ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 771/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2690 din 31 octombrie 2003 a Tribunalului Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis cererea formulată de reclamanta SC P.A. SRL Dej în contradictoriu cu pârâții SC I.R.I.C. SRL București și K.A. și K.N.L., iar prima pârâtă a fost obligată la plata sumei de 33.731.810 lei actualizată la data introducerii cererii și până la plata efectivă conform dobânzii de referință a B.N.R. și la cheltuieli de judecată. Prin decizia civilă nr. 25/ A din 17 februarie 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș s-a respins apelul declarat de pârâtă. Ca urmare, aceasta a formulat recurs, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8-9 C. proc.

civ. La termenul din 9 februarie 2005, Înalta Curte a pus în discuție ca motiv de ordine publică excepția de nelegalitate a căii de atac și de necompetență materială a curții de apel, în raport de dispozițiile art. 282 1 C. proc. civ. și art. 299 C. proc. civ., în vigoare la momentul pronunțării hotărârilor. Excepțiile invocate sunt întemeiate. În speță, hotărârea instanței de fond a fost pronunțată sub incidența art. 720 8 C. proc. civ., modificat prin art. I pct. 18 din O.U. nr. 58/2003, care a restabilit, în materie comercială, regula de drept comun în ce privește sistemul căilor de atac, anume că hotărârile date în primă instanță, sunt supuse apelului, regulă consacrată legislativ de art. 282 C. proc.

civ. Apelul comercial, în lipsa unor norme speciale de natură comercială este guvernat de normele de drept comun cuprinse în Titlul IV C. proc. civ. Prin urmare, în cauza de față, curtea de apel trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 282 1 C. proc. civ. și să califice calea de atac ca fiind recurs față de dispozițiile, de excepție, prevăzute de art. 282 1 C. proc. civ. și de valoarea litigiului, sub 200 milioane lei, în această situație hotărârea nefiind supusă și apelului. Totodată, procedând la judecarea apelului, curtea de apel și-a încălcat și competența materială, care la acea dată revenea potrivit art. 299 C. proc. civ., Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea fiind astfel nulă conform art. 159 C. proc.

civ. Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul sub aspectul motivului de ordine publică invocat din oficiu, va casa decizia instanței de apel și făcând aplicarea art. 299 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 195/2004, de imediată aplicare, raportat la art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va trimite cauza Curții de Apel Târgu-Mureș pentru soluționarea căii de atac, ca fiind recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC I.R.I.C. SA București, împotriva deciziei nr. 25/ A din 17 februarie 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și contencios administrativ. Casează decizia recurată și trimite cauza la Curtea de Apel Târgu-Mureș pentru a soluționa calea de atac formulată împotriva sentinței nr. 2690 din 31 octombrie 2003 a Tribunalului Mureș, ca fiind recurs. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 9 februarie 2005.