ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1100/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 69 din 29 martie 2004, Tribunalul Bistrița-Năsăud, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul C.G., de sub învinuirea săvârșirii complicității, la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și, a infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - R.N., de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 13 C. pen.

și a infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - L.A., de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - N.I.M., de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - B.L. , de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. A fost obligat inculpatul B.L. să plătească părții civile SC A. SA Tg. Mureș despăgubiri civile în sumă de 3.322.045.348 lei și au fost respinse acțiunile civile exercitate de părțile civile SC A. SA GĂEȘTI, SC A. SA BUFTEA, SC T. SA Turnu Măgurele, SC L.M.

SRL Ploiești, SC E. SA Eforie Nord, SC L. SRL Pitești, SC R.F. SRL Arad și S.Ș. S-a constatat că partea vătămată SC L.F. SA Brăila și SC A. SA Călărași nu s-au constituit părți civile în cauză și a fost ridicată măsura sechestrului asigurător dispusă prin încheierea de ședință din 16 iunie 2003. Tribunalul Bistrița a fost investit cu judecarea acestei cauze, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție nr. 144/P/2000 și prin acest act a fost trimis în judecată, pe lângă inculpații de mai sus și inculpatul M.M.V., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1) și (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.

Acest ultim inculpat, M.M.V. a fost deja definitiv judecat prin sentința penală nr. 232/ F din 11 noiembrie 2002 (în dosarul nr. 3550/2001) pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud și condamnat, la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, în baza art. 20 raportat la art. 215 alin. (2) și (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 20 raportat la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. Apoi potrivit art. 61 C. pen., i s-a revocat un rest de pedeapsă de 490 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 4 luni aplicată prin sentința penală nr. 71/1998 a Judecătoriei Bârlad și s-a contopit cu pedeapsa de un an și 6 luni așa încât s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de un an și 6 luni închisoare sporită cu 2 luni, având în final de executat un an și 8 luni închisoare inculpatul M.M.V.

Tot atunci, în baza art. 38 C. proc. pen., s-a dispus disjungerea cauzei, cu privire la ceilalți inculpați trimiși în judecată prin același rechizitoriu (sus arătat) și din aceste motive sentința penală nr. 69 din 29 martie 2004 a aceluiași Tribunal Bistrita-Năsăud. nu-l mai privește si pe inculpatul M.M.V. ci numai pe inculpații: C.G., R.N., L.A., N.I. M. și B.L. Mai trebuie precizat că inculpații C.G., R.N. și L.A. au fost ascultați la termenele de judecată din 14 ianuarie 2002, 16 iunie 2003 iar în fața instanței de apel în ședința publică din 28 februarie 2007 precum și inculpatul B.L. Se mai reține că, în fața instanței de fond, inculpații N.I. M. si B.L. și-au schimbat domiciliile, fără însă de a înștiința, după cum aveau obligația legală, determinând ca instanța, în acea fază procesuală, să îndeplinească procedura de citare a acestora, prin publicitate.

Se mai constată că în acea perioadă a cercetării judecătorești, inculpatul B.L. a avut avocat ales. Instanța de fond, prin sentința penală nr. 69 din 29 martie 2004 potrivit probatoriului administrat și anume: plângerea și declarația părții vătămate S.Ș. dar și din declarația notarială a părții vătămate S.Ș., corespondența purtată între bănci cu privire la situația acestuia declarațiile martorilor S.E. și S.I. declarația notarială a numitului Ș.G. toate coroborate cu declarațiile inculpaților incluzând-o și pe cea a inculpatului M.M.V., precum și cu cea de a doua expertiză financiar-bancară, întocmită la instanța de fond și neconsiderând-o pe cea efectuată în faza urmăririi penale a reținut următoarele: Cooperativa de credit B.P.A.

Bistrița s-a constituit în anul 1997 în conformitate cu prevederile art. 59 – art. 67 din Legea nr. 109/1996, având ca principal obiect de activitate desfășurarea de operațiuni bancare , inculpatul C.G. îndeplinind funcția de președinte, iar inculpatul R.N. pe cea de vicepreședinte a acesteia. A. La data de 8 noiembrie 1999 B.P.A. Bistrița prin cei 2 reprezentanți arătați mai sus a încheiat cu SC P.I. SRL București, reprezentată prin inculpatul L.A., contractul de asociere nr. bn 336 R 035 . B. Potrivit prevederilor contractuale obiectul asocierii l-a constituit comerțul cu produse petroliere, SC P.I. SRL București având obligația de a asigura din punct de vedere logistic și legal efectuarea operațiunilor comerciale aferente cantității de produse petroliere în valoarea de 10 miliarde lei per operațiune.

La rândul său B.P.A. se obliga să garanteze tranzacția prin avalizarea biletelor la ordin emise de asociat, în condițiile derulării operațiunilor de plată prin conturile sale, urmând ca încasările și plățile să se facă dintr-un cont cu două semnături conjuncte ale asociaților, iar profitul realizat să se împartă între asociați în proporție de 50 %. La 15 noiembrie 1999 s-a încheiat un act adițional prin care s-a modificat valoarea contractului inițial de la 10 miliarde lei la 15 miliarde lei. În baza acestui contract de asociere SC P. I. SRL a încheiat mai multe contracte de cumpărare de produse petroliere cu SC B. SRL Dorohoi, SC A.I. SRL Craiova și SC V.C. SRL București, convenindu- se ca plata mărfii să se facă prin bilete la ordin avalizate de bancă și scadente în 90 de zile de la deschiderea finanțării.

Ulterior, la 17 februarie 2000, s-a încheiat între cele 2 societăți un contract de gaj, ce a avut ca obiect o draglină electrică pășitoare în valoare de 92.483.000.000 lei, ce a fost trecut în registrul de trascripțiuni al Judecătoriei sector 1 București sub nr. 215/2000 . Cu privire la acest utilaj, din cercetările efectuate pe parcursul urmăririi penale s-a stabilit că aparținea SC A.C. SA Câmpulung Muscel aflându-se în corn. Mândra, jud. Brașov. Așa cum rezultă și din declarația martorului C.A. , patrimoniul societății, la un moment dat acesta a intenționat să vândă utilajul astfel că a făcut oferte către mai multe societăți printre care și SC F.I. SRL București administrată de C.E.G., căruia i s-a transmis un contract cadru și o factură pro forma.

Întrucât tranzacția nu s-a finalizat SC A.C. SA a solicitat și obținut returnarea facturii pro forma, toate cele 3 exemplare fiind anulate și păstrate la sediul firmei. Cu toate acestea la 9 ianuarie 2000 între SC F. I. SRL Câmpulung Muscel, reprezentată prin C. E.G. și SC V.C. SRL București s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu privire la acest utilaj, pentru prețul de 4.200.000 dolari S.U.A., întocmindu-se și factura fiscală 4606603 din 19 ianuarie 2000 atestându-se nereal că societatea vânzătoare era proprietara utilajului. Ulterior, numitul C.E.G. a dispărut de la domiciliu, față de acesta dispunându-se disjungerea cercetărilor. În continuare, inculpatul N.I.M., administrator al societății V.C.

SRL i-a oferit inculpatului L.A. acest utilaj, între cele 2 societăți încheindu-se contractul de vânzare - cumpărare nr. b 7378/pi/2000, având ca obiect această draglină electrică pășitoare. Totodată, s-a convenit ca plata prețului să se facă de cumpărător prin bilete la ordin avalizate de banca P.A. scadente în termen de 90 de zile de la deschiderea finanțării. Cu privire la acest contract actul de acuzare reține reaua credință a inculpatului L.A., aspecte ce nu vor fi însă însușite de instanță. Astfel, inculpatului L.A. i s-a prezentat contractul prin care vânzătorul achiziționase bunul de la SC F. SRL, ce contrar susținerilor parchetului cuprinde și prețul și condițiile de demontare, încărcare și transport a utilaj ului, ca și nota de intrare- recepție întocmită de SC V.C.

SRL, cu privire la acesta Ca urmare a acestui contract s-a întocmit și factura nr. 9848803 din 5 februarie 2000, ce a fost înregistrată în contabilitatea ambelor societăți și mai mult inculpatul L.A. s-a deplasat în localitatea Mândra unde era amplasată draglină, anterior întocmirii facturii, constatând existența bunului cumpărat, neputându-i-se imputa acestuia neefectuarea de cercetări prin localitate. Faptul că ulterior s-a constatat că utilajul cumpărat aparținea altor proprietari dovedește eroarea de fapt în care s-a aflat inculpatul L.A. în momentul întocmirii facturii fiscale și a înregistrării în contabilitate a acesteia, aprecierile subiective ale proprietarului de drept a utilaj ului cu privire la valoarea acestuia neputând avea semnificație absolută, față de libertatea contractuală a părților.

Cu atât mai mult inculpaților C.G. și R.N. nu li se poate imputa fictivitatea contractului de gaj, ce a avut la bază toate actele translative de proprietate încheiate succesiv cu privire la bunul gajat. Revenind la cei doi inculpați arătați mai sus, în baza contractului de asociere încheiat cu SC P.I. SRL București și a contractului de gaj cu privire la draglină pășitoare, având în vedere și contractele încheiate de această din urmă societate privitoare la achiziționarea de motorină, aceștia au avalizat 7 bilete la ordin emise de SC P.I., acestea fiind evidențiate în situația de la raportul de expertiză financiar bancară. Astfel, au fost emise de SC P.I. în favoarea SC V.C. SRL și avalizate de B.P.A.

biletele la ordin 29731, 7378-B-l și 7378 P R. 026. Primul dintre acestea a fost girat de SC V.C. SRL în favoarea SC W.P. București, care l-a girat mai departe în favoarea SC E. SA Eforie Nord pentru suma de 500.000.000 lei reprezentând chiria neachitată de SC R.E.M. SRL pentru vilele Z. și N., aferentă anului 1999. Cel de al doilea bilet la ordin a fost dat SC U. SRL Pitești pentru plata unei viitoare livrări de autoturisme și deși aceasta nu a avut loc, societatea arătată l-a girat mai departe în favoarea SC L. SRL Pitești față de care avea o datorie preexistentă. În fine, ultimul bilet la ordin a apărut la SC M. SRL Constanța care l-a girat la SC R.F. SRL Arad pentru acoperirea unui debit de 1.526.413.000 lei.

Cu privire la acest bilet la ordin este de menționat că nu s-a putut stabili cum a ajuns acesta în posesia SC M. SRL Constanța, cu atât mai mult cu cât în urma cercetărilor s-a stabilit că acesta nu a fost girat de inculpatul N.I.M., semnătura acestuia și ștampila societății fiind falsificate. Toate cele 3 societăți arătate mai sus s-au constituit părți civile, SC E. SA cu suma de 500.000.000 lei, SC R.F. SRL Arad cu suma de 1.526.413.000 lei, iar SC L. SRL Pitești cu 35.000.800 lei, aceasta din urmă precizând că diferența de 350.000.000 lei i-a fost achitată de debitorul său SC U. SRL București. Un al patrulea bilet la ordin cu nr. Bn 336 p12965l a fost emis de SC P. SRL în favoarea SC A.I.

SRL Craiova, care l-a girat în favoarea SC L.M. SRL Ploiești pentru acoperirea unui debit mai vechi al său fată de această societate în valoare de 207.000.000 lei. Alte 2 bilete la ordin în valoare de câte 5 miliarde lei, emise de SC P. I. și avalizate de bancă cu care această societate a garantat achizițiile de îngrășăminte chimice a SC F.J. SRL Vânători de la SC T. SA Turnu Măgurele, valoarea livrărilor dintre aceste 2 ultime societăți fiind de 2.875.112.711 lei. În fine, cel de al șaptelea bilet la ordin a fost emis de SC P.I. în favoarea SC B. SRL Dorohoi, care prin intermediul SC G.T. SRL Craiova a ajuns la SC A. SA Tărgu Mureș, tot pentru plata unor îngrășăminte chimice în valoare de.2.063.382.204 lei.

De menționat este faptul că cele trei societăți, respectiv SC L.M. SRL, SC T. SA și SC A. Tărgu Mureș s-au constituit părți civile cu sumele arătate, ultima societate solicitând și dobândă. O altă societate cu care B.P.A. prin reprezentanții săi inculpații C.G. și R.N. au încheiat un contract de asociere este SC S. SRL Garoafa jud. Vrancea administrată de A.I. Potrivit prevederilor contractuale SC S. SRL se obliga să aducă în garanție bunuri mobile sau imobile în valoare de 2 miliarde lei sau în cazul în care va lucra printr-o bancă comercială să emită un C.E.C. în valoare de 2 miliarde lei, să respecte plafonul stabilit mai sus sub sancțiunea neconfirmării biletelor avalizate, să emită bilete la ordin cu o scadență de minimum 30 de zile și să achite băncii un comision de 0,35 % la suma utilizată din plafonul de garanție, înainte cu 5 zile de scadența biletelor la ordin.

Totodată, SC S. SRL se obliga să restituie băncii biletele la ordin răscumpărate, iar pentru celelalte să depună în contul băncii sau în contul B.P. contravaloarea biletelor utilizate cu minimum 5 zile înainte de scadentă. La rândul său B.P.A. se obliga să avalizeze biletele la ordin și să achite din depozitele constituite de SC S. SRL biletele care nu au fost răscumpărate, după achitarea comisionului, stipulându-se totodată că în caz de neîndeplinire a obligațiilor contractuale sau în caz de fraudă banca va achita biletele la ordin, după executarea gajului. În virtutea obligațiilor contractuale SC S. SRL Garoafa a prezentat băncii cecul seria MO 1300061630 în valoare de 2 miliarde lei, emis la 13 februarie 2000 . În declarația luată în instanță inculpatul R.N.

a precizat că s-a interesat la B.P. despre situația acestei societăți și în limita secretului bancar i s-a comunicat că SC S. SRL nu are probleme financiare, în timp ce actul de acuzare reține că nu s-a făcut nici un fel de verificare cu privire la bonitatea firmei. Este evident că sub acest aspect există un dubiu, care potrivit principiului „in dubio pro reo” trebuie să-i profite inculpatului urmând a se reține verificarea telefonică pretinsă de inculpat. În baza celor arătate mai sus SC S. SRL a emis un prin bilet la ordin cu nr. BNS3020 care nu avea data, locul emiterii, scadența și la ordinul cui a fost emis, ce a fost avalizat de bancă și cu care A.l. s-a prezentat la SC A. SA Buftea unde și-a lansat oferta achiziționării unei cantități de ouă.

Reprezentanții societății au acceptat oferta și au solicitat relații de la bancă cu privire la realitatea avalului, confirmându-li-se de către B.P.A. avalizarea biletelor la ordin, cu mențiunea totodată că tranzacția trebuie să se desfășoare conform contractului de aval arătat mai sus. În aceste condiții SC A. SA Buftea a livrat către SC S. SRL cantitatea de 315.000 ouă, în valoarea de 363.035.043 lei, la data de 14 februarie 2000 și întrucât la scadență a introdus la plată la B.R.D. biletul la ordin și s-a refuzat onorarea acestuia, s-a constituit parte civilă cu această sumă. Anterior însă, la 11 februarie 2000, între SC S. SRL și SC A. SA Găiești s-a încheiat contractul 323/2000 având ca obiect cumpărarea a 1.402.080 bucăți ouă în valoare de 1.622.224.954 lei, plata urmând să se facă prin biletul la ordin bn S3022, avalizat de B.P.A.

Și această cantitate de ouă a fost livrată societății cumpărătoare. Întreaga cantitate de ouă achiziționată de la cele 2 societăți a fost vândută de A.I., prin intermediul firmei SC F. SRL, conform declarației martorului T.N.A.K. la o valoare reprezentând circa 60 % din prețul de cumpărare, fără să se facă vreo decontare prin B.P.A., numitul A.I. dispărând de la domiciliu, astfel că urmărirea penală a fost disjunsă față de acesta. În fine, B.P.A. a mai încheiat un contract de asociere purtând numărul 336 C 018 și cu SC S. SRL Mironeasa jud. lași, reprezentată prin inculpatul M.M.V. Prevederile acestui contract sunt similare cu cele ale contractului încheiat cu SC S. SRL, stipulându-se obligația SC S. SRL să aducă în garanție bunuri mobile sau imobile sau un C.E.C.

în valoare de 4 miliarde lei, să respecte acest plafon iar biletele la ordin să le emită cu o scadență de minimum 30 de zile, să achite un comision băncii de 0,35 % din plafonul de garanție înainte cu 5 zile de scadența biletelor la ordin, să restituie biletele răscumpărate, iar pentru celelalte să depună în contul băncii contravaloarea biletelor utilizate cu minimum 5 zile înainte de scadenta acestora. La rândul său B.P.A. se obliga să avalizeze biletele la ordin emise de această societate și să achite din depozitele constituite cele care nu au fost răscumpărate, după achitarea comisionului. Potrivit prevederilor contractuale inculpatul M.M.V. a adus drept garanție un C.E.C. barat în sumă de 4 miliarde lei, despre care așa cum rezultă din declarațiile sale nu a comunicat faptul că nu are acoperire, avalizându-i-se 6 bilete la ordin.

După avalizarea acestora inculpatul M.M.V. s-a prezentat la 22 februarie 2000 la sediul SC L.F. SA Brăila exprimându-și dorința de a cumpăra conserve și încheind cu aceasta contractul 578/2000. În baza acestui contract inculpatul a încărcat în autovehiculul cu care venise produse în valoare de 152.392.000 lei, pe care Ie-a achitat cu biletul la ordin nr. bn 336, după ce în prealabil-a completat cu datele necesare. Înainte însă ca marfa contractată să fie preluată efectiv ofițeri ai I.P.J. Brăila au făcut verificări cu privire la B.P.A., procedându-se la returnarea mărfii astfel încât în patrimoniul SC L.F. SA Brăila nu a fost cauzat vreun prejudiciu, această societate neformulând pretenții civile.

În fine, la 23 februarie 2000, inculpatul M.M.V. s-a deplasat la sediul SC A. SA Călărași pentru a achiziționa carne de pui, în valoare de 554.361.500 lei, întrucât cu o zi înainte luase legătura cu această societate. În timpul discuțiilor purtate anterior încheierii contractului inculpatul M.M.V. a prezentat unul dintre biletele la ordin avalizate și care urma să fie folosit pentru plata mărfurilor. Directorul societății, martorul B.T. a acestuia la B.R.D., a procedat la verificare biletelor la ordin la ordin și a avalului. Din verificările efectuate de B.R.D., sucursala C., a rezultat că B.P.A. nu a derulat operațiuni bancare prin nici o unitate din sistemul bancar, iar emitentul biletului la ordin SC S. SRL nu are disponibil bănesc în cont, capitalul social al acesteia fiind de numai 2 milioane lei.

Aceeași infracțiune de tentativă la înșelăciune s-ar putea reține și în sarcina inculpatului C.G. și R.N., dar întrucât din probele administrate în cauză a rezultat că toate faptele constând în avalizarea biletelor la ordin emise de SC P.

I. SRL, SC

S. SRL și SC S. SRL, în scopul inducerii în eroare a viitorilor beneficiari, sunt comise în baza unei rezoluții unice (obținerea de venituri prin orice mijloace), încadrarea juridică a acestora este de înșelăciune în forma continuată, situație în care tentativa la această infracțiune este absorbită de forma consumată. În aceste condiții nici SC A. SA Călărași nu a înregistrat vreo pagubă, neconstituindu-se parte civilă. Așa cum am arătat mai sus B.P.A. s-a constituit în temeiul Legii nr. 109/1996 care prevede ca obiect de activitate a cooperativei de credit popular, printre altele acordarea de împrumuturi și efectuarea de prestări servicii bancare, operațiuni de schimb valutar și cu caracter financiar bancar efectuate în mandat.

Totodată, art. 5 din Legea bancară nr. 58/1998 prevede că se interzice oricărei persoane care nu are autorizația emisă de B. N.R. să utilizeze denumirea de bancă sau derivatele denumirii cu excepția cazului în care această utilizare este stabilită sau recunoscută prin lege sau printr-un acord internațional sau când în contextul în care este folosit cuvântul bancă, rezultă neîndoielnic că nu este vorba despre activități bancare. Pornind de la dispozițiile Legii nr. 109/1996 care folosește termenul de „cooperative de credit, bănci populare” și de la obiectul de activitate al acestor cooperative, prin expertiza financiar contabilă efectuată în cauză se concluzionează că B.P.A. Bistrița a fost de fapt și de drept o societate bancară.

Atât în Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin cât și Normele cadru nr. 6/1994 ale B.N.R. prevăd că „societățile bancare” vor putea face comerț cu cambii și bilete la ordin și presta servicii bancare specifice acestei activități pentru clienții lor, luându-se toate măsurile pentru eliminarea riscurilor care ar putea afecta calitatea portofoliului lor de astfel de titluri. Prin urmare, B.P.A. avea posibilitatea de a efectua operațiuni cu bilete la ordin, inclusiv în forma avalizării acestora cu condiția luării măsurilor necesare pentru eliminarea riscurilor. Față de cele expuse, instanța de fond prin sentința penală nr. 69/2004 a apreciat că, în cauză sunt dubii, ce profită inculpaților și nici nu este întrunită latura subiectivă a infracțiunii de înșelăciune și în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., tribunalul îi va achita pe inculpații C.G. și R.N. de sub învinuirea de a fi săvârșit infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen., ca și pe inculpații L.A., N.I.M. și B.L. ce au fost la rândul lor trimiși în judecată primul pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen., cel de al doilea pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3), cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen., iar cel de al treilea pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen.

Împotriva acestei sentințe, s-a declarat apel, în termenul legal, de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud și părțile civile SC T. SA, SC A.G. SA și SC A.B. SA criticând soluția pronunțată de instanța de fond pentru nelegalitate și netemeinicie. În susținerea motivelor de apel, parchetul a precizat că în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune comisă de inculpații C. G. și R.N. constând în inducerea în eroare a părții vătămate S.Ș., soluția tribunalului este nelegală, starea de fapt corectă fiind cea reținută prin actul de sesizare al instanței. Astfel, probele administrate în cauză au relevat că, în realitate, inculpatul R.N. îi datora lui Ș.G. suma de 30.000 - 40.000 dolari S.U.A.

însă nedispunând de această sumă, prin intermediul martorilor D.C., S.I. și S.E. a contactat-o pe partea vătămată S.Ș. și i- a solicitat acesteia să îl împrumute cu suma de 40.000 dolari S.U.A. urmând ca partea vătămată să devină acționar al B.P.A. ori să solicite restituirea împrumutului cu o dobândă lunară de 7 %. De asemenea, la solicitarea părții vătămate, inculpatul R.N. i-a înmânat acesteia o filă C.E.C. în valoare de 40.000 dolari S.U.A., scadentă la 17 decembrie 1999 deși cunoștea că banca nu dispunea de această sumă în valută. Convins de seriozitatea tranzacției, partea vătămată i-a oferit lui Ș.G. în aceeași zi, suma de 10.000 dolari S.U.A. și în ziua următoare încă 10.000 dolari S.U.A., astfel cum rezultă din declarația părții vătămate, coroborată cu declarațiile martorilor S.I.

și S.E., urmând ca diferența de 20.000 dolari S.U.A. să-i fie înmânată în Germania de soția părții vătămate. S-a mai reținut că statuările instanței în sensul că partea vătămată ar fi oferit în total doar împrumutul de 2.000 dolari S.U.A. sunt nefondate întrucât nici partea vătămată și nici inculpatul R.N., nu au confirmat acest aspect, singurul care a susținut acest lucru fiind martorul S.l., cu ocazia audierii sale în cursul cercetării judecătorești fără a releva acest aspect și la urmărirea penală. Ca atare, declarația acestuia făcută în cursul cercetării judecătorești, necorelându-se cu nici o altă probă, nu putea fi luată în considerare de instanță. De asemenea, declarațiile inculpaților R.N.

și C.G. precum și declarațiile extrajudiciare ale numiților D.C. și Ș.G. se impunea a fi înlăturate pe de o parte ele nefiind date în fața instanței pentru a avea valoare probantă, în ceea ce privește declarațiile extrajudiciare iar pe de altă parte, declarațiile inculpaților fiind subiective. S-a mai criticat soluția de achitare a inculpaților C.G. și R.N. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată constând în avalizarea biletelor la ordin emise de SC P. SRL București, administrată de inculpatul L. A.; SC S. SRL Vrancea, reprezentată de A.l. și SC S. SRL lași, administrată de inculpatul M.M. V., precizându-se că, astfel, cum rezultă din raportul de expertiză contabilă de la înființare și până la data comiterii faptelor inclusiv, B.P.A.

nu a desfășurat activități de creditare, nu dispunea de lichidități în lei sau valută și ca atare nu era îndreptățită să avalizeze bilete la ordin. Apoi, deși potrivit Legii nr. 58/1934 și a Normelor cadru nr. 6/1994 ale B.N.R. societățile bancare ce fac comerț cu cambii și bilete la ordin au obligația de a lua toate măsurile pentru eliminarea riscurilor ce ar putea afecta calitatea portofoliului lor de astfel de titluri, inculpații nu s-au conformat întocmai acestor prevederi legale.

Astfel, inculpații au avalizat patru bilete la ordin in valoare de 16.000.000.000 lei, emise de SC P. SRL București, administrată de inculpatul L.A., în baza unui contract de asociere în participațiune încheiat în 8 noiembrie 1999. În condiții similare, inculpații au analizat încă șaptesprezece bilete la ordin în valoare de 31.000.000.000 lei emise de aceeași societate, în baza unui contract de gaj instituit asupra unei dragline păsitoare în valoare de 92.483.000.000 lei însă fără ca utilajul să fie expertizat și evaluat. Totodată, au mai fost avalizate bilete la ordin emise de SC S. SRL Vrancea, utilizate pentru suma de 363.035.043 lei în favoarea părții civile SC A. Buftea SA București respectiv pentru suma de 1.622.224.954 lei în favoarea părții civile SC A. SA Găiești.

Au mai fost, de asemenea, avalizate bilete la ordin emise de SC S. SRL lași. Cu privire la aceste acte s-a apreciat că în fapt s-a realizat inducerea în eroare a părților vătămate întrucât inculpații cunoșteau că atât banca pe care o reprezentau cât și emitenții biletelor la ordin nu dețineau disponibilitățile necesare pentru onorarea la scadență a biletelor la ordin și nici nu puteau avea reprezentarea obținerii unor asemenea disponibilități. Mai mult, inculpații nu au depus diligenta necesară pentru a verifica posibilitatea de: valorificare a garanțiilor prezentate de emitenții biletelor la ordin, iar la solicitarea unor părți vătămate aceștia au confirmat realitatea avalului. Cu privire la inculpații L.A., N.l.

și B.L. s-a apreciat de asemenea că soluția pronunțată de tribunal este nelegală. În ceea ce-l privește pe inculpatul L. A. s-a precizat că deși societatea administrată de acesta, SC P. SRL București, nu a desfășurat activități comerciale de la data înființării, inculpatul a emis un număr de șapte bilete la ordin fiind utilizate șase astfel de bilete deși cunoștea că atât societatea pe care o administra cât și avalistul nu dețin disponibilitățile necesare în cont, iar gajul instituit nu putea fi valorificat în condiții legale și la valoarea prezentată de el. În ceea ce privește faptul că pagubele s-au localizat în patrimoniul altor societăți comerciale decât cele în favoarea cărora au fost emise biletele la ordin, s-a susținut că aceasta nu prezintă relevantă întrucât „obligația” emitentului de a plăti „s-a transmis în lanț”.

În ceea ce-l privește pe inculpatul N.l.M., s-a apreciat că vinovăția acestuia este dovedită întrucât acesta a girat două bilete la ordin în valoare de 1.000.000.000 lei deși cunoștea că avalizarea lor s-a făcut în temeiul gajului instituit asupra draglinei care nu era proprietatea inculpatului L.A., iar pe de altă parte societatea administrată de el nu dispunea de lichidități și nici nu era cert că le va putea obține. În ceea ce-l privește pe inculpatul B.L. s-a apreciat de asemenea că vinovăția acestuia subzistă deoarece a girat la 1 martie 2000 biletul la ordin emis de inculpatul L.A. în valoare de 3.000.000.000 lei anterior .anulării lui deși nu a livrat cantitatea de păcură la care s-a obligat prin contractul încheiat cu emitentul și apoi, cu toate că la data girării către SC G.T.

SRL Craiova nu avea certitudinea onorării obligațiilor sale de plată a păcurii. Acest bilet la ordin a fost anulat la 20 martie 2000 potrivit actului adițional la contractul încheiat între societățile administrate de inculpații L.A. și B.L. și s-a emis un alt bilet la ordin pentru aceeași valoare, scadent la 30 aprilie 2000. Probele administrate au mai relevat că la 4 mai 2003 s-a emis de către inculpatul B.L. un alt bilet la ordin în favoarea SC A. SA la ordinul SC G.T. SRL Craiova. Pe de altă parte, în motivele de apel formulate de parchet, s-a precizat că se impunea ca prima instanță să dispună obligarea inculpaților în solidar la plata prejudiciului cauzat, astfel: Inculpatul C.G. și R.N., 20.000 dolari S.U.A.

(p. civilă S.Ș.); 363.035.043 lei (p. civilă SC A. SA Buftea); 1.985.295.997 lei (p. civilă SC A. SA Găiești); inculpatul C. G., R.N. și L.A.: - 822.528.000 lei (p. civilă SC R.F. SRL); 200.000.000 lei (p. civilă SC U.M. SRL Ploiești); 2.875.112.711 lei (p. civilă SC T. SA Turnu Măgurele); inculpații C.G., R.N., L.A. și B.L.: - 2.063.382.204 lei (p. civilă SC A. SA Tg. Mureș); inculpații C.G., R.N., L.A. și M.l.: - 500.000.000 lei (p. civilă SC E. SA Constanta); 375.000.800 lei (p. civilă SC U. SRL Pitești). SC A. Găești SA în susținerea motivelor de apel a precizat că în temeiul contractului de furnizare nr. 156/2000 încheiat cu SC S. SRL a livrat acestei societăți ouă de consum în valoare de 1.622.224.954 lei, fiind emis biletul la ordin seria bn 336 S 3022, garantat prin aval de către B.P.A.

Ulterior, prin adresa nr. 388 din 11 februarie 2000, B.P.A. a confirmat autenticitatea biletului la ordin precum și faptul că a garantat prin aval plata acestuia. În consecință, s-a apreciat că reprezentanții B. P.A. și-au dat concursul la inducerea în eroare a părții civile cu privire la bonitatea și capacitatea financiară a SC S. SRL. SC A. Buftea SA, în susținerea motivelor de apel a precizat că a vândut SC S. SRL ouă în valoare de 363.035.043 lei, plata urmând a fi efectuată cu biletul la ordin seria bn nr. 336 S 3020 avalizat de B.P.A. Ulterior, prin adresa nr. 388/2000, B.P.A. a confirmat autenticitatea biletului la ordin precum și faptul că a garantat prin aval plata acestuia. Prin urmare a apreciat partea civilă că reprezentanții legali ai B.P.A.

au contribuit la inducerea sa în eroare cu privire la bonitatea și capacitatea financiară a SC S. SRL, fiind prejudiciată astfel cu suma de 363 035.043 lei. Prin decizia penală nr. 334 din 6 decembrie 2004 a Curții de Apel Cluj s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud și părțile civile SC T. SA cu sediul în Turnu Măgurele, jud. Teleorman, SC A.G. SA, SC A.B. SA cu sediul în Buftea, Șos. București-Târgoviște jud. Ilfov împotriva sentinței penale nr. 69/ P din 29 martie 2004 a Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Această ultimă hotărâre, respectiv decizia penală nr. 334 din 6 decembrie 2004 a Curții de Apel Cluj, a fost casată de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia penală nr. 5374 din 23 septembrie 2005. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr. 5374 din 23 septembrie 2005, a admis recursurile declarate de Parchet și de părțile civile SC A. SA Buftea și SC A. SA Găești, a casat decizia penală nr. 334 din 6 decembrie 2004 a Curții de Apel Cluj și a trimis cauza, spre rejudecarea apelurilor la Curtea de Apel Cluj. În motivarea acestei decizii s-a reținut că inculpatul B. L. era arestat în altă cauză, la data judecării apelului și prezența sa era obligatorie conform art. 375 alin. (3) C. proc.

pen. În aceste condiții, Curtea de Apel Cluj, rejudecând apelurile parchetului și ale părților civile arătate, a ajuns să pronunțe decizia penală nr. 44 A din 14 martie 2007. Prin această decizie, Curtea de Apel Cluj a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud și de partea civilă SC A. SA Găești, cu sediul în localitatea Buftea, împotriva sentinței penale nr. 69 din 29 martie 2004 a Tribunalului Bistrița-Năsăud pe care a desființat-o în întregime și rejudecând a condamnat pe inculpații: 1. C.G., la pedepsele de: - un an și 6 luni închisoare, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) și ( 3) C. pen., cu aplicabilă art. 13 C. pen.

și art. 74 și 76 C. pen. - 3 ani 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 și 76 C. pen. și interzicerea dreptului prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii pe o durată de 3 ani. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa mai grea de 3 ani 6 luni închisoare și interzicerea dreptului prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 88 C. pen., scade durata reținerii și arestării preventive a inculpatului din durata pedepsei închisorii pronunțate începând cu data de 29 martie 2000 și până la 6 octombrie 2000. 2.R.N., la pedepsele de: - 2 ani 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicabilă art. 37 lit. b) C. pen. și art. 13 C. pen. și art. 74 și 76 C. pen. - 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 și 76 C. pen. și interzicerea dreptului prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa mai grea de 4 ani închisoare și interzicerea dreptului prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., pe o durată de 3 ani. În baza art. 88 C. pen., scade durata reținerii și arestării preventive a inculpatului din durata pedepsei închisorii pronunțate începând cu data de 29 martie 2000 și până la 15 noiembrie 2000. 3. L.A., la pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 și 76 C. pen. și interzicerea dreptului prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii pe o durată de 3 ani.

În baza art. 88 C. pen., scade durata reținerii și arestării preventive a inculpatului din durata pedepsei închisorii pronunțate începând cu data de 28 martie 2000 și până la 15 noiembrie 2000. 4. N.I.M., la pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 și 76 C. pen. În baza art. 88 C. pen., scade durata reținerii și arestării preventive a inculpatului din durata pedepsei închisorii pronunțate începând cu data de 28 martie 2000 și până la 25 mai 2000. 5. B.L., la pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen.

și interzicerea dreptului prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii pe o durată de 3 ani. Constată că inculpatul este arestat în altă cauză. În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ. și art. 14 lit. b) C. proc. pen., obligă: în solidar pe inculpații C.G., R. N., L.A. la plata despăgubirilor civile în sumă de 1.622.224.954 ROL către SC A.G.; 363.035.043 ROL către SC A.B.; 500.000.000 ROL către SC E. SA; 207.000.000 ROL către L.M.S.N.C. Ploiești; în solidar pe inculpații C.G. și R.N. la despăgubiri civile în sumă de 20.000 dolari sau echivalentul în lei la data plății către partea civilă S.Ș.

în solidar pe inculpații C.G., R.N., L.A. și B. L. la despăgubiri civile în sumă de 3.322.045.348 ROL către S. SA; în solidar pe L.A., N. I.M., C.G., R.N. la despăgubiri civile în sumă de 375.000.800 ROL către SC L. SRL Pitești și în sumă de 822.528.000 ROL către SC R.F. SRL. Menține dispoziția privind ridicarea sechestrului asigurător dispus prin încheierea de ședință din 16 iunie 2003 a Tribunalului Bistrița-Năsăud și privind revocarea măsurii arestării dispusă față de inculpatul B.L. prin sentința atacată. În baza art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de către partea civilă SC T. SA Turnu Măgurele împotriva sentinței penale nr. 69 din 29 martie 2004 a Tribunalului Bistrița-Năsăud.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea specială a sumei de 2.875.112.711 ROL de la inculpații L.A., C.G. și R.N. În motivarea deciziei penale nr. 44/ A din 14 martie 2007, instanța de apel după administrarea unor probe necesare cauzei și pe baza actelor dosarului și anume: plângerile și declarațiile părților vătămate, biletele la ordin emise și avizate de B.P. A., expertizele financiar-contabile, expertizele grafice, adresele B.N.R. și B.I.R., constatările D.G.F.P. contracte de vânzare-cumpărare a draglinei electrice prăsitoare, acte care atestă proprietatea SC A.C. SA asupra draglinei, adrese de la B.I.R. și B.T.R. privind conturile B. P.A. și SC P.I. SRL, contracte de asociere și gaj încheiate între B.P.A.

și SC P.I. SRL, confruntări făcute de B.P.A. cu privire la realitatea avalizării biletelor la ordin, lista membrilor fondatori ai B.P.A., adrese de la O.R.C. privind radierea unor societăți comerciale care s-au constituit părți civile în prezenta cauză, declarațiile martorilor și declarațiile inculpaților, inclusiv cele luate cu ocazia judecării prezentului apel, cu excepția inculpatului R.N. care a fost absent la ultimul termen de judecată, apărătorul său invocând motive medicale fără însă a depune acte justificative în acest sens, va retine următoarea stare de fapt: În anul 1997 a fost înființată C.C. B.P.A. cu sediul în Bistrița, județul Bistrița- Năsăud, iar printre cei 200 membrii fondatori sunt și inculpații C.G.

și R.N. Inculpatul C.G. a deținut funcția de președinte al băncii, iar inculpatul R.N. a fost încadrat cu contract de muncă în funcția de consilier bancar la data de 1 septembrie 1997, ulterior îndeplinind funcția de vicepreședinte. Principalul obiect de activitate a societății îl constituia operațiunile bancare așa cum rezulta din prevederile statutare cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 109/1990. Capitalul social vărsat al societății era numai de 56.000.000 lei iar societatea nu a dispus de lichidități în lei sau în valută în depozite proprii sau în conturi deschise la alte bănci, fapt relevat și de expertiza contabilă efectuată în cauză astfel că societatea nu putea desfășura activități cu caracter bancar specifice obiectului de activitate.

În perioada septembrie 1999 - martie 2000, inculpații C. G. și R.N. deși cunoșteau această situație au prezentat banca diverselor persoane, ca o instituție serioasă cu un capital consistent semnând un înscris denumit „C.E.C.” în valoare de 40.000 dolari S.U.A. și avalizând mai multe bilete la ordin în valoare de peste 40.000.000 lei emise de trei societăți cu capital privat prin intermediul cărora a fost prejudiciate anumite societăți comerciale cu suma de 9 miliarde lei. 1. În cursul lunii septembrie 1999, numitul Ș.G. care domicilia în America, cu dublă cetățenie română-americană a solicitat inculpatului R.N. un împrumut de circa 30.000 - 40.000 dolari cu motivarea că, fiind de mai mult timp în România a rămas fără lichidități și are nevoie de bani pentru efectuarea unei călătorii în Germania.

Deoarece nu dispunea de suma respectivă, inculpatul R. N. s-a oferit să-l sprijine în acest sens astfel că, prin intermediul martorilor D.C., S.I. și S.E. inculpatul R.N. și numitul Ș.G. au cunoscut-o la data de 15 septembrie 1999 la Hotelul H. din București pe partea vătămată S.Ș. În vederea sporirii încrederii părții vătămate care urma să-i ofere împrumutul lui Ș.G. inculpatul R.N. l-a prezentat pe acesta din urmă ca fiind unul dintre membrii fondatori ai B. P.R.A. deși acest aspect nu corespundea realității. Suma de 20.000 dolari S.U.A. urma să fie oferită în România iar diferența de 20.000 dolari S.U.A. urma să-i fie înmânată numitului Ș. G. în Germania de către soția părții vătămate iar în schimbul banilor partea vătămată S.Ș.

putea să devină acționar al B.P.A. sau să solicite restituirea sumei împrumutate la care să se adauge o dobândă lunar de 7 % astfel că, partea vătămată optând pentru această din urmă variantă a solicitat o garanție. Inculpatul R.N. a asigurat-o pe partea vătămată S.Ș. că-i va înmâna o filă C.E.C. pentru valoarea de 40.000 dolari S.U.A. scadentă la 15 decembrie 1999 sens în care i-a arătat un carnet de C.E.C.-uri purtând antetul B.P.A. și ale cărui file C.E.C. erau semnate în alb asigurând-o totodată pe partea vătămată că aceste C.E.C.-uri sunt recunoscute de toate băncile inclusiv de banca din Germania la care acesta avea deschis cont, respectiv H. și sunt garantate de banca italiană C. În realitate, inculpatul R.N.

avea cunoștință de faptul că banca nu dispune de suma de bani înscrisă în C.E.C. deoarece conturile băncii în valută erau zero, iar actul prezentat părții vătămate ca fiind C.E.C., nu întrunea caracteristicile C.E.C.-ului așa cum apar reglementate de Legea nr. 59/1934 și nu puteau îndeplini rolul de mijloc de plată aspecte care erau cunoscute și de inculpatul C. G. care a semnat în alb filele denumite C.E.C.-uri și care urmau a fi prezentate de inculpatul R.N. pentru a întări convingerea părții vătămate S.Ș. de seriozitatea B.P. A. și implicit de a o determina pe aceasta să achite suma de 40.000 dolari S.U.A. În aceeași zi, în prezenta martorilor D.C., S.I. și S.E. și a inculpatului R.N. partea vătămată S.Ș.

care era convinsă de seriozitatea tranzacției a înmânat numitului Ș.G. suma de 10.000 dolari S.U.A., și totodată inculpatul R.N. a „semnat” C.E.C.-ul la rubrica vicepreședinte și pe care l-a înmânat părții vătămate după circa 2 ore, perioadă în care a lipsit revenind cu el completat la mașina de scris, la toate rubricile inclusiv data scadenței care era la data de 17 decembrie 1999. A doua zi, în baza înțelegerii prealabile și a garanției primite de la inculpatul R.N. partea vătămată S.Ș. a mai remis numitului Ș.G. suma de încă 10.000 dolari S.U.A. în prezența martorului S.I. Ulterior, partea vătămată S.Ș. a înștiințat-o pe soția sa care se afla în Germania de înțelegerea intervenită între părți și a încunoștiințat-o și cu privire la obligația de a înmâna și diferența sumei de 20.000 dolari.

Deoarece banca germană H. la care partea vătămată S.Ș și soția sa aveau deschis contul curent nu a recunoscut „C.E.C.-ul” emis de B.P.A. ca urmare a examinării copiei trimise prin fax de partea vătămată, soția acestuia nu a mai achitat diferența sumei de 20.000 dolari S.U.A. În acest context, partea vătămată S.Ș. i-a solicitat inculpatului R.N. de mai multe ori atât explicații cât și restituirea sumei de 20.000 dolari S.U.A. de fiecare dată însă inculpatul a asigurat-o că la scadență îi va onora cererea și va intra în posesia banilor. La scadență „C.E.C.-ul” a fost introdus la plată la banca germană menționată care a refuzat onorarea acestuia pe motiv că documentul prezentat nu este recunoscut ca și C.E.C., constatându-se în urma verificărilor că B.R.

nu este licențiată, iar banca italiană C. nu se află în evidențele băncii germane, iar numărul de telefon indicat de inculpatul R.N. ca fiind al băncii italiene aparține în realitate unei alte bănci, respectiv C.R.T.R.T. care nu figura în documentul prezentat. Prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei în vederea cercetărilor față de numitul Ș.G. care a participat la comiterea infracțiunii de înșelăciune prin acceptarea calității conferite de R.N. respectiv de fondator al băncii, încasarea banilor și prezentarea C.E.C.-ului. 2. Inculpatul L.A. împreună cu soția sa L.I.M. au înființat în anul 1999 SC P.I. SRL care a fost înregistrată la C.C.I. a României, O.R.C. sub nr. J/40/7378/1999 cu un capital social de 2 milioane lei având ca principal obiect de activitate intermedierea în comerțul cu combustibil, minerale și produse chimice pentru industrie.

Inculpatul L.A. îl cunoștea pe inculpatul C.G. încă din anul 1983 iar ulterior l-a cunoscut și pe inculpatul R.N. Datorită lipsei disponibilului din conturile deschise la B.I.R. și B.T.R. atât B.P.A. cât și SC P.I. SRL se aflau în situația de a nu desfășura nici una din activitățile cuprinse în obiectul de activitate. Cei trei inculpați, C.G., R.N. și L.A. cunoșteau aceste aspecte și au convenit ca prin manipularea unor instrumente comerciale mai puțin cunoscute cum ar fi biletul la ordin și avalul în lipsa banilor necesari operațiunilor comerciale să obțină profituri consistente astfel că au încheiat, la data de 8 noiembrie 1999, contractul de asociere nr. 336/R/035/1999 având ca obiect comerțul cu produse petroliere.

Din prevederile contractuale rezultă că SC P. I. SRL avea obligația de a asigura efectuarea operațiunilor comerciale aferente cantității de produse petroliere în valoare de 10 miliarde lei iar B.P.A. la rândul său avea obligația de a garanta tranzacțiile prin avalizarea biletelor la ordin emise de SC P.I. SRL deși nici una dintre părțile contractante nu aveau în cont disponibilități bănești care să le permită achitarea la scadentă a biletelor la ordin situație constatată atât de D.C.F. BISTRIȚA-NASAUD cât și de expertiza tehnico-contabilă efectuată în cauză. La data de 15 noiembrie 1999 s-a încheiat un act adițional la contract prin care valoarea inițială a fost modificată la 15 miliarde lei.

La data de 15 februarie 2000 între SC B. SRL DOROHOI reprezentată de inculpatul B.L. și SC P. I. SRL reprezentată de inculpatul L. A. s-a încheiat contractul nr. 7378-PI-04.2000 având ca obiect vânzare-cumpărare de păcură, plata mărfii urmând a fi făcută cu bilet la ordin avalizat de banca cumpărătorului. În aceeași zi, inculpatul L.A. a emis biletul la ordin nr. 336 P 12631 în valoare de 3 miliarde lei în favoarea SC B. SRL DOROHOI în vederea achitării păcurii ce urma a fi livrată de vânzător. În virtutea contractului de asociere încheiat la 8 noiembrie 1999 cu B.P.A. aceasta prin reprezentanții săi inculpatul C.G. și R.N., a avalizat biletul la ordin deși la scadență nu putea fi onorat datorită lipsei disponibilului bănesc în contul avalistului.

Ulterior, la data de 20 martie 2000, SC B. SRL DOROHOI și SC P.I. au încheiat un act adițional la contractul din 15 februarie 2000 prin care durata acestuia s-a prelungit cu 30 de zile iar biletul la ordin emis în condițiile arătate a fost declarat nul și a fost emis un nou bilet la ordin în valoare de 3 miliarde lei și avalizat tot de B.P.A. Raportat la prevederile actului adițional la contractul din 15 februarie 2000, biletul la ordin nr. 336 P 12631 din 15 februarie 2000 nu a fost anulat deoarece, la data de 1 martie 2000, inculpatul B.L. îl girase în favoarea SC G.T.

SRL CRAIOVA care la rândul său îl girase la data de 17 martie 2000 în favoarea SC A. SA TÂRGU-MUREȘ pentru stingerea unei datorii de 2.063.382.204 lei reprezentând contravaloarea unei cantități de îngrășăminte chimice livrate acestei din urmă societăți în baza unui contract de consignație încheiat la 19 februarie 1999. Cu toate acestea, în actul adițional la contract s-a prevăzut anularea biletului la ordin fără ca inculpatul B.L. semnatar al actului adițional să menționeze faptul că-l girase deja în favoarea altei societăți. Anterior acceptării biletului la ordin ca mijloc de plată al îngrășămintelor chimice la data de 1 martie 2000 reprezentanții SC A. SA au verificat la B.P.A. autenticitatea biletului la ordin și a avalului, iar inculpații C.G.

și R.N. au confirmat realitatea acestora asigurând decontarea biletului la scadență. SC A. SA a introdus la scadență la plată biletul la ordin a cărei onorare a fost refuzată de B.I.R. pe motivul lipsei unui cont deschis al emitentului la banca respectivă astfel că în aceste condiții banca a sesizat organele de poliție cu privire la suspiciunea comiterii infracțiunii de înșelăciune de către reprezentanții SC P.I. SRL. 3. La data de 16 februarie 2000, între SC A.I. SRL CRAIOVA reprezentată de G.M. și SC P.I. BUCUREȘTI reprezentată de inculpatul L.A. s-a încheiat contractul nr. B 7378 Pi-04-2000 având ca obiect vânzarea-cum para rea de motorină iar ca modalitate de plată a produsului cumpărat a fost stabilită aceea a biletului la ordin în valoare de 3 miliarde lei care era scadent la 30 de zile de la data emiterii și avalizat de B.P.A.

Deși SC P.I. SRL nu dispunea de o astfel de sumă în cont iar probabilitatea unei asemenea