ÎCCJ, decizie (scj.ro #84108)

Contestație în anulare. Cazul prevăzut în art. 386 lit. e) C. proc . pen . Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac.

Contestația în anulare Indice alfabetic: Drept procesual penal - contestație în anulare - cazul prevăzut în art. 386 lit. e) C. proc . pen . C. proc . pen ., art. 386 lit. e) Potrivit dispozițiilor art. 386 lit. e) C. proc . pen ., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare, dacă la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1 1 ) ori art. 385 16 alin. (1) C. proc . pen . În conformitate cu prevederile art. 385 14 alin. (1 1 ) C. proc . pen ., cu ocazia judecării recursului, instanța este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanțele de fond și apel, precum și atunci când aceste instanțe nu au pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.

Dispozițiile art. 386 lit. e) C. proc . pen . sunt incidente în cazul în care inculpatul, achitat de prima instanță, a fost condamnat de instanța de apel, soluție menținută de instanța de recurs, fără a fi ascultat de instanțele de control judiciar și, deși nu a fost prezent la judecarea recursului, lipsa acestuia a fost motivată, iar instanța de recurs nu a depus diligențele legale necesare pentru a asigura prezența inculpatului la judecarea recursului. Omisiunea instanței de recurs de a depune aceste diligențe constituie o încălcarea a obligației de ascultare a inculpatului, care îi incumbă potrivit art. 385 14 alin. (1 1 ) C. proc . pen . și art. 6 paragraf 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 3909 din 27 noiembrie 2008 Prin sentința penală nr. 69 din 29 martie 2004, Tribunalul Bistrița-Năsăud, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc . pen ., a dispus achitarea inculpaților: - C.G. de sub învinuirea săvârșirii complicității la infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 26 C. pen . raportat la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen ., cu aplicarea art. 13 C. pen . și a infracțiunii de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen ., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen .; - R.N. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1) și (3) C. pen . cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) și art. 13 C. pen . și a infracțiunii de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen ., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen .; - L.A.

de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen ., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . Prin aceeași hotărâre judecătorească, au fost achitați și inculpații N.I. și B.L. Prin decizia penală nr. 334 din 6 decembrie 2004 a Curții de Apel Cluj s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de procuror și părțile civile împotriva sentinței penale nr. 69 din 29 martie 2004 a Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Această ultimă hotărâre, respectiv decizia penală nr. 334 din 6 decembrie 2004 a Curții de Apel Cluj, a fost casată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr. 5374 din 23 septembrie 2005. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr. 5374 din 23 septembrie 2005, a admis recursurile declarate de procuror și de părțile civile, a casat decizia penală nr. 334 din 6 decembrie 2004 a Curții de Apel Cluj și a trimis cauza, spre rejudecarea apelurilor, la Curtea de Apel Cluj.

În aceste condiții, Curtea de Apel Cluj, rejudecând apelurile procurorului și ale părților civile, a pronunțat decizia penală nr. 44A din 14 martie 2007. Prin această decizie, Curtea de Apel Cluj, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud și de partea civilă societatea comercială A. împotriva sentinței penale nr. 69 din 29 martie 2004 a Tribunalului Bistrița-Năsăud pe care a desființat-o în întregime și, rejudecând, a condamnat pe inculpații: 1. C.G. pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută în art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen ., cu aplicarea art. 13 C. pen . și art. 74, art. 76 C. pen . și pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen ., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . și art. 74, art. 76 C. pen .; 2. R.N.

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1) și (3) C. pen ., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen ., art. 13 C. pen . și art. 74, art. 76 C. pen . și pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen ., cu aplicarea art.41 alin. (2) C. pen . și art. 74, art. 76 C. pen .; 3. L.A. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen ., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen . și art. 74, art. 76 C. pen . În baza art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc . pen ., s-a respins ca inadmisibil apelul declarat de către partea civilă societatea comercială T. Prin decizia penală nr. 2419 din 3 iulie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondate recursurile declarate de inculpați.

Împotriva acestei decizii penale definitive au formulat cereri de contestație în anulare contestatorii R.N., L.A. și C.G., invocând cazurile prevăzute în dispozițiile art. 386 lit. a), b) și e) C. proc . pen . Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 391 C. proc . pen ., a examinat admisibilitatea în principiu a cererilor de contestație, constatând că sunt îndeplinite cerințele art. 391 alin. (2) C. proc . pen . Prin încheierea din 17 septembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu contestația în anulare formulată de contestatorii R.N., L.A. și C.G. împotriva deciziei nr. 2419 din 3 iulie 2008 a Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cererea de suspendare a executării deciziei penale sus-arătate a fost respinsă ca nefondată. În conformitate cu dispozițiile art. 392 C. proc . pen ., Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la judecarea contestațiilor în anulare, reținând următoarele: Contestatorii, în scris, au motivat cererile de contestație în anulare invocând dispozițiile art. 386 lit. a), b) și e) C. proc . pen ., pentru ca prin concluziile orale să susțină numai cazurile de contestație prevăzute în art. 386 lit. b) și e) C. proc . pen . S-a susținut că instanța de apel - Curtea de Apel Cluj - după ce a desființat sentința penală a Tribunalului Bistrița-Năsăud prin care s-a dispus achitarea inculpatului R.N., a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea a două infracțiuni de înșelăciune, una dintre fapte fiind în formă continuată și cu consecințe deosebit de grave, fără să îl audieze nemijlocit.

Judecarea apelului a avut loc la data de 28 februarie 2007, termen la care inculpatul R.N. a lipsit întrucât era bolnav, împrejurare care a fost adusă la cunoștința instanței de apărătorul său. La termenul la care s-a judecat recursul, inculpatul a fost în imposibilitate de a se prezenta în instanță datorită stării de sănătate dovedită cu actul medical depus prin avocat. Judecarea recursului s-a făcut fără ca inculpatul să fie audiat, încălcându-se, astfel, dispozițiile art. 385 14 alin. (1 1 ) C. proc . pen . și dreptul său la apărare. S-a mai susținut, de asemenea, că judecarea recursului a avut loc în condițiile neîndeplinirii procedurii de citare cu inculpatul arestat N.I. care a lipsit la dezbateri și la pronunțare, situație care afectează dreptul la apărare al tuturor contestatorilor.

Examinând contestațiile în anulare formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele: Contestatorii R.N., L.A. și C.G. au fost achitați la fond pentru toate capetele de acuzare (sentința penală nr. 69 din 29 martie 2004 a Tribunalului Bistrița-Năsăud). În apel, prin decizia penală nr. 44A din 14 martie 2007, Curtea de Apel Cluj i-a condamnat după cum urmează: Inculpatul R.N.: - 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 215 alin. (1) și (3) C. pen ., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b), art. 13 și art. 74, art. 76 C. pen .; - 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen ., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 și art. 76 C. pen . și interzicerea dreptului prevăzut în art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen . pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen ., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și interzicerea dreptului prevăzut în art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen . pe o durată de 3 ani. Inculpatul L.A.: - 3 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen ., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 și art. 76 C. pen . și interzicerea dreptului prevăzut în art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen . pe o durată de 3 ani.

Inculpatul C.G.: - 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen ., cu aplicarea art. 13, art. 74 și art. 76 C. pen .; - 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen ., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 și art. 76 C. pen . și interzicerea dreptului prevăzut în art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen . pe o durată de 3 ani. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen ., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare și interzicerea dreptului prevăzut în art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen . pe o durată de 3 ani.

În faza de judecată a apelului, la termenul din 28 februarie 2007, au fost audiați numai inculpații L.A., C.G. și B.L. Inculpatul R.N. a lipsit la judecarea cauzei (fără a motiva în vreun fel acest fapt și fără a formula cerere de amânare) și nu a fost audiat pe parcursul judecării apelului. Recursurile declarate de cei trei inculpații au fost respinse, fiind menținută condamnarea acestora dispusă în apel, prin decizia penală nr. 2419 din 3 iulie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Inculpații L.A. și C.G. au fost prezenți la judecarea recursului, la data de 13 iunie 2008 (pronunțarea fiind amânară pentru data de 3 iulie 2008), dar nu au fost audiați.

Potrivit dispozițiilor art. 385 14 alin. (1 1 ) C. proc . pen ., cu ocazia judecării recursului, instanța este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispozițiilor cuprinse în Partea specială, titlul II, capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanțele de fond și de apel, precum și atunci când aceste instanțe nu au pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare. Din analiza conținutului textului de lege arătat rezultă că instanța de recurs nu avea obligația legală a ascultării inculpaților L.A. și C.G., întrucât împotriva acestora fusese pronunțată o hotărâre de condamnare de către instanța de apel, instanță care i-a și audiat în conformitate cu dispozițiile legale.

Cazul de contestație în anulare prevăzut în art. 386 lit. e) C. proc . pen . se bazează tocmai pe situația când, la judecarea recursului, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia era obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1 1 ) C. proc . pen . Față de cele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 386 lit. e) C. proc . pen ., contestațiile în anulare formulate de contestatorii L.A. și C.G. fiind nefondate. Cât privește invocarea de către contestatori - ca un alt temei pe care se întemeiază contestațiile lor - a judecării recursului cu neîndeplinirea procedurii de citare cu inculpatul arestat N.I., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nici acest motiv nu este fondat.

Potrivit dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc . pen ., se poate face contestație în anulare când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii. Prin urmare, în contestația în anulare se poate invoca acest caz numai în ceea ce privește situația părții care recurge la calea extraordinară de atac, iar nu și în ceea ce privește situația altor părți cu privire la îndeplinirea procedurii de citare. Pentru cele arătate mai sus, constatând ca nefondate contestațiile în anulare formulate de contestatorii L.A. și C.G. împotriva deciziei nr. 2419 din 3 iulie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să le respingă, potrivit dispozițiilor art. 392 C. proc . pen . Cu privire la contestatorul R.N., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu a fost ascultat în faza de judecată a recursului.

La termenul de judecată a cauzei din 13 iunie 2008, contestatorul - care avea termen în cunoștință - a lipsit, motivându-și absența prin starea sănătății. Prin avocatul ales, inculpatul R.N. a depus la dosarul cauzei o adeverință medicală din care rezultă că în perioada 10 - 15 iunie 2008 i se recomandă tratament și repaus la pat. În raport cu cele arătate mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție constată fondată contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat R.N., potrivit dispozițiilor art. 386 lit. e) C. proc . pen ., pentru următoarele considerente: Așa cum s-a arătat, potrivit dispozițiilor art. 385 14 alin. (1 1 ) C. proc . pen ., instanța de recurs cu ocazia judecării cauzei are obligația de a audia inculpatul prezent în situația în care acesta nu a fost audiat de instanța de fond și de apel și în cazul când aceste instanțe nu au pronunțat împotriva sa o hotărâre de condamnare.

Achitat la fond, condamnat în apel, contestatorul nu a fost audiat nici de instanța de apel, nici în recurs. În acest fel, inculpatului nu i s-a oferit posibilitatea de a-și prezenta propria opinie asupra faptelor reținute în sarcina sa. La rândul lor, instanțele de apel și de recurs, pronunțând și, respectiv, menținând condamnarea dispusă în apel, fără a-l audia pe inculpat, nu au putut să-și formeze convingerea pe baza apărărilor formulate personal de acesta. Este adevărat că inculpatul a lipsit la judecarea cauzei în recurs, dar el și-a motivat absența în mod convingător, astfel că instanța trebuia să depună diligentele legale cuvenite pentru a-i putea asigura acestuia prezența la judecată.

Întrucât instanța de recurs nu a făcut demersuri în acest sens, ea și-a încălcat obligația de audiere a inculpatului care îi incumba potrivit dispozițiilor procesual-penale arătate, precum și în aplicarea dispozițiilor art. 6 paragraf 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, audierea lui R.N. impunându-se din motive ce țin de echitatea procedurii, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Având în vedere cele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, cu majoritate de voturi, potrivit dispozițiilor art. 308 alin. (2) C. proc . pen ., a admis contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat R.N.

împotriva deciziei nr. 2419 din 3 iulie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală, a desființat decizia atacată numai în partea ce-l privește pe acesta, fixând termen pentru soluționarea recursului la data de 28 ianuarie 2009 cu citarea părților interesate, și a respins, ca nefondate, contestațiile în anulare formulate de contestatorii condamnați L.A. și C.G. Cu opinia separată, în sensul respingerii, ca nefondate, a contestațiilor în anulare formulate de contestatorii condamnați R.N., L.A. și C.G. împotriva deciziei nr. 2419 din 3 iulie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală.

OPINIE SEPARATĂ

la decizia nr. 3909 din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Opinia vizează doar modul de soluționare a contestației în anulare formulată de contestatorul R.N. Opiniez pentru soluția de respingere a contestației în anulare formulată de contestatorul menționat, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 386 lit. e) C. proc . pen ., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare, când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1 1 ) ori art. 385 16 alin. (1). În speță, recurentul inculpat nu a fost prezent Ia judecarea recursului, astfel cum rezultă din încheierea ședinței din 13 iunie 2008, iar instanța nu avea obligația prevăzută de textul menționat.

Împrejurarea că inculpatul nu s-a putut prezenta din diverse cauze, pe care le-a adus la cunoștința instanței, dar nu a solicitat amânarea cauzei, nu are nicio relevanță în cauză, deoarece obligația instanței operează doar în cazul în care inculpatul este prezent. Textul procedural invocat ca un caz de contestație în anulare, precum și cele la care se face trimitere, nu impune instanței de recurs de a face toate diligentele pentru ascultarea inculpatului, dacă acesta nu este prezent. De altfel, este dreptul inculpatului de a se prezenta sau nu la judecarea cauzei, de a face sau nu declarații. Acest drept nu poate fi exercitat însă abuziv, invocându-se în apărare absența inculpatului chiar dacă ar fi fost bolnav, cât timp, în procesul aflat în recurs, acesta nu a solicitat amânarea cauzei, nici prin cerere personală și nici prin apărător, în vederea prezentării sale la proces.

Depunerea unui act medical poate fi făcută chiar și numai pentru a justifica absența Ia proces, nu doar pentru a cere acordarea unui alt termen de judecată pentru imposibilitatea de prezentare, astfel cum s-a și întâmplat în speță. Din cuprinsul încheierii de dezbateri rezultă că, întrebat fiind de președintele completului de judecată dacă are alte cereri de formulat, apărătorul ales al inculpatului R.N. a declarat că nu formulează alte cereri, cauza fiind în stare de judecată. Apreciez că obligația instanței de ascultare a inculpatului operează doar în condițiile prevăzute de textul procedural invocat ca fiind un caz de contestație în anulare, respectiv art. 386 lit. e) C. proc . pen ., și anume, când inculpatul este prezent Ia judecarea recursului.

Situația în care inculpatul s-a aflat în imposibilitate de prezentare ar fi putut constitui un caz de contestație în anulare, doar în condițiile prevăzute de art. 386 lit. b) C. proc . pen ., condiții neîndeplinite în cauză. În consecință, consider că prevederile art. 386 lit. e) invocate de contestatorul R.N. nu au incidență în cauză, iar contestația sa trebuia respinsă.