ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1426/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1426/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 18 din 28
ianuarie 2003, Tribunalul Dâmbovița, în baza art. 211 alin. (2) lit. a) și b) C.
pen., combinat cu art. 211 alin. (2
1
) lit. a), b) și c) C. pen., cu
aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul
S.F.
la două pedepse de câte 10 ani închisoare, (părți vătămate
fiind G.S. și F.E.W.);
În baza art. 34 lit. b) C. pen.,
inculpatul S.F. va executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., a revocat
beneficiul liberării condiționate pentru restul de 288 zile, din pedeapsa de 3
ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1285/2000 a Judecătoriei Târgoviște.
În baza art. 39 alin. (2) C. pen., a
contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa de 10 ani închisoare, urmând ca
inculpatul S.F. să execute 10 ani închisoare.
A aplicat dispozițiile art. 71 și
art. 64 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a
menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a
computat din pedeapsă arestul preventiv de la data de 17 septembrie 2002, la
zi.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a)
și b) C. pen., combinat cu art. 211 alin. (2
1
) lit. a) și c) C. pen.,
a condamnat pe inculpatul
C.R.
la 2
pedepse de câte 8 ani închisoare (părți vătămate fiind G.S. și F.E.W.).
În baza art. 34 lit. b) C. pen.,
inculpatul C.R. va executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
A aplicat dispozițiile art. 71 și
art. 64 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a
menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., a computat
din pedeapsă arestul preventiv de la 17 septembrie 2002, la zi.
În baza art. 211 alin. (2) lit. b) C.
pen., combinat cu art. 211 alin. (2
1
) lit. a) și c) C. pen., a
condamnat pe inculpatul
I.L.
la două pedepse de câte
8 ani închisoare (părți vătămate fiind G.S. și F.E.W.).
În baza art. 34 lit. b) C. pen.,
inculpatul I.L. va executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
A aplicat dispozițiile art. 71 și
art. 64 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a
menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a
computat din pedeapsă, arestul preventiv de la 17 septembrie 2002, la zi.
În baza art. 211 alin. (2) lit. b) C.
pen., combinat cu art. 211 alin. (2
1
) lit. a) și c) C. pen., a
condamnat pe inculpata
J.G.
la două pedepse de câte
7 ani închisoare (părți vătămate fiind G.S. și F.E.W.).
În baza art. 34 lit. b) C. pen.,
inculpata J.G. va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
A aplicat dispozițiile art. 71 și
art. 64 C. pen.
În baza art. 83 C. pen., a dispus
revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 3 luni închisoare, aplicată
prin sentința penală nr. 66/2001 a Judecătoriei Târgoviște și a constatat-o
grațiată, conform art. 1 din Legea nr. 543/2002.
Inculpata J.G. urmează să execute
pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art. 350 C. proc. pen., a
menținut starea de arest a inculpatei, iar în baza art. 88 din C. pen., a
computat din pedeapsă, arestul preventiv de la 17 septembrie 2002, la zi.
În baza art. 211 alin. (2) lit. b) C.
pen., combinat cu art. 211 alin. (2
1
) lit. a) și c) C. pen., a
condamnat pe inculpata
S.N.
la
două pedepse de câte 7 ani închisoare (părți vătămate fiind G.S. și F.E.W.).
În baza art. 34 lit. b) C. pen.,
inculpata S.N. va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
A aplicat dispozițiile art. 71 și
art. 64 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a
menținut starea de arest a inculpatei, iar în baza art. 88 C. pen., a computat
din pedeapsă, arestul preventiv de la 7 septembrie 2002, la zi.
În baza art. 221 alin. (1) C. pen.,
a condamnat pe inculpatul
M.T.
la pedeapsa
de 6 luni închisoare.
A aplicat dispozițiile art. 71 și
art. 64 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a
menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a
computat din pedeapsă, arestul preventiv de la 17 septembrie 2002, la zi.
A luat act că părțile vătămate F.E.W.
și G.S. nu s-au constituit părți civile în cauză, neavând pretenții materiale
de formulat, conform declarațiilor date în cursul urmăririi penale, fiindu-le
restituite telefoanele mobile, ceasul de mână și suma de 60 euro.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., a
dispus confiscarea de la inculpați a bunurilor și valorilor dobândite prin săvârșirea
faptelor penale, după cum urmează:
- de la S.N. contravaloarea
lănțișorului din aur în greutate de 10 gr., în sumă de 3.953.364 lei, valoare
stabilită conform cursului pieței valutare din 27 ianuarie 2003;
- de la M.T., suma de 500.000 lei;
- de la S.F. și I.L., sumele de
câte1.000.000 lei și de câte 120 euro.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța de fond a reținut, în esență că, în seara zilei de 15 septembrie 2002,
după o înțelegere prealabilă între inculpați, inculpatele J.G. și S.N. împreună
cu alte două fete au acostat părțile vătămate G.S. și F.E.W., cetățeni
spanioli, pentru a avea cu aceștia relații sexuale, sens în care le-au dus în
apartamentul inculpatului C.R., unde acest inculpat împreună cu inculpații S.F.
și I.L., primii doi având fețele acoperite cu cagule au pătruns peste ei, și
sub pretextul că fac parte din poliția antidrog, inculpatul
C.R., împreună cu inculpatele J.G.
și S.N. au deposedat părțile vătămate de bani, 300 euro și 2.500.000 lei, 2
telefoane mobile, un lanț de aur și un ceas de mână, bunuri pe care ulterior
inculpații le-au împărțit între ei la locuința inculpatului M.T.
Situația de fapt și vinovăția
inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în
cauză, respectiv: plângerile și declarațiile părților vătămate, planșe foto,
procesele-verbale de confruntare și de prezentare pentru recunoaștere, precum
și declarațiile martorilor A.C.V., S.A.M., I.S. și R.M.
În faza de cercetare judecătorească,
fiind audiați inculpații S.F., I.L., J.G., S.N. și M.T. au recunoscut
săvârșirea faptelor, în timp ce inculpatul C.R. a avut o atitudine de
nerecunoaștere, susținând că nu a participat la săvârșirea infracțiunilor.
Curtea de Apel Ploiești, prin
decizia penală nr. 214 din 23 aprilie 2003 a respins ca nefondate apelurile
declarate de inculpații S.N., J.G., C.R., S.F. și I.L., împotriva sentinței
penale nr. 18/2003 a Tribunalului Dâmbovița, reținând că instanța de fond a
stabilit corect, pe baza probelor administrate, atât situația de fapt, cât și
vinovăția inculpaților și a individualizat corespunzător pedepsele aplicate.
Împotriva acestei decizii au
declarat recursuri inculpații S.F., I.L.,
J.G. și S.N. solicitând redozarea pedepselor aplicate și C.R.
solicitând, în principal achitarea pentru infracțiunea de tâlhărie, întrucât la
momentul săvârșirii infracțiunii, se afla la un botez, într-un prim subsidiar
schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în cea de tăinuire,
în subsidiar a cerut casarea deciziei atacate și trimiterea dosarului la
instanța de apel, întrucât aceasta nu s-a pronunțat cu privire la probele
solicitate, printr-un alt motiv de recurs a solicitat efectuarea unei expertize
medico-legale, având în vedere că suferă de oligofrenie, iar într-un ultim
subsidiar a cerut redozarea pedepsei aplicate.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând hotărârile pronunțate, în
raport de probele dosarului, Curtea constată că situația de fapt și
împrejurările concrete în care s-au comis infracțiunile au fost corect
reținute, iar vinovăția tuturor inculpaților pe deplin dovedită, fiind
susținută de ansamblul materialului probator administrat în cauză.
Apărarea inculpatului C.R. în sensul
că la momentul comiterii infracțiunii se afla la un botez, precum și
susținerile potrivit cărora singura sa implicare, ar fi constat în aceea că în
timpul împărțirii bunurilor la coinculpatul M.T. ar fi participat și el luând câteva
pentru a le folosi în interes personal, sunt infirmate de toate probele
dosarului, respectiv plângerile și declarațiile părților vătămate, declarațiile
celorlalți coinculpați, declarațiile martorilor P.V. și A.C.V., aceasta din
urmă martor ocular la desfășurarea evenimentelor și care arată că „cu toate că
fața îi era acoperită l-am recunoscut imediat pe C.R. după statură, voce,
limbaj și modul în care se adresa”.
Toate acestea coroborate cu
descrierea semnalmentelor făptuitorilor făcute de părțile vătămate au dus la
concluzia certă că inculpatul C.R. se face vinovat de infracțiunile reținute în
sarcina sa.
Poziția sa de nerecunoaștere este
doar o circumstanță ce a fost avută în vedere de instanțe la individualizarea
pedepsei.
Față de cele arătate, urmează a fi respins
și al 2-lea motiv de recurs, privind schimbarea încadrării juridice a faptei
din tâlhărie în tăinuire, întrucât din probele administrate a rezultat cu
certitudine că unul dintre inculpații, care au pătruns în casă peste părțile
vătămate a fost C.R., care sub pretextul că face parte din poliția antidrog, a
așezat părțile vătămate la perete și împreună cu inculpatele J.G. și S.N. le-au
deposedat de bani și bunuri.
În concluzie, în mod corect
instanțele au reținut că inculpatul C.R. se face vinovat de săvârșirea a 2
infracțiuni de tâlhărie, actele materiale îndeplinite de acesta justificând pe
deplin încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina sa.
De asemenea, urmează a fi respins și
cel de-al 3–lea motiv de recurs, prin care se solicită trimiterea dosarului la instanța
de apel, cu susținerea că aceasta nu s-a pronunțat cu privire la probele
solicitate de inculpatul C.R., întrucât așa cum rezultă din analizarea deciziei
atacate, Curtea constată că instanța curții de apel nu numai că s-a pronunțat,
dar a și motivat respingerea cererilor formulate de inculpat, arătând că nu se
justifică solicitarea acestuia de completare a probatoriilor cu reaudierea
celorlalți coinculpați, a unor martori și a părților vătămate, câtă vreme declarațiile
acestora se coroborează și confirmă situația de fapt reținută, iar în
conformitate cu dispozițiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au
valoare mai dinainte stabilită, aprecierea fiecăreia făcându-se de către instanța
de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate.
Totodată, urmează a fi respinsă și
cererea inculpatului C.R., privind efectuarea unei expertize medico-legale
psihiatrice, întrucât se constată că nu este susținută de acte medicale
recente.
În ceea ce privește individualizarea
judiciară a pedepselor, motiv de recurs invocat de toți inculpații, Curtea
constată că atât instanța de fond cât și cea de apel au avut în vedere
criteriile generale, prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol
social sporit al infracțiunilor comise, împrejurările concrete în care s-au săvârșit,
frecvența mare a comiterii unor astfel de fapte, limitele minime și maxime de
pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator și circumstanțele personale
ale fiecărui inculpat, S.F. recidivist, I.L. și J.G. au antecedente penale,
poziția procesuală de nerecunoaștere a inculpatului C.R., astfel încât pedepsele
aplicate au fost just apreciate și nu se impune redozarea lor.
Ca atare, după verificarea cauzei și
în raport de dispozițiile art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen.,
recursurile fiind nefondate, Curtea urmează a le respinge, conform art. 385
15
alin. (1) lit. b) C. proc. pen. și a dispune conform dispozitivului
prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile
declarate de inculpații C.R., S.F., I.L., J.G. și S.N., împotriva deciziei
penale nr. 214 din 23 aprilie 2003 a Curții de Apel Ploiești.
Deduce din pedepsele aplicate
inculpaților, timpul arestării preventive de la 17 septembrie 2002, la 12
martie 2004.
Obligă pe recurentul inculpat C.R.
să plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Obligă pe recurenții inculpați S.F.,
I.L., J.G. și S.N. să plătească statului suma de câte 1.600.000 lei cheltuieli
judiciare, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru
apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
12 martie 2004.