ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1100/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1100/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

69 din 29 martie 2004, Tribunalul Bistrița-Năsăud, în baza art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.,

a achitat pe inculpatul C.G., de sub învinuirea

săvârșirii complicității, la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de

art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1)

și (3) C. pen., cu aplicarea

art. 13 C. pen. și, a infracțiunii de

înșelăciune prevăzută de art. 215

alin.

(1), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- R.N.,

de sub învinuirea

săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215

alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37

lit. b) și art. 13 C. pen. și a

infracțiunii

de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), și (5) C.

pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- L.A., de sub

învinuirea săvârșirii infracțiunii de

înșelăciune prevăzută de art. 215 alin.

(1), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.;

- N.I.M., de

sub învinuirea

săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215

alin. (1) și (3) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- B.L.

, de sub învinuirea

săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzută de

art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen.

A fost obligat inculpatul B.L. să plătească

părții

civile SC A. SA Tg. Mureș

despăgubiri civile în sumă de

3.322.045.348 lei și au fost respinse acțiunile

civile exercitate de

părțile civile SC A. SA

GĂEȘTI, SC A. SA BUFTEA,

SC T. SA

Turnu Măgurele, SC L.M. SRL Ploiești,

SC

E. SA Eforie Nord, SC L. SRL Pitești, SC R.F. SRL Arad și S.Ș. S-a constatat că

partea

vătămată SC L.F. SA Brăila și SC A. SA Călărași nu s-au

constituit părți civile în cauză și a fost ridicată

măsura sechestrului asigurător dispusă prin încheierea de ședință din

16

iunie 2003.

Tribunalul Bistrița a fost investit cu

judecarea acestei cauze,

prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

nr. 144/P/2000 și prin acest act a fost trimis în

judecată, pe lângă inculpații de mai sus și inculpatul M.M.V., pentru

săvârșirea

tentativei la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 20 C. pen.,

raportat la art. 215 alin. (1) și (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37

lit. a) C. pen.

Acest ultim inculpat, M.M.V. a fost deja

definitiv judecat prin sentința penală nr. 232/ F

din 11 noiembrie 2002

(în dosarul nr.

3550/2001) pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud și

condamnat, la pedeapsa de un an și 6 luni

închisoare, în baza art. 20

raportat la art. 215 alin. (2) și (3) cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea

încadrării juridice din art. 20 raportat la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

Apoi potrivit art. 61 C.

pen., i s-a revocat un rest de pedeapsă

de 490 zile închisoare rămas neexecutat din

pedeapsa de 3 ani și 4 luni aplicată prin sentința penală nr. 71/1998 a

Judecătoriei Bârlad și

s-a contopit cu pedeapsa de un an și 6 luni așa încât

s-a dispus să

execute pedeapsa

cea mai grea de un an și 6 luni închisoare sporită cu 2 luni, având în final de

executat un an și 8 luni închisoare inculpatul M.M.V.

Tot atunci, în baza art.

38 C. proc. pen., s-a dispus

disjungerea

cauzei, cu privire la ceilalți inculpați trimiși în judecată prin același

rechizitoriu (sus arătat) și din aceste motive sentința

penală nr. 69 din 29 martie 2004 a aceluiași Tribunal Bistrita-Năsăud.

nu-l mai privește si pe inculpatul M.M.V. ci numai

pe

inculpații: C.G., R.N., L.A., N.I.

M.

și B.L.

Mai trebuie precizat că

inculpații C.G., R.N. și L.A. au fost ascultați la termenele de judecată din 14

ianuarie

2002, 16 iunie 2003 iar în fața instanței de apel în ședința publică din 28

februarie 2007 precum și

inculpatul B.L.

Se mai reține că, în

fața instanței de fond, inculpații N.I.

M. si B.L. și-au schimbat domiciliile, fără însă de

a

înștiința, după cum aveau

obligația legală, determinând ca instanța,

în

acea fază procesuală, să îndeplinească procedura de citare a

acestora,

prin publicitate.

Se mai constată că în

acea perioadă a cercetării judecătorești,

inculpatul B.L. a avut avocat ales.

Instanța de fond, prin

sentința penală nr. 69 din 29 martie 2004

potrivit probatoriului administrat și anume:

plângerea și declarația

părții vătămate S.Ș.

dar și din declarația notarială a

părții

vătămate S.Ș.,

corespondența

purtată între bănci cu privire la situația acestuia declarațiile martorilor

S.E.

și S.I.

declarația notarială a numitului Ș.G.

toate coroborate cu declarațiile inculpaților

incluzând-o și pe

cea a inculpatului M.M.V., precum și cu cea de a

doua expertiză financiar-bancară, întocmită la

instanța de fond și neconsiderând-o pe cea efectuată în faza urmăririi penale a

reținut

următoarele:

Cooperativa de credit B.P.A.

Bistrița s-a

constituit

în anul 1997 în conformitate cu prevederile art. 59 – art. 67 din

Legea nr. 109/1996,

având ca principal obiect de activitate desfășurarea

de operațiuni bancare

, inculpatul C.G. îndeplinind funcția de

președinte, iar

inculpatul R.N. pe cea de vicepreședinte a acesteia.

A.

La data de 8 noiembrie 1999 B.P.A.

Bistrița prin cei 2 reprezentanți arătați mai sus

a încheiat cu SC

P.I. SRL București,

reprezentată prin inculpatul

L.A.,

contractul de asociere nr. bn 336 R 035

.

B.

Potrivit prevederilor contractuale obiectul

asocierii l-a

constituit comerțul cu

produse petroliere, SC P.I.

SRL București având obligația de a asigura

din punct de vedere

logistic și legal

efectuarea operațiunilor comerciale aferente cantității

de produse petroliere în valoarea de 10 miliarde

lei per operațiune.

La rândul său B.P.A. se

obliga să garanteze

tranzacția

prin avalizarea biletelor la ordin emise de asociat, în

condițiile derulării operațiunilor de plată prin conturile sale, urmând

ca

încasările și plățile să se facă dintr-un cont cu două semnături

conjuncte ale asociaților, iar profitul realizat să se împartă între asociați

în proporție de 50 %.

La 15 noiembrie 1999 s-a

încheiat un act adițional prin care s-a

modificat valoarea contractului inițial de la 10 miliarde lei la 15

miliarde lei.

În baza acestui contract de asociere SC P.

I. SRL a încheiat mai multe contracte de

cumpărare de

produse petroliere cu SC B. SRL Dorohoi, SC A.I.

SRL Craiova și SC V.C. SRL București, convenindu-

se ca plata mărfii să se facă prin bilete la ordin

avalizate de bancă și

scadente în 90 de zile de la deschiderea

finanțării.

Ulterior, la 17

februarie 2000, s-a încheiat între cele 2 societăți

un contract de gaj, ce a avut ca

obiect o draglină electrică pășitoare în

valoare de 92.483.000.000 lei, ce a fost trecut în registrul de

trascripțiuni al Judecătoriei sector 1 București

sub nr. 215/2000

.

Cu privire la acest

utilaj, din cercetările efectuate pe parcursul

urmăririi penale s-a stabilit că

aparținea SC A.C. SA

Câmpulung Muscel aflându-se în corn. Mândra, jud. Brașov.

Așa cum rezultă și din

declarația martorului C.A.

, patrimoniul societății, la un moment

dat acesta a intenționat

să vândă utilajul astfel că a făcut oferte către

mai multe societăți printre

care și SC F.I. SRL

București

administrată de C.E.G., căruia i s-a transmis un contract cadru și o factură

pro forma.

Întrucât tranzacția nu

s-a finalizat SC A.C. SA a

solicitat

și obținut returnarea facturii pro forma, toate cele 3 exemplare fiind anulate

și păstrate la sediul firmei.

Cu toate acestea la 9 ianuarie 2000 între SC

F.

I. SRL Câmpulung Muscel, reprezentată

prin C.

E.G. și SC V.C. SRL București

s-a încheiat

un contract de

vânzare-cumpărare cu privire la acest utilaj, pentru

prețul de 4.200.000

dolari S.U.A., întocmindu-se și factura fiscală 4606603 din 19 ianuarie 2000

atestându-se nereal că societatea

vânzătoare

era proprietara utilajului.

Ulterior, numitul C.E.G. a dispărut de la

domiciliu, față de acesta dispunându-se

disjungerea cercetărilor.

În continuare, inculpatul N.I.M., administrator

al

societății V.C. SRL i-a oferit

inculpatului L.A.

acest utilaj, între

cele 2 societăți încheindu-se contractul de vânzare -

cumpărare nr. b

7378/pi/2000, având ca obiect această draglină

electrică pășitoare.

Totodată, s-a convenit ca plata prețului să

se facă de

cumpărător prin bilete la ordin

avalizate de banca P.A.

scadente în

termen de 90 de zile de la deschiderea finanțării.

Cu privire la acest contract actul de acuzare

reține reaua

credință a inculpatului L.A.,

aspecte ce nu vor fi însă

însușite de instanță.

Astfel, inculpatului L.A.

i s-a prezentat contractul

prin care vânzătorul achiziționase bunul de la SC F.

SRL, ce

contrar susținerilor

parchetului cuprinde și prețul și condițiile de

demontare, încărcare și transport a utilaj ului, ca și nota de intrare-

recepție întocmită de SC V.C. SRL, cu privire la

acesta

Ca urmare a acestui contract

s-a întocmit și factura nr. 9848803

din

5 februarie 2000, ce a fost înregistrată în contabilitatea ambelor societăți și

mai mult inculpatul L.A. s-a deplasat în localitatea Mândra unde era amplasată

draglină, anterior întocmirii

facturii, constatând existența bunului

cumpărat, neputându-i-se

imputa acestuia

neefectuarea de cercetări prin localitate.

Faptul că ulterior s-a

constatat că utilajul cumpărat aparținea

altor proprietari dovedește eroarea de fapt în care

s-a aflat inculpatul

L.A. în

momentul întocmirii facturii fiscale și a

înregistrării

în contabilitate a acesteia, aprecierile subiective ale

proprietarului de drept a utilaj ului cu privire

la valoarea acestuia

neputând avea

semnificație absolută, față de libertatea contractuală a

părților.

Cu atât mai mult

inculpaților C.G. și R.N. nu li se

poate imputa fictivitatea contractului de gaj, ce

a avut la bază toate

actele translative de proprietate încheiate succesiv cu privire la bunul

gajat.

Revenind la cei doi inculpați arătați mai

sus, în baza

contractului de asociere

încheiat cu SC P.I. SRL

București și a contractului de gaj cu privire la

draglină pășitoare, având în vedere și contractele încheiate de această din

urmă

societate privitoare la achiziționarea

de motorină, aceștia au avalizat

7

bilete la ordin emise de SC P.I., acestea fiind

evidențiate în situația de la raportul de expertiză financiar

bancară.

Astfel, au fost emise

de SC P.I. în favoarea

SC V.C.

SRL și avalizate de B.P.A. biletele la ordin 29731, 7378-B-l și 7378 P R. 026.

Primul dintre acestea a

fost girat de SC V.C. SRL în

favoarea SC W.P. București, care l-a girat mai departe

în favoarea SC E. SA

Eforie Nord pentru suma de 500.000.000

lei reprezentând chiria neachitată de SC R.E.M.

SRL pentru vilele Z. și N., aferentă anului 1999.

Cel de al doilea bilet

la ordin a fost dat SC U. SRL Pitești

pentru plata unei viitoare livrări de autoturisme

și deși aceasta nu a

avut loc,

societatea arătată l-a girat mai departe în favoarea

SC L. SRL Pitești față de care avea o datorie preexistentă.

În fine, ultimul bilet la ordin a apărut la

SC M. SRL Constanța care l-a girat la SC R.F. SRL Arad pentru acoperirea unui

debit de 1.526.413.000 lei. Cu privire la acest bilet la ordin este de

menționat că nu s-a

putut stabili cum a

ajuns acesta în posesia SC M. SRL

Constanța,

cu atât mai mult cu cât în urma cercetărilor s-a stabilit că

acesta nu a

fost girat de inculpatul N.I.M., semnătura acestuia și ștampila societății

fiind falsificate.

Toate cele 3 societăți

arătate mai sus s-au constituit părți civile,

SC E. SA cu suma de 500.000.000

lei, SC R.F. SRL

Arad cu suma de 1.526.413.000 lei, iar SC L. SRL Pitești cu

35.000.800 lei, aceasta din urmă precizând că

diferența de

350.000.000 lei i-a fost

achitată de debitorul său SC U. SRL

București.

Un al patrulea bilet la ordin cu nr. Bn 336

p12965l a fost emis

de SC P. SRL în

favoarea SC A.I. SRL Craiova,

care l-a girat în favoarea SC L.M. SRL

Ploiești pentru

acoperirea unui debit mai

vechi al său fată de această societate în

valoare de 207.000.000 lei.

Alte 2 bilete la ordin

în valoare de câte 5

miliarde lei, emise de SC P.

I.

și avalizate de bancă cu care această societate a

garantat achizițiile de îngrășăminte chimice a SC F.J. SRL

Vânători de la SC T. SA Turnu Măgurele, valoarea

livrărilor dintre

aceste 2 ultime societăți fiind de 2.875.112.711 lei.

În fine, cel de al șaptelea bilet la ordin a

fost emis de

SC P.I. în favoarea SC B. SRL

Dorohoi, care

prin intermediul SC G.T.

SRL Craiova a ajuns la SC

A. SA Tărgu Mureș, tot pentru plata unor

îngrășăminte chimice în valoare de.2.063.382.204 lei.

De menționat este faptul că cele trei

societăți, respectiv

SC L.M. SRL, SC T. SA

și SC A. Tărgu Mureș

s-au constituit

părți civile cu sumele arătate, ultima societate solicitând

și dobândă.

O altă societate cu care B.P.A. prin

reprezentanții săi inculpații C.G. și R.N. au

încheiat un

contract de asociere este

SC S. SRL Garoafa jud. Vrancea

administrată de A.I.

Potrivit prevederilor

contractuale SC S. SRL se obliga să

aducă în garanție bunuri mobile sau imobile în

valoare de 2 miliarde

lei sau în cazul în care va lucra printr-o bancă comercială să emită un

C.E.C. în

valoare de 2 miliarde lei, să respecte plafonul stabilit mai sus

sub sancțiunea neconfirmării biletelor

avalizate, să emită bilete la

ordin cu o

scadență de minimum 30 de zile și să achite băncii un

comision de 0,35 % la suma utilizată din plafonul

de garanție, înainte

cu 5 zile de scadența biletelor la ordin.

Totodată, SC S. SRL se

obliga să restituie băncii biletele

la ordin răscumpărate, iar pentru celelalte să

depună în contul băncii

sau în contul B.P. contravaloarea biletelor utilizate cu

minimum

5 zile înainte de

scadentă.

La rândul său B.P.A. se

obliga să avalizeze

biletele la ordin și să achite din depozitele constituite de SC S.

SRL biletele care nu au fost răscumpărate,

după achitarea

comisionului, stipulându-se

totodată că în caz de neîndeplinire a

obligațiilor

contractuale sau în caz de fraudă banca va achita biletele

la ordin,

după executarea gajului.

În virtutea

obligațiilor contractuale SC S. SRL Garoafa a

prezentat băncii cecul seria MO 1300061630 în valoare

de 2

miliarde lei, emis la 13 februarie 2000

.

În declarația luată în

instanță inculpatul R.N. a precizat că s-a interesat la B.P. despre situația

acestei societăți și în limita

secretului

bancar i s-a comunicat că SC S. SRL nu are

probleme

financiare, în timp ce actul de acuzare reține că nu s-a făcut

nici un fel de verificare cu privire la bonitatea

firmei.

Este evident că sub

acest aspect există un dubiu, care potrivit

principiului „in dubio pro reo”

trebuie să-i profite inculpatului urmând a

se reține verificarea telefonică pretinsă de

inculpat.

În baza celor arătate

mai sus SC S. SRL a emis un prin

bilet

la ordin cu nr. BNS3020 care nu avea data, locul emiterii,

scadența și la ordinul cui a fost emis, ce a fost

avalizat de bancă și cu

care A.l.

s-a prezentat la SC A. SA Buftea unde și-a

lansat oferta achiziționării

unei cantități de ouă.

Reprezentanții

societății au acceptat oferta și au solicitat relații

de la bancă cu privire la

realitatea avalului, confirmându-li-se de către

B.P.A. avalizarea biletelor la

ordin, cu mențiunea totodată că tranzacția trebuie să se desfășoare conform

contractului

de

aval arătat mai sus.

În aceste condiții SC A. SA Buftea a livrat

către SC S. SRL cantitatea de 315.000 ouă, în valoarea de

363.035.043 lei, la data de 14 februarie 2000 și

întrucât la scadență a

introdus la plată la B.R.D. biletul la ordin și

s-a refuzat onorarea acestuia, s-a constituit parte civilă cu această sumă.

Anterior însă, la 11 februarie 2000, între SC

S. SRL și SC A. SA Găiești s-a încheiat contractul 323/2000 având ca obiect

cumpărarea a 1.402.080 bucăți ouă în valoare de 1.622.224.954 lei, plata urmând

să se facă prin biletul la ordin bn S3022, avalizat de B.P.A. Și această

cantitate de ouă a fost livrată societății cumpărătoare.

Întreaga cantitate de ouă achiziționată de la

cele 2 societăți a fost vândută de A.I., prin intermediul firmei SC F. SRL,

conform declarației martorului T.N.A.K. la o valoare reprezentând circa 60 %

din prețul de cumpărare, fără să se facă vreo decontare prin B.P.A., numitul A.I.

dispărând de la domiciliu, astfel că urmărirea penală a fost disjunsă față de

acesta.

În fine, B.P.A. a mai încheiat un contract de

asociere purtând numărul 336 C 018 și cu SC S. SRL Mironeasa jud. lași,

reprezentată prin inculpatul M.M.V.

Prevederile acestui contract sunt similare cu

cele ale contractului încheiat cu SC S. SRL, stipulându-se obligația SC S. SRL

să aducă în garanție bunuri mobile sau imobile sau un C.E.C. în valoare de 4

miliarde lei, să respecte acest plafon iar biletele la ordin să le emită cu o

scadență de minimum 30 de zile, să achite un comision băncii de 0,35 % din

plafonul de garanție înainte cu 5 zile de scadența biletelor la ordin, să

restituie biletele răscumpărate, iar pentru celelalte să depună în contul

băncii contravaloarea biletelor utilizate cu minimum 5 zile înainte de scadenta

acestora.

La rândul său B.P.A. se obliga să avalizeze

biletele la ordin emise de această societate și să achite din depozitele

constituite cele care nu au fost răscumpărate, după achitarea comisionului.

Potrivit prevederilor contractuale inculpatul

M.M.V. a adus drept garanție un C.E.C. barat în sumă de 4 miliarde lei, despre

care așa cum rezultă din declarațiile sale nu a comunicat faptul că nu are

acoperire, avalizându-i-se 6 bilete la ordin.

După avalizarea acestora inculpatul M.M.V.

s-a prezentat la 22 februarie 2000 la sediul SC L.F. SA Brăila exprimându-și

dorința de a cumpăra conserve și încheind cu aceasta contractul 578/2000.

În baza acestui contract

inculpatul a încărcat în autovehiculul cu

care venise produse în valoare de 152.392.000 lei, pe

care Ie-a

achitat cu biletul la ordin nr. bn

336, după ce în prealabil-a completat

cu datele necesare.

Înainte însă ca marfa

contractată să fie preluată efectiv ofițeri ai

I.P.J. Brăila au făcut

verificări cu privire la B.P.A.,

procedându-se la returnarea mărfii astfel încât în

patrimoniul SC

L.F. SA Brăila nu a fost cauzat vreun prejudiciu, această

societate neformulând pretenții civile.

În fine, la 23

februarie 2000, inculpatul M.M.V.

s-a deplasat la sediul SC A. SA Călărași pentru a

achiziționa carne de pui, în valoare de 554.361.500 lei, întrucât cu o zi

înainte

luase legătura cu

această societate.

În timpul discuțiilor purtate anterior

încheierii contractului

inculpatul M.M.V. a

prezentat unul dintre biletele la ordin avalizate și care urma să fie folosit

pentru plata mărfurilor.

Directorul societății, martorul B.T. a

acestuia la

B.R.D., a procedat la verificare

biletelor la

ordin la ordin și a avalului.

Din verificările

efectuate de B.R.D., sucursala C., a rezultat că B.P.A. nu a derulat operațiuni

bancare prin nici o

unitate din

sistemul bancar, iar emitentul biletului la ordin SC

S. SRL nu are disponibil bănesc în cont, capitalul social al

acesteia

fiind de numai 2 milioane lei.

Aceeași infracțiune de

tentativă la înșelăciune s-ar putea reține

și în sarcina inculpatului C.G.

și R.N., dar întrucât din probele administrate în cauză a rezultat că toate

faptele constând în

avalizarea

biletelor la ordin emise de SC P.

I. SRL, SC

S. SRL și SC S. SRL, în

scopul

inducerii în eroare a viitorilor beneficiari, sunt comise în baza

unei

rezoluții unice (obținerea de venituri prin orice mijloace), încadrarea

juridică a acestora este de înșelăciune în forma continuată, situație în care

tentativa la această infracțiune este absorbită de forma consumată.

În aceste condiții nici

SC A. SA Călărași nu a înregistrat

vreo pagubă, neconstituindu-se parte civilă.

Așa cum am arătat mai sus B.P.A. s-a

constituit în temeiul Legii nr. 109/1996 care prevede ca obiect de activitate a

cooperativei de credit popular, printre altele

acordarea de împrumuturi și efectuarea de prestări servicii bancare,

operațiuni de schimb valutar și cu caracter

financiar bancar efectuate

în mandat.

Totodată, art. 5 din

Legea bancară nr. 58/1998 prevede că se

interzice oricărei persoane care nu are autorizația

emisă de B.

N.R. să utilizeze

denumirea de bancă sau

derivatele denumirii

cu excepția cazului în care această utilizare este

stabilită sau recunoscută prin lege sau printr-un

acord internațional sau când în contextul în care este folosit cuvântul bancă,

rezultă

neîndoielnic că nu este

vorba despre activități bancare.

Pornind de la

dispozițiile Legii nr. 109/1996 care folosește termenul

de „cooperative de credit, bănci populare” și de la

obiectul de

activitate al acestor

cooperative, prin expertiza financiar contabilă efectuată în cauză se

concluzionează că B.P.A. Bistrița a fost de fapt și de drept o societate

bancară.

Atât în Legea nr. 58/1934

asupra cambiei și biletului la ordin cât și

Normele cadru nr. 6/1994 ale B.N.R.

prevăd că „societățile bancare”

vor putea face comerț cu cambii și bilete la ordin și

presta servicii

bancare specifice acestei activități pentru clienții lor, luându-se

toate

măsurile

pentru eliminarea riscurilor care ar putea afecta calitatea

portofoliului lor de astfel de titluri.

Prin urmare, B.P.A. avea

posibilitatea de a

efectua

operațiuni cu bilete la ordin, inclusiv în forma avalizării acestora cu

condiția luării măsurilor necesare pentru eliminarea riscurilor.

Față de cele expuse,

instanța de fond prin sentința penală

nr. 69/2004 a apreciat că, în cauză sunt dubii, ce

profită inculpaților și

nici nu

este întrunită latura subiectivă a infracțiunii de înșelăciune și în baza art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.,

tribunalul îi va achita pe inculpații C.G. și R.N.

de sub

învinuirea de a fi săvârșit

infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215

alin (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicabilă art. 41

alin. (2) C. pen., ca și pe

inculpații L.A., N.I.M. și

B.L. ce au fost la rândul lor trimiși în judecată

primul pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin.

(1), (3) și (5) C. pen., cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen., cel de al

doilea pentru

infracțiunea de

înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3), cu aplicabilă art. 41

alin.

(2) C. pen., iar cel de al treilea pentru infracțiunea de

înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3)

și (5) cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen.

Împotriva acestei

sentințe, s-a declarat apel, în termenul legal,

de către Parchetul de pe lângă

Tribunalul Bistrița Năsăud și părțile

civile SC T. SA, SC A.G. SA și SC A.B.

SA criticând soluția

pronunțată de instanța de fond pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În susținerea motivelor

de apel, parchetul a precizat că în ceea

ce privește infracțiunea de înșelăciune comisă de

inculpații C.

G.

și R.N. constând în inducerea în eroare a părții vătămate

S.Ș., soluția tribunalului este

nelegală, starea de fapt

corectă fiind cea reținută prin actul de sesizare al

instanței. Astfel, probele administrate în cauză au relevat că, în realitate,

inculpatul R.N. îi datora lui Ș.G. suma de 30.000 - 40.000

dolari S.U.A. însă nedispunând de această

sumă, prin intermediul martorilor D.C., S.I. și

S.E. a contactat-o pe partea vătămată S.Ș. și i-

a solicitat acesteia să îl împrumute cu suma de

40.000 dolari S.U.A. urmând

ca partea

vătămată să devină acționar al B.P.A. ori

să solicite restituirea împrumutului cu o dobândă lunară de 7 %. De

asemenea, la solicitarea părții vătămate, inculpatul R.N. i-a înmânat acesteia

o filă C.E.C. în valoare de 40.000 dolari S.U.A., scadentă la

17 decembrie 1999 deși cunoștea că banca nu

dispunea de această

sumă în valută.

Convins de seriozitatea

tranzacției, partea vătămată i-a oferit lui

Ș.G. în aceeași zi, suma de

10.000 dolari S.U.A. și în ziua următoare încă 10.000 dolari S.U.A., astfel cum

rezultă din declarația părții

vătămate, coroborată cu declarațiile martorilor S.I.

și S.E., urmând ca

diferența de

20.000

dolari S.U.A. să-i fie înmânată în Germania de soția părții vătămate.

S-a mai reținut că statuările instanței în

sensul că partea

vătămată ar fi oferit în

total doar împrumutul de 2.000 dolari S.U.A. sunt nefondate întrucât nici

partea vătămată și nici inculpatul R.N.,

nu au confirmat acest aspect, singurul care a susținut acest lucru

fiind

martorul S.l., cu ocazia

audierii sale în cursul cercetării

judecătorești

fără a releva acest aspect și la urmărirea penală. Ca atare, declarația

acestuia făcută în cursul cercetării judecătorești,

necorelându-se cu nici o altă probă, nu putea fi

luată în considerare

de instanță. De asemenea, declarațiile inculpaților

R.N. și C.G. precum și declarațiile extrajudiciare ale numiților

D.C. și Ș.G. se impunea a fi înlăturate pe

de o parte ele nefiind date în fața instanței

pentru a avea valoare

probantă, în

ceea ce privește declarațiile extrajudiciare iar pe de altă

parte,

declarațiile inculpaților fiind subiective.

S-a mai criticat soluția

de achitare a inculpaților C.G. și

R.N. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune

în formă continuată constând în avalizarea biletelor la ordin emise de SC

P. SRL București, administrată de inculpatul

L.

A.; SC S. SRL Vrancea, reprezentată de A.l.

și

SC S. SRL lași, administrată de

inculpatul M.M.

V., precizându-se că,

astfel, cum rezultă din raportul de expertiză

contabilă de la înființare și până la data comiterii faptelor

inclusiv,

B.P.A. nu a desfășurat activități de

creditare,

nu dispunea de lichidități în lei sau valută și ca atare nu era

îndreptățită

să avalizeze bilete la ordin. Apoi, deși potrivit Legii nr.

58/1934 și a Normelor cadru nr. 6/1994 ale B.N.R.

societățile bancare

ce fac comerț cu cambii și bilete la ordin au

obligația de a lua toate

măsurile pentru

eliminarea riscurilor ce ar putea afecta calitatea

portofoliului lor de

astfel de titluri, inculpații nu s-au conformat

întocmai acestor prevederi legale. Astfel, inculpații au avalizat patru

bilete la ordin in valoare de 16.000.000.000 lei, emise de SC P. SRL

București, administrată de inculpatul L.A., în baza unui contract de asociere

în participațiune

încheiat în 8 noiembrie 1999.

În condiții similare, inculpații au analizat încă

șaptesprezece bilete la ordin în valoare de

31.000.000.000 lei emise

de aceeași societate, în baza unui contract de

gaj instituit asupra

unei dragline

păsitoare în valoare de 92.483.000.000 lei însă fără ca

utilajul să fie

expertizat și evaluat. Totodată, au mai fost avalizate bilete la ordin emise de

SC S. SRL Vrancea, utilizate pentru

suma de

363.035.043 lei în favoarea părții civile SC A. Buftea SA

București

respectiv pentru suma de 1.622.224.954 lei în favoarea

părții civile SC A. SA Găiești. Au mai fost, de asemenea, avalizate

bilete

la ordin emise de SC S. SRL lași.

Cu privire la aceste

acte s-a apreciat că în fapt s-a realizat inducerea în eroare a părților

vătămate întrucât inculpații cunoșteau

că atât banca pe care o reprezentau cât și

emitenții biletelor la ordin nu dețineau disponibilitățile necesare pentru

onorarea la scadență a

biletelor la ordin și nici nu puteau avea reprezentarea

obținerii unor asemenea disponibilități. Mai mult, inculpații nu au depus

diligenta

necesară

pentru a verifica posibilitatea de: valorificare a garanțiilor prezentate de

emitenții biletelor la ordin, iar la solicitarea unor părți

vătămate aceștia au confirmat realitatea

avalului.

Cu privire la inculpații L.A., N.l. și

B.L. s-a apreciat de asemenea că soluția

pronunțată de tribunal este nelegală. În ceea ce-l privește pe inculpatul L.

A. s-a precizat că deși societatea administrată de

acesta, SC

P. SRL București, nu a

desfășurat activități comerciale de la

data înființării, inculpatul a

emis un număr de șapte bilete la ordin

fiind

utilizate șase astfel de bilete deși cunoștea că atât societatea pe

care o administra cât și avalistul nu dețin

disponibilitățile necesare în

cont,

iar gajul instituit nu putea fi valorificat în condiții legale și la

valoarea

prezentată de el.

În ceea ce privește faptul că pagubele s-au

localizat în

patrimoniul altor societăți

comerciale decât cele în favoarea cărora au

fost emise biletele la

ordin, s-a susținut că aceasta nu prezintă

relevantă

întrucât „obligația” emitentului de a plăti „s-a transmis în

lanț”.

În ceea ce-l privește pe

inculpatul N.l.M., s-a apreciat că vinovăția acestuia este dovedită întrucât

acesta a girat două bilete

la ordin în valoare de 1.000.000.000 lei deși cunoștea că

avalizarea lor s-a făcut în temeiul gajului instituit asupra draglinei care nu

era proprietatea inculpatului L.A., iar pe de altă parte societatea

administrată de el nu dispunea de lichidități și nici nu era

cert că le va putea obține.

În ceea ce-l privește pe

inculpatul B.L. s-a apreciat

de asemenea că vinovăția acestuia subzistă deoarece a

girat la 1 martie 2000 biletul la ordin emis de inculpatul L.A. în

valoare de 3.000.000.000 lei anterior

.anulării lui deși nu a livrat

cantitatea de

păcură la care s-a obligat prin contractul încheiat cu

emitentul și apoi, cu toate că la data girării

către SC G.T.

SRL Craiova nu avea

certitudinea onorării obligațiilor sale de plată a

păcurii. Acest bilet la ordin a fost anulat la 20

martie 2000 potrivit actului

adițional la contractul încheiat între

societățile administrate de

inculpații L.A.

și B.L. și s-a emis un alt bilet

la

ordin pentru aceeași valoare, scadent la 30 aprilie 2000. Probele

administrate

au mai relevat că la 4 mai 2003 s-a emis de către

inculpatul B.L. un alt bilet la ordin în favoarea SC A. SA

la

ordinul SC G.T. SRL Craiova.

Pe de altă parte, în

motivele de apel formulate de parchet, s-a

precizat că se impunea ca prima instanță să dispună

obligarea

inculpaților în solidar la plata

prejudiciului cauzat, astfel:

Inculpatul C.G. și R.N.,

20.000 dolari S.U.A. (p. civilă

S.Ș.); 363.035.043 lei (p. civilă SC A. SA Buftea);

1.985.295.997 lei (p. civilă SC A. SA Găiești); inculpatul C.

G., R.N. și L.A.: -

822.528.000 lei (p. civilă SC

R.F. SRL); 200.000.000 lei (p. civilă SC U.M. SRL

Ploiești); 2.875.112.711 lei (p. civilă SC T.

SA Turnu

Măgurele); inculpații C.G., R.N., L.A.

și B.L.: - 2.063.382.204 lei (p. civilă SC A. SA

Tg. Mureș); inculpații C.G., R.N., L.A. și

M.l.: - 500.000.000

lei (p. civilă SC E. SA Constanta); 375.000.800 lei (p. civilă SC U. SRL

Pitești).

SC A. Găești SA în

susținerea motivelor de apel a precizat

că în temeiul contractului de furnizare nr. 156/2000

încheiat cu SC S. SRL a livrat acestei societăți ouă de consum în valoare de

1.622.224.954 lei,

fiind emis biletul la ordin seria bn 336 S 3022, garantat prin aval de către B.P.A.

Ulterior, prin

adresa nr. 388 din 11 februarie 2000, B.P.A. a confirmat

autenticitatea biletului

la ordin precum și faptul că a garantat prin aval

plata acestuia. În consecință,

s-a apreciat că reprezentanții B.

P.A. și-au dat concursul la inducerea în eroare a părții

civile cu privire la bonitatea

și capacitatea financiară a SC S. SRL.

SC A. Buftea SA, în

susținerea motivelor de apel a precizat că a vândut SC S. SRL ouă în valoare de

363.035.043 lei, plata

urmând a

fi efectuată cu biletul la ordin seria bn nr. 336 S 3020 avalizat de B.P.A.

Ulterior, prin adresa nr. 388/2000, B.P.A. a confirmat autenticitatea biletului

la ordin precum și faptul că a garantat prin aval plata

acestuia. Prin urmare a apreciat partea civilă că reprezentanții legali

ai B.P.A. au contribuit la inducerea

sa în eroare cu

privire la bonitatea

și capacitatea financiară a SC S. SRL, fiind

prejudiciată astfel cu suma

de 363 035.043 lei.

Prin decizia penală nr. 334 din 6 decembrie

2004 a Curții de

Apel Cluj s-au respins, ca

nefondate, apelurile declarate de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud și părțile civile SC T. SA

cu sediul în Turnu Măgurele, jud. Teleorman, SC

A.G.

SA, SC A.B. SA cu sediul în

Buftea, Șos. București-Târgoviște

jud. Ilfov împotriva sentinței

penale

nr. 69/ P din 29 martie 2004 a Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Această ultimă hotărâre,

respectiv decizia penală nr. 334 din 6

decembrie 2004 a Curții de Apel Cluj, a fost casată de către Înalta Curte

de Casație și Justiție prin decizia penală nr. 5374 din 23 septembrie 2005.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin

decizia penală nr. 5374 din 23 septembrie 2005, a admis recursurile declarate

de Parchet și de părțile civile SC A. SA Buftea și SC A. SA Găești, a casat

decizia penală nr. 334 din 6 decembrie 2004 a Curții de Apel Cluj și a trimis

cauza, spre rejudecarea apelurilor la Curtea de Apel Cluj.

În motivarea acestei

decizii s-a reținut că inculpatul B.

L. era arestat în altă cauză, la data judecării apelului și prezența

sa era obligatorie conform art. 375 alin. (3) C.

proc. pen.

În aceste condiții,

Curtea de Apel Cluj, rejudecând apelurile parchetului și ale părților civile

arătate, a ajuns să pronunțe decizia

penală nr. 44 A din 14 martie 2007.

Prin această decizie,

Curtea de Apel Cluj a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Bistrița-Năsăud și de

partea

civilă SC A. SA Găești, cu sediul în localitatea Buftea, împotriva sentinței

penale nr. 69 din 29 martie 2004 a

Tribunalului

Bistrița-Năsăud pe care a desființat-o în întregime și

rejudecând a

condamnat pe inculpații:

de:

- un an și 6 luni închisoare, pentru

complicitate la săvârșirea

infracțiunii de

înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 215 alin.

(1) și (

3) C. pen., cu aplicabilă art. 13 C.

pen. și art. 74 și 76 C. pen.

- 3 ani 6 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de

înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicabilă

art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 74 și 76 C. pen. și

interzicerea dreptului prevăzută de

art.

64 lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o

profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia

de care s-a

folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a),

art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să

execute pedeapsa mai grea de 3

ani

6 luni închisoare și interzicerea dreptului prevăzută de art. 64 lit.

c) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 88 C. pen.,

scade durata reținerii și arestării

preventive a inculpatului din durata pedepsei închisorii pronunțate

începând cu data de 29 martie 2000 și până la 6

octombrie 2000.

2.R.N., la pedepsele de:

- 2 ani 6 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C.

pen., cu aplicabilă art. 37 lit. b) C. pen. și art. 13

C. pen. și art. 74 și 76 C. pen.

- 4 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune

prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C.

pen., cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen.,

art. 74 și 76 C. pen. și interzicerea dreptului prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen.,

respectiv dreptul de a ocupa o funcție sau de a

exercita o profesie ori

de a desfășura o activitate de natura aceleia de

care s-a folosit

inculpatul pentru

săvârșirea infracțiunii pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a),

art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele

aplicate urmând ca inculpatul

să execute pedeapsa mai grea de 4 ani

închisoare și interzicerea dreptului prevăzută de art. 64 lit.

c) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 88 C. pen., scade durata

reținerii și arestării

preventive a

inculpatului din durata pedepsei închisorii pronunțate

începând cu data de 29 martie 2000 și până la 15

noiembrie 2000.

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută și

pedepsită de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C.

pen., cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74

și

76 C. pen. și interzicerea dreptului

prevăzută

de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv

dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a

desfășura o activitate de natura aceleia de care

s-a folosit inculpatul

pentru săvârșirea infracțiunii pe o durată de 3

ani.

În baza art. 88 C. pen., scade durata

reținerii și arestării

preventive a

inculpatului din durata pedepsei închisorii pronunțate

începând cu data de 28 martie 2000 și până la 15

noiembrie 2000.

de 2 ani și 10 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută

și pedepsită

de art. 215

alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicabilă

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 și 76 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., scade durata

reținerii și arestării

preventive a

inculpatului din durata pedepsei închisorii pronunțate începând cu data de 28

martie 2000 și până la 25 mai 2000.

3 ani și 2 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută

și pedepsită

de art. 215

alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 și

76 C. pen. și interzicerea dreptului prevăzută de art. 64 lit.

c) C. pen., respectiv dreptul de a ocupa o funcție sau

de a exercita o profesie ori de a desfășura o

activitate de natura

aceleia de care s-a

folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii pe

o durată de 3 ani.

Constată că inculpatul

este arestat în altă cauză.

În baza art. 346 alin. (1)

C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ. și art. 14 lit. b)

C. proc. pen., obligă: în solidar pe

inculpații C.G., R.

N., L.A. la plata

despăgubirilor civile în sumă

de

1.622.224.954 ROL către SC A.G.; 363.035.043 ROL

către SC A.B.; 500.000.000 ROL către SC E. SA;

207.000.000 ROL către L.M.S.N.C. Ploiești; în

solidar pe inculpații C.G. și R.N. la despăgubiri civile în sumă de 20.000

dolari sau echivalentul în lei la data plății către

partea civilă S.Ș. în solidar pe inculpații C.G.,

R.N., L.A. și B.

L. la despăgubiri

civile în sumă de 3.322.045.348 ROL către

S. SA; în solidar pe L.A., N.

I.M., C.G., R.N. la despăgubiri civile în

sumă de 375.000.800 ROL către SC L. SRL Pitești și

în sumă

de 822.528.000 ROL către SC

R.F. SRL.

Menține dispoziția privind ridicarea

sechestrului asigurător

dispus prin

încheierea de ședință din 16 iunie 2003 a Tribunalului

Bistrița-Năsăud și privind revocarea măsurii

arestării dispusă față de

inculpatul

B.L. prin sentința atacată.

În baza art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.,

respinge, ca inadmisibil,

apelul declarat de

către partea civilă SC T. SA Turnu Măgurele împotriva sentinței penale nr. 69

din 29 martie 2004 a Tribunalului

Bistrița-Năsăud.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., dispune

confiscarea specială a

sumei de

2.875.112.711 ROL de la inculpații L.A.,

C.G. și R.N.

În motivarea deciziei

penale nr. 44/ A din 14 martie 2007, instanța

de apel după administrarea unor

probe necesare cauzei și pe baza

actelor

dosarului și anume: plângerile și declarațiile părților vătămate, biletele la

ordin emise și avizate de B.P.

A.,

expertizele financiar-contabile, expertizele grafice, adresele

B.N.R. și B.I.R., constatările D.G.F.P.

contracte de vânzare-cumpărare a draglinei

electrice prăsitoare, acte

care

atestă proprietatea SC A.C. SA asupra draglinei,

adrese de la B.I.R. și B.T.R. privind conturile B.

P.A. și SC P.I.

SRL,

contracte de asociere și gaj încheiate

între B.P.A.

și SC P.I. SRL, confruntări făcute de

B.P.A. cu privire la realitatea avalizării

biletelor la

ordin, lista membrilor fondatori ai B.P.A., adrese

de la O.R.C. privind radierea unor societăți

comerciale

care s-au constituit părți civile în prezenta cauză,

declarațiile martorilor și declarațiile inculpaților, inclusiv cele

luate cu

ocazia judecării

prezentului apel, cu excepția inculpatului R.N.

care a fost absent la

ultimul termen de judecată, apărătorul său invocând motive medicale fără însă a

depune acte justificative în acest sens, va retine următoarea stare de fapt:

În anul 1997 a fost înființată C.C.

B.P.A. cu sediul în Bistrița, județul Bistrița-

Năsăud,

iar printre cei 200 membrii fondatori sunt și inculpații C.G. și R.N.

Inculpatul C.G. a

deținut funcția de președinte al

băncii,

iar inculpatul R.N. a fost încadrat cu contract de

muncă în funcția de consilier bancar la data de 1 septembrie 1997,

ulterior

îndeplinind funcția de vicepreședinte.

Principalul obiect de activitate a societății

îl constituia

operațiunile bancare așa cum

rezulta din prevederile statutare cu

respectarea dispozițiilor Legii nr.

109/1990.

Capitalul social vărsat

al societății era numai de 56.000.000 lei

iar societatea nu a dispus de

lichidități în lei sau în valută în depozite

proprii sau în conturi deschise la alte bănci, fapt

relevat și de

expertiza contabilă efectuată

în cauză astfel că societatea nu putea

desfășura activități cu caracter

bancar specifice obiectului de activitate.

În perioada septembrie

1999 - martie 2000, inculpații C.

G. și R.N. deși cunoșteau această situație au prezentat

banca diverselor

persoane, ca o instituție serioasă cu un capital

consistent semnând un înscris

denumit „C.E.C.” în valoare de 40.000

dolari S.U.A. și avalizând mai multe bilete la ordin în valoare de peste

40.000.000 lei emise de trei societăți cu

capital privat prin intermediul

cărora

a fost prejudiciate anumite societăți comerciale cu suma de 9

miliarde

lei.

septembrie 1999, numitul Ș.G. care domicilia în America, cu dublă cetățenie

română-americană a

solicitat

inculpatului R.N. un împrumut de circa 30.000 -

40.000 dolari cu motivarea că, fiind de mai mult timp în România a

rămas fără lichidități și are nevoie de bani

pentru efectuarea unei

călătorii în Germania.

Deoarece nu dispunea de

suma respectivă, inculpatul R.

N. s-a oferit să-l sprijine în acest sens astfel că,

prin intermediul

martorilor D.C., S.I. și S.E.

inculpatul R.N. și numitul Ș.G. au cunoscut-o la

data de 15 septembrie

1999 la Hotelul H. din București pe partea

vătămată S.Ș.

În vederea sporirii

încrederii părții vătămate care urma să-i ofere împrumutul lui Ș.G. inculpatul

R.N. l-a prezentat

pe acesta din urmă ca fiind unul dintre membrii fondatori ai B.

P.R.A. deși acest aspect nu corespundea

realității.

Suma de 20.000 dolari S.U.A. urma să fie

oferită în România iar

diferența de 20.000

dolari S.U.A. urma să-i fie înmânată numitului Ș.

G. în Germania de către soția părții vătămate iar în schimbul

banilor partea vătămată S.Ș. putea să devină

acționar

al B.P.A. sau să solicite restituirea sumei

împrumutate la care să se adauge o dobândă lunar

de 7 % astfel că, partea vătămată optând pentru această din urmă variantă a

solicitat o

garanție.

Inculpatul R.N. a asigurat-o pe partea

vătămată S.Ș. că-i va înmâna o filă C.E.C. pentru valoarea de

40.000 dolari S.U.A. scadentă la 15 decembrie 1999

sens în care i-a arătat

un carnet de

C.E.C.-uri purtând antetul B.P.A. și ale

cărui file C.E.C. erau semnate în alb asigurând-o totodată pe partea

vătămată

că aceste C.E.C.-uri sunt recunoscute de toate băncile

inclusiv de banca din Germania la care acesta avea deschis cont, respectiv

H. și sunt garantate de banca italiană

C.

În realitate,

inculpatul R.N. avea cunoștință de faptul că

banca nu dispune de suma de bani înscrisă în C.E.C.

deoarece

conturile băncii în valută erau

zero, iar actul prezentat părții vătămate

ca fiind C.E.C., nu întrunea caracteristicile C.E.C.-ului așa cum apar

reglementate

de Legea nr. 59/1934 și nu puteau îndeplini rolul de

mijloc de plată aspecte care erau cunoscute și de inculpatul C.

G. care a semnat în alb filele denumite C.E.C.-uri

și care urmau a

fi prezentate de

inculpatul R.N. pentru a întări convingerea

părții vătămate S.Ș. de seriozitatea B.P.

A. și implicit de a o determina pe aceasta să achite suma de

40.000

dolari S.U.A.

În aceeași zi, în

prezenta martorilor D.C.,

S.I. și S.E. și a inculpatului R.N. partea

vătămată S.Ș. care era convinsă de

seriozitatea

tranzacției a înmânat

numitului Ș.G. suma de 10.000

dolari S.U.A., și totodată inculpatul R.N.

a „semnat” C.E.C.-ul la rubrica vicepreședinte și pe care l-a înmânat părții

vătămate după circa 2 ore, perioadă în care a lipsit revenind cu el completat

la

mașina de scris, la toate rubricile

inclusiv data scadenței care era la

data de 17 decembrie 1999.

A doua zi, în baza

înțelegerii prealabile și a garanției primite de

la inculpatul R.N. partea vătămată

S.Ș. a mai remis numitului Ș.G. suma de încă 10.000 dolari S.U.A. în

prezența martorului S.I.

Ulterior, partea vătămată S.Ș. a înștiințat-o

pe soția sa care se afla în Germania de înțelegerea intervenită între părți și

a încunoștiințat-o și cu privire la obligația de a înmâna și diferența sumei de

20.000 dolari.

Deoarece banca germană H. la care partea

vătămată S.Ș și soția sa aveau deschis contul curent nu a recunoscut „C.E.C.-ul”

emis de B.P.A. ca urmare a examinării copiei trimise prin fax de partea

vătămată, soția acestuia nu a mai achitat diferența sumei de 20.000 dolari

S.U.A.

În acest context, partea vătămată S.Ș. i-a

solicitat inculpatului R.N. de mai multe ori atât explicații cât și restituirea

sumei de 20.000 dolari S.U.A. de fiecare dată însă inculpatul a asigurat-o că

la scadență îi va onora cererea și va intra în posesia banilor.

La scadență „C.E.C.-ul” a fost introdus la

plată la banca germană menționată care a refuzat onorarea acestuia pe motiv că

documentul prezentat nu este recunoscut ca și C.E.C., constatându-se în urma

verificărilor că B.R. nu este licențiată, iar banca italiană C. nu se află în

evidențele băncii germane, iar numărul de telefon indicat de inculpatul R.N. ca

fiind al băncii italiene aparține în realitate unei alte bănci, respectiv C.R.T.R.T.

care nu figura în documentul prezentat.

Prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea

cauzei în vederea cercetărilor față de numitul Ș.G. care a participat la

comiterea infracțiunii de înșelăciune prin acceptarea calității conferite de R.N.

respectiv de fondator al băncii, încasarea banilor și prezentarea C.E.C.-ului.

au înființat în anul 1999 SC P.I. SRL care a fost înregistrată la C.C.I. a

României, O.R.C. sub nr. J/40/7378/1999 cu un capital social de 2 milioane lei

având ca principal obiect de activitate intermedierea în comerțul cu

combustibil, minerale și produse chimice pentru industrie.

Inculpatul L.A. îl cunoștea pe inculpatul C.G.

încă din anul 1983 iar ulterior l-a cunoscut și pe inculpatul R.N.

Datorită lipsei disponibilului din conturile

deschise la B.I.R. și B.T.R. atât B.P.A. cât și SC P.I. SRL se aflau în

situația de a nu desfășura nici una din activitățile cuprinse în obiectul de

activitate.

Cei trei inculpați, C.G., R.N.

și L.A. cunoșteau aceste

aspecte și au convenit ca prin manipularea unor

instrumente

comerciale mai puțin cunoscute

cum ar fi biletul la ordin și avalul în

lipsa banilor necesari operațiunilor comerciale să obțină profituri

consistente

astfel că au încheiat, la data de 8 noiembrie 1999,

contractul de asociere nr. 336/R/035/1999 având ca obiect comerțul

cu

produse petroliere.

Din prevederile

contractuale rezultă că SC P.

I. SRL avea obligația de a asigura efectuarea

operațiunilor comerciale

aferente cantității de produse petroliere în

valoare de 10 miliarde lei iar

B.P.A. la rândul său

avea

obligația de a garanta tranzacțiile prin avalizarea biletelor la

ordin emise de SC P.I. SRL deși nici una

dintre părțile contractante nu aveau în cont

disponibilități bănești care

să le permită achitarea la scadentă a

biletelor la ordin situație

constatată atât

de D.C.F. BISTRIȚA-NASAUD cât și de expertiza tehnico-contabilă efectuată în

cauză.

La data de 15 noiembrie

1999 s-a încheiat un act adițional la

contract prin care valoarea inițială a fost

modificată la 15 miliarde lei.

La data de 15 februarie

2000 între SC B. SRL DOROHOI reprezentată de inculpatul B.L. și SC P.

I. SRL reprezentată de inculpatul L.

A. s-a încheiat contractul nr. 7378-PI-04.2000

având ca obiect vânzare-cumpărare de păcură, plata mărfii urmând a fi făcută

cu

bilet la ordin avalizat de banca cumpărătorului.

În aceeași zi, inculpatul L.A. a emis biletul

la ordin nr.

336 P 12631 în valoare de 3

miliarde lei în favoarea SC B. SRL

DOROHOI în vederea achitării păcurii

ce urma a fi livrată de vânzător.

În virtutea contractului

de asociere încheiat la 8 noiembrie 1999 cu B.P.A. aceasta prin reprezentanții

săi inculpatul

C.G. și R.N., a avalizat biletul la ordin deși la scadență nu putea fi

onorat datorită lipsei disponibilului bănesc în

contul avalistului.

Ulterior, la data de 20

martie 2000, SC B. SRL DOROHOI și

SC P.I. au încheiat un act adițional la

contractul din 15 februarie 2000 prin care

durata acestuia s-a prelungit cu 30 de zile iar biletul la ordin emis în condițiile

arătate a fost declarat nul și a fost emis un nou bilet la ordin în valoare de

3 miliarde lei și avalizat tot de B.P.A.

Raportat la prevederile actului adițional la

contractul din 15 februarie 2000, biletul la ordin nr. 336 P 12631 din 15

februarie 2000 nu a fost anulat deoarece, la data de 1 martie 2000, inculpatul

B.L. îl girase în favoarea SC G.T. SRL CRAIOVA care la rândul său îl girase la

data de 17 martie 2000 în favoarea SC A. SA TÂRGU-MUREȘ pentru stingerea unei

datorii de 2.063.382.204 lei reprezentând contravaloarea unei cantități de

îngrășăminte chimice livrate acestei din urmă societăți în baza unui contract

de consignație încheiat la 19 februarie 1999.

Cu toate acestea, în actul adițional la

contract s-a prevăzut anularea biletului la ordin fără ca inculpatul B.L.

semnatar al actului adițional să menționeze faptul că-l girase deja în favoarea

altei societăți.

Anterior acceptării biletului la ordin ca

mijloc de plată al îngrășămintelor chimice la data de 1 martie 2000

reprezentanții SC A. SA au verificat la B.P.A. autenticitatea biletului la

ordin și a avalului, iar inculpații C.G. și R.N. au confirmat realitatea

acestora asigurând decontarea biletului la scadență.

SC A. SA a introdus la scadență la plată

biletul la ordin a cărei onorare a fost refuzată de B.I.R. pe motivul lipsei

unui cont deschis al emitentului la banca respectivă astfel că în aceste

condiții banca a sesizat organele de poliție cu privire la suspiciunea

comiterii infracțiunii de înșelăciune de către reprezentanții SC P.I. SRL.

SRL CRAIOVA reprezentată de G.M. și SC P.I. BUCUREȘTI reprezentată de

inculpatul L.A. s-a încheiat contractul nr. B 7378 Pi-04-2000 având ca obiect

vânzarea-cum para rea de motorină iar ca modalitate de plată a produsului

cumpărat a fost stabilită aceea a biletului la ordin în valoare de 3 miliarde

lei care era scadent la 30 de zile de la data emiterii și avalizat de B.P.A.

Deși SC P.I. SRL nu dispunea de o astfel de

sumă în cont iar probabilitatea unei asemenea