ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3909/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3909/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra contestației în anulare de față;

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată, următoarele:

Prin sentința penală nr. 69 din 29 martie 2004, Tribunalul Bistrița

Năsăud, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc.

pen., a dispus achitarea inculpaților:

- C.G. de sub învinuirea săvârșirii complicității la infracțiunea de

înșelăciune prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1) și (3)

C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și a infracțiunii de înșelăciune

prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.;

- R.N., de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de înșelăciune

prevăzută de art. 215 alin. (l) și (3) C. pen, cu aplicarea art. 37 lit. b) și art.

13 C. pen. și a infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (l), (3)

și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- L.A., de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de înșelăciune

prevăzută de art. 215 alin. (l), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.;

Prin aceeași hotărâre judecătorească, au fost achitați și inculpații N.I.M.

și B.L.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt

următoarele:

Cooperativa de credit B.P.A. Bistrița s-a constituit în anul 1997 în

conformitate cu prevederile art. 59 – art. 67 din Legea nr. 109/1996, având ca

principal obiect de activitate desfășurarea de operațiuni bancare, inculpatul C.G.

îndeplinind funcția de președinte, iar inculpatul R.N. pe cea de vicepreședinte

a acesteia.

A.

La data de 8

noiembrie 1999 B.P.A. Bistrița prin cei 2 reprezentanți arătați mai sus a

încheiat cu SC P.I. SRL București, reprezentată prin inculpatul L.A.,

contractul de asociere nr. bn 336 R 035.

B.

Potrivit

prevederilor contractuale obiectul asocierii l-a constituit comerțul cu produse

petroliere, SC P.I. SRL București având obligația de a asigura din punct de

vedere logistic și legal efectuarea operațiunilor comerciale aferente

cantității de produse petroliere în valoarea de 10 miliarde lei per operațiune.

La rândul său B.P.A. se obliga să garanteze tranzacția prin avalizarea

biletelor la ordin emise de asociat, în condițiile derulării operațiunilor de

plată prin conturile sale, urmând ca încasările și plățile să se facă dintr-un

cont cu două semnături conjuncte ale asociaților, iar profitul realizat să se

împartă între asociați în proporție de 50 %.

La 15 noiembrie 1999 s-a încheiat un act adițional prin care s-a

modificat valoarea contractului inițial de la 10 miliarde lei la 15 miliarde

lei.

În baza acestui contract de asociere SC P.I. SRL a încheiat mai multe

contracte de cumpărare de produse petroliere cu SC B. SRL Dorohoi, SC A.I. SRL

Craiova și SC V.C. SRL 2000 București, convenindu-se ca plata mărfii să se facă

prin bilete la ordin avalizate de bancă și scadente în 90 de zile de la

deschiderea finanțării.

Ulterior, la 17 februarie 2000, s-a încheiat între cele 2 societăți un

contract de gaj, ce a avut ca obiect o draglină electrică pășitoare în valoare

de 92.483.000.000 lei, ce a fost trecut în registrul de trascripțiuni al

Judecătoriei sector 1 București sub nr. 215/2000.

Cu privire la acest utilaj, din cercetările efectuate pe parcursul

urmăririi penale s-a stabilit că aparținea SC A.C. SA Câmpulung Muscel

aflându-se în com. Mândra, jud. Brașov.

Așa cum rezultă și din declarația martorului C.A., patrimoniul

societății, la un moment dat acesta a intenționat să vândă utilajul astfel că a

făcut oferte către mai multe societăți printre care și SC F.I. SRL București

administrată de C.E.G., căruia i s-a transmis un contract cadru și o factură

pro forma.

Întrucât tranzacția nu s-a finalizat SC A.C. SA a solicitat și obținut

returnarea facturii pro forma, toate cele 3 exemplare fiind anulate și păstrate

la sediul firmei.

Cu toate acestea, la 9 ianuarie 2000, între SC F.I. SRL Câmpulung

Muscel, reprezentată prin C.E.G. și SC V.C. 2000 SRL București s-a încheiat un

contract de vânzare-cumpărare cu privire la acest utilaj, pentru prețul de

4.200.000 dolari S.U.A., întocmindu-se și factura fiscală 4606603 din 19

ianuarie 2000 atestându-se nereal că societatea vânzătoare era proprietara

utilaj ului.

Ulterior, numitul C.E.G. a dispărut de la domiciliu, față de acesta

dispunându-se disjungerea cercetărilor. în continuare, inculpatul N.I.M.,

administrator al societății V.C. SRL i-a oferit inculpatului L.A. acest utilaj,

între cele 2 societăți încheindu-se contractul de vânzare - cumpărare nr. b

7378/pi/2000, având ca obiect această draglină electrică pășitoare.

Totodată, s-a convenit ca plata prețului să se facă de cumpărător prin

bilete la ordin avalizate de B.P.A. scadente în termen de 90 de zile de la

deschiderea finanțării.

Cu privire la acest contract actul de acuzare reține reaua credință a

inculpatului L.A., aspecte ce nu vor fi însă însușite de instanță.

Astfel, inculpatului L.A. i s-a prezentat contractul prin care

vânzătorul achiziționase bunul de la SC F. SRL, ce contrar susținerilor

parchetului cuprinde și prețul și condițiile de demontare, încărcare și

transport a utilaj ului, ca și nota de intrare-recepție întocmită de SC V.C. SRL,

cu privire la acesta.

Ca urmare a acestui contract s-a întocmit și factura nr. 9848803 din 5

februarie 2000, ce a fost înregistrată în contabilitatea ambelor societăți și

mai mult inculpatul L.A. s-a deplasat în localitatea Mândra unde era amplasată

draglină, anterior întocmirii facturii, constatând existența bunului cumpărat,

neputându-i-se imputa acestuia neefectuarea de cercetări prin localitate.

Faptul că ulterior s-a constatat că utilajul cumpărat aparținea altor

proprietari dovedește eroarea de fapt în care s-a aflat inculpatul L.A. în

momentul întocmirii facturii fiscale și a înregistrării în contabilitate a

acesteia, aprecierile subiective ale proprietarului de drept a utilaj ului cu

privire la valoarea acestuia neputând avea semnificație absolută, față de

libertatea contractuală a părților.

Cu atât mai mult inculpaților C.G. și R.N. nu li se poate imputa

fictivitatea contractului de gaj, ce a avut la bază toate actele translative de

proprietate încheiate succesiv cu privire la bunul gajat.

Revenind la cei doi inculpați arătați mai sus, în baza contractului de

asociere încheiat cu SC P.I. SRL București și a contractului de gaj cu privire

la draglină pășitoare, având în vedere și contractele încheiate de această din

urmă societate privitoare la achiziționarea de motorină, aceștia au avalizat 7

bilete la ordin emise de SC P.I., acestea fiind evidențiate în situația din

raportul de expertiză financiar bancară.

Astfel, au fost emise de SC P.I. în favoarea SC V.C. SRL și avalizate

de B.P.A. biletele la ordin 29731, 7378-B-l și 7378 P R. 026.

Primul dintre acestea a fost girat de SC V.C. SRL în favoarea SC W.P.

București, care l-a girat mai departe în favoarea SC E. SA Eforie Nord pentru

suma de 500.000.000 lei reprezentând chiria neachitată de SC R.E.M. SRL pentru

vilele Z. și N., aferentă anului 1999.

Cel de al doilea bilet la ordin a fost dat SC U. SRL Pitești pentru

plata unei viitoare livrări de autoturisme și deși aceasta nu a avut loc,

societatea arătată l-a girat mai departe în favoarea SC L. SRL Pitești față de

care avea o datorie preexistentă.

În fine, ultimul bilet la ordin a apărut la SC M. SRL Constanța care l-a

girat la SC R.F. SRL Arad pentru acoperirea unui debit de 1.526.413.000 lei.

Cu privire la acest bilet la ordin este de menționat că nu s-a putut

stabili cum a ajuns acesta în posesia SC M. SRL Constanța, cu atât mai mult cu

cât în urma cercetărilor s-a stabilit că acesta nu a fost girat de inculpatul N.I.M.,

semnătura acestuia și ștampila societății fiind falsificate.

Toate cele 3 societăți arătate mai sus s-au constituit părți civile, SC

E. SA cu suma de 500.000.000 lei, SC R.F. SRL Arad cu suma de 1.526.413.000

lei, iar SC L. SRL Pitești cu 35.000.800 lei, aceasta din urmă precizând că

diferența de 350.000.000 lei i-a fost achitată de debitorul său SC U. SRL

București.

Un al patrulea bilet la ordin cu nr. Bn 336 pi29651 a fost emis de SC P.

SRL în favoarea SC A.I. SRL Craiova, care l-a girat în favoarea SC L.M. SRL

Ploiești pentru acoperirea unui debit mai vechi al său fată de această

societate în valoare de 207.000.000 lei.

Alte 2 bilete la ordin în valoare de câte 5 miliarde lei, emise de SC P.I.

și avalizate de bancă cu care această societate a garantat achizițiile de

îngrășăminte chimice a SC F.J. SRL Vânători de la SC T. SA Turnu Măgurele,

valoarea livrărilor dintre aceste 2 ultime societăți fiind de 2.875.112.711

lei.

În fine, cel de al șaptelea bilet la ordin a fost emis de SC P.I. în

favoarea SC B. SRL Dorohoi, care prin intermediul SC G.T. SRL Craiova a ajuns

la SC A. SA Târgu Mureș, tot pentru plata unor îngrășăminte chimice în valoare

de.2.063.382.204 lei.

De menționat este faptul că cele trei societăți, respectiv SC L.M. SRL,

SC T. SA și SC A. Târgu Mureș s-au constituit părți civile cu sumele arătate,

ultima societate solicitând și dobândă.

O altă societate cu care B.P.A. prin reprezentanții săi inculpații C.G.

și R.N. au încheiat un contract de asociere este SC S. SRL Garoafa jud. Vrancea

administrată de A.I.

Potrivit prevederilor contractuale SC S. SRL se obliga să aducă în

garanție bunuri mobile sau imobile în valoare de 2 miliarde lei sau în cazul în

care va lucra printr-o bancă comercială să emită un cec în valoare de 2

miliarde lei, să respecte plafonul stabilit mai sus sub sancțiunea

neconfirmării biletelor avalizate, să emită bilete la ordin cu o scadență de

minimum 30 de zile și să achite băncii un comision de 0,35 % la suma utilizată

din plafonul de garanție, înainte cu 5 zile de scadenta biletelor la ordin.

Totodată, SC S. SRL se obliga să restituie băncii biletele la ordin

răscumpărate, iar pentru celelalte să depună în contul băncii sau în contul B.P.

contravaloarea biletelor utilizate cu minimum 5 zile înainte de scadentă.

La rândul său B.P.A. se obliga să avalizeze biletele la ordin și să

achite din depozitele constituite de SC S. SRL biletele care nu au fost

răscumpărate, după achitarea comisionului, stipulându-se totodată că în caz de

neîndeplinire a obligațiilor contractuale sau în caz de fraudă banca va achita

biletele la ordin, după executarea gajului.

În virtutea obligațiilor contractuale SC S. SRL Garoafa a prezentat

băncii cecul seria M O 1300061630 în valoare de 2 miliarde lei, emis la 13

februarie 2000.

În declarația luată în instanță inculpatul R.N. a precizat că s-a

interesat la B.P. despre situația acestei societăți și în limita secretului

bancar i s-a comunicat că SC S. SRL nu are probleme financiare, în timp ce

actul de acuzare reține că nu s-a făcut nici un fel de verificare cu privire la

bonitatea firmei.

Este evident că sub acest aspect există un dubiu, care potrivit

principiului „in dubio pro reo” trebuie să-i profite inculpatului urmând a se

reține verificarea telefonică pretinsă de inculpat.

În baza celor arătate mai sus SC S. SRL a emis un prin bilet la ordin

cu nr. BNS3020 care nu avea data, locul emiterii, scadența și la ordinul cui a

fost emis, ce a fost avalizat de bancă și cu care A.I. s-a prezentat la SC A. SA

Buftea unde și-a lansat oferta achiziționării unei cantități de ouă.

Reprezentanții societății au acceptat oferta și au solicitat relații de

la bancă cu privire la realitatea avalului, confirmându-li-se de către B.P.A.

avalizarea biletelor la ordin, cu mențiunea totodată că tranzacția trebuie să

se desfășoare conform contractului de aval arătat mai sus.

În aceste condiții SC A. SA Buftea a livrat către SC S. SRL cantitatea

de 315.000 ouă, în valoarea de 363.035.043 lei, la data de 14 februarie 2000 și

întrucât la scadență a introdus la plată la B.R.D. biletul la ordin și s-a

refuzat onorarea acestuia, s-a constituit parte civilă cu această sumă.

Anterior însă, la 11 februarie 2000, între SC S. SRL și SC A. SA

Găiești s-a încheiat contractul 323/2000 având ca obiect cumpărarea a 1.402.080

buc. ouă în valoare de 1.622.224.954 lei, plata urmând să se facă prin biletul

la ordin bn S3022, avalizat de B.P.A. Și această cantitate de ouă a fost

livrată societății cumpărătoare.

Întreaga cantitate de ouă achiziționată de la cele 2 societăți a fost

vândută de A.I., prin intermediul firmei SC F. SRL, conform declarației martorului

T.N.A.K. la o valoare reprezentând circa 60 % din prețul de cumpărare, fără să

se facă vreo decontare prin B.P.A., numitul A.I. dispărând de la domiciliu,

astfel că urmărirea penală a fost disjunsă față de acesta.

În fine, B.P.A. a mai încheiat un contract de asociere purtând numărul

336 C 018 și cu SC S. SRL Mironeasa jud. Iași, reprezentată prin inculpatul M.M.V.

Prevederile acestui contract sunt similare cu cele ale contractului

încheiat cu SC S. SRL, stipulându-se obligația SC S SRL să aducă în garanție

bunuri mobile sau imobile sau un C.E.C. în valoare de 4 miliarde lei, să

respecte acest plafon iar biletele la ordin să le emită cu o scadență de

minimum 30 de zile, să achite un comision băncii de 0,35 % din plafonul de

garanție înainte cu 5 zile de scadența biletelor la ordin, să restituie

biletele răscumpărate, iar pentru celelalte să depună în contul băncii

contravaloarea biletelor utilizate cu minimum 5 zile înainte de scadenta

acestora.

La rândul său B.P.A. se obliga să avalizeze biletele la ordin emise de

această societate și să achite din depozitele constituite cele care nu au fost

răscumpărate, după achitarea comisionului.

Potrivit prevederilor contractuale inculpatul M.M.V. a adus drept

garanție un C.E.C. barat în sumă de 4 miliarde lei, despre care așa cum rezultă

din declarațiile sale nu a comunicat faptul că nu are acoperire,

avalizându-i-se 6 bilete la ordin.

După avalizarea acestora inculpatul M.M.V. s-a prezentat la 22

februarie 2000 la sediul SC L.F. SA Brăila exprimându-și dorința de a cumpăra

conserve și încheind cu aceasta contractul 578/2000.

În baza acestui contract inculpatul a încărcat în autovehiculul cu care

venise produse în valoare de 152.392.000 lei, pe care Ie-a achitat cu biletul

la ordin nr. bn 336, după ce în prealabil-a completat cu datele necesare.

Înainte însă ca marfa contractată să fie preluată efectiv ofițeri ai I.P.J.

Brăila au făcut verificări cu privire la B.P.A., procedându-se la returnarea

mărfii astfel încât în patrimoniul SC L.F. SA Brăila nu a fost cauzat vreun

prejudiciu, această societate neformulând pretenții civile.

În fine, la 23 februarie 2000, inculpatul M.M.V. s-a deplasat la sediul

SC A. SA Călărași pentru a achiziționa carne de pui, în valoare de 554.361.500

lei, întrucât cu o zi înainte luase legătura cu această societate.

În timpul discuțiilor purtate anterior încheierii contractului

inculpatul M.M.V. a prezentat unul dintre biletele la ordin avalizate și care

urma să fie folosit pentru plata mărfurilor.

Directorul societății, martorul B.T. a acestuia la B.R.D., a procedat

la verificare biletelor la ordin la ordin și a avalului.

Din verificările efectuate de B.R.D., sucursala Călărași, a rezultat că

B.P.A. nu a derulat operațiuni bancare prin nici o unitate din sistemul bancar,

iar emitentul biletului la ordin SC S. SRL nu are disponibil bănesc în cont,

capitalul social al acesteia fiind de numai 2 milioane lei.

Aceeași infracțiune de tentativă la înșelăciune s-ar putea reține și în

sarcina inculpatului C.G. și R.N., dar întrucât din probele administrate în

cauză a rezultat că toate faptele constând în avalizarea biletelor la ordin

emise de SC P.I. SRL, SC S. SRL și SC S. SRL, în scopul inducerii în eroare a

viitorilor beneficiari, sunt comise în baza unei rezoluții unice (obținerea de

venituri prin orice mijloace), încadrarea juridică a acestora este de

înșelăciune în forma continuată, situație în care tentativa la această

infracțiune este absorbită de forma consumată.

În aceste condiții nici SC A. SA Călărași nu a înregistrat vreo pagubă,

neconstituindu-se parte civilă.

Așa cum am arătat mai sus B.P.A. s-a constituit în temeiul Legii nr. 109/1996

care prevede ca obiect de activitate a cooperativei de credrtp5anctt popular,

printre altele acordarea de împrumuturi și efectuarea de prestări servicii

bancare, operațiuni de schimb valutar și cu caracter financiar bancar efectuate

în mandat.

Totodată, art. 5 din Legea bancară nr. 58/1998 prevede că se interzice

oricărei persoane care nu are autorizația emisă de B.N.R. să utilizeze

denumirea de bancă sau derivatele denumirii cu excepția cazului în care această

utilizare este stabilită sau recunoscută prin lege sau printr-un acord

internațional sau când în contextul în care este folosit cuvântul bancă,

rezultă neîndoielnic că nu este vorba despre activități bancare.

Pornind de la dispozițiile Legii nr. 109/1996 care folosește termenul

de „cooperative de credit, bănci populare” și de la obiectul de activitate al

acestor cooperative, prin expertiza financiar contabilă efectuată în cauză se

concluzionează că B.P.A. Bistrița a fost de fapt și de drept o societate

bancară.

Atât în Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin cât și

Normele cadru nr. 6/1994 ale B.N.R. prevăd că „societățile bancare” vor putea

face comerț cu cambii și bilete la ordin și presta servicii bancare specifice

acestei activități pentru clienții lor, luându-se toate măsurile pentru

eliminarea riscurilor care ar putea afecta calitatea portofoliului lor de

astfel de titluri.

Prin urmare, B.P.A. avea posibilitatea de a efectua operațiuni cu

bilete la ordin, inclusiv în forma avalizării acestora cu condiția luării

măsurilor necesare pentru eliminarea riscurilor.

Față de cele expuse, instanța de fond prin sentința penală nr. 69/2004

a apreciat că, în cauză sunt dubii, ce profită inculpaților și nici nu este

întrunită latura subiectivă a infracțiunii de înșelăciune și în baza art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., tribunalul i-a

achitat pe inculpații C.G. și R.N. de sub învinuirea de a fi săvârșit

infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin (1), (3) și (5) C. pen.,

cu aplicabilă art. 41 alin (2) C. pen., ca și pe inculpații L.A., N.I.M. și B.L.

ce au fost la rândul lor trimiși în judecată primul pentru comiterea

infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin (1), (3) și (5) C. pen.,

cu aplic, art. 41 alin (2) C. pen., cel de al doilea pentru infracțiunea de

înșelăciune prevăzută de art. 215 alin (1) și (3) cu aplic, art. 41 alin (2) C.

pen., iar cel de al treilea pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.

215 alin (1), (3) și (5) cu aplic, art. 41 alin (2) C. pen.

Împotriva acestei sentințe, s-a declarat apel, în termenul legal, de

către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud și părțile civile SC T. SA,

SC A.G. SA și SC A.B. SA criticând soluția pronunțată de instanța de fond

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În susținerea motivelor de apel, parchetul a precizat că în ceea ce

privește infracțiunea de înșelăciune comisă de inculpații C.G. și R.N. constând

în inducerea în eroare a părții vătămate S.Ș., soluția tribunalului este

nelegală, starea de fapt corectă fiind cea reținută prin actul de sesizare al

instanței. Astfel, probele administrate în cauză au relevat că, în realitate,

inculpatul R.N. îi datora lui Ș.G. suma de 30.000 - 40.000 dolari S.U.A.

(declarația părții vătămate; declarația martorului S.E.) însă nedispunând de

această sumă, prin intermediul martorilor D.C., S.I. și S.E. a contactat-o pe

partea vătămată S.Ș. și i-a solicitat acesteia să îl împrumute cu suma de

40.000 dolari S.U.A. urmând ca partea vătămată să devină acționar al B.P.A. ori

să solicite restituirea împrumutului cu o dobândă lunară de 7 %. De asemenea,

la solicitarea părții vătămate, inculpatul R.N. i-a înmânat acesteia o filă C.E.C.

în valoare de 40.000 dolari S.U.A., scadentă la 17 decembrie 1999 deși cunoștea

că banca nu dispunea de această sumă în valută.

Convins de seriozitatea tranzacției, partea vătămată i-a oferit lui Ș.G.

în aceeași zi, suma de 10.000 dolari S.U.A. și în ziua următoare încă 10.000 dolari

S.U.A., astfel cum rezultă din declarația părții vătămate, coroborată cu

declarațiile martorilor S.I.: 944 și S.E., urmând ca diferența de 20.000 dolari

S.U.A. să-i fie înmânată în Germania de soția părții vătămate.

S-a mai reținut că statuările instanței în sensul că partea vătămată ar

fi oferit în total doar împrumutul de 2.000 dolari S.U.A. sunt nefondate

întrucât nici partea vătămată și nici inculpatul R.N., nu au confirmat acest

aspect, singurul care a susținut acest lucru fiind martorul S.I., cu ocazia

audierii sale în cursul cercetării judecătorești fără a releva acest aspect și

la urmărirea penală. Ca atare, declarația acestuia făcută în cursul cercetării

judecătorești, necorelându-se cu nici o altă probă, nu putea fi luată în

considerare de instanță. De asemenea, declarațiile inculpaților R.N. și C.G.

precum și declarațiile extrajudiciare ale numiților D.C. și Ș.G. se impunea a

fi înlăturate pe de o parte ele nefiind date în fața instanței pentru a avea

valoare probantă, în ceea ce privește declarațiile extrajudiciare iar pe de

altă parte, declarațiile inculpaților fiind subiective.

S-a mai criticat soluția de achitare a inculpaților C.G. și R.N. pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată constând în

avalizarea biletelor la ordin emise de SC P. SRL București, administrată de

inculpatul L.A.; SC S. SRL Vrancea, reprezentată de A.l. și SC S. SRL lași, administrată

de inculpatul M.M.V., precizându-se că, astfel, cum rezultă din raportul de

expertiză contabilă de la înființare și până la data comiterii faptelor

inclusiv, B.P.A. nu a desfășurat activități de creditare, nu dispunea de

lichidități în lei sau valută și ca atare nu era îndreptățită să avalizeze

bilete la ordin. Apoi, deși potrivit Legii nr. 58/1934 și a Normelor cadru nr. 6/1994

ale B.N.R. societățile bancare ce fac comerț cu cambii și bilete la ordin au

obligația de a lua toate măsurile pentru eliminarea riscurilor ce ar putea

afecta calitatea portofoliului lor de astfel de titluri, inculpații nu s-au

conformat întocmai acestor prevederi legale. Astfel, inculpații au avalizat

patru bilete la ordin in valoare de 16.000.000.000 lei, emise de se P. SRL

București, administrată de inculpatul L.A., în baza unui contract de asociere

în participațiune încheiat în 8 noiembrie 1999. În condiții similare,

inculpații au analizat încă șaptesprezece bilete la ordin în valoare de

31.000.000.000 lei emise de aceeași societate, în baza unui contract de gaj

instituit asupra unei dragline păsitoare în valoare de 92.483.000.000 lei însă

fără ca utilajul să fie expertizat și evaluat. Totodată, au mai fost avalizate

bilete la ordin emise de SC S. SRL Vrancea, utilizate pentru suma de

363.035.043 lei în favoarea părții civile se A.B. SA București respectiv pentru

suma de 1.622.224.954 lei în favoarea părții civile SC A. SA Găiești. Au mai

fost de asemenea avalizate bilete la ordin emise de se S. SRL lași.

Cu privire la aceste acte s-a apreciat că, în fapt, s-a realizat

inducerea în eroare a părților vătămate întrucât inculpații cunoșteau că atât

banca pe care o reprezentau cât și emitenții biletelor la ordin nu dețineau

disponibilitățile necesare pentru onorarea la scadență a biletelor la ordin și

nici nu puteau avea reprezentarea obținerii unor asemenea disponibilități. Mai

mult, inculpații nu au depus diligenta necesară pentru a verifica posibilitatea

de: valorificare a garanțiilor prezentate de emitenții biletelor la ordin, iar

la solicitarea unor părți vătămate aceștia au confirmat realitatea avalului.

Cu privire la inculpații L.A., N.l. și B.L. s-a apreciat de asemenea că

soluția pronunțată de tribunal este nelegală. în ceea ce-l privește pe

inculpatul L.A. s-a precizat că deși societatea administrată de acesta, SC P. SRL

București, nu a desfășurat activități comerciale de la data înființării,

inculpatul a emis un număr de șapte bilete la ordin fiind utilizate șase astfel

de bilete deși cunoștea că atât societatea pe care o administra cât și

avalistul nu dețin disponibilitățile necesare în cont, iar gajul instituit nu

putea fi valorificat în condiții legale și la valoarea prezentată de el.

În ceea ce privește faptul că pagubele s-au localizat în patrimoniul

altor societăți comerciale decât cele în favoarea cărora au fost emise biletele

la ordin, s-a susținut că aceasta nu prezintă relevanță întrucât „obligația”

emitentului de a plăti „s-a transmis în lanț”.

În ceea ce-l privește pe inculpatul N.l.M., s-a apreciat că vinovăția

acestuia este dovedită întrucât acesta a girat două bilete la ordin în valoare

de 1.000.000.000 lei deși cunoștea că avalizarea lor s-a făcut în temeiul

gajului instituit asupra draglinei care nu era proprietatea inculpatului L.A.,

iar pe de altă parte societatea administrată de el nu dispunea de lichidități

și nici nu era cert că le va putea obține.

În ceea ce-l privește pe inculpatul B.L. s-a apreciat, de asemenea, că

vinovăția acestuia subzistă deoarece a girat la 1 martie 2000 biletul la ordin

emis de inculpatul L.A. în valoare de 3.000.000.000 lei anterior anulării lui

deși nu a livrat cantitatea de păcură la care s-a obligat prin contractul

încheiat cu emitentul și apoi, cu toate că la data girării către SC G.T. SRL

Craiova nu avea certitudinea onorării obligațiilor sale de plată a păcurii.

Acest bilet la ordin a fost anulat la 20 martie 2000 potrivit actului adițional

la contractul încheiat între societățile administrate de inculpații L.A. și B.L.

și s-a emis un alt bilet la ordin pentru aceeași valoare, scadent la 30 aprilie

inculpatul B.L. un alt bilet la ordin în favoarea SC A. SA la ordinul SC G.T. SRL

Craiova.

Pe de altă parte, în motivele de apel formulate de parchet, s-a

precizat că se impunea ca prima instanță să dispună obligarea inculpaților în

solidar la plata prejudiciului cauzat, astfel:

Inculpatul C.G. și R.N. - 20.000 dolari S.U.A. (p. civilă S.Ș.);

363.035.043 lei (p. civilă SC A. SA Buftea); 1.985.295.997 lei (p. civilă SC A.

SA Găiești); inculpatul C.G., R.N. și L.A: - 822.528.000 lei (p. civilă SC R.F.

SRL); 200.000.000 lei (p. civilă SC U.M. SRL Ploiești); 2.875.112.711 lei (p. civilă

SC T. SA Turnu Măgurele); inculpații C.G., R.N., L.A. și B.L.: 2.063.382.204

lei (p. civilă SC A. SA Tg. Mureș); inculpații C.G., R.N., L.A. și M.l.:

-500.000.000 lei (p. civilă SC E. SA Constanța); 375.000.800 lei (p. civilă SC

U. SRL Pitești).

SC A.G. SA în susținerea motivelor de apel a precizat că în temeiul

contractului de furnizare nr. 156/2000 încheiat cu SC S. SRL a livrat acestei

societăți ouă de consum în valoare de 1.622.224.954 lei, fiind emis biletul la

ordin seria bn 336 S 3022, garantat prin aval de către B.P.A. Ulterior, prin

adresa nr. 388 din 11 februarie 2000, B.P.A. a confirmat autenticitatea

biletului la ordin precum și faptul că a garantat prin aval plata acestuia. în

consecință, s-a apreciat că reprezentanții B.P.A. și-au dat concursul la inducerea

în eroare a părții civile cu privire la bonitatea și capacitatea financiară a

SC S. SRL.

SC A.B. SA, în susținerea motivelor de apel a precizat că a vândut SC S.

SRL ouă în valoare de 363.035.043 lei, plata urmând a fi efectuată cu biletul

la ordin seria bn nr. 336 S 3020 avalizat de B.P.A. Ulterior, prin adresa nr. 388/2000,

B.P.A. a confirmat autenticitatea biletului la ordin precum și faptul că a

garantat prin aval plata acestuia. Prin urmare a apreciat partea civilă că

reprezentanții legali ai B.P.A. au contribuit la inducerea sa în eroare cu

privire la bonitatea și capacitatea financiară a SC S. SRL, fiind prejudiciată

astfel cu suma de 363 035.043 lei.

Prin decizia penală nr. 334 din 6 decembrie 2004 a Curții de Apel Cluj

s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Bistrița-Năsăud și părțile civile SC T. SA cu sediul în Turnu

Măgurele, jud. Teleorman, SC A.G. SA, SC A.B. SA cu sediul în Buftea, jud. Ilfov

împotriva sentinței penale nr. 69/ P din 29 martie 2004 a Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Această ultimă hotărâre, respectiv decizia penală nr. 334 din 6

decembrie 2004 a Curții de Apel Cluj, a fost casată de către înalta Curte de

Casație și Justiție prin decizia penală nr. 5374 din 23 septembrie 2005.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr. 5374 din

23 septembrie 2005, a admis recursurile declarate de Parchet și de părțile

civile SC A. SA Buftea și SC A. SA Găești, a casat decizia penală nr. 334 din 6

decembrie 2004 a Curții de Apel Cluj și a trimis cauza, spre rejudecarea

apelurilor la Curtea de Apel Cluj.

În motivarea acestei decizii s-a reținut că inculpatul B.L. era arestat

în altă cauză, la data judecării apelului și prezența sa era obligatorie

conform art. 375 alin. (3) C. proc. pen.

În aceste condiții, Curtea de Apel Cluj, rejudecând apelurile

parchetului și ale părților civile arătate, a ajuns să pronunțe decizia penală nr.

44/ A din 14 martie 2007.

Prin această decizie, Curtea de Apel Cluj a admis apelurile declarate

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud și de partea civilă SC A.

SA Găești, cu sediul în localitatea Buftea, împotriva sentinței penale nr. 69

din 29 martie 2004 a Tribunalului Bistrița-Năsăud pe care a desființat-o în

întregime și rejudecând a condamnat pe inculpații:

- un an și 6 luni închisoare pentru complicitate la săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune prevăzută și

pedepsită de

art. 26 raportat la art. 215 alin. (l) și (3) C. pen., cu aplicabilă art.

13 C. pen. și art. 74 și 76 C. pen.

- 3 ani 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune,

prevăzută și

pedepsită de

art. 215 alin. (1),

(3) și (5) C. pen., cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 și 76 C.

pen. și interzicerea dreptului

prevăzut de

art. 64 lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a ocupa o funcție sau de

a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care

s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește

pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa mai grea de 3 ani 6

luni închisoare și interzicerea dreptului

prevăzut de

art. 64 lit. c) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 88 C. pen., a dedus durata reținerii și arestării

preventive a inculpatului din durata pedepsei închisorii pronunțate începând cu

data de 29 martie 2000 și până la 6 octombrie 2000.

- 2 ani 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune,

prevăzută de

art. 215 alin. (l)

și (3) C. pen., cu aplicabilă art. 37 lit. b) C. pen. și art. 13 C. pen. și art.

74 și 76 C. pen.

- 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune

prevăzută

de

art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu

aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 și 76 C. pen. și interzicerea

dreptului

prevăzută de

art. 64 lit. c) C.

pen., respectiv dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori

de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul

pentru săvârșirea infracțiunii pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește

pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa mai grea de 4 ani

închisoare și interzicerea dreptului

prevăzută de

art. 64 lit. c) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 88 C. pen., scade durata reținerii și arestării preventive

a inculpatului din durata pedepsei închisorii pronunțate începând cu data de 29

martie 2000 și până la 15 noiembrie 2000.

infracțiunii de înșelăciune, prevăzută și

pedepsită de

art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicabilă art. 41 alin. (2)

C. pen. și art. 74 și 76 C. pen. și interzicerea dreptului

prevăzută

de

art. 64 lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a

ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de

natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii pe

o durată de 3 ani.

În baza art. 88 C. pen., a dedus durata reținerii și arestării

preventive a inculpatului din durata pedepsei închisorii pronunțate începând cu

data de 28 martie 2000 și până la 15 noiembrie 2000.

În baza art. 346 alin. (l) C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ.

și art. 14 lit. b) C. proc. pen., a obligat: în solidar pe inculpații C.G., R.N.,

L.A. la plata despăgubirilor civile în sumă de 1.622.224.954 ROL către SC A.G.;

363.035.043 ROL către SC A.B.; 500.000.000 ROL către SC E. SA; 207.000.000 ROL

către L.M. SNC Ploiești; în solidar pe inculpații C.G. și R.N. la despăgubiri

civile în sumă de 20.000 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la data plății

către partea civilă S.Ș. în solidar pe inculpații C.

G., R.N., L.A. și B.

L. la despăgubiri civile în sumă de

3.322.045.348 ROL către SC A. SA; în solidar pe L.A., N.I.M., C.G., R.N. la

despăgubiri civile în sumă de 375.000.800 ROL către SC L. SRL Pitești și în

sumă de 822.528.000 ROL către SC R.F. SRL.

În baza art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca

inadmisibil, apelul declarat de către partea civilă SC T. SA Turnu Măgurele

împotriva sentinței penale nr. 69 din 29 martie 2004 a Tribunalului

Bistrița-Năsăud.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a

sumei de 2.875.112.711 ROL de la inculpații L.A., C.G. și R.N.

În motivarea deciziei penale nr. 44/ A din 14 martie 2007, instanța de

apel după administrarea unor probe necesare cauzei și pe baza actelor dosarului

și anume: plângerile și declarațiile părților vătămate, biletele la ordin emise

și avizate de B.P.A., expertizele financiar-contabile, expertizele grafice,

adresele B.N.R. și B.I.R., constatările D.G.F.P. contracte de vânzare-cumpărare

a draglinei electrice prăsitoare, acte care atestă proprietatea SC A.C. SA

asupra draglinei, adrese de la B.I.R. și B.T.R. privind conturile B.P.A. și SC

P.I. SRL, contracte de asociere și gaj încheiate între B.P.A. și SC P.I. SRL,

confruntări făcute de B.P.A. cu privire la realitatea avalizării biletelor la

ordin, lista membrilor fondatori ai B.P.A., adrese de la O.R.C. privind

radierea unor societăți comerciale care s-au constituit părți civile în

prezenta cauză, declarațiile martorilor și declarațiile inculpaților, inclusiv

cele luate cu ocazia judecării prezentului apel, cu excepția inculpatului R.N.

care a fost absent la ultimul termen de judecată, apărătorul său invocând

motive medicale fără însă a depune acte justificative în acest sens, s-a

reținut următoarea stare de fapt:

În anul 1997 a fost înființată COOPERATIVA DE CREDIT B.P.A. cu sediul

în Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, iar printre cei 200 membrii fondatori

sunt și inculpații C.G. și R.N.

Inculpatul C.G. a deținut funcția de președinte al băncii, iar

inculpatul R.N. a fost încadrat cu contract de muncă în funcția de consilier

bancar la data de 1 septembrie 1997, ulterior îndeplinind funcția de

vicepreședinte.

Principalul obiect de activitate a societății îl constituia

operațiunile bancare așa cum rezulta din prevederile statutare cu respectarea

dispozițiilor Legii nr. 109/1990.

Capitalul social vărsat al societății era numai de 56.000.000 lei iar

societatea nu a dispus de lichidități în lei sau în valută în depozite proprii

sau în conturi deschise la alte bănci, fapt relevat și de expertiza contabilă

efectuată în cauză astfel că societatea nu putea desfășura activități cu

caracter bancar specifice obiectului de activitate.

În perioada septembrie 1999 - martie 2000 inculpații C.G. și R.N. deși

cunoșteau această situație au prezentat banca diverselor persoane, ca o

instituție serioasă cu un capital consistent semnând un înscris denumit C.E.C.

în valoare de 40.000 dolari S.U.A. și avalizând mai multe bilete la ordin în

valoare de peste 40.000.000 lei emise de trei societăți cu capital privat prin

intermediul cărora a fost prejudiciate anumite societăți comerciale cu suma de

9 miliarde lei.

America, cu dublă cetățenie română-americană a solicitat inculpatului R.N. un

împrumut de circa 30.000-40.000 dolari S.U.A. cu motivarea că, fiind de mai

mult timp în România a rămas fără lichidități și are nevoie de bani pentru

efectuarea unei călătorii în Germania.

Deoarece nu dispunea de suma respectivă, inculpatul R.N. s-a oferit să-l

sprijine în acest sens astfel că, prin intermediul martorilor D.C., S.I. și S.E.

inculpatul R.N. și numitul Ș.G. au cunoscut-o la data de 15 septembrie 1999 la

Hotelul H. din București pe partea vătămată S.Ș.

În vederea sporirii încrederii părții vătămate care urma să-i ofere

împrumutul lui Ș.G. inculpatul R.N. l-a prezentat pe acesta din urmă ca fiind

unul dintre membrii fondatori ai B.P.R. Ardealul deși acest aspect nu

corespundea realității.

Suma de 20.000 dolari S.U.A. urma să fie oferită în România iar

diferența de 20.000 dolari S.U.A. urma să-i fie înmânată numitului Ș.G. în

Germania de către soția părții vătămate iar în schimbul banilor partea vătămată

S.Ș. putea să devină acționar al B.P.A. sau să solicite restituirea sumei

împrumutate la care să se adauge o dobândă lunar de 7 % astfel că, partea

vătămată optând pentru această din urmă variantă a solicitat o garanție.

Inculpatul R.N. a asigurat-o pe partea vătămată S.Ș. că-i va înmâna o

filă C.E.C. pentru valoarea de 40.000 dolari S.U.A. scadentă la 15 decembrie

1999 sens în care i-a arătat un carnet de cec-uri purtând antetul B.P.A. și ale

cărui file C.E.C. erau semnate în alb asigurând-o totodată pe partea vătămată

că aceste cec-uri sunt recunoscute de toate băncile inclusiv de banca din

Germania la care acesta avea deschis cont, respectiv B. și sunt garantate de

banca italiană C.

În realitate, inculpatul R.N. avea cunoștință de faptul că banca nu

dispune de suma de bani înscrisă în C.E.C. deoarece conturile băncii în valută

erau zero, iar actul prezentat părții vătămate ca fiind C.E.C., nu întrunea

caracteristicile cec-ului așa cum apar reglementate de Legea nr. 59/1934 și nu

puteau îndeplini rolul de mijloc de plată aspecte care erau cunoscute și de

inculpatul C.G. care a semnat în alb filele denumite cec-uri și care urmau a fi

prezentate de inculpatul R.N. pentru a întări convingerea părții vătămate S.Ș.

de seriozitatea B.P.A. și implicit de a o determina pe aceasta să achite suma

de 40.000 dolari S.U.A.

În aceeași zi, în prezența martorilor D.C., S.I. și S.E. și a

inculpatului R.N. partea vătămată S.Ș. care era convinsă de seriozitatea

tranzacției a înmânat numitului Ș.G. suma de 10.000 dolari S.U.A., și totodată

inculpatul R.N. a „semnat” cec - ul la rubrica vicepreședinte și pe care l-a

înmânat părții vătămate după circa 2 ore, perioadă în care a lipsit revenind cu

el completat la mașina de scris, la toate rubricile inclusiv data scadenței

care era la data de 17 decembrie 1999.

A doua zi, în baza înțelegerii prealabile și a garanției primite de la

inculpatul R.N. partea vătămată S.Ș. a mai remis numitului Ș.G. suma de încă

10.000 dolari S.U.A. în prezența martorului S.I.

Ulterior, partea vătămată S.Ș. a înștiințat-o pe soția sa care se afla în

Germania de înțelegerea intervenită între părți și a încunoștiințat-o și cu

privire la obligația de a înmâna și diferența sumei de 20.000 dolari S.U.A.

Deoarece banca germană B. la care partea vătămată S.Ș. și soția sa

aveau deschis contul curent nu a recunoscut „cec - ul” emis de B.P.A. ca urmare

a examinării copiei trimise prin fax de partea vătămată, soția acestuia nu a

mai achitat diferența sumei de 20.000 dolari S.U.A.

În acest context, partea vătămată S.Ș. i-a solicitat inculpatului R.N.

de mai multe ori atât explicații cât și restituirea sumei de 20.000 dolari

S.U.A. de fiecare dată însă inculpatul a asigurat-o că la scadență îi va onora

cererea și va intra în posesia banilor.

La scadență „cec - ul” a fost introdus la plată la banca germană

menționată care a refuzat onorarea acestuia pe motiv că documentul prezentat nu

este recunoscut ca și cec, constatându-se în urma verificărilor că B.R. nu este

licențiată, iar banca italiană C. nu se află în evidențele băncii germane, iar

numărul de telefon indicat de inculpatul R.N. ca fiind al băncii italiene

aparține în realitate unei alte bănci, respectiv C.D.R.D.T.E.R.T. care nu

figura în documentul prezentat.

Prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei în vederea cercetărilor

față de numitul Ș.G. care a participat la comiterea infracțiunii de înșelăciune

prin acceptarea calității conferite de R.N. respectiv de fondator al băncii,

încasarea banilor și prezentarea cec-ului.

1999 SC P.I. SRL care a fost înregistrată la C.C.I.R., O.R.C. sub nr. J/40/7378/1999

cu un capital social de 2 milioane lei având ca principal obiect de activitate

intermedierea în comerțul cu combustibil, minerale și produse chimice pentru

industrie.

Inculpatul L.A. îl cunoștea pe inculpatul C.G. încă din anul 1983 iar

ulterior l-a cunoscut și pe inculpatul R.N.

Datorită lipsei disponibilului din conturile deschise la B.I.R. și B.T.R.

atât B.P.A. cât și SC P.I. SRL se aflau în situația de a nu desfășura nici una

din activitățile cuprinse în obiectul de activitate. Cei trei inculpați, C.G., R.N.

și L.A. cunoșteau aceste aspecte și au convenit ca prin manipularea unor

instrumente comerciale mai puțin cunoscute cum ar fi biletul la ordin și avalul

în lipsa banilor necesari operațiunilor comerciale să obțină profituri

consistente astfel că au încheiat la data de 8 noiembrie 1999 contractul de

asociere nr. 336/R/035/1999 având ca obiect comerțul cu produse petroliere.

Din prevederile contractuale rezultă că SC P.I. SRL avea obligația de a

asigura efectuarea operațiunilor comerciale aferente cantității de produse

petroliere în valoare de 10 miliarde lei iar B.P.A. la rândul său avea

obligația de a garanta tranzacțiile prin avalizarea biletelor la ordin emise de

SC P.I. SRL deși nici una dintre părțile contractante nu aveau în cont

disponibilități bănești care să le permită achitarea la scadență a biletelor la

ordin situație constatată atât de D.C.F. BISTRIȚA-NĂSĂUD cât și de expertiza

tehnico-contabilă efectuată în cauză.

La data de 15 noiembrie 1999 s-a încheiat un act adițional la contract

prin care valoarea inițială a fost modificată la 15 miliarde lei.

La data de 15 februarie 2000 între SC B. SRL DOROHOI reprezentată de

inculpatul B.L. și SC P.I. SRL reprezentată de inculpatul L.A. s-a încheiat

contractul nr. 7378-PI-04.2000 având ca obiect vânzare-cumpărare de păcură,

plata mărfii urmând a fi făcută cu bilet la ordin avalizat de banca

cumpărătorului.

În aceeași zi, inculpatul L.A. a emis biletul la ordin nr. 336 P 12631

în valoare de 3 miliarde lei în favoarea SC B. SRL DOROHOI în vederea achitării

păcurii ce urma a fi livrată de vânzător.

În virtutea contractului de asociere încheiat la 8 noiembrie 1999 cu B.P.A.

aceasta prin reprezentanții săi inculpatul C.G. și R.N., a avalizat biletul la

ordin deși la scadență nu putea fi onorat datorită lipsei disponibilului bănesc

în contul avalistului.

Ulterior, la data de 20 martie 2000, SC B. SRL DOROHOI și SC P.I. au

încheiat un act adițional la contractul din 15 februarie 2000 prin care durata

acestuia s-a prelungit cu 30 de zile iar biletul la ordin emis în condițiile

arătate a fost declarat nul și a fost emis un nou bilet la ordin în valoare de

3 miliarde lei și avalizat tot de B.P.A.

Raportat la prevederile actului adițional la contractul din 15

februarie 2000, biletul la ordin nr. 336 P 12631 din 15 februarie 2000 nu a

fost anulat deoarece, la data de 1 martie 2000, inculpatul B.L. îl girase în

favoarea SC G.T. SRL CRAIOVA care la rândul său îl girase, la data de 17 martie

2000, în favoarea SC A. SA TÂRGU-MUREȘ pentru stingerea unei datorii de

2.063.382.204 lei reprezentând contravaloarea unei cantități de îngrășăminte

chimice livrate acestei din urmă societăți în baza unui contract de consignație

încheiat la 19 februarie 1999.

Cu toate acestea, în actul adițional la contract s-a prevăzut anularea

biletului la ordin fără ca inculpatul B.L. semnatar al actului adițional să

menționeze faptul că-l girase deja în favoarea altei societăți.

Anterior acceptării biletului la ordin ca mijloc de plată al

îngrășămintelor chimice, la data de 1 martie 2000, reprezentanții SC A. SA au

verificat la B.P.A. autenticitatea biletului la ordin și a avalului, iar

inculpații C.G. și R.N. au confirmat realitatea acestora asigurând decontarea

biletului la scadentă.

SC A. SA a introdus la scadență la plată biletul la ordin a cărei

onorare a fost refuzată de B.I.R. pe motivul lipsei unui cont deschis al

emitentului la banca respectivă astfel că în aceste condiții banca a sesizat

organele de poliție cu privire la suspiciunea comiterii infracțiunii de

înșelăciune de către reprezentanții SC P.I. SRL.

de G.M. și SC P.I. BUCUREȘTI reprezentată de inculpatul L.A. s-a încheiat

contractul având ca obiect vânzarea-cumpărarea de motorină iar ca modalitate de

plată a produsului cumpărat a fost stabilită aceea a biletului la ordin în

valoare de 3 miliarde lei care era scadent la 30 de zile de la data emiterii și

avalizat de B.P.A.

Deși SC P.I. SRL nu dispunea de o astfel de sumă în cont iar

probabilitatea unei asemenea sume intrată în cont până la scadent era exclusă,

inculpatul L.A. a emis la 16 februarie 2000 biletul la ordin Bn 366 PI 29651,

la valoarea convenită care a fost avalizat de inculpatul C.G. și R.N. în

calitate de președinte respectiv vicepreședinte al B.P.A.

La data de 27 martie 2000 la scadența biletului la ordin nici B.P.A. nu

ar fi avut în cont suma de 3 miliarde lei astfel încât beneficiarul biletului

nu ar fi avut posibilitatea de a se îndrepta nici împotriva avalistului.

Inculpatul L.A. a pretins și a primit cu titlu de comision de la

reprezentantul SC A.I. SRL, G.M. suma de 98.000.000 lei pentru emiterea acestui

bilet la ordin așa cum rezultă din cercetările efectuate în cauză.

La rândul său SC A.I. SRL a girat biletul la ordin către SC L.M.S.N.C.

PLOIEȘTI în vederea stingerii unei datorii de 207.000.000 lei, iar la scadență

beneficiarul biletului l-a introdus la plată însă B.I.R., sucursala BUCUREȘTI l-a

refuzat pe motivul lipsei unui cont deschis la această bancă de către emitent

și a lipsei disponibilului în contul avalistului B.P.A.

participării sale la tratativele purtate de B.I. reprezentatul SC F.S.J. SRL

din Vânători, județul Vrancea cu reprezentanții SC T. SA din Turnu-Măgurele

pentru încheierea unui contract de livrare îngrășăminte chimice, a emis în

numele societății P.I. SRL două bilete la ordin în valoare de 5 miliarde lei

fiecare, unul scadent la 28 februarie 2000 și unul fără termen de scadență care

au fost avalizate de B.P.A. reprezentată de inculpatul C.G. și R.N.

Cu ocazia derulării tratativelor inculpatul L.A. a prezentat cele două

bilete la ordin contribuind astfel la sporirea credibilității și bonității SC F.S.J.

SRL și SC P.I. SRL ca atare la data de 13 decembrie 1999 între SC F.S.J. SRL și

SC T. SA s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de îngrășăminte chimice

în valoare de 5 miliarde lei modalitatea de plată convenită fiind biletul la

ordin.

Conform contractului SC T. SA a început livrarea de îngrășăminte

chimice către SC F.S.J. SRL, reprezentanții celor două societăți comerciale

convenind să se continue livrările de produse până la concurența de 10 miliarde

lei respectiv valoarea celor două bilete la ordin.

În timpul derulării contractului reprezentanții SC T. SA au verificat

la B.P.A. autenticitatea avalizării prin adresa nr. 10/11/4 februarie 2000,

inculpații C.G. și R.N. confirmând realitatea avalului pe biletele la ordin

emise de SC P.I. SRL.

În baza contractului au fost livrate îngrășăminte chimice în valoare de

2.875.112.711 lei care ulterior nu au mai fost achitate de cumpărător, iar

biletul la ordin scadent la 28 februarie 2000 nu a fost introdus la plată de

către reprezentanții SC T. SA deoarece la scadentă livrările efectuate nu

acopereau suma de 5 miliarde lei.

În condițiile în care cumpărătorul nu a achitat prețul deși inițial a

promis acoperirea acestuia cu procese verbale de compensare de la SC R.G.

MEDIAȘ, promisiune neonorată a fost introdus la plată cel de-al doilea bilet la

ordin însă B.C.R. a refuzat onorarea biletului la ordin pe motivul lipsei

disponibilului în contul emitentului situație în care se afla și avalistul B.P.A.

cunoscut pe inculpatul N.I.M. care era administrator al SC V.C. 2000 SRL

BUCUREȘTI care s-a oferit să achiziționeze de la inculpat bilete la ordin pe

care să le valorifice la diverse societăți profitul obținut urmând a fi

împărțit în cote egale.

Deoarece inculpatul N.I.M. s-a oferit să valorifice biletele la ordin

în valoare mare inculpatul C.G. și R.N. au solicitat un gaj în temeiul căruia

să avalizeze biletele la ordin emise de SC P.I. SRL împrejurări în care

inculpatul N.I.M. a propus inculpatului L.A. să îi vândă o draglină electrică

prășitoare (utilaj folosit în industria extractivă de suprafață) asupra căreia

inculpatul să instituie un gaj în favoarea B.P.A.

Ca atare, între SC V.C. 2000 SRL și SC P.I. SRL s-a încheiat contractul

nr. b 7378/Pi/02.2000 având ca obiect vânzarea-cumpărarea draglinei electrice

prăsitoare în valoare de 92.463.000.000 lei iar plata prețului urma să se facă

de cumpărător ulterior prin bilete la ordin avalizate de B.P.A. scadentă la 90

de zile de la deschiderea finanțării.

Concomitent s-a emis și factura 9848803 din 5 februarie 2000 prin care

se atesta transmiterea utilajului de la vânzător la cumpărător act înregistrat

în contabilitatea ambelor societăți.

Nu a avut loc nici predarea bunului și nici a prețului astfel că

această vânzare era fictivă iar pe de altă parte bunul ce a constituit obiectul

vânzării nu aparținea vânzătorului, singurele dovezi a dreptului său asupra

a