ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2728/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1198 din 6

decembrie 2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, l-a condamnat pe

inculpatul D.M.R. la 7 ani și 6 luni închisoare, precum și la 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C.

pen., cu aplicarea art. 13 și art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., instanța a

revocat liberarea condiționată pentru restul de 4 ani, o lună și 15 zile

închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată

inculpatului prin sentința penală nr. 166/1997 a Tribunalului Dâmbovița, a

contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată în cauza de față, urmând

ca inculpatul să execute 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut în fapt că, în după amiaza zilei de 12 decembrie 2001,

inculpatul D.M.R. a imobilizat-o prin violență pe partea vătămată A.V., în

liftul cu care aceasta urca la locuința sa situată într-un bloc din București

și i-a smuls geanta. Inculpatul a fost prins în aceeași zi, după ce a fost

urmărit de martorii B.R.E. și M.D.

Prin decizia penală nr. 110 din 23

februarie 2003, Curtea de Apel București a admis apelul declarat de Parchetul

de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței primei instanțe și a

majorat pedeapsa aplicată inculpatului, de la 7 ani și 6 luni închisoare la 9

ani închisoare.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs inculpatul D.M.R. care a solicitat casarea hotărârilor

pronunțate și rejudecarea cauzei pentru stabilirea completă a situației de

fapt, în sensul de a se constata că la comiterea faptei a mai participat o

persoană, iar în subsidiar, micșorarea pedepsei, ținând seama de sinceritatea

de care a dat dovadă în timpul procesului.

Din probele administrate și anume,

declarațiile părții vătămate și ale martorilor B.R.E. și M.D., care l-au

urmărit pe inculpat după ce a ieșit din blocul în care a comis tâlhăria,

rezultă că la comiterea infracțiunii nu au mai participat alte persoane,

nefiind, deci, necesară rejudecarea cauzei în vederea cercetării acestei

situații.

În ce privește pedeapsa aplicată

inculpatului, se constată că instanța de apel a ținut seama de criteriile de

individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen., luând în considerare

împrejurările concrete ale faptei și anume violența deosebită exercitată de

inculpat asupra părții vătămate pentru a-i smulge geanta, potrivit actului

medico-legal depus de partea vătămată, aceasta a avut nevoie de 4 – 6 zile de

îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor cauzate de inculpat, ca și de

periculozitatea inculpatului, reflectată, între altele de antecedentele sale

penale, compuse din mai multe infracțiuni împotriva patrimoniului și

infracțiuni de violență.

În consecință, neexistând nici un

temei pentru rejudecarea cauzei de către instanța de fond sau pentru micșorarea

pedepsei aplicate, urmează ca recursul inculpatului D.M.R. să fie respins ca

nefondat, cu obligarea inculpatului recurent la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.M.R. împotriva deciziei penale nr. 110/ A din 26

februarie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsă perioada

arestării preventive de la 23 ianuarie 2002, la 6 iunie 2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

iunie 2003.