ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5362/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2632 din 27 octombrie 2003, a admis în parte acțiunea reclamantei S.C. A.S. SA Săbed, jud. Mureș și a obligat pe pârâtul V.F. la plata sumei de 19.514.764 lei reprezentând contravaloare semănătoare SPC 8 și de 5.790.000 lei contravaloare despăgubiri. Au fost respinse restul pretențiilor. A fost obligat pârâtul la 2.000.000 lei cheltuieli de judecată și s-a respins cererea reconvențională a pârâtului prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumelor actualizate de 2.500.000 lei plătită pentru achiziționarea utilajelor, de 12.655.000 lei reprezentând piese de schimb și 4.000.000 lei manopera necesară reparării acestora.

A solicitat totodată instituirea unui drept de retenție asupra utilajului ce se află în posesia sa, celălalt fiind ridicat de reprezentantul reclamantei deși nu avea nici un drept în acest sens. Prin decizia civilă nr. 57/ A din 25 martie 2004, Curtea de Apel Tg. Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca nefondat, apelul pârâtului reclamant V.F. declarat împotriva hotărârii instanței de fond. A admis apelul reclamantei S.C. A. SA sat Săbed declarat împotriva aceleiași hotărâri pe care a schimbat-o, în sensul că l-a obligat pe pârâtul V.F. și la plata sumei de 4.710.762 lei daune aferente anului 2000 pentru nefolosirea semănătorii SPC 8 stanța nr. 73. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței și obligat pârâtul la 2.672.393 lei cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva menționatei decizii, pârâtul a declarat recurs, în termen legal, invocând motive de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ. La termenul din 7 decembrie 2004, Înalta Curte a invocat din oficiu ca motiv de ordine publică excepția de nelegalitate a apelului în cauza de față, în raport de prevederile art. 282 1 C. proc. civ. și pe cale de consecință a necompetenței instanței supreme de soluționare a recursului pe fondul său. Excepțiile invocate sunt întemeiate. În speță, hotărârea instanței de fond a fost pronunțată sub incidența art. 720 8 C. proc. civ., modificat prin art. I pct. 18 din O.U.G. nr. 58/2003 care a restabilit în materie comercială regula de drept comun în ce privește sistemul căilor de atac, anume că hotărârile date în primă instanță sunt supuse apelului, regulă consacrată legislativ de art. 282 C. proc.

civ. Apelul comercial, în lipsa unor norme speciale de natură comercială este guvernat de normele de drept comun cuprinse în Titlul IV din Codul de procedură civilă: Apelul. Prin urmare, în cauza de față, curtea de apel trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 282 1 C. proc. civ., în forma în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate și să califice calea de atac cu care a fost sesizată drept recurs, deoarece valoarea obiectului litigiului dedus judecății este de până în 200 milioane lei iar potrivit normei citate, hotărârea dată în primă instanță, în acest caz, nu este supusă apelului. Așa fiind, Înalta Curte, în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul sub aspectul motivului de ordine publică invocat din oficiu, va casa decizia instanței de apel și făcând aplicarea art. 299 alin. (3) C. proc.

civ., raportat la art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va trimite cauza la Curtea de Apel Tg. Mureș pentru soluționarea căii de atac, cu respectarea prevederilor art. 282 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul V.F. împotriva deciziei nr. 57/ A din 25 martie 2004 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția comercială și de contencios administrativ. Casează decizia atacată și trimite cauza la Curtea de Apel Tg. Mureș pentru soluționarea căii de atac, cu respectarea prevederilor art. 282 1 C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2004.