ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3146/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3146/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 429 din

23 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în baza art. 174-175 lit.

i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74. lit. a), art. 76 lit. a) și

art. 33 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.S., la 8 ani și 6 luni închisoare

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o durata de 3 ani.

În baza art. 279

alin. (1) C. pen. cu referire la art. 138 din Legea nr. 295/2004, cu modificările

și completările ulterioare, cu aplicarea art. 73 lit. b), art.74 lit. a), art. 76

lit. c) și art. 33 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.S. la 1 an și

8 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani,

În baza art. 136

din Legea nr. 295/2004 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea

art. 73 lit. b), art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen. și art. 33 lit. a) C.

pen., a fost condamnat inculpatul B.S. la 8 luni închisoare.

În baza art. 34

lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului B.S., urmând ca acesta

să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., după executarea

pedepsei principale.

S-au aplicat dispozițiile

art. 71-64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88

C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestului

preventiv, începând cu data de 16 ianuarie 2011 la zi.

În baza art. 350

C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 14

cu art. 346 C. proc. pen., s-a admis în parte latura civilă a cauzei, astfel: a

fost obligat inculpatul să plătească câte 15.000 euro cu titlu de daune morale către

fiecare minor aflat în întreținerea părții vătămate B.C., anume: B.M., B.G.C. și

B.V.M.

A fost obligat

inculpatul să plătească, cu titlu de prestații periodice lunare, următoarele sume

de bani în beneficiul minorilor aflați în întreținerea victimei:

- 150 RON pentru

minorul B.V.M.

- 100 RON pentru

minora B.G.C.

- 80 RON pentru

minorul B.M., începând cu data decesului victimei, 15 ianuarie 2011 și până la împlinirea

vârstei de 18 ani pentru fiecare minor.

A fost obligat

inculpat să plătească suma de 10.000 euro către partea civilă B.M.A., soția supraviețuitoare,

cu titlu de daune morale.

A fost obligat

inculpatul să plătească suma de 5.000 euro către partea civilă B.A., cu titlu de

despăgubiri materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomenile ulterioare

efectuate cu ocazia decesului părții vătămate B.C.

A fost obligat

inculpatul să plătească suma de 5.000 euro către partea civilă B.A., cu titlu de

daune morale.

S-a luat act că

U.E.J., mama minorilor B.V.M. și B.G.C., nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 18

lit. b) și f) C. pen., s-a dispus confiscarea armei de vânătoare marca C.B., calibru

12, deținută fără drept și folosită de inculpat la săvârșirea infracțiunilor.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească suma de 1.500 RON

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând a se lua act că plata expertizei

criminalistice efectuată în cursul cercetării judecătorești a fost suportată de

inculpat, conform facturii din 4 ianuarie 2012, emisă de Institutul Național de

Expertize Criminalistice București.

De asemenea, a

fost obligat inculpatul să plătească suma de 29,12 RON reprezentând contravaloarea

celor 14 cartușe de calibru 12 folosite la efectuarea expertizei criminalistice,

conform facturii din 30 martie 2012 emisă de SC V.P.D. SRL, cu sediul în T., județul

Dâmbovița.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului

de pe lângă Tribunalul Dâmbovița din 2 mai 2011, s-a dispus trimiterea în judecată,

în stare de arest preventiv, a inculpatului B.S., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor

de omor calificat, nerespectarea regimului armelor și munițiilor și uz de armă letală

fără drept.

S-a reținut în

actul de sesizare a instanței că inculpatul s-a aflat în raporturi de rudenie cu

partea vătămată B.C. și, începând cu a doua jumătate a anului 2009, după angajarea

inculpatului în funcția de paznic la SC P.D. SA Crevedia, între cei doi s-au născut

divergențe generate „de implicarea părții vătămate în numeroase acte de braconaj

piscicol.

În seara zilei

de 15 ianuarie 2011, organele de poliție judiciară au fost sesizate cu un eveniment

petrecut în jurul orei 22:30 pe raza comunei C., satul S., județul Dâmbovița, în

urma căruia a decedat prin împușcare numitul B.C., conflictul fiind întâmplat între

inculpat și partea vătămată, aflați în dușmănie.

S-a mai reținut

că începând din luna noiembrie 2009 la posturile de poliție Crevedia și Ciocănești

s-au înregistrat mai multe plângeri penale depuse de inculpat și societatea unde

acesta era angajat, în care se făcea referire la distrugerea prin incendiere a unui

autoturism și a unui dig, la agresiunea comisă cu o sabie și stricăciuni provocate

altui vehicul, toate aceste fapte penale fiind puse de inculpat pe seama ori în

legătura cu persoana părții vătămate.

Acestor infracțiuni

li s-a adăugat distrugerea din noaptea de 22 septembrie 2010 a unui năvod, plângerea

fiind formulată de la SC P.D. SA Crevedia, din nou fiind menționat drept autor B.C.

În rechizitoriul

parchetului s-a arătat că, pe fondul acestor stări conflictuale, în seara de 15

ianuarie 2011 inculpatul l-a întâlnit pe vărul său în timp ce se deplasa cu autoturismul

proprietate personală alături de martorul C.F. pentru a verifica una din bălțile

aflate în pază pe raza comunei Crevedia. În jurul orei 22:00, cei doi s-au reîntâlnit,

inculpatul fiind însoțit de același C.F., iar partea vătămată fiind alături de martorii

B.C.A. și T.S.F., incidentul dintre cei doi veri având loc în drumul public în timp

ce mașina condusă de C.F. a oprit, iar partea vătămată B.C. s-a apropiat de autovehicul.

Astfel, în timp ce partea vătămată s-a aplecat către portiera dreaptă a autoturismului,

geamul mașinii fiind lăsat, pentru a vorbi cu inculpatul, acesta din urmă a executat

un foc de armă asupra părții vătămate cu arma de vânătoare pe care inculpatul o

deținea fără autorizație, arma fiind predată ulterior organelor de poliție.

Referindu-se la

împrejurările în care a deținut ilegal în autoturismul său o armă de vânătoare,

inculpatul a declarat în fața organelor de poliție că a dobândit această armă letală

având: ambele țevi debitate și patul tăiat în vara anului 2010, fiind primită de

Ia un cetățean din municipiul București care ar fi venit cu un taxi la pescuit și

care i-a remis totodată drept muniție 3 cartușe calibrul 12.

În ceea ce privește

incidentul în sine, în rechizitoriu s-a arătat că inculpatul a declarat că partea

vătămată l-a amenințat de multe ori și că a încercat în numeroase rânduri să-i pună

în pericol atât viața, cât și bunurile proprietatea sa și că în seara de 15

ianuarie 2011 din nou a avut o atitudine amenințătoare și jignitoare la adresa sa,

în sensul să, în momentul în care s-a apropiat de portiera mașinii, l-a scuipat

și a încercat să-l lovească cu un cuțit pe care partea vătămată îl avea asupra sa,

prin introducerea pe geamul mașinii a mâinii înarmate. Inculpatul a susținut în

fața organelor judiciare că vizibil intimidat, a apăsat trăgaciul armei, după care

s-a auzit un zgomot specific împușcăturii, iar partea vătămată a reacționat printr-un

strigăt.

În acel moment,

inculpatul a cerut martorului C.F. să pornească mașina, inculpatul susținând că

nu și-a dat seama pe moment despre gravitatea și consecințele împușcăturii, iar

ulterior chiar a încercat să anunțe organele de poliție despre acest eveniment.

S-a mai reținut

în actul de sesizare că, după efectuarea focului de armă partea vătămată a căzut

în mijlocul carosabilului, martorii care o însoțeau au venit la fata locului, însă

au constatat starea de inconștientă în care intrase partea vătămată.

În cursul urmăririi

penale și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală inculpatul a solicitat

să se rețină că provocările părții vătămate, în contextul conflictelor anterioare,

au fost împrejurări ce l-au determinat să riposteze, folosindu-se de arma letală,

pentru a înlătură un atac iminent comis cu un cuțit de către victimă asupra sa.

Referitor la acest

cuțit de care s-ar fi folosit victima în faza cercetărilor penale s-a concluzionat

că reținerea existenței acestei arme asupra părții vătămate a rămas o împrejurare

incertă, câtă vreme martorii B.C.A. și T.S.F., persoanele cu care se afla partea

vătămată, au infirmat existenta acestui cuțit.

S-a reținut că

a fost audiat în condițiile art. 86 și urm. C. proc. pen. martorul cu identitate

protejată S.A., care, referindu-se la cele petrecute la fața locului, a susținut

că a ajuns în seara respectivă Ia locul incidentului imediat ce a auzit împușcătura

și a văzut în preajma părții vătămate căzută, la pământ un pachet de țigări, un

telefon și un cuțit cu lama având o lungime aproximativă de 20 cm. Acest martor

a susținut ulterior că, fiind implicat într-o discuție telefonică de câteva minute,

nu a văzut când acel cuțit a dispărut de Ia fața locului, însă a auzit pe unele

dintre persoanele prezente acolo discutând în legătură cu arma dispărută.

După efectuarea

cercetărilor premergătoare și stabilirea în concret a cadrului procesual, a încadrării

juridice dată faptei comisă de inculpat și a consecințelor acesteia, inculpatul

a fost propus instanței în vederea luării măsurii arestării preventive față de

acesta, această măsură fiind luată prin încheierea nr. 3 din 16 ianuarie 2011 a

Tribunalului Dâmbovița, prelungită de 2 ori în faza urmăririi penale și menținută

apoi succesiv de către instanța de judecată cu ocazia cercetării în fond a cauzei,

inculpatul neînțelegând să atace încheierile prin care arestul preventiv s-a menținut.

Prima instanță

a mai reținut că situația de fapt expusă mai sus a fost stabilită în faza de urmărire

penală prin proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice, raport

medico-legal de necropsie, raport de constatare tehnico-științifică criminalistică,

declarații inculpat, declarații martori, procese-verbale de confruntare, declarațiile

părții civile, extrase caziere judiciare.

Dosarul penal

a fost înregistrat la Tribunalul Dâmbovița sub nr. 2824/120/2011, inculpatul fiind

audiat în prezența apărătorului ales la termenul de judecată din 26 iulie 2011.

În declarația

sa, inculpatul susține în continuare că a executat focul de armă sub imperiul unei

puternice tulburări provocată de atitudinea amenințătoare pe care partea vătămată

a avut-o față de el, atitudine care a debutat încă în urmă cu un an de zile, când

inculpatul a fost angajat ca paznic la ferma piscicolă de pe raza comunei C. Înainte

de a se angaja la această fermă s-a aflat în legături foarte bune cu vărul său,

despre care cunoștea însă că se ocupă cu activități multiple de braconaj. După ce

a dobândit funcția de șef de pază la ferma piscicolă și și-a intrat în atribuții

încercând să restabilească ordinea pe bălțile primite spre administrare, s-a înrăutățit

și situația cu partea vătămată care, fără a avea o îndeletnicire stabilă, a continuat

să se ocupe cu braconajul în zonă, astfel încât și atitudinile amenințătoare și

agresive din partea părții vătămate au început să se înmulțească.

Inculpatul a precizat

că de-a lungul anului 2010 au avut loc pe raza fermei piscicole mai multe acțiuni

distrugătoare (distrugerea unui năvod, a unor autoturisme ce aparțineau atât persoanei

sale, cât și a altuia, distrugerea unui dig etc.), acțiuni pe care Ie-a pus pe seama

vărului său și față de care a formulat numeroase plângeri penale atât personal,

cât și plângeri făcute de conducerea fermei la care lucra.

Referitor la seara

de 15 ianuarie 2011, inculpatul a susținut că incidentul s-ar fi declanșat cu o

zi înainte, când a fost chemat de șeful de post al comunei care, la inițiativa vărului

său, I-a întrebat dacă își menține plângerile penale pe care le formulase împotrivă

lui B.C., răspunsul inculpatului fiind unul afirmativ. Pe fondul acestor plângeri

și neînțelegeri pe care Ie-a avut față de partea vătămată, în seara zilei de 15

ianuarie 2011, fiind de serviciu, a plecat în control pe bălți cu mașina proprietatea

sa, care era condusă de martorul C.F., acest martor fiind luat deseori de inculpat

în mașină, câtă vreme existau aceste pericole și amenințări din partea părții vătămate.

În timp ce efectua controlul pe bălți, martorul C.F. a primit un telefon de la partea

vătămată, moment în care inculpatul și-a dat seama că partea vătămată se află pe

lac, într-o zonă interzisă pescuitului și de aceea a plecat în control. În drumul

său a văzut la un bar pe partea vătămată care se afla împreună cu numiții T.S.F.,

B.C.A. și C.A., a trecut pe lângă barul respectiv și s-a îndreptat către locul pe

care intenționa să-I verifice. Constatând că nu există nereguli evidente, s-a întors

cu mașina de pe baltă, iar pe drumul de întoarcere la o intersecție de drumuri se

afla vărul său cu mai multe persoane, moment în care s-a gândit că ar putea să poarte

o discuție cu acesta și să rezolve situația referitoare la plângerile penale formulate.

Inculpatul a mai

declarat că în momentul în care a trecut cu mașina pe lângă vărul său acesta i-ar

fi făcut cu mâinile semn să oprească, că a oprit mașina și a dat cu spatele câțiva

metri pentru că trecuseră de locul unde se afla vărul său, acesta din urmă fiind

la acel moment în dreptul casei martorului T.S.F. A avut intenția să coboare din

mașină, dar pentru că a observat că partea vătămată a luat un obiect de Ia T.S.F.

pe care l-a băgat în buzunarul drept al pantalonilor nu a mai coborât din mașină,

ci a așteptat ca partea vătămată să se apropie de autovehicul. În momentul în care

partea vătămată s-a apropiat de mașină, aceasta ar fi scuipat pe inculpat și cu

mâna palmând un cuțit a încercat să lovească prin portiera mașinii pe inculpat.

Același inculpat

a susținut că în momentul atacului din partea părții vătămate a reacționat ridicând

arma pe care o avea în portiera mașinii și pe care obișnuia să o lase acolo în momentul

în care făcea controlul pe bălți, moment în care arma s-ar fi descărcat și a auzit

strigătul părții vătămate. La acel moment nu a realizat ce se întâmplă, starea de

agitație și tensiune în care se afla făcându-l să ceară șoferului mașinii să plece

din acel loc și că ulterior a anunțat organele de poliție în legătură cu cele întâmplate.

Inculpatul a mai

menționat că nu a avut niciodată intenția să folosească arma de foc împotriva vărului

său, dar că se simțea amenințat de acesta, cu atât mai mult cu cât evenimentele

și acțiunile distrugătoare ce aveau loc pe raza fermei piscicole le punea pe seama

vărului său, care era nemulțumit de faptul că nu-și mai putea efectua activitățile

de braconaj, inculpatul fiind cunoscut ca o persoană foarte corectă la locul său

de muncă.

În aceeași ședință

de judecată din 26 iulie 2011 a fost audiată și soția victimei, B.M.A., care a declarat

că soțul său era cel care îi asigura întreținerea atât pentru sine, cât și pentru

copilul lor minor, aceasta fiind căsătorită legal cu partea vătămată încă din anul

2009.

Referitor la situația

de fapt, soția victimei a afirmat că în seara zilei de 15 ianuarie 2011 ar fi auzit

împușcătura urmare căreia a decedat soțul său, locul incidentului fiind foarte aproape

de casa unde locuiește. În momentul în care a auzit împușcătura, soția victimei

a primit un telefon de la nașul său, care i-a spus că B.C. fusese împușcat, moment

în care a fugit către locul respectiv, unde l-a găsit pe soțul său deja mort. B.M.A.

s-a constituit parte civilă în cauză atât cu pretenții proprii, cât și în beneficiul

băiatului său minor în vârstă de 1 an și jumătate, suma globală fiind de 50.000

euro.

S-a procedat,

de asemenea, la audierea numitei U.E.J., fosta concubină a victimei, cu care aceasta

din urmă avea 2 copii minori, în declarația sa arătând că nu are pretenții civile,

dar dorește ca cei doi minori de care partea vătămată se ocupa îndeaproape să fie

despăgubiți civil.

S-a mai constituit

parte civilă în cauză mama victimei, B.A., care a susținut că a suportat împreună

cu familia victimei cheltuielile de înmormântare și pomenile ulterioare până la

1 an de zile, aceasta solicitând să fie despăgubită cu suma de 100.000 euro daune

morale și 15.000 euro daune materiale.

Referitor la cei

doi minori ai victimei rezultați din relația de concubinaj cu U.E.J., fiul cel mare

a solicitat daune morale pentru prejudiciul încercat, pretențiile fiind susținute

și în favoarea fiicei minore, reprezentată în cauză de U.E.J.

Au fost audiați

în cauză martorii din acte, respectiv I.D., S.F., D.M., H.M., T.C.S., T.I.S., A.V.,

precum și cel cu identitate protejată, față de care s-au respectat dispozițiile

art. 86

1

C. proc. pen.

La solicitarea

inculpatului au fost audiați martorii C.G., B.N., V.R. și C.F., acest martor fiind

propus și prin rechizitoriul parchetului.

Martorul C.F.

a declarat că îl cunoaște de mai mulți ani pe inculpat, dar și pe vărul acestuia

B.C. și că are cunoștință despre faptul că neînțelegerile dintre părți au început

odată ce inculpatul a fost angajat în funcția de șef de pază la ferma piscicolă

de pe raza comunei C. Martorul afirmă că de multe ori s-a întâlnit, cu B.C. care

îi spunea că era nemulțumit de activitatea inculpatului la fermă, care-l împiedica

să-și desfășoare activitățile de braconaj și că știe că acțiunile amenințătoare

și agresive la adresa inculpatului au fost generate de partea vătămată, care de

multe ori i-a arătat un cuțit pe care obișnuia să-l poarte asupra sa și despre care

spunea că intenționează să-l folosească împotriva inculpatului.

Referitor la ziua

de 15 ianuarie 2011, martorul a afirmat că a fost sunat de inculpat care i-a cerut

să-l însoțească în tura de serviciu, că a plecat cu inculpatul în jurul orei 17:00,

a făcut un tur al fermei, inculpatul dând câteva instrucțiuni persoanelor

angajate și că i-a cerut să aștepte până când va face controlul total. A așteptat

aproximativ două ore, interval de timp în care a primit un mesaj de la B.C. care

îi cerea să-și retragă plângerea penală pe care și martorul o formulase împotriva

părții vătămate. Astfel, martorul a formulat plângere împotriva părții vătămate,

deoarece aceasta l-ar fi amenințat în trecut cu cuțitul.

După cele două

ore scurse, martorul l-a luat în mașină pe inculpat, care își terminase controlul

și pe drumul de întoarcere l-au văzut pe B.C. împreună cu două persoane, însă au

trecut cu mașina pe lângă aceștia. În momentul în care au ajuns la intersecție a

văzut pe partea vătămată care a început să strige și să facă semne să oprească mașina,

moment în care inculpatul i-a cerut personal să oprească și să aștepte venirea părții

vătămate. Partea vătămată singură s-a apropiat de mașina inculpatului, iar persoanele

care o însoțeau au rămas la aproximativ 25 de metri.

Același martor

a precizat că inițial inculpatul a vrut să coboare din mașină, însă imediat a revenit

în vehicul și a deschis geamul portierei, martorul confirmând că partea vătămată

avea în mână un obiect despre care a avut convingerea că este un cuțit, aceasta

deoarece în multe rânduri B.C. i-a arătat cuțitul pe care îl purta asupra sa. În

precizările martorului se arată că partea vătămată a fost cea care a început să

fie agresivă verbal față de inculpat, că aceasta era în stare de ebrietate și că

la un moment dat, după ce I-a înjurat și scuipat pe inculpat, partea vătămată a

încercat să lovească prin geamul deschis al portierei pe inculpat, în mână având

un obiect pe care nu I-a putut identifica cu exactitate inițial, dar pe care l-a

văzut ulterior când partea vătămată a scos mâna din buzunar, ca fiind un cuțit.

Martorul a mai

arătat că evenimentele descrise mai sus au avut Ioc cu repeziciune și că a constatat

că inculpatul a încercat să pareze lovitura din partea părții vătămate, ridicând

arma pe care o avea în mașină cu ambele brațe, fără să poată preciza dacă inculpatul

avea sau nu mâna pe trăgaci. După ce s-a auzit focul de armă, la solicitarea inculpatului

au plecat din locul respectiv, a constatat că inculpatul se afla într-o stare de

confuzie, dar imediat acesta a încercat să sune la poliție și chiar au mers ulterior

la Poliția din Tărtășești.

Au fost audiați

și cei doi martori cu care se afla partea vătămată în momentul în care s-a întâlnit

cu inculpatul, anume B.C.A. și T.S.F. Primul dintre aceștia a confirmat faptul că

în seara zilei de 15 ianuarie 2011 a fost împreună cu partea vătămată și cu T.S.F.

la un bar din sat, de unde au cumpărat cafea și câteva cutii de bere, moment în

care au observat mașina inculpatului mergând spre fermă, și care nu a oprit, ci

doar a claxonat în semn de salut.

În jurul orei

22:00, când se întorcea către casă cu amicii săi, s-a oprit în fața casei lui T.S.F.

pentru a consuma bere și din nou a văzut mașina inculpatului care era condusă de

martorul C.F., în dreapta aflându-se inculpatul.

Martorul a confirmat

că partea vătămată s-a apropiat de mașina inculpatului, dar că nu avea asupra sa

decât un telefon mobil și de la o distanță de 15-20 metri a văzut că inculpatul

a deschis ușa din dreapta a mașinii și a avut impresia că acesta are la geam un

obiect, o țeava ce părea a fi țeava unei arme. În timp ce partea vătămată se apropia

de mașină, T.S.F. a intrat în casă și nu a auzit conținutul discuției dintre partea

vătămată și inculpat. Știa despre situația tensionată dintre părți și a încercat

să rețină pe partea vătămată să nu meargă să vorbească cu inculpatul cu atât mai

mult cu cât știa că inculpatul deține și o armă de foc.

Martorul a mai

susținut că a auzit un foc de armă, după care a văzut pe partea vătămată căzută

la pământ, moment în care a fugit către locul respectiv și a constatat că partea

vătămată fusese împușcată. A sunat la spital și, pe membrii familiei victimei, anunțându-i

despre evenimentele întâmplate.

Martorul T.S.F.

a confirmat spusele martorului B.C.A., însă fără a da foarte multe amănunte despre

discuția dintre părți, deoarece susține că ar fi intrat în casă la un moment dat

pentru a-și lua un pachet de țigări, moment în care a auzit un zgomot ce se asemăna

cu o împușcătură. Când a ieșit afară din casă martorul l-a văzut pe B.C.A. lângă

corpul părții vătămate și a aflat de la acesta că partea vătămată fusese împușcată

de către inculpat.

Martorul I.C.

a afirmat că este concubinul surorii victimei și că îl cunoaște și pe inculpat,

care este în relație de rudenie și cu victima. Referitor la situația tensionată

dintre părți, martorul a afirmat că vorbise cu partea vătămată despre aceasta, dar

niciodată partea vătămată nu ar fi recunoscut că a comis fapte amenințătoare la

adresa, inculpatului, conflictul dintre părți fiind amplificat și de anturajul în

care trăiau părțile și de persoanele care din răutate și invidie au reușit să învrăjbească

pe cei doi veri, în seara incidentului a fost anunțat că B.C. a fost împușcat s-a

deplasat la fața locului împreună cu sora victimei, dar nu știe ca victima să-fi

avut asupra sa vreun cuțit. Partea vătămată, deși mai consuma băuturi alcoolice,

niciodată nu era violentă, dar știe că inculpatul deține o armă de foc, despre care

și victima avea cunoștință. Același martor a mai susținut că partea vătămată își

dorea să rezolve amiabil situația cu inculpatul și că a aflat amănunte despre incident

de Ia cei doi martori care îl însoțeau pe partea vătămată în seara respectivă.

Martorii S.F.

și L.E. au afirmat că sunt colegi de serviciu cu inculpatul și că în această calitate

au avut cunoștință despre diferitele acțiuni de amenințare la care a fost supus

acesta din urmă. Astfel martorii susțin că B.C. se ocupa de activități de braconaj

în zonă de mai mult timp și neînțelegerile dintre părți au apărut în momentul în

care inculpatul a fost numit șef de pază la ferma piscicolă. Inculpatul era o persoană

cumsecade și că de când a venit să lucreze la fermă activitatea acesteia s-a îmbunătățit

și s-au rărit cazurile de braconaj pe lacuri.

Martorul D.M.

a afirmat că știe despre conflictul dintre părți, care a debutat în toamna anului

2010, și tot ceea ce cunoaște este despre anumite evenimente ce au avut loc în luna

noiembrie 2010 acasă la partea vătămată. Acolo se afla martorul C.F. care a sunat

la un moment dat pe telefonul mobil și pe inculpat, acesta din urmă fiind vădit

nemulțumit de prezența Iui C.F. în domiciliul părții vătămate, care ar fi proferat

injurii la adresa lui B.C.

Referitor la ziua

de 15 ianuarie 2011 martorul afirmă că B.C. a venit la el acasă în jurul orei 18:00,

după care aceasta a plecat, iar în jurul orelor 22:00 a fost sunat de un prieten

al victimei care i-a spus despre evenimentul tragic ce s-a soldat cu moartea victimei.

Același martor a mai arătat că știa despre activitățile de braconaj în care era

implicat B.C., dar știa că acesta încetase cu astfel de activități și s-a apucat

de alte acțiuni legate de dezmembrări de autovehicule.

Martorul H.M.

a arătat că nu a fost de față la incidentul dintre părți, dar că fusese solicitat

de B.C. să îl ducă cu mașina acasă, deoarece acesta consumase băuturi alcoolice,

după această martorul afirmând că a văzut o mașină ce știa că aparține inculpatului

și care a întors în dreptul locuinței lui B.C. A auzit un schimb de replici între

părți toate acestea întâmplându-se pe fondul unei situații vechi tensionate dintre

acestea.

Referitor la seara

de 15 ianuarie 2011 martorul a arătat că în jurul orelor 16:30-17:00 a văzut pe

B.C. împreună cu 2-3 persoane la un magazin din comună unde a și oprit, moment în

care a văzut mașina inculpatului care a dat un semnal acustic, martorul neputând

preciza cine era cealaltă persoană din mașina inculpatului. După ce a plecat către

casă, martorul susține că nu a mai văzut pe partea vătămată, însă a fost înștiințat

ulterior despre decesul acesteia.

Martorii T.C.S.

și T.I.S. au arătat că până în vara anului 2010 părțile s-au înțeles bine, dar că

neînțelegerile au apărut din momentul în care inculpatul a fost angajat la ferma

piscicolă și că activitatea s-a îmbunătățit considerabil Ia fermă de când inculpatul

lucra acolo. Martorul T.I.S. a confirmat faptul că la adresa inculpatului au existat

câteva acțiuni de amenințare și că de aceste acțiuni inculpatul îl suspecta pe vărul

său B.C.

La rândul său,

martorul T.C.S. a afirmat că știa despre plângerile reciproce pe care părțile și

le-au făcut la poliție și de faptul că B.C. manifesta temere știind că inculpatul

deținea o armă de foc.

Martorul cu identitate

protejată audiat în cauză a confirmat poziția pe care a avut-o încă din faza cercetărilor

penale, anume că, ajuns la fața locului unde partea vătămată căzuse împușcată la

pământ, a văzut în jurul acesteia câteva obiecte căzute la pământ, între care un

telefon mobil și un cuțit de bucătărie, care ulterior a dispărut. Acest martor a

susținut că a auzit ulterior discuții între persoanele aflate la fața locului despre

dispariția cuțitului, fapt ce i-a întărit convingerea existenței acestei arme asupra

părții vătămate. A solicitat să aibă identitate protejată deoarece îi era teamă

de persoanele ce făceau parte din anturajul părții vătămate, aceasta din urmă fiind

cunoscută în zonă ca o persoană destul de agresivă, ce se ocupa împreună cu prietenii

săi, de mult timp, cu

activități de

braconaj.

La solicitarea

inculpatului au fost audiați 3 martori pe situația de fapt, aceștia fiind cunoscuți

ai inculpatului și ai părții vătămate.Țoți acești martori au afirmat despre partea

vătămată că era o persoană violentă, se ocupa cu activități de braconaj și era implicată

în numeroase acțiuni de amenințare și lovire față de mai multe persoane din comună.

Și acțiunile de amenințare la adresa inculpatului au fost inițiate tot de partea

vătămată și atât inculpatul, cât și conducerea fermei piscicole au formulat numeroase

plângeri la poliție pentru distrugerile ce au avut loc în zona fermei.

În cauză s-a încuviințat

de către instanța de fond, la solicitarea iriculpatului efectuarea unei expertize

tehnice și traseologice criminalistice, obiectivele fiind discutate și propuse în

ședință publică, experții criminaliști răspunzând acestor obiective, care țineau

în special de poziția victimei în momentul executării focului de armă, prin raportul

de expertiză criminalistică depus Ia dosarul cauzei.

Prima instanță

a reținut că raportul concluzionează că mecanismul de siguranță al armei deținute

de inculpat a funcționat normal în momentul tragerii, fiind exclusă posibilitatea

declanșării accidentale a focului atunci când siguranța se află pe poziția blocat/safe,

că percuția nu se realizează fără acționarea directă asupra trăgacelor, nici când

arma este asigurată, nici când este dezasigurată.

S-a specificat

în concluziile raportului de expertiză că, în momentul declanșării focului, țeava

armei se afla într-o poziție sub un unghi de 35° cu orizontala și la o înălțime

de circa 1,68 metri față de sol, distanța dintre trăgător și victimă putând fi de

0,40 metri, iar victima aflându-se într-o poziție verticală.

Pentru părțile

civile și vătămate din prezenta cauză, instanța a încuviințat și numirea unui

expert recomandat, care a depus la rândul său opinii cu privire la raportul de expertiză

criminalistică efectuat, concluziile sale generale fiind în mare parte conforme

cu cele din expertiza efectuată la institutul criminalistic.

De asemenea, instanța

de fond a încuviințat și un supliment de expertiză, acesta fiind depus la dosarul

de fond, prima instanță apreciind că nu sunt însă edificatoare concluziile acestuia

în lipsa unui experiment judiciar, pe care nu l-a încuviințat, întrucât expertiza

solicitată și actele dosarului de urmărire penală fac inutilă o asemenea experimentare.

Analizând actele

și lucrările dosarului în lumina susținerilor părților, a materialului probator

administrat în cauză, inclusiv al celui administrat nemijlocit în faza cercetării

judecătorești, tribunalul a constatat următoarele:

Relativ la situația

de fapt, tribunalul a observat că organele de urmărire penală au reținut în mod

corect și complet împrejurările în care s-a săvârșit fapta și au realizat o justă

administrare a mijloacelor de probă, din care rezultă atât existența faptelor pentru

care inculpatul a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea acestora cu vinovăție

în forma cerută de lege. La stabilirea acestei stări de fapt au fost avute în vedere

probele așa cum au fost evidențiate mai sus, inclusiv concluziile expertizei medico-legale,

care a concluzionat că moartea victimei B.C. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei

mixte (externă și internă), consecința unei plăgi împușcate, penetrante în zona

hemitorace drept, cu distrucția în cvasitotalitate a plămânului drept. Examenul

sângelui recoltat de la victimă cu ocazia autopsiei a confirmat o alcoolemie de

1,05 gr.‰.

De asemenea, au

fost efectuate investigații de specialitate și asupra armei deținută de către inculpat

fără autorizație legală și s-a concluzionat că această pușcă, marca C.B., este o

armă de foc destinată practicării vânătorii, având țevile și patul secționate, iar

elementele de identificare îndepărtate.

Coroborând toate

probele ce au fost administrate pe parcursul procesului penal, a reținut că în seara

zilei de 15 ianuarie 2011 în jurul orei 22:30, pe raza comunei C., satul S., județul

Dâmbovița, pe fondul unui conflict mai vechi,inculpatul a împușcat cu arma pe care

o avea în deținere și pentru care nu poseda permis, pe vărul său B.C., împușcătura

fiind mortală.

Prima instanță

a mai reținut că fapta de omor calificat reținută în sarcina inculpatului,chiar

dacă este apreciată de acesta din urmă ca fiind săvârșită fără intenție, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 174 -175 lit. i) C.

pen., din probe rezultând că fapta a fost comisă de inculpat în public, respectiv

pe stradă, acest loc fiind prin natura și destinația lui accesibil publicului.

Așa cum rezultă

din expertiza criminalistică efectuată în faza cercetării judecătorești, focul de

armă nu s-a declanșat în mod accidental, inculpatul încercând să o aibă în permanență

în mașină atunci când efectua controlul activităților pe lacurile aflate în administrare

și pentru temerea pe care o încerca privitor la partea vătămată, cunoscută ca o

persoană violentă care se ocupa de mulți ani cu braconajul.

Pe fondul amenințărilor

și agresiunilor mai vechi la adresa sa, pentru care inculpatul formulase plângeri

la poliție, suspectându-l pe vărul său B.C. în seara zilei de 15 ianuarie 2011 inculpatul

a reacționat la fel de violent față de atitudinea amenințătoare și provocatoare

a părții vătămate.

Instanța de fond

a mai reținut că este adevărat că în cauză nu s-a găsit niciun cuțit asupra părții

vătămate însă prezența unei asemenea arme asupra acesteia din urmă este dovedită

prin declarațiile martorului C.F. și a martorului cu identitate protejată, acest

cuțit fiind purtat ca și o obișnuință de către partea vătămată.

Astfel, prima

instanță reține că actul material al părții vătămate a constat în încercarea acesteia

de a lovi cu cuțitul pe care I-a palmat în mâna dreaptă, prin geamul deschis al

portierei mașinii aparținând inculpatului, pe vărul său, iar riposta inculpatului

a constat în ridicarea aproape imediată a armei aflată în portiera mașinii, rezultatul

fiind executarea unui foc de armă care a lovit mortal pe partea vătămată.

Ca urmare, tribunalul

a apreciat că, în contextul cauzei, se poate reține în favoarea inculpatului starea

de provocare prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., potrivit cu care constituie circumstanță

atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții,

determinată de o provocare din partea părții vătămate, produsă prin violență, printr-o

atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.

În raport de aceste

dispoziții Iegale condițiile de existență ale provocării privesc: 1) existența unei

anumite activități de provocare din partea persoanei vătămate; 2) actul provocator

al victimei să determine o puternică tulburare sau emoție infractorului; 3) sub

stăpânirea puternicei tulburări sau emoții infractorul să fi săvârșit infracțiunea;

4) infracțiunea să se îndrepte împotriva provocatorului. Prin urmare, pentru reținerea

acestei circumstanțe trebuie dovedite toate cele 4 condiții.

În speță, din

coroborarea declarațiilor inculpatului cu declarațiile martorilor audiați în cauză,

reiese fără putință de tăgadă că de mai mult timp inculpatul s-a aflat sub stăpânirea

unei puternice tensiuni, generată de amenințările succesive Ia adresa persoanei

și a bunurilor sale, principala persoană suspectată fiind vărul său, B.C. De altfel,

așa cum rezultă din actele dosarului, față de victimă au fost formulate numeroase

plângeri penale, inclusiv de către conducerea fermei piscicole unde lucra ca șef

de pază inculpatul, partea vătămată fiind o persoană cunoscută în zonă pentru activitățile

ilicite de braconaj, dar și pentru comportamentul agresiv pe care l-a avut și față

de alte persoane din comunitate.

În ziua săvârșirii

faptei, victima s-a comportat jignitor și amenințător din nou la adresa inculpatului,

aceasta în ciuda declarațiilor unor martori, prieteni apropiați ai victimei, care

o însoțeau pe aceasta din urmă și care au văzut de la distanță că inculpatul discuta

cu vărul său prin geamul deschis de la portiera mașinii.

Declarațiile acestor

din urmă martori nu au fost integral reținute de către instanța de fond, fiind apreciate

ca subiective în contextul în care sunt cunoscuți în zonă ca persoane ce se ocupă

cu aceleași activități de braconaj și față de care inculpatul a încercat să ia atitudine

printr-un control corect și eficient pe raza bălților aflate în administrarea sa.

Tot martorii fac

dovada faptului că discuția a avut loc între inculpat și partea vătămată pe un ton

ușor ridicat, martorul direct C.F. vorbind despre încercarea părții vătămate de

a-l lovi prima pe inculpat cu cuțitul pe care îl avea în mână. Or, acest comportament

al părții vătămate, în fața căruia inculpatul a reacționat sub imperiul tulburării

provocate de atitudinea agresivă a părții vătămate, coroborat cu întreaga situație

tensionată ce a precedat, pot fi asimilate și se circumscriu noțiunii de provocare

în sensul prevăzut de art. 73 lit. b) C. pen.

Conform art. 1

C. proc. pen., scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod

complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a

săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio persoană

nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală. În desfășurarea procesului penal

trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările

cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului, iar probele administrate

trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune necesitatea de a fi credibile,

apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.

Tribunalul a administrat

materialul probator indicat în rechizitoriul parchetului, a procedat Ia administrarea

de probe noi în condiții de oralitate și contradictorialitate, pe baza cărora a

reținut starea de fapt, vinovăția inculpatului, elementele constitutive ale infracțiunilor

și încadrarea juridică a acestora.

Pe baza acelorași

probe instanța de fond a apreciat că în speță nu ne aflăm nici în prezența unui

exces de apărare justificat și nici a unui exces scuzabil, așa cum susține inculpatul,

ci în prezența circumstanței atenuante a provocării, inculpatul săvârșind fapta

de omor în stare de puternică tulburare ca urmare a incidentului ce a avut loc în

seara de 15 ianuarie 2011, prin care partea vătămată a încercat să o lovească cu

un cuțit, dar și a puternicelor tulburări și emoții generate de perpetua activitate

agresivă și amenințătoare pe care partea vătămată a manifestat-o în timp la adresa

sa.

Așadar, în drept,

s-a apreciat de către instanța de fond că această faptă a inculpatului întrunește

elementele constitutive, ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174-175

lit. i) cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., iar referitor la celelalte două infracțiuni

reținute în sarcina, inculpatului, acestea nu au fost practic infirmate de către

inculpat, care a recunoscut că nu deținea autorizație legală pentru arma de vânătoare,

această armă fiind folosită în comiterea infracțiunii de omor.

Față de aceste

considerente, instanța de fond a pronunțat soluția de condamnare a inculpatului,

la individualizarea pedepselor aplicate ținând seama de criteriile generale prevăzute

de art. 72 C. pen., de consecințele reținerii art. 73 lit. b) C. pen. și de efectele

circumstanțelor atenuante personale conform art. 76 C. pen., inculpatul fiind o

persoană cu un trecut mai mult decât decent, o persoană responsabilă atât în familie,

cât și în societate, necunoscută cu antecedente penale

Tribunalul a reținut

că o condamnare la pedeapsa închisorii atrage de drept și interzicerea față de inculpat

a unor drepturi prevăzute de art. 64 C. pen., această măsură nefăcându-se însă automat

prin efectul legii, ci se supune aprecierii instanței în funcțiile de criteriile

stabilite de art. 71 alin. (3) C. pen.

Astfel, tribunalul

a reținut că natura faptelor săvârșite și circumstanțele personale ale inculpatului

duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură

electorală, prevăzute de art. 64 Iit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen., motiv pentru

care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei.

Nu s-a interzis

dreptul de a alege întrucât fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotație

electorală și nici dreptul prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., inculpatul nefolosindu-se

de vreo profesie pentru săvârșirea infracțiunilor.

Relativ la modalitatea

de executare a pedepsei, tribunalul a apreciat că executarea efectivă a pedepsei

închisorii este justificată în cauză, inculpatul fiind arestat preventiv, măsură

ce a fost menținută în baza art. 350 C. proc. pen., iar perioada arestului preventiv

s-a dedus conform art. 88 C. pen.

Sub aspectul laturii

civile, instanța de fond a ținut cont de incidența în cauză a dispozițiilor

art. 73 lit. b) C. pen., anume că la comiterea infracțiunilor s-a reținut și o culpă

a victimei, reținând că este adevărat că familia victimei a fost greu încercată

prin pierderea părții vătămate, aceasta din urmă având copii minori în întreținere,

de care se ocupa îndeaproape și pe care îi ajuta sub aspect financiar.

Faptul că partea

vătămată era cunoscută în zonă ca o persoană ce se ocupa frecvent cu activități

ilicite de braconaj, nu justifică decesul acesteia, prejudiciile morale încercate

de părțile civile din prezenta cauză fiind mai mult decât dovedite.

Astfel, în baza

dispozițiilor art. 14 cu art. 346 C. proc. pen., instanța de fond a admis în parte

latura civilă a cauzei și a obligat inculpatul să suporte atât plata unor daune

morale către descendenții direcți ai victimei (copiii din prima relație de concubinaj

și copilul din căsătoria cu B.M.A.), față de acești minori instanța de fond apreciind

că se impune și acordarea unor prestații periodice care să suplinească într-un fel

ajutorul financiar pe care îl obțineau de la tatăl lor, în funcție de venitul minim

pe economie, câtă vreme din dosar nu rezultă probe certe în dovedirea veniturilor

lunare obținute de partea vătămată.

Soția supraviețuitoare

B.M.A. s-a apreciat că este îndreptățită a fi despăgubită moral pentru prejudiciul

încercat, la fel și mama victimei, care din declarațiile martorilor audiați în cauză

sub aspect civil, rezultă că a suportat cheltuielile cu înmormântarea victimei și

cu pomenirile ulterioare.

Referitor la probele

administrate în dovedirea laturii civile, prima instanță a avut în vedere coroborarea

declarațiilor martorilor, astfel încât acestea să coincidă până la o anumită sumă

de bani reținută ca reprezentând contravaloarea acestor ultime cheltuieli, această

sumă fiind apreciată la 5.000 euro și nu Ia sume mult mai mari, așa cum a pretins

partea civilă. Din probe rezultă că partea vătămată nu era o persoană foarte înstărită,

contribuia la întreținerea copiilor săi minori și a construit casa în care locuiau,

însă veniturile sale nu sunt stabilite cu exactitate prin probele administrate de

părțile civile.

Ca o consecință

a soluției de condamnare a inculpatului pentru toate cele 3 fapte penale aflate

în concurs, instanța de fond a procedat la contopirea acestora,inculpatul urmând

a executa pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat ca pedeapsă complementară și

aceea a interzicerii pe o durată de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

Totodată, în baza

art. 118 lit. b) și f) C. pen., s-a dispus confiscarea armei de vânătoare deținută

fără drept și folosită de inculpat la săvârșirea infracțiunilor, iar în baza

art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor

judiciare către stat (cu excepția sumei de bani reprezentând contravaloarea expertizei

criminalistice dispusă în faza cercetării judecătorești, care a fost plătită în

timpul procesului de către inculpat), inclusiv a sumei de bani reprezentând contravaloarea

cartușelor folosite la efectuarea expertizei criminalistice.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, inculpatul

B.S. și părțile civile B.A., U.E.J., B.M.A., B.M. prin reprezentant legal B.M.A.,

B.G.C. și B.V.M., ambii prin reprezentant legal U.E.J.

În motivarea apelului

declarat, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița a arătat în esență că hotărârea

instanței de fond este nelegală și netemeinică întrucât în mod greșit s-au reținut

scuza provocării și circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, având în vedere

că pretinsa acțiune agresivă a victimei, pe care inculpatul a invocat-o și la urmărirea

penală, afirmând că aceasta ar fi încercat să-l lovească cu un cuțit pe care îl

avea în mână, nu este susținută din punct de vedere probator, astfel încât instanța

de fond trebuia să o înlăture pe baza acelorași considerente pentru care a fost

înlăturată și de procuror.

Reținerea, existenței

cuțitului ca fiind, o armă pe care partea vătămată o avea asupra sa este incertă,

acesta nefiind văzut de martorii care o însoțeau pe aceasta, iar pretinsul remitent

(martorul T.S.F.) a negat orice implicare în legătură cu înarmarea victimei. Martorul

B.C.A., a susținut că nu a auzit nici un fel de înjurături între inculpat și victimă.

De asemenea, martorul

cu identitate protejată a declarat că a ajuns la fața locului imediat ce a auzit

împușcătura și a văzut în preajma părții vătămate un pachet de țigări, un telefon

și un cuțit cu lama de aproximativ 20 de cm, iar ulterior, revenind alături de alte

persoane, a constatat la fața locului lipsa cuțitului de pe carosabil și i-a auzit

pe cei prezenți discutând în legătură cu arma dispărută. Acest martor nu a fost

prezent la fața locului înainte de executarea de către inculpat a focului față de

victimă, astfel că mărturia sa nu se referă la pretinsa provocare a acesteia, iar

pe de altă parte că martorul nu a putut indica numele vreunei persoane dintre cele

despre care a susținut că au comentat dispariția cuțitului de pe carosabil.

S-a arătat că

nu subzistă nici starea de tulburare puternică a inculpatului determinată de actul

provocator al părții vătămate, și chiar admițând că el s-a manifestat indiferent

legat de pericolul potențial de a fi împușcat de inculpat, starea conflictuală care

a existat între cei doi nu exprimă nici ea temerea că disputa trebuia tranșată printr-o

confruntare.

Chiar dacă inculpatul

a depus la dosar caracterizări din care rezultă: că este cunoscut ca având un comportament

corespunzător în comunitate, aceste referințe favorabile puteau fi avute în vedere

la individualizarea pedepsei, dar este excesiv ca ele să primească semnificația

circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecința reducerii

pedepselor aplicate pentru infracțiunile comise, în condițiile în care pe întreg

parcursul procesului acesta a avut o conduită procesuală incorectă, invocând

neîntemeiat în beneficiul său cauze exoneratoare de răspundere penală ori scuza

provocării.

De asemenea, instanța

de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind

prelevarea de la inculpat a probelor biologice.

Părțile civile

au arătat, în esență, în motivarea apelurilor declarate că în mod greșit instanța

de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzuta de art.

73 lit. b) C. pen., dând eficiență declarațiilor total nereale și fără suport probatoriu

ale martorului C.F., șoferul inculpatului. Depoziția acestuia de la instanța de

fond trebuie înlăturată în totalitate pentru că la instanță declara cu totul altceva

decât a declarat la urmărirea penală. Precizările de la instanță sunt în totală

contradicție cu expertiza balistică efectuată în cauză, care a concluzionat că mecanismul

de siguranță al armei a funcționat normal, fiind exclusă posibilitatea declanșării

accidentale și că percuția se realizează prin acționarea directă a trăgacelor.

Totodată, martorul

sub acoperire nu a declarat că victima ar fi folosit cuțitul, ci numai că la un

moment dat ar fi văzut un cuțit pe sol, care a dispărut.

Sub aspectul laturii

civile această reținere a stării de provocare a diminuat cuantumul despăgubirilor

solicitate, obligarea la prestații periodice este una derizorie, iar daunele morale

nu au fost corect apreciate.

Inculpatul B.S.

a criticat sentința instanței de fond, arătând în esență că nu este vinovat de săvârșirea

infracțiunii de omor, infracțiune care se comite întotdeauna cu intenție. În rechizitoriul

întocmit de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița nu s-au precizat condițiile

focului letal, iar susținerile sale, potrivit cărora a acționat în legitimă apărare,

nu au fost combătute în niciun fel.

Părțile adverse

au susținut că trebuie să se țină seama de declarațiile martorilor audiați în cauză,

însă martorii acuzării au făcut parte din anturajul victimei, și nu înțelege pentru

care motiv ar fi mai credibile declarațiile acestor martori, decât cei din anturajul

său, cu care nu s-a aflat în contact chiar din noaptea incidentului.

A mai arătat că

la instanța de fond a dorit să demonstreze situația reală petrecută la momentul

incidentului, iar în situația în care dorea să suprime viața victimei avea mai multe

posibilități, respectiv noaptea, fără vreun martor de față, însă nu a făcut-o pentru

că nu și-a dorit acest lucru.

A solicitat instanței

de fond efectuarea unei expertize criminalistice, pe motiv că primul raport de expertiză

s-a dovedit a avea concluzii greșite, concluziile expertului fiind absurde și halucinante,

iar aceste susțineri ale sale se întemeiază pe faptul că arma nu putea să aibă poziția

indicată de către expert, traseul de pătrundere fiind sub un unghi de 35°. Din

această perspectivă a solicitat a se efectua un experiment judiciar, deoarece numai

prin acest experiment s-ar fi înlăturat concluziile expertului.

În faza de urmărire,

procurorul audiind martorul cu identitate protejată, a luat cunoștință de faptul

că victima la momentul incidentului avea asupra sa un cuțit, însă nu a dus aceste

informații la sfârșit și instanța de fond a ajuns la concluzia că se impune reținerea

dispozițiilor art. 73C. pen., cu toate că această reținere este greșită, instanța

de fond trebuind să rețină legitima apărare în acest sens fiind și decizia nr. 686/2008

a Înaltei Curții de Casație și Justiție, în care se menționează că în cazul legitimei

apărări acțiunea se realizează imediat, astfel cum s-a petrecut și în speța de față.

La momentul producerii

incidentului nu a făcut altceva