ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3690/2005

Examinând recursurile de față: Prin sentința penală nr. 504 din 6 august 2004 pronunțată de Tribunalul Constanța au fost condamnați între alții, inculpații: 1. C.M., la 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3), (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză. 2. B.ȘT., la 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a menținut starea de arest și s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 9 martie 2001 la zi. Inculpații au fost obligați, în solidar cu coinculpații B.A., L.I.M., G.G. și B.G., la plata sumei de 50.000.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă C.A. Fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. În fapt, s-a reținut, în esență, cu privire la inculpații C.M. și B.Șt., că, în cursul lunii septembrie 2002, împreună cu numitul B.M., față de care s-au disjuns cercetările, au răpit-o și au sechestrat-o într-un apartament, pe partea vătămată C.A., în scopul exploatării ei prin obligarea la practicarea prostituției, cunoscând că aceasta este minoră.

Prin decizia penală nr. 16/ MP din 19 aprilie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, s-a dispus, între altele, respingerea apelurilor declarate de inculpații C.M. și B.Șt. Instanța de apel a reținut că sunt neîntemeiate susținerile inculpaților, că nu au comis faptele pentru care au fost condamnați, din probele administrate rezultând că aceștia au săvârșit infracțiunea pentru care au fost condamnați. Inculpații C.M. și B.Șt. au declarat recurs, susținând că nu au comis fapta pentru care au fost condamnați și că se impune achitarea lor conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. pen. În subsidiar, inculpații au solicitat reducerea pedepselor. Recursurile își găsesc temeiul în dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc.

pen., dar nu sunt fondate. Din plângerea formulată de C.C., mama părții vătămate, procesul-verbal de percheziție domiciliară din 8 martie 2003, procesele-verbale și planșele foto din 13 martie 2003 în care este consemnată recunoașterea din grup a inculpaților B.Șt. și C.M., declarațiile părții vătămate și declarațiile martorilor G.O.R., I.C., A.V., P.M., F.F.A., M.I. și C.E.M. rezultă următoarele: În cursul lunii iulie 2002, minora C.A., în vârstă de 17 ani, a plecat să lucreze în stațiunea Mamaia ținând legătura telefonic cu mama sa până în luna octombrie 2002, după care minora nu și-a mai contactat familia. La data de 8 martie 2003, C.C. a sesizat organele de poliție că în ziua precedentă a fost anunțată de martorul G.O.

că fiica sa este sechestrată într-un apartament din Constanța, situat în apropierea Consulatului Republicii China și este obligată să se prostitueze. Lucrătorii de poliție au descins în apartamentul respectiv unde, printre alte persoane, au găsit-o pe partea vătămată C.A. Cercetările efectuate au stabilit că aceasta a lucrat ca ajutor de ospătar la terasa A. din stațiunea Mamaia iar într-o noapte, în luna septembrie 2002, când se întorcea de la servici, a fost luată cu forța de 3 bărbați și urcată într-un taximetru. Cei trei, despre care ulterior a aflat că se numesc B.M., B.Șt. și C.M., au dus-o într-un apartament situat în cartierul Abator unde locuia și inculpata G.G., concubina lui B.M. Aici partea vătămată a fost bătută și sechestrată și i s-a spus că trebuie să se prostitueze.

Partea vătămată a fost mutată în mai multe apartamente și obligată să se prostitueze, sumele de bani fiind luate de G.G. La 6 martie 2003, partea vătămată a fost vândută cu 5.000.000 lei coinculpatului B.A. care a dus-o în locuința coinculpatei L.I., unde a fost găsită de poliție. Martorul G.O. a fost unul dintre clienții părții vătămate iar aceasta i-a solicitat s-o ajute, astfel încât, la data de 7 martie 2003, martorul a luat legătura cu mama părții vătămate. Susținerile inculpaților că partea vătămată, despre care știau că este minoră, se prostitua de bună voie și că ei nu au fost implicați în activitatea de traficare a acesteia, au fost justificat înlăturate de instanță întrucât nu sunt confirmate de nici o probă administrată în cauză.

Curtea apreciază că nu este întemeiat nici motivul de recurs vizând greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților recurenți. Astfel, acestea sunt corespunzătoare pericolului social concret al faptei, determinat de împrejurările și modalitatea în care a fost comisă și de urmările produse. La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere și datele personale ale inculpaților, astfel încât nu există nici un temei care să justifice reducerea acestora. Reținând că nici din examinarea cauzei din oficiu nu rezultă existența vreunui motiv de casare, Curtea va respinge recursurile, ca nefondate, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce la zi durata arestării preventive.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.M. și B.Șt. împotriva deciziei penale nr. 16/ MP din 19 aprilie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția pentru cauze cu minori și de familie, precum și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Constată că inculpatul C.M. este arestat în altă cauză. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului B.Șt. de la 9 martie 2003 la 15 iunie 2005. Obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 iunie 2005.