ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 581/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 581/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

La 14 ianuarie 2003 s-a luat

în examinare recursul declarat de inculpatul N.G., împotriva deciziei penale

nr.88 din 5 martie 2002 a Curții de Apel București – Secția I

penală.

Dezbaterile

au fost consemnate în încheierea din  data de 14 ianuarie 2003, iar

pronunțarea deciziei s-a amânat la 28 ianuarie și 6 februarie 2003.

C  U  R  T  E  A

Asupra

recursului de față;

In

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.769 din 6 decembrie 2001, Tribunalul

București – Secția I penală a condamnat, printre alții, pe

inculpatul N.Gh., la 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în formă

calificată, prevăzută de art.246 din Codul penal, raportat la

art.248

1

, cu referire la art.258 din același cod.

S-a

făcut aplicarea dispozițiilor art.71 și ale art.64 din Codul

penal.

In

temeiul art.65 alin.2 din Codul penal, s-a aplicat pedeapsa complementară

a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.a

și b din Codul penal, pe durata de 2 ani, după executarea pedepsei.

Pe

latură civilă, s-a luat act că părțile vătămate

SC „P” SA Ploiești și SC „S.R.” SA Câmpina, nu s-au constituit

părți   civile  în cauză și s-a constatat că

prejudiciile cauzate acestor societăți au fost recuperate.

Totodată,

s-a admis, în parte, acțiunea civilă a SC „T” SA Constanța

și în temeiul dispozițiilor art.14, raportat la art.346 din Codul de

procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata, în solidar cu

coinculpatul  M.G. (condamnat în aceeași cauză), a sumei de

6.796.527.229 lei cu titlu de despăgubiri civile.

In

temeiul art.445 din Codul de procedură penală, s-a dispus anularea

înscrisurilor falsificate, respectiv filele CEC „barat A 03500003481”, „barat A

03500003482” și „barat A 03500003488”.

Pentru

a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea

situație de fapt:

La

20 iulie 1998, SC „P” SA Constanța, în calitate de vânzător și

SC „T” SA Constanța, în calitate de cumpărător, au perfectat

contractul de vânzare-cumpărare nr.319, obiectul acestuia constituindu-l

livrarea cantității de 6000 tone motorină, la prețul de

3.366.446 lei/tonă.

La

rândul său, societatea comercială  cumpărătoare,

reprezentată și de N.Gh., director economic a încheiat cu SC „C.I.”

SRL  un contract de vânzare-cumpărare, în cadrul acestuia obligându-se

să livreze 12.000 tone motorină până la sfârșitul anului

1998.

O

parte din cantitatea de motorină  livrată în cadrul contractului

nr.319/1998 (2021 tone) a fost nelivrată de către  SC „T”  SA

Constanța către beneficiara  SC „C.I.” SRL la 27 iulie 1998,

întocmindu-se factura nr.0431890 în valoare de 6.725.020.711,24 lei.

Având

asupra sa fila CEC  A 0300003488 semnată și ștampilată în

alb, și cunoscând  că în contul bancar deschis la S.C. „W.B.” Arad –

Sucursala  București nu are disponibil, administratorul

societății cumpărătoare s-a întâlnit cu N.Gh. căruia

i-a dat respectiva filă CEC, acesta completând-o și semnând-o la

rubrica „girant pct.2”, deși documentul în cauză nu era emis de

societatea cumpărătoare din contractul perfectat, respectiv SC „C.I.”

SRL.

Inculpatul

N.Gh., ulterior, i-a comunicat directorului general al societății al

cărui director economic era el, că fila CEC  în cauză nu

provenea de la societatea cumpărătoare, cel dintâi dându-i

dispoziție să  „rezolve situația”.

Ca

urmare, reprezentantul societății cumpărătoare i-a remis

lui N.Gh., o altă filă CEC, cu aceeași valoare – 6.796.527.229

lei.

Având asupra sa ambele file CEC  amintite, N.Gh., la data

scadenței,   respectiv  17 august  1998  s-a  deplasat   la  Banca

Română de Dezvoltare – Sucursala Constanța, cu intenția de a

înainta spre decontare una  dintre ele.

Lucrătorul bancar, verificându-i cele două file CEC,

i-a comunicat inculpatului că acestea întrunesc condițiile de

formă impuse de normele specifice și că fila CEC primă,

avusese scadența cu două zile mai devreme decât cea de-a doua,

emisă de societatea cumpărătoare.

In

aceste condiții, deși potrivit clauzelor contractuale, N.Gh., era

obligat să utilizeze doar instrumente de plată emise de partenerul

de  contract, el însă a introdus fila  CEC  A barat 03500003488, aceasta

fiind a unei societăți cu care nu avea încheiat raport contractual.

Unitatea

bancară, la data de 21 august 1998, a refuzat plata filei CEC  pentru

„lipsă totală de disponibil, CEC emis de un trăgător aflat

în interdicție bancară, CEC aparținând unui set de instrumente

ce a fost retras din circulație”, aspect ce ulterior a fost confirmat

și prin adresa  nr.81/12 ianuarie 1999 a băncii

trăgătorului (filele 136-161 dosar urmărire penală).

Impotriva

sentinței, inculpatul N.Gh., a declarat apel, motivul invocat fiind

netemeinicia pedepsei aplicate.

Prin

decizia penală nr.88 din 5 martie 2002, Curtea de Apel București –

Secția I penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de  inculpat.

Nemulțumit

și de hotărârea pronunțată de instanța de apel,

inculpatul a  declarat recurs, motivul invocat fiind greșita stabilire a

situației de fapt și, implicit a vinovăției sale în opinia

recurentului impunându-se restituirea dosarului la Parchetul de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție, pentru completarea urmăririi penale,

sens în care va aduce probe  noi ce-i vor reliefa nevinovăția.

Aceste

probe, în principal, astfel cum  a dezvoltat recurentul, sunt legate de  SC „S.G.”

SA, „Hassan Comimpex” SRL, numiții T.S., A.F. și „inginerii

financiare” susținut a fi fost săvârșite de cei doi și

persoane  din societățile comerciale ai căror acționari

erau, față de care, ulterior anului 1998, diferite instanțe au

pronunțat hotărâri civile și penale, precum și o

eventuală expertiză care să stabilească răspunderea

lor contractuală.

Recursul

declarat de inculpat este fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit

prevederilor art.246 din Codul penal, infracțiunea de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor constă din fapta funcționarului

public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu

știință, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în

mod defectuos  și prin aceasta cauzează  o vătămare

intereselor legale ale unei persoane...

Art.258

din Codul penal prevede că dispozițiile art.246 – 250 privitoare la

funcționarii publici  se aplică și celorlalți

funcționari...

Pe

de altă parte, conform art.317 din Codul de procedură penală,

judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată

în actul de sesizare a instanței...

Raportând,

la cauză, aceste texte de lege, se reține că SC „T” SA

Constanța, la data săvârșirii faptei de către inculpat,

membrul al echipei manageriale în calitate de director economic (fila 236 dosar

urmărire penal), avea ca acționar majoritar (95,5%), Fondul

Proprietății de Stat.

Directorul

economic, conform fișei postului întocmită în baza Regulamentului

propriu de organizare și funcționare, cât și contractului

echipei de management, avea, printre alte atribuții, „coordonarea

serviciului financiar, analize economice, contabilitate, angajarea patrimoniului

societății în relațiile cu orice fel de terț,

răspunzând pentru modul în care acesta este gestionat...”

Inculpatul,

director economic al SC „T” SA Constanța, parte contractantă în

raporturi comerciale, semnând ca „girant 2” un instrument de plată care nu

emana de la cocontractant, neîncasarea  sumei ca urmare a neîndeplinirii, cu

știință, a îndatoririlor sale de serviciu, a cauzat

vătămarea intereselor legale ale societății.

Fapta

sa prezintă toate trăsăturile obiective ale infracțiunii

prevăzută  de art.246 din Codul penal, raportat la art.248

1

,

cu referire la art.258 din același cod. El, prin angajarea, ilegală,

a unei modalități de plată necontractate, utilizarea unui CEC,

provenit de la o societate cu care  nu avea încheiat un contract document

completat și semnat ca „girant 2”, deși cunoștea că nu

provine de la un contractant, cât privește rezultatul, pentru

existența infracțiunii este indiferent dacă fapta  a generat

direct rezultatul sau dacă ea a concurat cu alte cauze la producerea acestuia.

Existența laturii subiective sub forma intenției indirecte:

inculpatul și-a reprezentat posibilitatea ca neîndeplinindu-și, cu

știință, îndatoririle de serviciu, a acceptat producerea

rezultatului păgubitor odată ce a sesizat că fila CEC era

emisă de o societate cu care nu avea relații contractuale, dar,

totuși, a utilizat-o.

Sub

acest aspect deci, instanțele au stabilit o situație de fapt

corectă, vinovăția  inculpatului fiind probată.

Motivul

de recurs vizând restituirea dosarului la parchet, bazat pe așa-zise probe

noi, care nu au legătură cu cauza, nu este fondat.

Dar,

în ce privește pedeapsa aplicată  inculpatului, 3 ani și 6 luni

închisoare, aceasta, deși a fost stabilită prin considerarea, astfel

cum prevede   art.72   din  Codul   penal,   a   pericolului   social   al

faptei, cauzatoare de un prejudiciu mare (aproximativ  7 miliarde lei la

nivelul anului 1998), nu s-a acordat suficientă semnificație

împrejurărilor în care s-a comis fapta, respectiv pe fondul derulării

unor activități comerciale, precum și persoanei  inculpatului,

fără antecedente penale.

Având

în vedere aceste ultime două criterii de individualizare, precum și

prevederile art.52 din Codul penal care stipulează că pedeapsa este o

măsură  de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, se reține că acesta poate fi atins și prin

dispunerea suspendării executării pedepsei, sub supraveghere, în

cauză fiind îndeplinite, cumulativ, toate condițiile prevăzute

în art.86

1

alin.1 lit.a, b, c din Codul penal.

Pentru acest considerent,

recursul declarat de inculpat fiind fondat, în baza dispozițiilor art.385

15

pct.2

lit.d din Codul de procedură penală, va fi admis și se va

proceda conform dispozitivului prezentei.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite recursul

declarat de inculpatul N.Gh., împotriva deciziei penale nr.88 din 5 martie 2002

a Curții de Apel București – Secția I penală.

Casează decizia

atacată, precum și sentința penală nr.769 din 6 decembrie

2001 a Tribunalului București – Secția I penală numai cu privire

la modalitatea de executare a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art.86

1

din Codul penal, cu aplicarea art.13 din același cod, dispune suspendarea

executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare

aplicată inculpatului N.Gh.,  pe durata termenului de încercare de 8 ani

și 6 luni, în condițiile art.86

2

din Codul penal.

În baza art.86

3

alin.1 din Codul penal pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie

să se supună următoarelor măsuri de supraveghere :

a) să se prezinte în

prima zi de marți a fiecărei luni, la organul de poliție de la

locul de domiciliu;

b) să anunțe, în

prealabil, organului de poliție desemnat, orice schimbare de domiciliu,

reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și

să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să  comunice

informații de   natură   a   putea   fi  controlate mijloacele lui de

existență.

În baza art.359 din Codul de

procedură penală atrage atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art.86

4

din Codul penal referitoare la revocarea

suspendării executării sub supraveghere a pedepsei, în cazul

neîndeplinirii măsurilor de supraveghere prevăzute de lege ori a

obligațiilor stabilite de instanță.

Deduce din pedeapsa

aplicată, timpul reținerii de o zi, din data de 5 octombrie 1998.

Pronunțată în

ședință publică, azi 6 februarie 2003.