nr. 38/2006
(dosar fond) atacată de recurent în partea introductivă a acesteia făcându-se
mențiunea că a fost emisă „în conformitate cu Decizia nr. 1191 din 24 februarie
2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 6944/2004”.
Rezultă că hotărârea de
revizuire atacată a fost emisă în scopul punerii în executare a deciziei
pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a modificat
sentința pronunțată de Curtea de Apel Craiova. A solicita anularea hotărârii
Casei Județene de Pensii Dolj reprezintă, în fapt, o cerere de revocare a
deciziei definitive și irevocabile pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție.
Ca urmare, recursul va fi
respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de V.G., împotriva sentinței nr. 695 din 21 septembrie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 4 aprilie 2007.