ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 681/2003

Asupra recursului de față; Din actele dosarului, constată următoarele: Tribunalul Prahova , prin sentința penală nr. 258 din 11 iunie 2002, a condamnat pe inculpatul P.T.G. la 10 ani de închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 215 1 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 71 C. pen. Inculpatul a fost menținut în stare de arest, iar din durata pedepsei i s-a dedus detenția preventivă, de la 13 august 2001 până la zi. De la inculpat a fost confiscată suma de 2.445.828.299 lei, beneficiu realizat din comiterea delapidării. De asemenea, inculpatul a fost obligat la 7.000.000 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că, în perioada 1998 – 2000, inculpatul, administrator al S.C.

M.S. S.R.L. Băicoi, a ridicat, în mod repetat, de la casieria societății, suma de 4.140.000.000 lei, pentru achiziționare de mărfuri, sumă pe care, însă, a folosit-o în scop personal. Inculpatul a declarat apel, susținând că: a) faptele ce i se impută nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, sumele ridicate de la casieria societății fiind învestite în folosul acesteia; b) acționar majoritar (deținând 96% din acțiuni), a utilizat o parte din resursele financiare existente pentru modernizarea sediului societății, construirea unor unități de producție, achiziționarea unor imobile necesare sporirii rentabilității unității; c) expertiza economico-financiară, întocmită de V.I., ignorată de tribunal, confirmă că sumele ridicate de la casieria societății nu au ieșit din patrimoniul acesteia; d) expertiza tehnică, întocmită de ing.

N.C., confirmă că sumele în discuție au fost învestite în activele societății; e) expertul C.L. confirmă că inculpatul a investit sume importante în terenuri și construcții necesare unității, terenuri cumpărate în numele societății și construcții făcute pe numele firmei; f) în mod nejustificat, prima instanță a respins cererea inculpatului de a se efectua o verificare de fond a gestiunii societății, pentru a se stabili, cu certitudine, dacă și în ce măsură sumele ridicate de la casierie au fost folosite în interesul (folosul) societății; g) în interesul (folosul) societății, inculpatul a făcut și plăți în numerar nedecontate prin bancă, neincluse în evidența contabilă, cum declară martorii G.I.

și F.G., care confirmă că administratorul societății a cumpărat, prin ei, materiale de construcții folosite la modernizarea firmei și la construirea unor anexe, constatate și de expertul inginer N.C.; h) societatea nu s-a constituit parte civilă, pentru că sumele, presupus însușite de către inculpat, au fost folosite în interesul aceleiași unități, încât este nelegală confiscarea sumei de 2.445.828.299 lei, de la inculpat; i) inculpatul a renunțat să-și încaseze dividendele, de 687.745.282 lei, bani ce se află în patrimoniul unității; j) suma de 113.000.000 lei a plătit-o, avans, unor furnizori de mărfuri, cu care societatea se află în litigiu, procesele fiind în curs de soluționare; k) societatea îi datorează salariul, cuvenit pe perioada 19 iunie – 30 noiembrie 2000; l) justifică suma de 4.643.281.617 lei, compusă din: = 2.395.000.000 lei reprezentând investiții în construcții, constatate de expertul ing.

N.C.; = 468.171.701 lei, contravaloarea investițiilor constatate de expertul C.L.; = 1.016.171.701 lei, din debitarea-creditarea contului 542, stabilită de expertul C.L.; = 678.000.000 lei, depusă, de inculpat, la casieria unității, conform constatării expertului C.L.; = 85.938.215 lei, reprezentând avans achiziții de mărfuri, sumă înmânată, de inculpat, pe bază de chitanțe, unor furnizori, care n-au respectat contractul și au fost acționați în judecată. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 447 din 30 septembrie 2002, a admis apelul inculpatului, a desființat în parte sentința atacată și, prin aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., l-a condamnat, pentru infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 215 1 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, la 6 ani de închisoare și 2 ani interzicerea unor drepturi.

Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute. Detenția preventivă a inculpatului a fost dedusă, în continuare, de la 13 august 2001, până la zi. Instanța de apel a motivat că apelul este fondat numai în ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate, instanța de fond reținând corect situația de fapt, pe care a calificat-o corespunzător. Instanța de apel admite că inculpatul a cheltuit o parte din cei 4.643.281.617 lei pentru efectuarea unor investiții, dar cu încălcarea Legii contabilității; că, din această sumă, s-au recuperat sub formă de investiții și bani restituiți în numerar – 1.694.171.701 lei; că inculpatul nu justifică alte sume cu documente contabile, care nu atestă majorarea capitalului societății; că, inculpatul nu a întocmit documente legale pentru sumele date unor parteneri de afaceri.

Prin recursul de față, inculpatul critică decizia, reiterând susținerile din apel, la care adaugă că: a) cu sumele, ridicate de la casieria societății, a achiziționat terenuri și clădiri necesare unității; b) a modernizat sediul societății; c) a construit unități de producție; d) a achiziționat imobile necesare sporirii rentabilității societății; e) experții N.C., V.I. și C.L. confirmă că sumele în discuție au rămas în patrimoniul societății; f) verificarea de fond, cerută de inculpat și de expertul C.L. nu a fost efectuată; g) martorii G.I. și F.G. confirmă că s-au cumpărat materiale de construcții pentru societate; h) fără intenție, în contabilitatea societății, sumele justificate au fost evidențiate în contul 542, nu 401; i) Garda Financiară, Fiscul (D.G.F.P.) și Poliția economică au constatat, în mod repetat, eroarea de înregistrare și n-au considerat că ea are caracter penal; j) societatea avea de încasat, de la debitori, suma de 500.000 dolari S.U.A.

(17 miliarde lei); k) plățile, la buget, s-au reeșalonat cu acordul D.G.F.P.; l) AUDIT-ul financiar-contabil, efectuat de experți contabili neutri, a tras, totdeauna, concluzii pozitive; m) B.C.R. Băicoi acorda o bonitate, demnă de invidiat de alte societăți comerciale, deoarece S.C. M.S.

funcționa legal și bine; n) după efectuarea ultimului control al Gărzii Financiare, ritmul activității firmei a scăzut simțitor, deoarece: = acest lucru, intens mediatizat, a dăunat societății; = partenerii de afaceri s-au îndepărtat; = s-au făcut concedieri masive; = s-au închis activitățile de bază ale societății; = debitorii celor 17 miliarde lei și-au ignorat obligațiile, încât recuperarea banilor a fost imposibilă ; = a fost stopată plata taxelor la buget; = au apărut conflicte economice cu parteneri tradiționali, cu care, anterior, colaborarea era bună; o) consecința: la această dată, activitatea societății este zero, iar firma a intrat în procedura de lichidare, încât, în mai puțin de un an, s-a irosit munca de aproape 10 ani; p) precara stare a sănătății i s-a agravat în detenție.

Recursul este întemeiat. Inculpatul face dovada că a cumpărat, pentru societate, două trenuri, cu suma de 860.000.000 lei. Expertul V.I. stabilește că inculpatul a investit suma de 1.815.000.000 lei, pentru clădire, sediu, amenajări spațiu închiriat și suma de 1.227.000.000 lei, pentru atelier producție, locuință de serviciu, platforme betonate, gard. Martorii B.D. (acționar), B.M. (acționar), B.C. (acționar), H.C., confirmă investițiile făcute de inculpat în terenuri și construcții. Martorii G.I. și F.G. confirmă că inculpatul a cumpărat, din piețe, materiale necesare societății, materiale pentru care nu s-au dat chitanțe. Inculpatul mai justifică sumele de: = 335.000.000 lei, avans restituit; = 31.219.000 lei, chitanțe de mână; = 200.000.000 lei, dată lui M.G.

(Galați), pentru tablă necesară societății; = 680.000.000 lei, dividende neridicate; = 500.000 dolari S.U.A. (17 miliarde lei), neîncasate de la debitorii societății; = 1.283.496.090 lei, datorii la buget; = 500–600 milioane lei, date, pe încredere, unor potențiali parteneri de afaceri, conform declarației inculpatului și a martorei M.B. În mod evident, este necesară o verificare de fond a gestiunii societății, pentru a se stabili, fără dubiu, ce sume de bani a folosit inculpatul în interesul (folosul) societății, chiar fără riguroasa respectare a Legii Contabilității sau a Legii nr. 31/1990. Delapidate sunt numai sumele însușite sau folosite în interesul inculpatului sau în interese străine respectivei societăți comerciale.

Dacă nu se face dovada certă, că inculpatul și-a însușit anumite sume de bani în interesul său sau în interese străine societății, el nu poate fi ținut răspunzător pentru infracțiunea de delapidare, ci eventual, pentru o altă infracțiune (la Legea contabilității, la Legea nr. 31/1990 etc.). În lipsa acestei verificări de fond, menținerea în stare de arest a inculpatului nu se mai justifică. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., cauza se va trimite, spre rejudecare, primei instanțe, prin admiterea recursului, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul P.T.G. împotriva deciziei penale nr. 447 din 30 septembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești. Casează hotărârea atacată precum și sentința penală nr. 258 din 11 iunie 2002 a Tribunalului Prahova. Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova. Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză. Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2003.