ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4093/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 278 din 29 martie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost condamnat inculpatul B.G.C. la 2 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 282 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 13 C. pen. S-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen. și conform art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru două infracțiuni de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 13 C. pen., intervenind prescripția răspunderii penale.

În baza art. 85 C. pen., s-a anulat suspendarea executării pedepsei anterioare, de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1019 din 23 septembrie 1994 a Judecătoriei sector 1 București, care s-a contopit cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în cauza de față, urmând ca inculpatul să execute 3 ani închisoare. S-a constatat că prejudiciul produs părții civile SC P.R. SRL a fost acoperit. Inculpatul a fost obligat să plătească despăgubiri în sumă de 16.294.790 lei părții civile SC T.G.I.E. SRL. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că în baza contractului nr. 108 din 3 septembrie 1993 inculpatul, ca reprezentant al SC P.M. SRL, a cumpărat marfă în valoare de 3.513.945 lei de la furnizorul SC T.G.

SRL, plătind din preț doar suma de 4.125 lei. Pentru diferență inculpatul a emis filă cec deși în cont nu avea disponibil decât 3.795 lei, plata fiind refuzată la bancă. La aceeași dată inculpatul a mai cumpărat mărfuri de 4.947.575 lei care au rămas neachitate. La datele de 25 august 1994 și 1 septembrie 1994 inculpatul a cumpărat mărfuri de la SC P.R. SRL în valoare de 5.125.000 lei și de 6 milioane lei pentru care a emis o filă cec deși contul la bancă îi fusese blocat de la 1 aprilie 1994. În cursul procesului inculpatul a despăgubit această societate achitând întreaga sumă. Apelul declarat în cauză de inculpat a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 555 din 13 septembrie 2002 a Curții de Apel București.

Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs susținând, ca și în apel, că în mod greșit instanța de fond a anulat suspendarea executării pedepsei anterioare de 3 ani închisoare, deoarece conform art. 126 lit. b) C. pen., executarea acestei pedepse s-a prescris la data de 23 septembrie 2002. De asemenea, a solicitat suspendarea executării pedepsei considerând că se îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 81 sau art. 86 1 C. pen.

Recursul este fondat în sensul celor ce urmează: Examinând actele dosarului se constată că anterior, inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1019 din 23 septembrie 1994 a Judecătoriei sector 1 București (definitivă la 8 octombrie 1994) la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen., dispunându-se suspendarea executării acestei pedepse conform art. 81 C. pen., pe un termen de încercare de 5 ani care cuprinde perioada 8 octombrie 1994 – 8 octombrie 1999. Infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat în cauza de față au fost săvârșite în lunile august și septembrie 1994 înainte de data condamnării anterioare, astfel încât, instanțele au reținut corect că sunt concurente cu infracțiunea de înșelăciune menționată mai sus.

Ultimele infracțiuni nu s-au comis înăuntrul termenului de încercare de 5 ani stabilit prin sentința penală nr. 1019/1994 și deci, nu se impune revocarea suspendării executării pedepsei, de 3 ani închisoare. În această situație se constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86 C. pen., potrivit cărui text, „dacă condamnatul nu a săvârșit din nou o infracțiune înăuntrul termenului de încercare și nici nu s-a pronunțat revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în baza art. 83 și art. 84, el este reabilitat de drept”. Neobservând faptul că inculpatul este reabilitat de drept cu privire la pedeapsa de 3 ani închisoare, instanțele au făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 85 C. pen., anulând suspendarea executării acestei pedepse.

Susținerea recurentului că executarea pedepsei de 3 ani s-a prescris conform art. 126 lit. b) C. pen., nu este întemeiată întrucât față de intervenirea reabilitării de drept nu se mai pune problema executării acestei pedepse. În consecință, urmează ca inculpatul să execute doar pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită în prezenta cauză prin sentința penală nr. 278/2002. Curtea apreciază că inculpatul îndeplinește condițiile prevăzute de lege în art. 81 C. pen., pentru a beneficia de suspendarea executării pedepsei. Astfel, se are în vedere timpul scurs de la data săvârșirii infracțiunilor, cuantumul redus al pagubelor produse care au și fost acoperite în parte în cursul procesului, sinceritatea și regretul manifestate de inculpat, precum și faptul că în prezent, acesta este încadrat în muncă.

Toate acestea demonstrează că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea ei de către recurent. Recursul declarat de inculpat va fi deci admis în sensul de mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul B.G.C. împotriva deciziei penale nr. 555 din 13 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 278 din 29 martie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, numai cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 85 C. pen. și cu privire la pedeapsa aplicată. Înlătură aplicarea art. 85 C. pen. și, potrivit art. 86 C. pen., constată reabilitarea de drept a inculpatului B.G.C. pentru pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 81 C. pen., stabilită prin sentința penală nr. 1019 din 23 septembrie 1994 a Judecătoriei sectorului 1 București. În temeiul art. 81 și art. 82 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului B.G.C.

prin sentința penală nr. 278 din 29 martie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, stabilind un termen de încercare de 4 ani. Face aplicarea art. 359 C. proc. pen. Se mențin celelalte dispoziții ale hotărârilor. Pronunțată în ședință publică, azi 30 septembrie 2003.