ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 161/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 105

din 22 aprilie 2004 a Tribunalului Maramureș, inculpatul B.C. a fost condamnat

la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune,

prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., art. 74 și art. 76 lit. a) C. pen. și interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani

și la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în

înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 și art. 76 lit. e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a),

art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 7 ani

închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o perioadă de 3 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

Starea de arest a

inculpatului a fost menținută și s-a dedus din durata pedepsei perioada

arestului preventiv de la 6 februarie 2003, la zi.

În baza art. 348 C. proc.

pen., s-a dispus desființarea facturilor nr. 8687617 și nr. 8687618 din 28

octombrie 2002.

În baza art. 14 C. proc.

pen. și art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părților

civile cu titlu de despăgubiri următoarele sume:

- 496.614.035 lei către SC

I. SRL Timișoara, str. Demetriade;

- 2.58.505.450 lei către SC

B.S.S. SRL Constanța, reactualizată cu indicele prețului de consum de la

rămânerea definitivă a hotărârii, la data executării;

- 52.092.464 lei către SC

C.T. SRL Baia Mare, B-dul Traian, reactualizată cu indicele prețului de consum

de la rămânerea definitivă a hotărârii, la data executării;

- 256.608.503 lei către SC

B.I. SRL Ploiești;

- 1.084.368.600 lei către SC

U.H. SA București;

- 696.025.018 lei către SC

L.D. SRL București.

În baza art. 191 C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de

2.000.000 lei către stat.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În perioada octombrie –

noiembrie 2002, în calitate de administrator al SC M. SRL Baia Mare, în baza

aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul B.C. a achiziționat de la șase

societăți comerciale marfă în valoare totală de 2.840.414.069 lei, emițând zece

file C.E.C. fără acoperire. Totodată, inculpatul a completat în fals două

facturi prin care a atestat în mod nereal livrarea de marfă către SC S.I. SRL

București, dispunând ca aceste acte să fie înregistrate în contabilitatea

firmei sale.

Situația de fapt și

vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator

administrat în cauză: plângerile părților civile, acte contabile, facturi

fiscale și file C.E.C., raport de constatare tehnico – științifică privind

examinarea scrisului, verificări privind activitatea economică și financiară a

societăților comerciale, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului

care a recunoscut materialitatea faptelor, dar a susținut că nu a urmărit

inducerea în eroare a societăților comerciale partenere de afaceri.

Curtea de Apel Cluj, prin

decizia penală nr. 171 din 2 iunie 2004, a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestului preventiv de la 6

februarie 2003, la zi.

S-a menținut starea de arest

a inculpatului, acesta fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat în sumă de 1.000.000 lei.

Împotriva acestei decizii

penale a declarat recurs inculpatul B.C., solicitând admiterea acestuia,

casarea hotărârii atacate și achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2

lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

În subsidiar, inculpatul a

solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunile prevăzute de art. 215

alin. (1), (3) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și, respectiv,

art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Într-un al doilea subsidiar,

s-a solicitat aplicarea unei pedepse egale cu minimul special prevăzut de art.

76 lit. a) C. pen.

Temeiul juridic al

recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 12, 17

1

și art. 4 C. proc. pen.

Recursul este nefondat.

probator administrat în cauză, Curtea reține că instanțele de judecată au

reținut în mod corect situația de fapt, au stabilit în mod just vinovăția

inculpatului și au dat încadrarea juridică legală și temeinică faptelor

săvârșite de acesta.

Susținerea inculpatului,

precum că infracțiunii de înșelăciune îi lipsește unul din elementele

constitutive și anume latura subiectivă, întrucât el nu ar fi avut intenția

inducerii în eroare a partenerilor săi de afaceri este infirmată de dovezile

existente la dosarul cauzei.

Inculpatul B.C. a acționat

de la început, în mod premeditat, cu intenția de a escroca societățile

comerciale de la care a achiziționat mărfuri.

El și-a creat imaginea unei

persoane competente și sigure din punct de vedere financiar, recomandându-se

drept economist (deși are numai studii medii) și cumpărând, inițial, doar

cantități mici de bunuri pe care le-a achitat înainte de termenul stipulat.

Astfel, după ce a creat aparența dorită de om de afaceri serios și cu acoperire

financiară, inculpatul a beneficiat de încrederea furnizorilor de la care a

primit apoi importante cantități de mărfuri pentru plata cărora a eliberat file

C.E.C. fără acoperire.

Intenția de a-i induce în

eroare și de a dobândi, în acest mod, foloase materiale injuste pentru sine

este dovedită și prin faptul că inculpatul nu a avut niciodată de gând să

plătească mărfurile achiziționate; chiar și atunci când a beneficiat de

lichidități obținute din vânzarea mărfurilor astfel achiziționate, el a dirijat

sumele de bani în alte conturi bancare, lăsându-l descoperit pe cel din care ar

fi trebuit efectuate plățile către furnizori.

Intenția sa frauduloasă a

fost completată de activitatea de întocmire a unor facturi false de livrare a

mărfurilor către alte firme, pentru a-și putea pregăti scuza unei crize de

disponibil bancar datorată acestor pretinși beneficiari rău-platnici.

În consecință, intenția

inculpatului de a-și înșela furnizorii de mărfuri s-a manifestat de la

începutul activității pe tot parcursul acesteia, neexistând nici un motiv de

achitare a acestuia pentru infracțiunile săvârșite.

doilea motiv de recurs invocat de inculpat, Curtea constată că și acesta este

neîntemeiat.

Toată activitatea

infracțională desfășurată de inculpat se prezintă ca un tot unitar, demonstrând

rezoluția infracțională unică luată de acesta de a-și înșela, într-un interval

scurt de timp, potențialii parteneri de afaceri.

Nu numai succesiunea actelor

de înșelăciune săvârșite într-un interval scurt de timp dovedește faptul că în

cauză avem de-a face cu o infracțiune continuată, dar însuși modul de

organizare a “afacerii” de către inculpat, de la momentul preluării capitalului

social al SC M. SRL, deschiderii mai multor conturi bancare, întocmirii unor

cărți de vizită cu date nereale, neînregistrarea tuturor documentelor în

contabilitatea firmei, emiterea unor facturi false, demonstrează faptul că

încadrarea juridică legală și temeinică a actelor medicale săvârșite de

inculpat este cea reținută de instanțele de judecată, potrivit dispozițiilor

art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

adusă prin recurs modului de individualizare a pedepsei, aplicate inculpatului,

Curtea constată că aceasta nu este fondată.

Instanța de fond a dat

eficiența cuvenită împrejurărilor favorabile inculpatului, reținând că acesta a

dat dovadă de sinceritate, recunoscând săvârșirea faptelor în materialitatea

lor.

În conformitate cu

dispozițiile art. 72 C. pen., instanța de judecată a avut în vedere și

pericolul social concret al infracțiunilor săvârșite, valoarea foarte mare a

prejudiciului cauzat și care a rămas neacoperit, persoana inculpatului care a

mai fost condamnat pentru săvârșirea altor fapte penale și care s-a sustras de

la urmărirea penală în prezenta cauză.

Constatând că în cauză

pedeapsa aplicată corespunde criteriilor generale de individualizare și se

constituie într-un mijloc eficient de resocializare a inculpatului, Curtea

urmează să respingă și acest motiv de recurs.

Neexistând alte motive de

care să fi fost constatate din oficiu, Curtea va respinge, ca nefondat,

recursul inculpatului B.C., în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., durata arestului preventiv se va

deduce din pedeapsa aplicată de la 6 februarie 2003 la 11 ianuarie 2005.

În baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 171 din 2

iunie 2004 a Curții de Apel Cluj.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata arestării preventive de la 6 februarie 2003 la 11 ianuarie

2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 ianuarie 2005.