ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1936/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 22 iunie 2006, reclamantul V.G. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Dolj să se dispună anularea hotărârii de revizuire nr. 38 din 18 mai 2005. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că hotărârea atacată este ilegală, deoarece a fost infirmată printr-o altă hotărâre, definitivă, irevocabilă și executorie, statuându-se perioada de refugiu cuprinsă între 16 septembrie 1940 și 6 martie 1945, care a fost pusă în executare cu aproximativ 3 ani în urmă. Totodată, reclamantul a arătat că între Hotărârea nr. 855 din 20 ianuarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova și decizia nr. 1191 din 24 februarie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, ambele definitive și irevocabile, există contrarietate și nu se pot executa.

Se solicită suspendarea executării hotărârii de revizuire din 18 mai 2006. Prin sentința nr. 695 din 21 septembrie 2006, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului V.G. ca neîntemeiată. Pentru a se pronunța în acest sens instanța de fond a reținut că, din actele și lucrările dosarului rezultă că prin Hotărârea nr. 38 din 18 mai 2006 a Comisiei județene Dolj de aplicare a Legii nr. 189/2000, s-a pus în executare sentința nr. 76/2004 a Curții de Apel Craiova, în forma în care a devenit irevocabilă prin Decizia nr. 1191/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Decizia nr. 855 din 20 octombrie 2004 a Curții de Apel Craiova a vizat numai punerea în executare a unei hotărâri definitive, care era executorie nefiind irevocabile neputându-se împiedica punerea în executare a hotărârii irevocabilă, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, între cele două hotărâri neexistând contrarietate.

Instanța de fond a mai reținut că deși a fost intitulată „de revizuire”, Hotărârea nr. 38/2006 nu a fost emisă în condițiile art. 10 din Legea nr. 189/2000, ci în baza Deciziei nr. 1191/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a modificat sentința nr. 76/2004 a Curții de Apel Craiova, sentința care a fost executată, la cererea reclamantului, înainte de a deveni irevocabilă. Totodată, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004 referitoare la cazul bine justificat și la paguba iminentă pentru a se admite cererea de suspendare a Hotărârii nr. 38/2006. Împotriva sentinței nr. 695 din 21 septembrie 2006 a Curții de Apel Craiova a declarat recurs reclamantul V.G.

Recurentul susține că hotărârea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 10 din Legea nr. 189/2000, dar consideră că hotărârea are un caracter nelegal, Casa Județeană de Pensii Dolj nemaiavând dreptul să emită o hotărâre cu asemenea caracter. Mai arată recurentul că trimiterea pe care, în apărare, intimata Casa Județeană de Pensii Dolj o face la decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1191 din 24 februarie 2005, prin care s-a soluționat recursul declarat de casa de pensii menționată împotriva sentinței nr. 76/2004 a Curții de Apel Craiova nu are legătură cu cauza, întrucât prin această sentință a fost admisă contestația reclamantului împotriva Hotărârii nr. 1054/2003 a Casei Județene de Pensii Dolj.

Apreciază că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a obligat casa de pensii să modifice și decizia de pensionare a reclamantului. Recurentul consideră că în acest fel, sintagma „modifică sentința” atacată în sensul că scoate din durata refugiului perioada 1 iulie 1941 – 15 martie 1944, menținând celelalte dispoziții ale sentinței, cuprinsă și amintită decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, conduce la consecința menținerii ca admisă a contestației formulate de reclamant și ca anulată a Hotărârii nr. 1054/2003 a Casei Județene de Pensii Dolj. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu materialul probator administrat și cu actele normative incidente, se constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Într-o succesiune cronologică, cauza a avut următoarea evoluție: - prin Hotărârea nr. 1054/2003, Casa Județeană de Pensii Dolj stabilește că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioadele 16 septembrie 1940 – 01 septembrie 1941 și 15 martie 1944 – 06 martie 1945; - Curtea de Apel Craiova, prin sentința civilă nr. 76 din 19 februarie 2004, admite contestația reclamantului, stabilind că reclamantul beneficiază de drepturile menționate, pentru perioada 16 septembrie 1940 – 06 martie 1945; - Casa Județeană de Pensii Dolj declară recurs împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Craiova, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 1191 din 27 februarie 2005, admite recursul și scoate din durata refugiului perioada 01 iulie 1941 – 15 martie 1944; - prin hotărârea de revizuire nr. 38 din 18 mai 2006, Casa Județeană de Pensii Dolj stabilește că reclamantul V.G.

beneficiază de drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999 modificată și completată prin Legea nr. 189/2000 pentru perioadele 16 septembrie 1940 – 30 iunie 1941 și 15 martie 1944 – 06 martie 1945; - Curtea de Apel Craiova, prin sentința nr. 695 din 21 septembrie 2006, a respins o nouă acțiune a reclamantului având ca obiect anularea hotărârii de revizuire nr. 38/2006 a Casei Județene de Pensii Dolj; - reclamantul V.G. formulează prezentul recurs împotriva sentinței nr. 695/2006 a Curții de Apel Craiova. Analiza prezentului recurs scoate în evidență netemeinicia acestuia și încercările recurentului de a conserva numai acele prevederi din hotărârile pronunțate care îi sunt favorabile. Potrivit dispozițiilor art. 10 din O.G.

nr. 105/1999, așa cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 189/2000, casele județene de pensii pot emite decizii de revizuire atunci când constată încălcări ale prevederilor legale. Nu este cazul deciziei de revizuire nr. 38/2006 (dosar fond) atacată de recurent în partea introductivă a acesteia făcându-se mențiunea că a fost emisă „în conformitate cu Decizia nr. 1191 din 24 februarie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 6944/2004”. Rezultă că hotărârea de revizuire atacată a fost emisă în scopul punerii în executare a deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a modificat sentința pronunțată de Curtea de Apel Craiova. A solicita anularea hotărârii Casei Județene de Pensii Dolj reprezintă, în fapt, o cerere de revocare a deciziei definitive și irevocabile pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Ca urmare, recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de V.G., împotriva sentinței nr. 695 din 21 septembrie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2007.