ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3081/2004

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 190 din 11

februarie 2004, pronunțată în dosarul nr. 468/2004, Tribunalul București,

secția a II-a penală, a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul

D.A. și a dispus obligarea lui la cheltuieli judiciare statului.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut că prin sentința penală nr. 1002 din 22 octombrie 2002,

inculpatul D.A. a fost condamnat la 8 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și e)

C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat

liberarea condiționată din pedeapsa de 13 ani, 7 luni și 19 zile închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 1910/1995 a Judecătoriei Craiova, inculpatul

executând pedeapsa de 8 ani închisoare, sporită cu un an, în total 9 ani

închisoare.

A fost aplicată pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

Hotărârea a rămas definitivă prin

decizia penală nr. 15 din 21 ianuarie 2003 a Curții de Apel București, prin

care s-a admis recursul declarat de parchet și s-a majorat pedeapsa de 13 ani

închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 ani închisoare, în final

inculpatul executând pedeapsa de 15 ani închisoare.

Susținerea condamnatului, că nu se

face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, și cererea de reaudiere a

sa și a coinculpatului B.C., s-a considerat că nu se încadrează în nici unul

dintre cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de lege în art. 394

C. proc. pen.

Apelul declarat de inculpat a fost

respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 211 din 23 martie 2004 a Curții

de Apel București.

Condamnatul a declarat recurs,

solicitând casarea hotărârii și pe fond, admiterea cererii sale de revizuire,

audierea unor martori care cunosc situații noi și care nu au fost avute în

vedere de instanțele ce au soluționat cauza.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 394 C. proc. pen.,

revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au

fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei

[

(lit. a)] sau când un martor, expert sau interpret a

săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere

[

(lit. b)].

Textul prevede deci că faptele și

împrejurările trebuie să fie noi, iar nu mijloacele de probă, întrucât este

inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obțină o prelungire a

probațiunii, pentru fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate de

instanțele care au soluționat cauza.

Motivele invocate de revizuient

puteau fi valorificate prin căile ordinare de atac, revizuientul având deci

deschisă calea retractării, justificată, a primelor recunoașteri și reaudierii

martorilor.

Atâta timp, însă, cât revizuientul a

recunoscut constant săvârșirea faptei pentru care a fost condamnat,

recunoaștere care s-a coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, pe

calea extraordinară a revizuirii este inadmisibil să se obțină o prelungire a

probațiunii pentru fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate de

instanțele care au soluționat cauza.

Așa fiind, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., constată că hotărârile pronunțate în cauză sunt

legale și temeinice, nefiind incidente nici unul din motivele de casare a

acestora.

Recursul declarat urmează a fi

respins.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul revizuient D.A. împotriva deciziei penale nr. 211/ A

din 23 martie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de

800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

iunie 2004.