ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2839/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 72 din 12 februarie 2002 a Tribunalului Constanța, inculpatul C.G. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus arestul preventiv de la 9 februarie 1999 până la data punerii în libertate a inculpatului prin admiterea plângerii împotriva arestării preventive și anume 9 martie 1999. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaților. - N.O. și - K.C.L., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în forma calificată contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246, raportat la art. 248 1 C. pen.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul C.G. a sumei de 4.905.751.979 lei. S-a luat act că partea civilă R.R.C.P. SA (fostă P. SA) a renunțat la prețurile civile. S-a dispus menținerea sechestrului asigurator asupra bunurilor aparținând inculpatului C.G. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5 milioane lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: Inculpatul C.G. a fost administrator și asociat la SC C.O. SA, SC G. SRL și SC V.C. SRL, toate cu sediul în municipiul Constanța și având ca obiect de activitate vânzarea cu amănuntul de carburanți pentru autovehicule.

La 30 ianuarie 1998, între SC C.O. Craiova și SC P. SA Năvodari s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare de produse petroliere pe baza căruia societatea reprezentată de inculpatul C.G. a primit importante cantități de benzină și motorină. Pentru plata acestora, inculpatul C.G. a emis în luna iulie 1998, 3 file C.E.C. în valoare de 750 milioane lei, deși societatea comercială se afla în interdicție bancară. În luna august 1998, inculpatul a emis alte file C.E.C. în valoare totală de un miliard lei în numele SC G. SRL și girate de SC C.O. SA, agent economic devenit și el în interdicție bancară. În continuare, inculpatul a emis file C.E.C. V.C. SRL Craiova, achitând o parte din contravaloarea produselor petroliere achiziționate, până în luna noiembrie 1998 când banca i-a făcut cunoscut societății comerciale P. SA că fila C.E.C.

introdusă la plată nu poate fi achitată din lipsa disponibilului în cont. În această situație s-a aflat un număr de 8 file C.E.C. emise de inculpat pe numele SC V.C. SRL Craiova. Instanța de fond a reținut că și anterior instituirii interdicției bancare, cele trei societăți comerciale au suferit mai multe incidente de plată, inculpatul C.G. făcându-și o practică din emiterea filelor C.E.C. fără acoperire în relațiile sale de afaceri. Expertiza contabilă efectuată în cauză a stabilit că din valoarea produselor petroliere livrate de SC P., s-a achitat numai suma de 594.248.027 lei, partea civilă fiind prejudiciată cu suma de 4.905.751.974 lei. Instanța de fond a reținut că inculpații N.O. și K.C.L.

și-au îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu și au respectat obligațiile contractuale, ei nu au cunoscut posibilitățile limitate de plată ale firmelor inculpatului C.G. și nici practica acestuia de a emite file C.E.C. fără acoperire, în mod repetat, astfel că față de aceștia s-a dispus achitarea, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2, raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246, raportat la art. 248 1 C. pen. Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 324/ P din 23 decembrie 2002, a admis apelul declarat de inculpatul C.G., a desființat în parte sentința instanței de fond și a redus pedeapsa aplicată la 4 ani închisoare.

S-a dedus perioada de arest preventiv, la zi. Celelalte dispoziții ale sentinței penale au fost menținute. Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța a fost respins ca nefondat. Instanța de control judiciar a apreciat că situația de fapt și vinovăția inculpatului C.G. au fost corect reținute, dar că, în procesul de individualizare a pedepsei nu s-a dat eficiența cuvenită circumstanțelor atenuante stabilite în favoarea acestuia (comportamentul sincer avut pe parcursul procesului penal, recuperarea prejudiciului cauzat), astfel că în cauză s-a redus pedeapsa la 4 ani închisoare. Cu privire la motivul de recurs invocat de procuror referitor la greșita achitare a inculpaților N.O.

și K.C.L., instanța de apel a constatat că este neîntemeiată. S-a reținut că prin nici un mijloc de probă nu s-a dovedit că inculpații, cu știință, ar fi urmărit să producă o vătămare intereselor legale ale societății comerciale în cadrul căreia ocupau funcții de execuție. Inculpații nu și-au încălcat atribuțiile de serviciu și nici nu au cauzat vreo tulburare însemnată a bunului mers al SC P. SA . Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și inculpatul C.G. Cu privire la recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și condamnarea inculpaților N.O.

și K.C.L. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246, raportat la art. 248 1 C. pen., iar în ceea ce îl privește pe inculpatul C.G., menținerea cuantumului pedepsei aplicate de instanța de fond. La termenul de judecată din data de 19 mai 2004, procurorul a declarat că renunță la primul motiv de recurs privind greșita achitare a inculpaților N.O. și K.C.L., iar cu privire la inculpatul C.G., s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în temeiul art. 334 C. proc. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea C.E.C. - ului nr. 59/1934 și aplicarea unei pedepse ce urmează a fi constatată grațiată în baza art. 1 și art. 7 din Legea nr. 137/1997. Examinând recursul prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu Înalta Curte de Casați și Justiție constată că acesta nu este fondat.

Din analiza probatoriului existent, rezultă că instanțele de judecată au stabilit în mod corect situația de fapt și existența vinovăției fiecărui inculpat în parte, dând încadrarea juridică legală și temeinică faptelor săvârșite de inculpatul C.G. Critica formulată prin motivele scrise de recurs privind greșita achitare a inculpaților N.O. și K.C.L., pentru infracțiunea prevăzută de art. 146, raportat la art. 248 1 C. pen., este neîntemeiată. Din nici o probă a dosarului nu rezultă că inculpații, funcționari în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu știință nu au îndeplinit un act ori l-au îndeplinit în mod defectuos și prin aceasta au cauzat o tulburare însemnată bunului mers al societății comerciale.

Ei au ținut legătura cu debitorul, tocmai pentru a se asigura că vor încasa prețul mărfii și au prevăzut în clauzele contractuale obligarea acestuia la penalități în cazul întârzierii plăților, sistând livrările de produse petroliere pe data de 5 octombrie 1998, după ce au constatat că filele C.E.C. emise de inculpatul C.G. nu sunt onorate de bancă în lipsa disponibilului în cont. Analiza activităților desfășurate de inculpați exclude reținerea oricărei intenții de a-și încălca atribuțiile de serviciu și de a prejudicia instituția. De altfel, neachitarea unor obligații contractuale în sumă de 4.905.751.974 lei nu poate să constituie o tulburare însemnată a bunului mers al unei societăți comerciale de anvergură P. , iar cât privește prejudiciul, unitatea nu s-a constituit parte civilă.

În consecință, în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată contra intereselor persoanelor, soluția de achitare dispusă în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) C. proc. pen., este legală și temeinică. Curtea constată că nici criticile formulate cu privire la greșita încadrare juridică dată faptelor comise de inculpatul C.G. nu sunt fondate. Instanțele de judecată au reținut în mod just și argumentat, pe baza unui probatoriu corect interpretat și analizat, vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (3), (4) și (5) C. pen. Inculpatul C.G. a acționat organizat și deliberat pentru a-și induce și menține în eroare partenerii de afaceri cu privire la solvabilitatea și credibilitatea sa financiară.

El a profitat de situația sa de asociat și administrator al mai multor societăți comerciale și a emis succesiv file C.E.C. pe numele acestora, deși știa că toate firmele erau în incidență de plată și că nu avea disponibil în cont pentru acoperirea debitelor. Recurgerea „în suveică” la numele mai multor societăți comerciale nu s-a făcut cu bună-credință, din dorința de a încerca achitarea cu orice chip a creanțelor, dimpotrivă, acest procedeu a fost menit numai să creeze confuzie și iluzia solvabilității și a eforturilor depuse de debitor pentru plata datoriilor sale. El a urmărit și a obținut, în acest mod, amânarea momentului sistării livrărilor de produse petroliere de către S.C. P. SA.

Că așa stau lucrurile o dovedește și faptul că, deși inculpatul a valorificat toată cantitatea de produse petroliere achiziționată, el nu a achitat furnizorului decât suma de 594.248.027 lei, sumă plătită strategic, într-un final al eforturilor sale reușite, de altfel, de a menține cât mai mult timp, iluzia unei iminente plăți și inducerea în eroare a reprezentanților SC P. SA că își vor încasa debitele, motiv pentru care s-a și sistat abia în octombrie 1998 livrarea mărfii. Diferența de bani până la 5 miliarde lei reprezintă profitul material al inculpatului C.G., scop în care acesta a și acționat de la bun început, el fiind un obișnuit al excrocheriilor în materia contractelor comerciale activitatea sa făcând obiectul și a altor cauze penale.

Pentru aceste motive, Curtea constată că în cauză nu se impune schimbarea încadrării juridice dată faptelor comise de inculpatul C.G., recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța urmând a fi respins ca nefondat. Cu privire la recursul inculpatului C.G. Inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (3), (4) și (5) C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. În subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 și grațierea pedepsei ce se va aplica pentru această faptă, în conformitate cu dispozițiile art. 1 și art. 7 din Legea nr. 137/1997.

Într-un al doilea subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea dispozițiilor alin. (5) al art. 215 C. pen., întrucât faptele comise sunt în concurs real, potrivit art. 33 lit. a) C. pen., valoarea fiecărei file C.E.C. eliberate fiind sub 2 miliarde lei. Al patrulea motiv de recurs formulat se referă la individualizarea pedepsei, solicitându-se reducerea cuantumului acesteia și aplicarea art. 86 1 C. pen. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 , 17, 15, 14 C. proc. pen. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că acesta nu este fondat. Cu privire la primele două motive de recurs, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate pentru considerentele prezentate mai sus.

Inculpatul C.G. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune emiterea filelor C.E.C. în condițiile inexistenței disponibilului bancar făcându-se cu rea credință și prin inducerea în eroare a furnizorului, cu scopul obținerii unui fals material injust. Inculpatul C.G. a acționat cu o unică rezoluție infracțională, astfel că, deși a emis mai multe file C.E.C., prejudiciul cauzat SC P. SA este unitar și se totalizează, cu consecința reținerii la încadrarea juridică a infracțiunii prevăzute de art. 215 C. pen. și a alin. (5) referitor la consecințe deosebit de grave. Cât privește modul de individualizare a pedepsei, Curtea constată că datorită pericolului social concret al faptelor săvârșite, cuantumului prejudiciului cauzat, modalității de operare, nu se impune nici reducerea acesteia și nici suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Pentru aceste considerente, recursul inculpatului urmează a fi respins ca nefondat. Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de inculpatul C.G. împotriva deciziei penale nr. 324 din 23 decembrie 2002 a Curții de Apel Constanța. Obligă pe inculpat să plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 mai 2004.