ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2729/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 1201, pronunțată

în dosarul nr. 5848/2000, secția comercială și de contencios administrativ a

Tribunalului Prahova a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de

reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Constanța, în contradictoriu cu pârâtele C.F.R.

M. SA, sucursala Constanța; S.N.P. P., sucursala P. și S.N.P. P., sucursala Ploiești,

reținând incidența prevederilor art. 87.3 și 87.1 din R.T. C.F.R., în lipsa

reclamației administrative.

Apelul formulat de reclamantă

împotriva acestei hotărâri a fost anulat, ca netimbrat, de secția comercială și

de contencios administrativ a Curții de Apel Ploiești, prin decizia nr. 350,

pronunțată la data de 21 martie 2001, în dosarul nr. 1793/2001.

Secția comercială a Curții Supreme

de Justiție, prin decizia nr. 7021, pronunțată în dosarul nr. 5912/2001, a

admis recursul formulat de apelantă împotriva menționatei decizii pe care a

casat-o, trimițând cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.

Rejudecând cauza, instanța de

trimitere, prin decizia nr. 12, pronunțată la data de 28 martie 2003, în

dosarul nr. 2797/2003, a admis apelul formulat de reclamantă împotriva evocatei

sentințe pe care a anulat-o și, pe fond, a admis în parte, acțiunea

reclamantei, în sensul obligării pârâtei C.F.R. M., sucursala Constanța, să

plătească acesteia suma de 47.493.011 lei, despăgubiri și suma de 3.504.580

lei, cheltuieli de judecată, respingând acțiunea față de celelalte pârâte ca

fiind neîntemeiată.

Spre a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că apelanta reclamantă a făcut dovada formulării reclamației

administrative către cărăușul feroviar anterior introducerii cererii de chemare

în judecată și că, în speță, culpa pentru lipsa cantității de benzină aparține,

exclusiv, pârâtei C.F.R. M., sucursala Constanța, care nu a asigurat pe

parcursul transportului integritatea mărfii, situație ce antrenează răspunderea

acesteia, potrivit art. 81 și 83 din R.T., aprobat prin O.G. nr. 41/1997.

Împotriva deciziei pronunțată în

apel a formulat recurs intimata-pârâtă C.F.R. M. SA, sucursala Constanța,

invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat,

în esență, cu referire la greșita evaluare a prejudiciului, că instanța de apel

a acceptat, contrar cerințelor art. 85.2 din R.T., modul de calcul al

despăgubirilor, total eronat, propus de reclamantă.

Cum determinarea și evaluarea

daunelor sunt chestiuni de fapt ce țin de suverana apreciere a judecătorilor

fondului, care, de altfel, în speța dedusă judecății, au respectat cerințele art.

85.2 din R.T. C.F.R., aprobat prin O.G. 41/1997 și cum aceste aspecte exced

controlului acestei instanțe, rezultă că dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., invocate de recurentă nu-și găsesc aplicarea.

Așa fiind, în temeiul art. 312 alin.

(1) teza 2 C. proc. civ., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în

cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Constanța, împotriva deciziei nr. 12

din 28 martie 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 11 mai 2005.