ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 768/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 6360,

pronunțată la data de 18 septembrie 2003, în dosarul nr. 2607/COM/2003, secția

comercială a Tribunalului Constanța a admis acțiunea formulată de reclamanta S.N.P.

P. SA, sucursala Timișoara în contradictoriu cu pârâta C.F.R. M., sucursala Timișoara,

pe care a obligat-o să plătească reclamantei suma de 6.948.941 lei, cu titlu de

despăgubiri și suma de 622.315 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, a admis

excepția inadmisibilității invocată de pârâtele SC O.T. SA și SC R. SA,

respingând ca inadmisibilă, acțiunea reclamantei față de acestea.

Apelul declarat de pârâta C.F.R.

M. SA, sucursala Timișoara împotriva acestei hotărâri, a fost respins, ca

nefondat de secția comercială a Curții de Apel Constanța prin decizia civilă nr.

49/ COM, pronunțată la data de 23 februarie 2004 în dosarul nr. 44/COM/2004.

Împotriva deciziei pronunțată

de instanța de apel a formulat recurs apelanta pârâtă C.F.R. M., sucursala Timișoara,

criticând-o pentru nelegalitate, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

Este de observat că, în speță,

calea de atac prevăzută de lege a fi exercitată împotriva sentinței

tribunalului este recursul, conform art. 281

1

C. proc. civ., față de

valoarea obligației de plată dedusă judecății situată sub limita de 200.000.000

lei prevăzută de acest text legal în redactarea în vigoare la data pronunțării

acestei hotărâri.

Așa fiind, se constată că

instanța de apel, judecând apelul în cauză, a încălcat principiul legalității

căilor de atac și, deopotrivă, competența unilaterală de a statua ca instanță

de control judiciar întrucât, potrivit art. 299 alin. (2), astfel cum a fost

modificat prin O.U.G. nr. 58/2003, această competență revenea, la acea dată,

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În considerarea evocatelor

dispoziții legale și obiectului cererii dedusă judecății, care excede sferei

pricinilor date în competența curții de apel ca instanță de apel, Curtea

constată întemeiate motivele de ordine publică invocate din oficiu, în aplicarea

art. 306 alin. (2) C. proc. civ., aspect ce face de prisos examinarea

criticilor formulate de recurentă prin cererea de recurs, vizând fondul cauzei,

astfel că, în considerarea acestora și în temeiul art. 304 pct. 3 și pct. 9 C.

proc. civ., raportat la art. 312 alin. (1) teza 1, alin. (2), alin. (6) și art.

313 C. proc. civ., va admite recursul va casa decizia atacată și va trimite

cauza aceleiași instanțe spre a soluționa calea de atac exercitată împotriva

atacatei sentințe cu respectarea prevederilor art. 282 și art. 299 alin. (1) C.

proc. civ., astfel cum au fost modificate, vizând și dispozițiile Legii nr. 195/2004

referitoare la competența de a soluționa recursul declarat împotriva

hotărârilor date fără drept de apel potrivit legii la data pronunțării lor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta C.F.R. M., sucursala Timișoara împotriva deciziei nr. 49/ COM din 23

februarie 2004 a Curții de Apel Constanța, secția comercială.

Casează decizia recurată și

trimite cauza la Curtea de Apel Constanța pentru a soluționa calea de atac

formulată împotriva sentinței nr. 6360/ COM din 18 septembrie 2003 a

Tribunalului Constanța, ca fiind recurs.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 9 februarie 2005.