ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3690/2005

Examinând recursurile de față:

Prin sentința penală nr. 504 din 6

august 2004 pronunțată de Tribunalul Constanța au fost condamnați între alții,

inculpații:

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3), (4) din Legea nr.

678/2001, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

S-a constatat că inculpatul este

arestat în altă cauză.

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr.

678/2001, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

S-a menținut starea de arest și s-a

dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 9 martie 2001 la zi.

Inculpații au fost obligați, în

solidar cu coinculpații B.A., L.I.M., G.G. și B.G., la plata sumei de

50.000.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă C.A.

Fiecare inculpat a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt, s-a reținut, în esență, cu

privire la inculpații C.M. și B.Șt., că, în cursul lunii septembrie 2002,

împreună cu numitul B.M., față de care s-au disjuns cercetările, au răpit-o și

au sechestrat-o într-un apartament, pe partea vătămată C.A., în scopul

exploatării ei prin obligarea la practicarea prostituției, cunoscând că aceasta

este minoră.

Prin decizia penală nr. 16/ MP din

19 aprilie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, s-a dispus, între

altele, respingerea apelurilor declarate de inculpații C.M. și B.Șt.

Instanța de apel a reținut că sunt

neîntemeiate susținerile inculpaților, că nu au comis faptele pentru care au

fost condamnați, din probele administrate rezultând că aceștia au săvârșit

infracțiunea pentru care au fost condamnați.

Inculpații C.M. și B.Șt. au declarat

recurs, susținând că nu au comis fapta pentru care au fost condamnați și că se

impune achitarea lor conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin.

(1) lit. c) C. pen.

În subsidiar, inculpații au

solicitat reducerea pedepselor.

Recursurile își găsesc temeiul în

dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., dar nu

sunt fondate.

Din plângerea formulată de C.C.,

mama părții vătămate, procesul-verbal de percheziție domiciliară din 8 martie

2003, procesele-verbale și planșele foto din 13 martie 2003 în care este

consemnată recunoașterea din grup a inculpaților B.Șt. și C.M., declarațiile

părții vătămate și declarațiile martorilor G.O.R., I.C., A.V., P.M., F.F.A., M.I.

și C.E.M. rezultă următoarele:

În cursul lunii iulie 2002, minora C.A.,

în vârstă de 17 ani, a plecat să lucreze în stațiunea Mamaia ținând legătura

telefonic cu mama sa până în luna octombrie 2002, după care minora nu și-a mai

contactat familia.

La data de 8 martie 2003, C.C. a

sesizat organele de poliție că în ziua precedentă a fost anunțată de martorul G.O.

că fiica sa este sechestrată într-un apartament din Constanța, situat în

apropierea Consulatului Republicii China și este obligată să se prostitueze.

Lucrătorii de poliție au descins în

apartamentul respectiv unde, printre alte persoane, au găsit-o pe partea

vătămată C.A.

Cercetările efectuate au stabilit că

aceasta a lucrat ca ajutor de ospătar la terasa A. din stațiunea Mamaia iar

într-o noapte, în luna septembrie 2002, când se întorcea de la servici, a fost

luată cu forța de 3 bărbați și urcată într-un taximetru.

Cei trei, despre care ulterior a

aflat că se numesc B.M., B.Șt. și C.M., au dus-o într-un apartament situat în

cartierul Abator unde locuia și inculpata G.G., concubina lui B.M. Aici partea

vătămată a fost bătută și sechestrată și i s-a spus că trebuie să se

prostitueze.

Partea vătămată a fost mutată în mai

multe apartamente și obligată să se prostitueze, sumele de bani fiind luate de

G.G.

La 6 martie 2003, partea vătămată a

fost vândută cu 5.000.000 lei coinculpatului B.A. care a dus-o în locuința

coinculpatei L.I., unde a fost găsită de poliție.

Martorul G.O. a fost unul dintre

clienții părții vătămate iar aceasta i-a solicitat s-o ajute, astfel încât, la

data de 7 martie 2003, martorul a luat legătura cu mama părții vătămate.

Susținerile inculpaților că partea

vătămată, despre care știau că este minoră, se prostitua de bună voie și că ei

nu au fost implicați în activitatea de traficare a acesteia, au fost justificat

înlăturate de instanță întrucât nu sunt confirmate de nici o probă administrată

în cauză.

Curtea apreciază că nu este

întemeiat nici motivul de recurs vizând greșita individualizare a pedepselor

aplicate inculpaților recurenți.

Astfel, acestea sunt corespunzătoare

pericolului social concret al faptei, determinat de împrejurările și

modalitatea în care a fost comisă și de urmările produse.

La individualizarea pedepselor au

fost avute în vedere și datele personale ale inculpaților, astfel încât nu

există nici un temei care să justifice reducerea acestora.

Reținând că nici din examinarea

cauzei din oficiu nu rezultă existența vreunui motiv de casare, Curtea va

respinge recursurile, ca nefondate, conform art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

Se va deduce la zi durata arestării

preventive.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații C.M. și B.Șt. împotriva deciziei penale nr. 16/ MP din

19 aprilie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția pentru cauze cu minori și de

familie, precum și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Constată că inculpatul C.M. este

arestat în altă cauză.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului B.Șt. de la 9 martie 2003 la 15 iunie 2005.

Obligă pe recurenții inculpați la

plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 iunie 2005.