ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4093/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 278 din 29

martie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost condamnat

inculpatul B.G.C. la 2 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută

de art. 282 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 13 C. pen.

S-a înlăturat aplicarea

dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen. și conform art. 11 pct. 2 lit. b),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal

pornit împotriva inculpatului pentru două infracțiuni de înșelăciune prevăzute

de art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 13 C. pen., intervenind prescripția

răspunderii penale.

În baza art. 85 C. pen., s-a anulat

suspendarea executării pedepsei anterioare, de 3 ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 1019 din 23 septembrie 1994 a Judecătoriei sector 1

București, care s-a contopit cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în cauza

de față, urmând ca inculpatul să execute 3 ani închisoare.

S-a constatat că prejudiciul produs

părții civile SC P.R. SRL a fost acoperit.

Inculpatul a fost obligat să

plătească despăgubiri în sumă de 16.294.790 lei părții civile SC T.G.I.E. SRL.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că în baza contractului nr. 108 din 3 septembrie 1993

inculpatul, ca reprezentant al SC P.M. SRL, a cumpărat marfă în valoare de

3.513.945 lei de la furnizorul SC T.G. SRL, plătind din preț doar suma de 4.125

lei. Pentru diferență inculpatul a emis filă cec deși în cont nu avea

disponibil decât 3.795 lei, plata fiind refuzată la bancă.

La aceeași dată inculpatul a mai

cumpărat mărfuri de 4.947.575 lei care au rămas neachitate.

La datele de 25 august 1994 și 1

septembrie 1994 inculpatul a cumpărat mărfuri de la SC P.R. SRL în valoare de

5.125.000 lei și de 6 milioane lei pentru care a emis o filă cec deși contul la

bancă îi fusese blocat de la 1 aprilie 1994. În cursul procesului inculpatul a

despăgubit această societate achitând întreaga sumă.

Apelul declarat în cauză de inculpat

a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 555 din 13 septembrie 2002 a

Curții de Apel București.

Împotriva acestei decizii inculpatul

a declarat recurs susținând, ca și în apel, că în mod greșit instanța de fond a

anulat suspendarea executării pedepsei anterioare de 3 ani închisoare, deoarece

conform art. 126 lit. b) C. pen., executarea acestei pedepse s-a prescris la

data de 23 septembrie 2002. De asemenea, a solicitat suspendarea executării

pedepsei considerând că se îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 81 sau art.

86

1

C. pen.

Recursul este fondat în sensul celor

ce urmează:

Examinând actele dosarului se

constată că anterior, inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1019

din 23 septembrie 1994 a Judecătoriei sector 1 București (definitivă la 8

octombrie 1994) la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune

prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen., dispunându-se suspendarea executării

acestei pedepse conform art. 81 C. pen., pe un termen de încercare de 5 ani

care cuprinde perioada 8 octombrie 1994 – 8 octombrie 1999.

Infracțiunile pentru care inculpatul

a fost condamnat în cauza de față au fost săvârșite în lunile august și

septembrie 1994 înainte de data condamnării anterioare, astfel încât,

instanțele au reținut corect că sunt concurente cu infracțiunea de înșelăciune

menționată mai sus.

Ultimele infracțiuni nu s-au comis

înăuntrul termenului de încercare de 5 ani stabilit prin sentința penală nr.

1019/1994 și deci, nu se impune revocarea suspendării executării pedepsei, de 3

ani închisoare.

În această situație se constată că

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86 C. pen., potrivit cărui text,

„dacă condamnatul nu a săvârșit din nou o infracțiune înăuntrul termenului de

încercare și nici nu s-a pronunțat revocarea suspendării condiționate a

executării pedepsei în baza art. 83 și art. 84, el este reabilitat de drept”.

Neobservând faptul că inculpatul

este reabilitat de drept cu privire la pedeapsa de 3 ani închisoare, instanțele

au făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 85 C. pen., anulând

suspendarea executării acestei pedepse.

Susținerea recurentului că

executarea pedepsei de 3 ani s-a prescris conform art. 126 lit. b) C. pen., nu

este întemeiată întrucât față de intervenirea reabilitării de drept nu se mai

pune problema executării acestei pedepse.

În consecință, urmează ca inculpatul

să execute doar pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită în prezenta cauză prin

sentința penală nr. 278/2002. Curtea apreciază că inculpatul îndeplinește

condițiile prevăzute de lege în art. 81 C. pen., pentru a beneficia de suspendarea

executării pedepsei. Astfel, se are în vedere timpul scurs de la data

săvârșirii infracțiunilor, cuantumul redus al pagubelor produse care au și fost

acoperite în parte în cursul procesului, sinceritatea și regretul manifestate

de inculpat, precum și faptul că în prezent, acesta este încadrat în muncă.

Toate acestea demonstrează că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea ei

de către recurent.

Recursul declarat de inculpat va fi

deci admis în sensul de mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul B.G.C. împotriva deciziei penale nr. 555 din 13 septembrie 2002 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Casează decizia penală atacată și

sentința penală nr. 278 din 29 martie 2002 a Tribunalului București, secția a

II-a penală, numai cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 85 C.

pen. și cu privire la pedeapsa aplicată.

Înlătură aplicarea art. 85 C. pen.

și, potrivit art. 86 C. pen., constată reabilitarea de drept a inculpatului

B.G.C. pentru pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 81 C. pen.,

stabilită prin sentința penală nr. 1019 din 23 septembrie 1994 a Judecătoriei

sectorului 1 București.

În temeiul art. 81 și art. 82 C.

pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani

închisoare, aplicată inculpatului B.G.C. prin sentința penală nr. 278 din 29

martie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, stabilind un termen

de încercare de 4 ani.

Face aplicarea art. 359 C. proc.

pen.

Se mențin celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 septembrie 2003.