ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 768/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 6360, pronunțată la data de 18 septembrie 2003, în dosarul nr. 2607/COM/2003, secția comercială a Tribunalului Constanța a admis acțiunea formulată de reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Timișoara în contradictoriu cu pârâta C.F.R. M., sucursala Timișoara, pe care a obligat-o să plătească reclamantei suma de 6.948.941 lei, cu titlu de despăgubiri și suma de 622.315 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, a admis excepția inadmisibilității invocată de pârâtele SC O.T. SA și SC R. SA, respingând ca inadmisibilă, acțiunea reclamantei față de acestea. Apelul declarat de pârâta C.F.R. M. SA, sucursala Timișoara împotriva acestei hotărâri, a fost respins, ca nefondat de secția comercială a Curții de Apel Constanța prin decizia civilă nr. 49/ COM, pronunțată la data de 23 februarie 2004 în dosarul nr. 44/COM/2004.

Împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel a formulat recurs apelanta pârâtă C.F.R. M., sucursala Timișoara, criticând-o pentru nelegalitate, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Este de observat că, în speță, calea de atac prevăzută de lege a fi exercitată împotriva sentinței tribunalului este recursul, conform art. 281 1 C. proc. civ., față de valoarea obligației de plată dedusă judecății situată sub limita de 200.000.000 lei prevăzută de acest text legal în redactarea în vigoare la data pronunțării acestei hotărâri. Așa fiind, se constată că instanța de apel, judecând apelul în cauză, a încălcat principiul legalității căilor de atac și, deopotrivă, competența unilaterală de a statua ca instanță de control judiciar întrucât, potrivit art. 299 alin. (2), astfel cum a fost modificat prin O.U.G.

nr. 58/2003, această competență revenea, la acea dată, Înaltei Curți de Casație și Justiție. În considerarea evocatelor dispoziții legale și obiectului cererii dedusă judecății, care excede sferei pricinilor date în competența curții de apel ca instanță de apel, Curtea constată întemeiate motivele de ordine publică invocate din oficiu, în aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., aspect ce face de prisos examinarea criticilor formulate de recurentă prin cererea de recurs, vizând fondul cauzei, astfel că, în considerarea acestora și în temeiul art. 304 pct. 3 și pct. 9 C. proc. civ., raportat la art. 312 alin. (1) teza 1, alin. (2), alin. (6) și art. 313 C. proc. civ., va admite recursul va casa decizia atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe spre a soluționa calea de atac exercitată împotriva atacatei sentințe cu respectarea prevederilor art. 282 și art. 299 alin. (1) C. proc.

civ., astfel cum au fost modificate, vizând și dispozițiile Legii nr. 195/2004 referitoare la competența de a soluționa recursul declarat împotriva hotărârilor date fără drept de apel potrivit legii la data pronunțării lor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta C.F.R. M., sucursala Timișoara împotriva deciziei nr. 49/ COM din 23 februarie 2004 a Curții de Apel Constanța, secția comercială. Casează decizia recurată și trimite cauza la Curtea de Apel Constanța pentru a soluționa calea de atac formulată împotriva sentinței nr. 6360/ COM din 18 septembrie 2003 a Tribunalului Constanța, ca fiind recurs. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 9 februarie 2005.