ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1703/2010

Asupra recursului penal de față: Analizând lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 293 din 1 iunie 2009, Tribunalul Dâmbovița a dispus în baza art. 32 C. proc. pen., rap. la art. 335 alin. (2) C. proc. pen., reunirea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 6764/315/2007 al Judecătoriei Târgoviște cu cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 7965/120/2006 al Tribunalului Dâmbovița și în care a fost pronunțată sentința penală nr. 205 din 5 iunie 2007 (definitivă prin Decizia penală nr. 238 din 23 ianuarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) și în consecință: A respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din art. 215 alin. (1) - (5) în art. 215 alin. (1) - (4) C. pen.

formulată de inculpatul Ș.M. În baza art. 215 alin. (1) – (5) C. pen., cu art. 41, 42 C. pen., art. 74 lit. a) și c) - 76 lit. a) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.: A condamnat pe inculpatul Ș.M., fiul lui A. și L., la 8 (opt) ani închisoare. În baza art. 215 alin. (5), cu referire la art. 64 și 65 alin. (1) – (3) C. pen.: A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe timp de 2 ani, executarea pedepsei complementare, urmând a începe după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 43 din Legea 82/1991, republicată cu referire la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) - 76 lit. e) C. pen.: A condamnat pe același inculpat la 4 luni închisoare.

În baza art. 34 lit. b) C. pen.: A contopit pedepsele aplicate inculpatului Ș.M., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare, la care s-a adăugat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe timp de 2 ani, pedeapsa complementară urmând a fi executată după executarea pedepsei principale. A aplicat disp. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 350 C. proc. pen.: A menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen.: Deduce din pedeapsa aplicată perioada arestului de la 22 septembrie 2006 la zi. În baza art. 14 cu art. 346 C. proc.

pen.: A obligat pe inculpatul Ș.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente - SC B.C. SRL Voinești, cu sediul cunoscut în comuna Voinești, sat Izvoare, județul Dâmbovita, să plătească următoarele sume cu titlu de despăgubiri civile către societățile vătămate care s-au constituit părți civile: - S.E. SRL Târgoviște, prin administrator S.S., suma de 6816,60 lei; - SC A.C. SRL Târgoviște, prin administrator C.C., suma de 1372,73 lei; - SC A.T. SRL Târgoviște, prin administrator P.C.U., suma de 88.025,24 lei; - SC H. SRL Valea Voievozilor - comuna Răzvad, județul Dâmbovita, prin administrator A.T. a sumei de 9446,22 lei; - SC T. SA Brașov, prin director T.N., suma de 18341,63 lei; - SC F.T. SRL Pucioasa, prin administrator B.R.O., suma de 30.870 lei; - SC P. SRL București, prin administrator P.A., suma de 22.563,90 lei; - SC B. SRL Târgoviște, prin administrator I.I., suma de 134.946 lei; - SC B.S.

SRL Târgoviște, prin administrator I.I., suma de 40181,78 lei; - SC P.T. SRL Brașov, prin administrator T.E.E., suma de 31.936,27 lei; - SC I. Târgoviște, prin administrator B.V., suma de 6.237,98 lei; - SC G. SRL Târgoviște, prin administrator P.M.E., suma de 23.276,87 lei; - SC C. SA Târgoviște, prin director general N.O., suma de 195.720,68 lei; - SC C. SRL Fieni, prin director economic Z.S. suma de 13.593,68 lei; - SC T.E.E. SRL Târgoviște, prin administrator N.G., suma de 4.597,40 lei; - SC G.C. SRL Târgoviște, prin administrator G.C., suma de 18.050 lei; - SC L.P. SA Ulmi, prin administrator A.R., suma de12.960 lei. În baza art. 348 C. proc. pen.: A desființat următoarele înscrisuri - file CEC emise de B.T., completate și folosite de inculpatul Ș.M.: - B.A.

din 7 august 2006; - B.A. din 13 august 2006; - B.A. din 2 august 2006; - B.A. din 8 august 2006; - B.A. din 10 august 2006; - B.A. din 20 august 2006; - B.A. din 21 iulie 2006; - B.A. din 12 iulie 2006; - B.A. din 1 august 2006; - B.A. din 21 iulie 2006; - B.A. din 27 iulie 2006; - B.A. din 14 august 2006; - B.A. din 12 iulie 2006; - B.A. din 17 iulie 2006; - B.A. din 21 iulie 2006; - B.A. din 2 august 2006; - B.A. din 15 august 2006; - B.A. din 25 august 2006; - B.A. din 30 august 2006; - B.A. din 11 august 2006; - B.A. din 16 iulie 2006; - B.A. din 20 iulie 2006; - B.A. din 27 iulie 2006; - B.A. din 12 august 206; - B.A. din 12 iulie 2006; - B.A. din 12 iulie 2006; - B.A. din 26 iulie 2006; - B.A.

din 26 iulie 2006; - B.A. din 14 august 2006; - B.A. din 27 iulie 2006; - B.A. din 31 august 2006; - B.A. din 5 august 2006; - B.A. din 15 august 2006; - B.A. din 31 iulie 2006; - B.A. din 9 august 2006; - B.A. din 14 iulie 2006; - B.A. din 20 iulie 2006; - B.A. din 11 august 2006; - B.A. din 20 iulie 2006; - B.A. din 17 iulie 2006; - B.A. din 13 august 2006; - B.A. (eliberate pentru SC G.C. SRL Târgoviște). - B.A. (eliberat de SC L.P. SA Ulmi). A desființat sentința penală nr. 205 din 5 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr. 7965/120/2006. A anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii din 30 ianuarie 2008 eliberat pe numele inculpatului Ș.M. și a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei rezultante de 8 (opt) ani închisoare pentru același inculpat.

În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen.: A obligat pe inculpatul Ș.M. să plătească suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către I.I. - administrator SC B. SRL Târgoviște, reprezentând onorariul avocat ales, conform chitanței din 9 martie 2007. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen.: A obligat inculpatul să plătească suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 205 din 5 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr. 7965/120/2006 a fost condamnat inculpatul Ș.M., fiul lui A. și L., la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (5) C. pen.

cu aplic. art. 41 - 42 și art. 74 lit. a) și c) - 76 lit. a) C. pen. În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului - ca pedeapsă accesorie - drepturile prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., iar în baza art. 215 alin. (5) cu art. 64 și art. 65 alin. (1) – (3) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata unui termen de 2 ani, executarea pedepsei complementare urmând a începe după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în conformitate cu art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestului preventiv. Prin aceeași hotărâre judecătorească, sub aspect civil, în baza art. 14, 15, 346 C. proc.

pen., art. 998 și 999 C. civ., au fost admise acțiunile civile exercitate de părțile vătămate și obligat inculpatul la plata sumelor de bani către acestea reprezentând despăgubiri civile. În baza disp. art. 348 C. proc. pen. au fost desființate înscrisurile - file CEC emise de B.T. și folosite de inculpat. La data pronunțării hotărârii judecătorești sus menționată, instanța de fond în baza probelor administrate, a reținut că în perioada 2004 - martie 2006 inculpatul Ș.M. în calitate de administrator al SC B.C.I. SRL Voinești a desfășurat activități comerciale, aprovizionându-se cu diverse produse în special nealimentare de la mai multe firme, introducându-le în circuitul comercial. Începând cu 25 aprilie 2006 și până la 31 august 2006, în cadrul activității desfășurate, inculpatul a emis 41 file CEC fără acoperire bancară, deși avea cont deschis la B.T.

- Sucursala Târgoviște, continuând să se și aprovizioneze cu mărfuri de la societățile comerciale care s-au constituit părți civile. Instanța a avut în vedere la condamnarea inculpatului faptul că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în forma agravată, anume că a emis CEC-uri fără acoperire bancară, deși știa că nu există provizia necesară. Hotărârea de condamnare la pedeapsa de 7 ani a inculpatului a rămas definitivă, dar ulterior prin rechizitoriul nr. 870/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dambovița același inculpat a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1) – (5) C. pen. cu art. 41 - 42 C. pen.

și art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 289 C. pen. S-a reținut în actul de sesizare al instanței că inculpatul Ș.M. a săvârșit în aceeași perioadă de timp, o altă infracțiune de înșelăciune față de alte două societăți comerciale - SC L.P. SA Ulmi și SC G.C. SRL Târgoviște - faptă constând în emiterea de CEC-uri fără acoperire în dauna acestor societăți comerciale, activități materiale care se încorporează în infracțiunea continuată dedusă judecății prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița nr. 749/P/2006, inculpatul fiind condamnat definitiv la pedeapsa de 7 ani închisoare.

Prin același rechizitoriu nr. 870/P/2006 același inculpat a fost trimis în judecată și pentru infracțiunea de fals intelectual cu raportare la art. 43 din Legea nr. 82/1991 faptă constând în omisiunea cu știință a efectuării unor înregistrări în contabilitate având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum și a elementelor de activ și de pasiv ce se reflectă în bilanțul contabil al societății pe care o administrează - SC B.C.I. SRL Voinești. Sesizată în acest mod, Judecătoria Târgoviște prin sentința penală nr. 384 din 30 septembrie 2008, a apreciat că, într-adevăr faptele sesizate prin rechizitoriul nr. 870/P/2006, au fost săvârșite de inculpat în baza aceleiași rezoluții infracționale și în aceeași perioadă de timp (iunie - iulie 2006), în care inculpatul a emis și celelalte file cec pentru cele cincisprezece societăți comerciale și pentru care a fost condamnat potrivit sentinței penale nr. 205/2007.

Față de o asemenea situație de fapt și, constatând existența cazului de indivizibilitate prevăzut de art. 33 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus reunirea cauzelor și declinarea competenței de soluționare a acestor cauze reunite în favoarea Tribunalului Dâmbovița, în cauză fiind aplicabile dispozițiile Deciziei nr. 221 din 25 octombrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție conform cărora soluționarea unor cauze astfel reunite revine instanței superioare în grad, în speță Tribunalul Dâmbovița. În acest ciclu procesual, instanța investită cu soluționarea cauzelor reunite, Tribunalul Dâmbovița a procedat la audierea inculpatului Ș.M., acesta din urmă aflat în executarea pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința definitivă a Tribunalului Dâmbovița.

În cauză a fost introdusă în calitate de parte responsabilă civilmente și societatea al cărei administrator era inculpatul și s-a dispus citarea în condiții legale a societăților părți civile, prin reprezentanții lor legali. Audiat în ședință publică, în prezenta apărătorului ales, inculpatul declară că își menține declarațiile date anterior, inclusiv cea de la Judecătoria Târgoviște, că nu recunoaște săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, precizând că, în calitatea sa de administrator al SC B. SRL a avut relații de colaborare și comerciale și cu cele două societăți păgubite SC G. SRL și L.P. Afirmă inculpatul că derularea relațiilor comerciale ale firmei pe care o conducea a avut loc în perioada martie - iunie 2006, perioadă în care a emis aproximativ 43 - 46 file CEC, dar la momentul emiterii lor știa că are acoperire în bancă, câtă vreme își verifica contul zilnic.

Mai declară inculpatul că, în perioada respectivă, cifra de afaceri a societății era foarte mare, dar ulterior datorită situației economice, societatea a intrat în faliment, încasările au scăzut semnificativ și astfel s-a aflat în imposibilitatea de a mai plăti datoriile acumulate. Constatând că în cauză sunt incidente disp. art. 335 alin. (2) din C. proc. pen., tribunalul a apreciat că se impune reunirea cauzelor așa cum a fost sesizat prin sentința penală nr. 384/2008 a Judecătoriei Târgoviște. Pornind de la aceste dispoziții legale și investită cu soluționarea cauzelor reunite instanța de fond - Tribunalul Dâmbovița a reținut, ca situație de fapt că, inculpatul, în calitate de administrator al SC B.C.I.

SRL Voinești, în perioada iunie - iulie 2006 a emis CEC-uri fără acoperire în dauna mai multor societăți comerciale, pentru prejudiciile cauzate la 15 dintre aceste societăți, fiind condamnat definitiv la pedeapsa de 7 ani închisoare și pentru pagubele provocate societăților părți civile SC L.P. SA Ulmi și SC G.C. SRL Târgoviște, fiind cercetat în baza rechizitoriului nr. 870/P/2006. Cu privire la aceste două societăți comerciale se reține că la 12 și 13 iulie 2006, inculpatul a achiziționat de la SC L.P. SA Ulmi materiale de construcție în valoare totală de 13.500 lei, în parte datoria fiind achitată cu numerar iar pentru suma de 12.960 lei, inculpatul a emis o filă CEC care a fost introdusă pentru decontare la bancă unde a fost refuzată la plată, deoarece societatea al cărei administrator era inculpatul se afla în interdicție bancară.

De asemenea, inculpatul, în aceeași perioadă a emis alte două file CEC cu valori de 9.800 și, respectiv, 8.250 lei pentru achitarea contravalorii unor mărfuri achiziționate de la SC G.C. SRL Târgoviște file care au fost și ele refuzate la plată tot pentru existența interdicției bancare. Deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor, instanța de fond coroborând toate probele administrate în cauză a reținut că faptele comise de inculpat prezintă o gravitate sporită, iar prejudiciul creat depășește suma de 200.000 lei, fapta de înșelăciune în formă continuată, încadrându-se în forma agravantă care presupune consecințe deosebite de grave.

Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, cerere respinsă de instanța de fond cu motivarea că prejudiciul ce va fi luat în calcul este cel deținut din însumarea tuturor sumelor de bani ce reprezintă prejudiciul concret creat fiecărei societăți păgubite, prejudiciu total ce depășește suma de 200.000 lei, fiind incidente astfel disp. art. 146 C. pen., care definesc noțiunea de consecință deosebit de gravă. Reține instanța de fond că probele administrate în cauză dovedesc vinovăția inculpatului și justifică condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată. Reține instanța de fond că, inculpatul se face vinovat și de săvârșirea infracțiunii de fals în contabilitate, situație reflectată în concluziile expertizei contabile efectuate și care arată în evidență faptul că, acesta nu a înregistrat în contabilitatea societății al cărei administrator era, operațiunile și documentele comerciale.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul Ș.M. criticând-o numai sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând reducerea acesteia. Prin Decizia penală nr. 87 din 24 august 2009 Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat de inculpatul Ș.M., fiul lui A. și L., împotriva sentinței penale nr. 293 din data de 1 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și, în consecință: A desființat în parte, în latură civilă, sentința apelată și pronunțând o nouă hotărâre conform art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. A înlăturat din sentință disp. art. 348 C. proc. pen., privind anularea filelor CEC emise de B.T. completate și folosite de inculpat. A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a decide astfel instanța de prim control judiciar a reținut că apelul inculpatului este fondat sub alte motive decât cele invocate de inculpat. Astfel, reține instanța de apel că, în mod nejustificat, instanța de fond a desființat în baza art. 348 C. proc. pen. filele CEC emise de B.T. completate și folosite de către inculpat. Reține instanța de apel că inculpatul a fost trimis în judecată pentru emiterea de file CEC cunoscând că nu are provizia necesară, situație ce nu este similară cu falsificarea acestor instrumente de plată care să impună anularea lor. Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, reține instanța de apel că a fost corect dozată, fiind conformă circumstanțelor personale, cu prejudiciul cauzat și modalitatea în care au fost comise faptele.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul Ș.M., solicitând reducerea pedepsei aplicate, apreciind că este prea mare în raport de circumstanțele personale. În recursul său, inculpatul a invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Critica adusă nu este fondată. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins, ca atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte reține că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond prin coroborarea tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpat corespunde situației de fapt stabilită în mod corect reținând instanța de fond că în cauză sunt îndeplinite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, Înalta Curte reține că aceasta a fost corect individualizată, instanța de fond având în vedere procesul de individualizare judiciară a pedepsei, toate criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen.

și anume gradul de pericol social ridicat al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei cuprinse între 10 și 20 de ani, modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, respectiv faptul că inculpatul a emis mai multe CEC-uri fără acoperire, înșelând mai multe societăți comerciale cărora le-a produs un prejudiciu foarte mare. Nu poate fi omisă perseverența infracțională de care a dat dovadă inculpatul, el săvârșind mai multe acte materiale ce intră în conținutul aceleiași infracțiuni unice, conform disp. art. 41 alin. (2) C. pen., ca și perioada relativ mare de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională. Faptul că inculpatul este la primul conflict cu legea penală nu poate fi determinant în aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus, acest aspect a fost avut în vedere de instanța de fond care a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante cu consecința aplicării unei pedepse sub limita minimă prevăzută de lege.

Înalta Curte reține că scopul educativ și coercitiv al pedepsei reglementat de disp. art. 52 C. pen., poate fi atins doar prin executarea pedepsei în cuantumul stabilit de instanța de fond, nefiind posibilă o reindividualizare a pedepsei. Neexistând alte motive de casare care, luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul inculpatului ca nefondat. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ș.M. împotriva Deciziei penale nr. 87 din 24 august 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2010.