ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1877/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 500/

C din 5 aprilie 2000 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ,

s-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta G.Ș.E. Brașov, în

contradictoriu cu pârâta SC A.P. SRL Brașov și în consecință pârâta a fost

obligată să plătească reclamantei suma de 61.310.318 lei pretenții și 5.353.616

lei cheltuieli de judecată, luând act de renunțarea la capătul de cerere

privind reactualizarea.

Pentru a decide astfel

instanța a reținut că în temeiul contractului de antrepriză din 8 noiembrie

1996, pârâta a executat lucrări de construcții în beneficiul reclamantei,

facturate la valoarea de 493.671.972 lei, sumă achitată în întregime de

reclamantă, iar prin decizia civilă nr. 514/1999 a Curții de Apel Brașov, s-a

respins acțiunea antreprenoarei împotriva beneficiarei, raportul de expertiză

efectuată în cauză stabilind că valoarea totală a lucrărilor era în sumă de

numai 432.361.624 lei, reclamanta efectuând astfel o plată nedatorată de

61.310.318 lei la recuperarea căreia este îndreptățită.

Prin decizia nr. 65 din 16

martie 2004, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, admite în parte apelul declarat de pârâta SC A.P. SRL, împotriva

sentinței nr. 500/ C din 5 aprilie 2000 a Tribunalului Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, pe care o schimbă în parte, în

sensul că admite în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta G.Ș.E.

Brașov, împotriva pârâtei SC A.P. SRL Brașov și în consecință obligă pârâta să

plătească reclamantei suma de 39.167.571 lei pretenții și suma de 4.025.054 lei

cheltuieli de judecată; ia act de renunțarea apelantei la cererea

reconvențională formulată în apel, respinge cererea intimatei reclamante G.Ș.E.,

privind actualizarea pretențiilor și obligă pe intimată să plătească apelantei

suma de 1.517.400 lei, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale în apel.

Pentru a pronunța această

decizie, instanța de apel a reținut, în esență, că prin decizia nr. 5169/2000 a

Curții Supreme de Justiție a fost casată decizia nr. 514/1999 a Curții de Apel

Brașov, avută în vedere în speța de față de instanța de fond, cauza fiind

trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe de apel care, în urma rejudecării

apelului, prin decizia nr. 5/ Ap din 13 februarie 2002, rămasă irevocabilă prin

decizia nr. 3992/2003 a Curții Supreme de Justiție, a stabilit că G.Ș.E. a

plătit antreprenoarei SC A.P. SRL suma de 493.671.972 lei, pentru lucrările la

acoperiș, iar valoarea acestor lucrări este numai de 454.504.401 lei, astfel că

diferența dintre suma de 493.671.972 lei plătită de reclamanta în cauza de față

și suma de 454.504.401 lei, care reprezintă contravaloarea lucrărilor efectuate

de pârâta în cauză și la care apelanta G.Ș.E. este îndreptățită este de

39.167.571 lei și nu 61.310.318 lei.

Nemulțumită de soluție,

pârâta SC A.P. SRL a formulat recurs la 6 aprilie 2004, criticând decizia

civilă nr. 65 din 16 martie 2004 a Curții de Apel Brașov, pentru motivele

prevăzute în art. 304 pct. 7, 8, 9, 10 și 11 C. proc. civ. și solicitând

casarea acesteia.

În susținerea recursului

său, pârâta recurentă contestă rapoartele de expertiză și arată că instanța de

apel nu a ținut cont de prevederile art. 2, art. 7 și art. 8 din contractul de

antrepriză din 8 noiembrie 1996 dintre părți, de minuta din 26 noiembrie 1996 alin.

(3), de prevederile procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor din

10 iulie 1997 și a făcut o greșită aplicare a legii, respectiv a art. 992 și art.

993 C. proc. civ. (probabil C. civ.), ca și a Ordinului M.L.P.A.T. nr. 1743/N/69/1996

cap. 11 art. 11.2 alin. (2), art. 2.1.10 și 2.1.11, a Ordinului M.L.P.A.T. nr. 273/1994

art. 30, a H.G. nr. 273 din 14 iunie 1994.

Prin întâmpinarea depusă la

24 noiembrie 2004, reclamanta intimată solicită respingerea recursului invocând

excepția nulității absolute a acestuia în raport de dispozițiile art. 302

1

C. proc. civ., iar pe fond susținând că este neîntemeiat și solicitând și

cheltuieli de judecată.

Examinând cererea de recurs

prin prisma art. 302

1

C. proc. civ., astfel cum a fost modificat

prin O.U.G. nr. 58/2003 aprobată prin Legea nr. 195/2004 și constată că aceasta

nu cuprinde suficiente elemente de identificare a recurentei, respectiv nu

cuprinde numărul de înmatriculare în registrul comerțului, codul unic de

înregistrare, sau C. fisc. și contul bancar, nu indică intimata, și, deci, nici

reperele de identificare a acesteia, indică între motivele de nelegalitate pe

care se întemeiază recursul, fără a le dezvolta și motivul prevăzut la art. 304

pct. 11 abrogat prin art. 1 pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.

La termenul de dezbateri în

fond, reprezentanta recurentei a precizat că nu dispune de datele care lipsesc

din cererea de recurs.

În acest context, având în

vedere și dispozițiile art. 316 C. proc. civ., raportat la art. 287 C. proc.

civ., se va da o eficiență juridică maximă dispozițiilor art. 302

1

alin.

(1) în temeiul cărora urmează a se constata nulitatea recursului.

În temeiul art. 274 C. proc.

civ., recurenta pârâtă va fi obligată să plătească intimatei reclamante suma de

2.000.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de pârâta SC A.P. SRL Brașov, împotriva deciziei nr. 65/ Ap din 16

martie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de

contencios administrativ.

Obligă recurenta la plata

cheltuielilor de judecată către intimată, în sumă de 2 milioane lei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 17 martie 2005.