ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 855/2004

HOTĂRÂRE

12.02.2004

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 855/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Vaslui, prin sentința penală nr. 293 din 4 decembrie 2002, a condamnat pe inculpatul P.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 din același cod.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 22 noiembrie la 21 decembrie 2001.

Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile A.D. suma de 11.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, inculpatul a îndeplinit din anul 1969 funcția de paznic de vânătoare în cadrul A.J.V.P.S., având în ultima perioadă atribuții specifice de serviciu în cadrul fondului de vânătoare Pocreaca.

Existând indicii că pe terenurile arondate acestui fond de vânătoare se comit acte de braconaj, mai ales noaptea la lumina farurilor autovehiculelor, la data de 8 noiembrie 2000, respectiv 20 noiembrie 2000, inculpatul a întocmit două rapoarte de patrulare pe timp de noapte, acestea fiind avizate de conducerea asociației, în vederea efectuării de patrulări pe zona fondului, mai ales că, în zona Codăești – Pribești au fost identificate anterior urme de autoturisme.

La data de 24 noiembrie 2000, în jurul orei 18,00, inculpatul, P.V. și M.G. (șef de grupă pe fondul de vânătoare), toți având asupra lor armele de vânătoare, s-au urcat în autoturismul condus de P.A. și au plecat în patrulare pe ruta Poiana Slobozia Dubovăț – Pădurea Cobuz – Fundu Văii – Pribești – Codăești și retur.

Ajungând în locul numit Hartop, în apropierea satului Pribești, inculpatul și însoțitorii săi au văzut în noapte luminile farurilor unui autoturism ce se deplasa sinusuos pe o tarla cultivată cu grâu, aparținând Parohiei Pribești.

La sugestia inculpatului, șoferul P.A. s-a deplasat cu farurile stinse pe un drum agricol spre acel autoturism, iar la o distanță de 50-60 metri a semnalizat luminos, încercând în acest mod să-l determine să oprească.

Văzând că autoturismul în care se aflau părțile vătămate R.M. și A.D. (proprietarul autoturismului) nu oprește la semnalele luminoase și sonore, inculpatul, aflat pe scaunul din dreapta față al autoturismului condus de P.A. a scos arma pe geam și de la o distanță de 20-25 metri a tras două focuri direct în autoturismul urmărit.

În timp ce ambele autoturisme se aflau în mișcare pe tarla, inculpatul a reîncărcat arma de vânătoare cu un cartuș cu alice și unul tip B. și a tras succesiv atât în spatele cât și în partea dreaptă, lateral, a autoturismului în care se aflau cele două părți vătămate.

Glonțul provenit de la cartușul tip B. a penetrat partea de mijloc a autoturismului condus de A.D., a traversat habitaclul și a atins tangențial bordul acestuia, având ca orificiu de ieșire baza parbrizului, la jumătatea acestuia.

În traiectoria sa, glonțul a atins-o pe partea vătămată R.M. în zona costală, dreapta, dar fără a-i cauza vreo leziune ci numai zdrențuirea tricoului cu care era îmbrăcată.

Celelalte urme de alice prezentate pe caroseria autovehiculului au fost individualizate în locuri diferite, cu dispersare apreciabilă, inclusiv orientate spre locul ocupat de partea vătămată A.D.

Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 263 din 7 iulie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Formulând recurs împotriva acestor hotărâri, inculpatul a solicitat, printr-un prim motiv de casare, schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, în tentativă la infracțiunea de omor simplu și aplicarea unei pedepse a cărei executare să fie suspendată condiționat.

Prin cel de al doilea motiv de casare a solicitat să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată de prima instanță.

Recursul declarat de inculpat nu este întemeiat.

În concordanță cu probele administrate, instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrând just în dispozițiile legii infracțiunea săvârșită de acesta.

După cum corect a motivat instanța de apel, fapta inculpatului de a fi tras mai multe focuri cu o armă de vânătoare, instrument deosebit de periculos pentru viață, de la distanță mică (20-25 m) asupra autoturismului în care se aflau cele două părți vătămate, constituie tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 176 lit. b) C. pen., întrucât inculpatul deși nu a urmărit suprimarea vieții celor două persoane a prevăzut și acceptat acest rezultat, care însă nu s-a produs din împrejurări independente de voința sa.

Referitor la pedeapsă, se constată că aceasta a fost bine proporționalizată prin reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 C. pen.

În cauză, suspendarea condiționată a executării pedepsei nu poate fi dispusă întrucât dispozițiile art. 81 alin. (3) C. pen., nu permit aplicarea acestei măsuri în cazul infracțiunilor intenționate, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mari de 15 ani, nedistingând între forma tentată sau forma consumată a infracțiunii.

Într-adevăr, potrivit art. 144 alin. (1) C. pen., prin „săvârșirea unei infracțiuni” sau „comiterea unei infracțiuni” se înțelege săvârșirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă, precum și participarea la comiterea acestora ca autor, instigator sau complice.

În consecință, cum alte motive de casare, susceptibile a fi examinate din oficiu, nu s-au constatat, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, iar acesta va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.