ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2729/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1201, pronunțată în dosarul nr. 5848/2000, secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Prahova a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Constanța, în contradictoriu cu pârâtele C.F.R. M. SA, sucursala Constanța; S.N.P. P., sucursala P. și S.N.P. P., sucursala Ploiești, reținând incidența prevederilor art. 87.3 și 87.1 din R.T. C.F.R., în lipsa reclamației administrative. Apelul formulat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost anulat, ca netimbrat, de secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Ploiești, prin decizia nr. 350, pronunțată la data de 21 martie 2001, în dosarul nr. 1793/2001.

Secția comercială a Curții Supreme de Justiție, prin decizia nr. 7021, pronunțată în dosarul nr. 5912/2001, a admis recursul formulat de apelantă împotriva menționatei decizii pe care a casat-o, trimițând cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare. Rejudecând cauza, instanța de trimitere, prin decizia nr. 12, pronunțată la data de 28 martie 2003, în dosarul nr. 2797/2003, a admis apelul formulat de reclamantă împotriva evocatei sentințe pe care a anulat-o și, pe fond, a admis în parte, acțiunea reclamantei, în sensul obligării pârâtei C.F.R. M., sucursala Constanța, să plătească acesteia suma de 47.493.011 lei, despăgubiri și suma de 3.504.580 lei, cheltuieli de judecată, respingând acțiunea față de celelalte pârâte ca fiind neîntemeiată.

Spre a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că apelanta reclamantă a făcut dovada formulării reclamației administrative către cărăușul feroviar anterior introducerii cererii de chemare în judecată și că, în speță, culpa pentru lipsa cantității de benzină aparține, exclusiv, pârâtei C.F.R. M., sucursala Constanța, care nu a asigurat pe parcursul transportului integritatea mărfii, situație ce antrenează răspunderea acesteia, potrivit art. 81 și 83 din R.T., aprobat prin O.G. nr. 41/1997. Împotriva deciziei pronunțată în apel a formulat recurs intimata-pârâtă C.F.R. M. SA, sucursala Constanța, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului s-a arătat, în esență, cu referire la greșita evaluare a prejudiciului, că instanța de apel a acceptat, contrar cerințelor art. 85.2 din R.T., modul de calcul al despăgubirilor, total eronat, propus de reclamantă.

Cum determinarea și evaluarea daunelor sunt chestiuni de fapt ce țin de suverana apreciere a judecătorilor fondului, care, de altfel, în speța dedusă judecății, au respectat cerințele art. 85.2 din R.T. C.F.R., aprobat prin O.G. 41/1997 și cum aceste aspecte exced controlului acestei instanțe, rezultă că dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocate de recurentă nu-și găsesc aplicarea. Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Constanța, împotriva deciziei nr. 12 din 28 martie 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 11 mai 2005.