ÎCCJ, decizie (scj.ro #84108)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #84108) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Contestație în anulare.

Cazul prevăzut în art. 386 lit. e) C.

proc

.

pen

.

Cuprins

pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac.

Contestația în anulare

Indice

alfabetic:

Drept procesual penal

- contestație în anulare

-

cazul prevăzut în art. 386 lit. e) C.

proc

.

pen

.

C.

proc

.

pen

.,

art. 386 lit.

e)

Potrivit dispozițiilor art. 386 lit. e) C.

proc

.

pen

., împotriva hotărârilor

penale definitive se poate face contestație în anulare, dacă la judecarea

recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul

prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit

art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin. (1)

C.

proc

.

pen

.

În conformitate cu prevederile art. 385

14

alin. (1

1

) C.

proc

.

pen

.,

cu ocazia judecării recursului, instanța este obligată să procedeze la

ascultarea inculpatului prezent, atunci când acesta nu a fost ascultat la

instanțele de fond și apel, precum și atunci când aceste instanțe nu au

pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.

Dispozițiile art. 386 lit. e) C.

proc

.

pen

. sunt incidente în cazul în care inculpatul,

achitat de prima instanță, a fost condamnat de instanța de apel, soluție

menținută de instanța de recurs, fără a fi ascultat de instanțele de control

judiciar și, deși nu a fost prezent la judecarea recursului, lipsa acestuia a fost

motivată, iar instanța de recurs nu a depus diligențele legale necesare pentru

a asigura prezența inculpatului la judecarea recursului. Omisiunea instanței de

recurs de a depune aceste diligențe constituie o încălcarea a obligației de

ascultare a inculpatului, care îi incumbă potrivit art. 385

14

alin.

(1

1

) C.

proc

.

pen

.

și art.

6 paragraf 1 din Convenția europeană pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

I.C.C.J., secția

penală, decizia nr. 3909 din 27 noiembrie 2008

Prin

sentința penală nr. 69 din 29 martie 2004, Tribunalul Bistrița-Năsăud, în baza

art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C.

proc

.

pen

., a dispus achitarea

inculpaților:

- C.G.

de sub învinuirea

săvârșirii complicității la infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 26 C.

pen

. raportat la art. 215 alin. (1) și (3) C.

pen

., cu aplicarea art. 13 C.

pen

.

și a infracțiunii de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (3) și (5) C.

pen

., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen

.;

- R.N.

de sub învinuirea

săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1) și (3)

C.

pen

. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) și

art. 13 C.

pen

. și a infracțiunii de înșelăciune

prevăzută în art. 215 alin. (1), (3) și (5) C.

pen

.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen

.;

- L.A.

de sub învinuirea

săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (1), (3) și

(5) C.

pen

., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen

.

Prin

aceeași hotărâre judecătorească, au fost achitați și inculpații N.I. și B.L.

Prin

decizia penală nr. 334 din 6 decembrie 2004 a Curții de Apel Cluj s-au respins,

ca nefondate, apelurile declarate de procuror și părțile civile împotriva

sentinței penale nr. 69 din 29 martie 2004 a Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Această

ultimă hotărâre, respectiv decizia penală nr. 334 din 6 decembrie 2004 a Curții

de Apel Cluj, a fost casată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin

decizia penală nr. 5374 din 23 septembrie 2005.

Înalta

Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr. 5374 din 23 septembrie

2005, a admis recursurile declarate de procuror și de părțile civile, a casat

decizia penală nr. 334 din 6 decembrie 2004 a Curții de Apel Cluj și a trimis

cauza, spre rejudecarea apelurilor, la Curtea de Apel Cluj.

În

aceste condiții, Curtea de Apel Cluj, rejudecând apelurile procurorului și ale

părților civile, a pronunțat decizia penală nr. 44A din 14 martie 2007.

Prin

această decizie, Curtea de Apel Cluj, a admis apelurile declarate de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud și de partea civilă societatea

comercială A. împotriva sentinței penale nr. 69 din 29 martie 2004 a

Tribunalului Bistrița-Năsăud pe care a desființat-o în întregime și,

rejudecând, a condamnat pe inculpații:

1.

C.G. pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută în

art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) și (3) C.

pen

.,

cu aplicarea art. 13 C.

pen

. și art. 74, art. 76 C.

pen

. și pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune

prevăzută în art. 215 alin. (1), (3) și (5) C.

pen

.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen

. și art. 74,

art. 76 C.

pen

.;

2.

R.N. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută în

art. 215 alin. (1) și (3) C.

pen

., cu aplicarea art.

37 alin. (1) lit. b) C.

pen

., art. 13 C.

pen

. și art. 74, art. 76 C.

pen

.

și pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută în

art. 215 alin. (1), (3) și (5) C.

pen

., cu aplicarea

art.41 alin. (2) C.

pen

. și art. 74, art. 76 C.

pen

.;

3.

L.A. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin.

(1), (3) și (5) C.

pen

., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C.

pen

. și art. 74, art. 76 C.

pen

.

În

baza art. 379 pct. 1 lit. a) C.

proc

.

pen

., s-a respins ca inadmisibil apelul declarat de către

partea civilă societatea comercială T.

Prin

decizia penală nr. 2419 din 3 iulie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a

respins ca nefondate recursurile declarate de inculpați.

Împotriva

acestei decizii penale definitive au formulat cereri de contestație în anulare

contestatorii R.N., L.A. și C.G., invocând cazurile prevăzute în dispozițiile

art. 386 lit. a), b)

și e) C.

proc

.

pen

.

Înalta

Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 391 C.

proc

.

pen

., a examinat

admisibilitatea în principiu a cererilor de contestație, constatând că sunt

îndeplinite cerințele art. 391 alin. (2) C.

proc

.

pen

.

Prin

încheierea din 17 septembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis

în principiu contestația în anulare formulată de contestatorii R.N., L.A. și

C.G. împotriva deciziei nr. 2419 din 3 iulie 2008 a Secției penale a Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Cererea

de suspendare a executării deciziei penale sus-arătate a fost respinsă ca

nefondată.

În

conformitate cu dispozițiile art. 392 C.

proc

.

pen

., Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la

judecarea contestațiilor în anulare, reținând următoarele:

Contestatorii,

în scris, au motivat cererile de contestație în anulare invocând dispozițiile

art. 386 lit. a), b) și e) C.

proc

.

pen

., pentru ca prin concluziile orale să susțină numai

cazurile de contestație prevăzute în art. 386 lit. b) și e) C.

proc

.

pen

.

S-a

susținut că instanța de apel - Curtea de Apel Cluj - după ce a desființat

sentința penală a Tribunalului Bistrița-Năsăud prin care s-a dispus achitarea

inculpatului R.N., a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea a două

infracțiuni de înșelăciune, una dintre fapte fiind în formă continuată și cu

consecințe deosebit de grave, fără să îl audieze nemijlocit.

Judecarea

apelului a avut loc la data de 28 februarie 2007, termen la care inculpatul

R.N. a lipsit întrucât era bolnav, împrejurare care a fost adusă la cunoștința

instanței de apărătorul său.

La

termenul la care s-a judecat recursul, inculpatul a fost în imposibilitate de a

se prezenta în instanță datorită stării de sănătate dovedită cu actul medical

depus prin avocat.

Judecarea

recursului s-a făcut fără ca inculpatul să fie audiat, încălcându-se, astfel,

dispozițiile art. 385

14

alin. (1

1

) C.

proc

.

pen

. și dreptul său la apărare.

S-a

mai susținut, de asemenea, că judecarea recursului a avut loc în condițiile

neîndeplinirii procedurii de citare cu inculpatul arestat N.I. care a lipsit la

dezbateri și la pronunțare, situație care afectează dreptul la apărare al

tuturor contestatorilor.

Examinând

contestațiile în anulare formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție

constată următoarele:

Contestatorii

R.N., L.A. și C.G. au fost achitați la fond pentru toate capetele de acuzare

(sentința penală nr. 69 din 29 martie 2004 a Tribunalului Bistrița-Năsăud).

În

apel, prin decizia penală nr. 44A din 14 martie 2007, Curtea de Apel Cluj i-a

condamnat după cum urmează:

Inculpatul

R.N.:

- 2

ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 215

alin. (1) și (3) C.

pen

., cu aplicarea art. 37 alin.

(1) lit. b), art. 13 și art. 74, art. 76 C.

pen

.;

- 4

ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 215 alin. (1),

(3) și (5) C.

pen

., cu aplicarea art. 41 alin. (2),

art. 74 și art. 76 C.

pen

. și interzicerea dreptului

prevăzut în art. 64 alin. (1) lit. c) C.

pen

. pe o

durată de 3 ani.

În

baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C.

pen

.,

s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare

și interzicerea dreptului prevăzut în art. 64 alin. (1) lit. c) C.

pen

. pe o durată de 3 ani.

Inculpatul

L.A.:

- 3

ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 215

alin. (1), (3) și (5) C.

pen

., cu aplicarea art. 41

alin. (2), art. 74 și art. 76 C.

pen

. și interzicerea

dreptului prevăzut în art. 64 alin. (1) lit. c) C.

pen

.

pe o durată de 3 ani.

Inculpatul

C.G.:

- 1

an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 26

raportat la art. 215 alin. (1) și (3) C.

pen

., cu

aplicarea art. 13, art. 74 și art. 76 C.

pen

.;

- 3

ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 215

alin. (1), (3) și (5) C.

pen

., cu aplicarea art. 41

alin. (2), art. 74 și art. 76 C.

pen

. și interzicerea

dreptului prevăzut în art. 64 alin. (1) lit. c) C.

pen

.

pe o durată de 3 ani.

În

baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C.

pen

.,

s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni

închisoare și interzicerea dreptului prevăzut în art. 64 alin. (1) lit. c) C.

pen

. pe o durată de 3 ani.

În

faza de judecată a apelului, la termenul din 28 februarie 2007, au fost audiați

numai inculpații L.A., C.G. și B.L.

Inculpatul

R.N. a lipsit la judecarea cauzei (fără a motiva în vreun fel acest fapt și

fără a formula cerere de amânare) și nu a fost audiat pe parcursul judecării

apelului.

Recursurile

declarate de cei trei inculpații au fost respinse, fiind menținută condamnarea

acestora dispusă în apel, prin decizia penală nr. 2419 din 3 iulie 2008 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Inculpații

L.A. și C.G. au fost prezenți la judecarea recursului, la data de 13 iunie 2008

(pronunțarea fiind amânară pentru data de 3 iulie 2008), dar nu au fost

audiați.

Potrivit

dispozițiilor art. 385

14

alin. (1

1

) C.

proc

.

pen

., cu ocazia judecării

recursului, instanța este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului

prezent, potrivit dispozițiilor cuprinse în Partea specială, titlul II,

capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanțele de fond și de

apel, precum și atunci când aceste instanțe nu au pronunțat împotriva

inculpatului o hotărâre de condamnare.

Din

analiza conținutului textului de lege arătat rezultă că instanța de recurs nu

avea obligația legală a ascultării inculpaților L.A. și C.G., întrucât

împotriva acestora fusese pronunțată o hotărâre de condamnare de către instanța

de apel, instanță care i-a și audiat în conformitate cu dispozițiile legale.

Cazul

de contestație în anulare prevăzut în art. 386 lit. e) C.

proc

.

pen

. se bazează tocmai pe situația când, la judecarea

recursului, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia era

obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1

1

) C.

proc

.

pen

.

Față

de cele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în cauză nu

sunt întrunite cerințele art. 386 lit. e) C.

proc

.

pen

., contestațiile în anulare formulate de contestatorii

L.A. și C.G. fiind nefondate.

Cât

privește invocarea de către contestatori - ca un alt temei pe care se

întemeiază contestațiile lor - a judecării recursului cu neîndeplinirea procedurii

de citare cu inculpatul arestat N.I., Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că nici acest motiv nu este fondat.

Potrivit

dispozițiile art. 386 lit. a) C.

proc

.

pen

., se poate face contestație în anulare când procedura

de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța

de recurs nu a fost îndeplinită conform legii.

Prin

urmare, în contestația în anulare se poate invoca acest caz numai în ceea ce

privește situația părții care recurge la calea extraordinară de atac, iar nu și

în ceea ce privește situația altor părți cu privire la îndeplinirea procedurii

de citare.

Pentru cele arătate mai sus, constatând ca nefondate

contestațiile în anulare formulate de contestatorii L.A. și C.G. împotriva

deciziei nr. 2419 din 3 iulie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

Secția penală, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să le respingă,

potrivit dispozițiilor art. 392 C.

proc

.

pen

.

Cu

privire la contestatorul R.N., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că

acesta nu a fost ascultat în faza de judecată a recursului.

La

termenul de judecată a cauzei din 13 iunie 2008, contestatorul - care avea

termen în cunoștință - a lipsit, motivându-și absența prin starea sănătății.

Prin

avocatul ales, inculpatul R.N. a depus la dosarul cauzei o adeverință medicală

din care rezultă că în perioada 10 - 15 iunie 2008 i se recomandă tratament și

repaus la pat.

În

raport cu cele arătate mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție constată

fondată contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat R.N.,

potrivit dispozițiilor art. 386 lit. e) C.

proc

.

pen

., pentru următoarele considerente:

Așa

cum s-a arătat, potrivit dispozițiilor art. 385

14

alin. (1

1

)

C.

proc

.

pen

.,

instanța de recurs cu ocazia judecării cauzei are obligația de a audia

inculpatul prezent în situația în care acesta nu a fost audiat de instanța de

fond și de apel și în cazul când aceste instanțe nu au pronunțat împotriva sa o

hotărâre de condamnare.

Achitat

la fond, condamnat în apel, contestatorul nu a fost audiat nici de instanța de

apel, nici în recurs.

În

acest fel, inculpatului nu i s-a oferit posibilitatea de a-și prezenta propria

opinie asupra

faptelor reținute în

sarcina sa.

La

rândul lor, instanțele de apel și de recurs, pronunțând și, respectiv, menținând

condamnarea dispusă în apel, fără a-l audia pe inculpat, nu au putut să-și

formeze convingerea pe baza apărărilor formulate personal de acesta.

Este

adevărat că inculpatul a lipsit la judecarea cauzei în recurs, dar el și-a

motivat absența în mod convingător, astfel că instanța trebuia să depună

diligentele legale cuvenite pentru a-i putea asigura acestuia prezența la

judecată.

Întrucât

instanța de recurs nu a făcut demersuri în acest sens, ea și-a încălcat

obligația de audiere a inculpatului care îi incumba potrivit dispozițiilor

procesual-penale arătate, precum și în aplicarea dispozițiilor art. 6 paragraf

1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, audierea lui R.N. impunându-se din motive ce țin de echitatea

procedurii, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Având în vedere cele ce preced, Înalta Curte de

Casație și Justiție, cu majoritate de voturi, potrivit dispozițiilor art. 308

alin. (2) C.

proc

.

pen

., a

admis

contestația în anulare formulată de contestatorul

condamnat

R.N.

împotriva

deciziei nr. 2419 din 3 iulie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

Secția penală, a desființat decizia atacată numai în partea ce-l privește pe

acesta, fixând termen pentru soluționarea recursului la data de 28 ianuarie

2009 cu citarea părților interesate, și a respins, ca nefondate, contestațiile

în anulare formulate de contestatorii condamnați

L.A. și C.G.

Cu

opinia separată, în sensul respingerii, ca nefondate, a contestațiilor în anulare

formulate de contestatorii condamnați

R.N.,

L.A. și C.G.

împotriva deciziei nr. 2419 din 3 iulie 2008 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, Secția penală.

OPINIE SEPARATĂ

la decizia

nr.

3909 din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție

Opinia vizează doar modul de soluționare a

contestației în anulare formulată de contestatorul R.N.

Opiniez

pentru soluția de respingere a contestației în

anulare formulată de contestatorul menționat, cu obligarea sa la plata

cheltuielilor judiciare către stat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 386 lit. e) C.

proc

.

pen

., împotriva hotărârilor

penale

definitive se poate face contestație în anulare, când, la judecarea recursului

sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs,

inculpatul

prezent nu a fost

ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit

art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin. (1).

În speță, recurentul

inculpat nu a fost prezent Ia judecarea recursului,

astfel

cum rezultă din încheierea ședinței din 13 iunie 2008, iar instanța nu avea

obligația prevăzută de textul menționat.

Împrejurarea că inculpatul nu s-a putut prezenta din

diverse cauze, pe care le-a adus la cunoștința instanței, dar nu a solicitat

amânarea cauzei, nu are

nicio

relevanță

în cauză, deoarece obligația instanței operează

doar în cazul în care inculpatul este prezent.

Textul procedural invocat ca un caz de contestație

în anulare, precum

și cele la care se face

trimitere, nu impune instanței de recurs de a face toate

diligentele

pentru ascultarea inculpatului, dacă acesta nu este prezent.

De altfel, este dreptul inculpatului de a se

prezenta sau nu la judecarea cauzei, de a face sau nu declarații. Acest drept

nu poate fi exercitat însă abuziv, invocându-se în apărare absența inculpatului

chiar dacă ar fi fost bolnav, cât timp, în procesul aflat în recurs, acesta nu

a solicitat amânarea cauzei, nici prin cerere personală și nici prin apărător,

în vederea prezentării sale la proces. Depunerea unui act medical poate fi

făcută

chiar și numai pentru a justifica absența Ia proces, nu doar pentru a cere

acordarea unui alt termen de judecată pentru imposibilitatea de prezentare,

astfel cum s-a și întâmplat în speță.

Din

cuprinsul încheierii de dezbateri rezultă că, întrebat fiind de președintele

completului de judecată dacă are alte cereri de formulat, apărătorul ales al

inculpatului R.N. a declarat că nu formulează alte cereri, cauza fiind în stare

de judecată.

Apreciez

că obligația instanței de ascultare a inculpatului operează doar în condițiile

prevăzute de textul procedural invocat ca fiind un caz de contestație în

anulare, respectiv art. 386 lit. e) C.

proc

.

pen

., și anume, când inculpatul este prezent Ia judecarea

recursului.

Situația

în care inculpatul s-a aflat în imposibilitate de prezentare ar fi putut

constitui un caz de contestație în anulare, doar în condițiile prevăzute de

art. 386 lit. b) C.

proc

.

pen

.,

condiții neîndeplinite în cauză.

În

consecință, consider că prevederile art. 386 lit. e) invocate de contestatorul

R.N. nu au incidență în cauză, iar contestația sa trebuia respinsă.