ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4263/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC R.E.C. SRL a solicitat

tribunalului obligarea pârâtei SC P.R.O. SRL la plata sumelor de 50.624.160

lei, avans acordat în baza contractului de comision nr. 70/2002 și la

18.245.542 lei penalități.

Tribunalul Ialomița, secția civilă,

prin sentința nr. 1043 din 14 octombrie 2003, a respins, ca neîntemeiată,

cererea formulată de reclamantă.

Prin decizia nr. 132 din 15 aprilie

2004, Curtea de Apel București, secția a V a comercială, a admis excepția

lipsei calității de reprezentant și a anulat apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței.

În contra acestei decizii,

reclamanta a declarat recurs pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 și 9 C.

proc. civ., prin care solicită casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei

spre rejudecare.

La termenul din 2 noiembrie 2004,

Înalta Curte a invocat din oficiu, ca motiv de ordine publică, excepția de

nelegalitate a apelului în cauza de față, în raport cu prevederile art. 282

1

C. proc. civ. și, pe cale de consecință, a necompetenței instanței supreme de

soluționare a recursului pe fondul său.

Excepțiile invocate sunt întemeiate.

În speță, hotărârea instanței de

fond a fost pronunțată sub incidența art. 720

8

C. proc. civ.,

modificat prin art. I pct. 18 din O.U.G. nr. 58/2003, care a restabilit, în

materie comercială, regula de drept comun, în ce privește sistemul căilor de

atac, anume, că hotărârile date în primă instanță, sunt supuse apelului, regulă

consacrată legislativ de art. 282 C. proc. civ.

Apelul comercial, în lipsa unor

norme speciale de natură comercială, este guvernat de normele de drept comun

cuprinse în Titlul IV din Codul de procedură civilă: Apelul.

Prin urmare, în cauza de față,

curtea de apel trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 282

1

C.

proc. civ., în forma în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate, și să

califice calea de atac cu care a fost sesizată drept recurs, deoarece valoarea

obiectului litigiului dedus judecății este de până în 200 milioane lei, iar,

potrivit normelor citate, hotărârea dată în primă instanță, în acest caz, nu

este supusă apelului.

Așa fiind, Înalta Curte, în baza art.

306 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul, sub aspectul motivului de

ordine publică invocat din oficiu, va casa decizia instanței de apel și, făcând

aplicarea art. 299 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 312 alin. (6) C.

proc. civ., va trimite cauza la Curtea de Apel București, pentru soluționarea

căii de atac, cu respectarea prevederilor art. 282

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de

reclamanta SC R.E.C. SRL Țăndărei.

Casează decizia nr. 132 din 15

aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a V a comercială, și trimite

cauza la Curtea de Apel București, pentru soluționarea căii de atac.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 2 noiembrie 2004.