ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2419/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2419/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 69

din 29 martie 2004, Tribunalul Bistrița-Năsăud, în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul C.G., de sub

învinuirea săvârșirii complicității, la infracțiunea de înșelăciune prevăzută

de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea

art. 13 C. pen. și a infracțiunii

de

înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- R.N.,

de sub învinuirea

săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin.

(1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 13 C. pen. și a

infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- L.A.

, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de

înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5)

C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- N.I.M.,

de sub învinuirea

săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin.

(1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- B.L.,

de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzută

de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen.

A fost obligat inculpatul B.L.

să plătească părții civile SC

A. SA Tg. Mureș

despăgubiri civile în sumă de 3.322.045.348 lei și au fost

respinse

acțiunile civile exercitate de părțile civile SC A. SA GĂEȘTI, SC A. SA BUFTEA,

SC T. SA Turnu Măgurele, SC L.M. SRL

Ploiești,

SC E. SA Eforie Nord, SC L. SRL Pitești, SC R.F.

SRL Arad, și S.Ș. S-a

constatat că partea vătămată SC L.F. SA Brăila și SC A. SA Călărași nu s-au

constituit părți civile în cauză și a fost ridicată măsura sechestrului

asigurător dispusă prin încheierea de ședință din 16 iunie 2003.

Tribunalul Bistrița a fost

investit cu judecarea acestei cauze, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție nr. 144/P/2000 și prin acest act a fost trimis în

judecată, pe lângă inculpații de mai sus și inculpatul M.M.V., pentru

săvârșirea tentativei la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 20 C.

pen., raportat la art. 215 alin. (1) și (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art.

37 lit. a) C. pen.

Acest ultim inculpat, M.M.V.

a fost deja definitiv judecat prin sentința penală nr. 232/ F din 11 noiembrie

2002 (în dosarul nr. 3550/2001) pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud și

condamnat la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare în baza art. 20 raportat la

art. 215 alin. (2) și (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C.

pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 20 raportat la art. 215 alin.

(1) și (3) C. pen.

Apoi potrivit art. 61 C.

pen., i s-a revocat un rest de pedeapsă de 490 zile închisoare rămas neexecutat

din pedeapsa de 3 ani și 4 luni aplicată prin sentința penală nr. 71/1998 a

Judecătoriei Bârlad și s-a contopit cu pedeapsa de un an și 6 luni așa încât

s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de un an și 6 luni închisoare

sporită cu 2 luni, având în final de executat un an și 8 luni închisoare

inculpatul M.M.V.

Tot atunci, în baza art. 38 C.

proc. pen., s-a dispus disjungerea cauzei, cu privire la ceilalți inculpați

trimiși în judecată prin același rechizitoriu (sus arătat) și din aceste motive

sentința penală nr. 69 din 29 martie 2004 a aceluiași Tribunal Bistrița-Năsăud,

nu-l mai privește și pe inculpatul M.M.V. ci numai pe inculpații: C.G., R.N., L.A.,

N.I.M. și B.L.

Mai trebuie precizat că

inculpații C.G., R.N. și L.A. au fost ascultați la termenele de judecată din 14

ianuarie 2002, 16 iunie 2003 iar în fața instanței de apel în ședința publică

din 28 februarie 2007 precum și inculpatul B.L.

Se mai reține că, în fața

instanței de fond, inculpații N.I.M. și B.L. și-au schimbat domiciliile, fără

însă de a înștiința, după cum aveau obligația legală, determinând ca instanța,

în acea fază procesuală, să îndeplinească procedura de citare a acestora, prin

publicitate.

Se mai constată că în acea

perioadă a cercetării judecătorești, inculpatul B.L. a avut avocat ales.

Instanța de fond, prin

sentința penală nr. 69 din 29 martie 2004 potrivit probatoriului administrat și

anume: plângerea și declarația părții vătămate S.Ș. dar și din declarația

notarială a părții vătămate S.Ș. corespondența purtată între bănci cu privire

la situația acestuia, declarațiile martorilor S.E. și S.I. declarația notarială

a numitului Ș.G. toate coroborate cu declarațiile inculpaților incluzând-o și

pe cea a inculpatului M.M.V., precum și cu cea de a doua expertiză

financiar-bancară, întocmită la instanța de fond și neconsiderând-o pe cea

efectuată în faza urmăririi penale a reținut următoarele:

C.C.B.P.A.

Bistrița s-a constituit în anul 1997

în conformitate cu prevederile art.

59 – art. 67 din Legea 109/1996, având ca principal obiect

de activitate desfășurarea

de operațiuni bancare, inculpatul C.G. îndeplinind funcția de președinte, iar

inculpatul R.N. pe cea de vicepreședinte a acesteia.

A. La data de 8 noiembrie 1999

B.P.A. Bistrița prin cei 2

reprezentanți

arătați mai sus a încheiat cu SC P.I. SRL București,

reprezentată prin inculpatul L.A., contractul de

asociere nr. bn 336 R 035

.

B.

Potrivit prevederilor contractuale obiectul asocierii l-a constituit comerțul cu

produse petroliere, SC P.I. SRL București având obligația de a

asigura

din punct de vedere logistic și legal efectuarea operațiunilor comerciale

aferente

cantității de produse petroliere în valoarea de 10

miliarde lei per operațiune.

La

rândul său B.P.A. se obliga să garanteze tranzacția prin

avalizarea

biletelor la ordin emise de asociat, în condițiile derulării operațiunilor de

plată

prin

conturile sale, urmând ca încasările și plățile să se facă dintr-un cont cu

două

semnături conjuncte ale asociaților,

iar profitul realizat să se împartă între asociați în

proporție de 50 %.

La 15 noiembrie 1999 s-a

încheiat un act adițional prin care s-a modificat valoarea contractului inițial

de la 10 miliarde lei la 15 miliarde lei.

În baza

acestui contract de asociere SC P.I. SRL a încheiat

mai multe contracte de cumpărare de

produse petroliere cu SC B. SRL Dorohoi,

SC

A.I. SRL Craiova și SC V.C. SRL 2000 București, convenindu-se ca plata mărfii

să se facă prin bilete la ordin avalizate de bancă și scadente în 90 de

zile

de la deschiderea finanțării.

Ulterior,

la 17 februarie 2000, s-a încheiat între cele 2 societăți un contract de gaj,

ce a avut ca obiect o draglină electrică pășitoare în valoare de 92.483.000.000

lei, ce a

fost

trecut în registrul de trascripțiuni al Judecătoriei sector 1 București sub nr.

215/2000.

Cu

privire la acest utilaj, din cercetările efectuate pe parcursul urmăririi

penale s-a

stabilit

că aparținea SC A.C. SA Câmpulung Muscel aflându-se în com. Mândra, jud. Brașov.

Așa cum rezultă și din declarația

martorului C.A., patrimoniul societății, la un moment dat acesta a intenționat

să vândă utilajul astfel că a făcut oferte către mai multe societăți printre

care și SC

F.I. SRL București administrată

de C.E.G., căruia i

s-a transmis un contract cadru și o factură pro

forma.

Întrucât

tranzacția nu s-a finalizat SC A.C. SA a solicitat și obținut

returnarea facturii pro

forma, toate cele 3 exemplare fiind anulate și păstrate la sediul firmei.

Cu toate acestea, la 9

ianuarie 2000, între SC F.I. SRL Câmpulung Muscel, reprezentată prin C.E.G. și

SC V.C.

SRL București s-a încheiat un

contract de vânzare-cumpărare cu privire la acest utilaj, pentru prețul de

4.200.000 dolari S.U.A., întocmindu-se și factura fiscală 4606603 din 19

ianuarie

2000

atestându-se nereal că societatea

vânzătoare era proprietara utilaj ului.

Ulterior, numitul C.E.G. a

dispărut de la domiciliu, față de acesta dispunându-se disjungerea

cercetărilor.

În continuare, inculpatul N.I.M.,

administrator al societății V.C. SRL i-a oferit inculpatului L.A. acest utilaj,

între cele 2 societăți încheindu-se contractul de vânzare - cumpărare nr. b

7378/pi/2000, având ca obiect

această

draglină electrică pășitoare.

Totodată, s-a convenit ca

plata prețului să se facă de cumpărător prin bilete la ordin avalizate de B.P.A.

scadente în termen de 90 de zile de la deschiderea finanțării.

Cu privire la acest contract

actul de acuzare reține reaua credință a inculpatului

L.A., aspecte ce nu vor fi însă însușite de instanță.

Astfel, inculpatului L.A. i

s-a prezentat contractul prin care vânzătorul achiziționase bunul de la SC F.I.

SRL, ce contrar susținerilor parchetului cuprinde și prețul și condițiile de

demontare, încărcare și transport a utilaj ului, ca și nota de intrare-recepție

întocmită de SC V.C. SRL, cu privire la acesta.

Ca urmare a acestui contract

s-a întocmit și factura nr. 9848803 din 5 februarie 2000, ce a fost

înregistrată în contabilitatea ambelor societăți și mai mult inculpatul L.A.

s-a deplasat în localitatea Mândra unde era amplasată draglină, anterior

întocmirii facturii, constatând existența bunului cumpărat, neputându-i-se

imputa acestuia neefectuarea de cercetări prin localitate.

Faptul că ulterior s-a

constatat că utilajul cumpărat aparținea altor proprietari dovedește eroarea de

fapt în care s-a aflat inculpatul L.A. în momentul

întocmirii facturii fiscale și a înregistrării în contabilitate a

acesteia, aprecierile subiective

ale proprietarului de drept a utilaj

ului cu privire la valoarea acestuia neputând avea semnificație absolută, față

de libertatea contractuală a părților.

Cu atât mai mult

inculpaților C.G. și R.N. nu li se poate imputa fictivitatea contractului de

gaj, ce a avut la bază toate actele translative de proprietate încheiate

succesiv cu privire la bunul gajat.

Revenind la cei doi

inculpați arătați mai sus, în baza contractului de asociere

încheiat cu SC P.I. SRL București și a

contractului de gaj cu privire

la draglină pășitoare, având în vedere și

contractele încheiate de această din urmă societate privitoare la achiziționarea

de motorină, aceștia au avalizat 7 bilete la ordin

emise de SC P.I., acestea fiind evidențiate în situația din

raportul

de expertiză financiar bancară.

Astfel, au fost emise de SC

P.I. în favoarea SC V.

C. SRL și avalizate

de B.P.A. biletele la ordin 29731, 7378-B-l și

7378 P R. 026.

Primul

dintre acestea a fost girat de SC V.C. SRL în favoarea SC W.

P.

București, care l-a girat mai departe în favoarea SC E. SA Eforie Nord

pentru suma de 500.000.000

lei reprezentând chiria neachitată de SC R.E.M. SRL pentru vilele Z. și N., aferentă

anului 1999.

Cel de

al doilea bilet la ordin a fost dat SC U. SRL Pitești pentru plata unei

viitoare livrări de

autoturisme și deși aceasta nu a avut loc, societatea arătată l-a girat mai

departe în favoarea SC L. SRL Pitești față de care avea o datorie preexistentă.

În fine, ultimul bilet la

ordin a apărut la SC M. SRL Constanța care l-a girat la SC R.F. SRL Arad pentru

acoperirea unui debit de 1.526.413.000 lei lei.

Cu privire la acest bilet la

ordin este de menționat că nu s-a putut stabili cum a

ajuns acesta în posesia SC M. SRL Constanța, cu atât mai mult cu cât în

urma

cercetărilor s-a stabilit că acesta nu a fost girat de inculpatul N.I.M.,

semnătura acestuia și ștampila societății fiind falsificate.

Toate

cele 3 societăți arătate mai sus s-au constituit părți civile, SC E. SA cu

suma de 500.000.000 lei, SC R.F.

SRL Arad cu suma de 1.526.413.000 lei,

iar

SC L. SRL Pitești cu 35.000.800 lei, aceasta din urmă precizând că diferența

de 350.000.000 lei i-a fost achitată de debitorul

său SC U. SRL București.

Un al patrulea bilet la

ordin cu nr. Bn 336 p12965l a fost emis de SC P.

SRL în favoarea SC A.I. SRL Craiova, care l-a girat în favoarea SC L.

M.

SRL Ploiești pentru acoperirea unui debit mai vechi al său fată de această societate

în valoare de 207.000.000 lei.

Alte 2 bilete la ordin în

valoare de câte 5 miliarde lei, emise de SC P.I. și avalizate de bancă cu care

această societate a garantat achizițiile de îngrășăminte chimice a SC

F.J. SRL Vânători de la SC T. SA Turnu Măgurele,

valoarea livrărilor dintre

aceste 2 ultime societăți fiind de

2.875.112.711 lei.

În fine, cel de al șaptelea

bilet la ordin a fost emis de SC P.I. în favoarea SC B. SRL Dorohoi, care prin

intermediul SC G.T. SRL Craiova a ajuns la SC A. SA Tărgu Mureș, tot pentru

plata unor îngrășăminte chimice în valoare de.2.063.382.204 lei.

De menționat este faptul că

cele trei societăți, respectiv SC L.M. SRL, SC T. SA și SC A. Tărgu Mureș s-au

constituit părți civile cu sumele arătate, ultima societate solicitând și

dobândă.

O altă societate cu care B.P.A.

prin reprezentanții săi inculpații C.G. și R.N. au încheiat un contract de

asociere este SC S. SRL Garoafa jud. Vrancea administrată de A.I.

Potrivit

prevederilor contractuale SC S. SRL se obliga să aducă în garanție bunuri

mobile sau imobile în valoare de 2 miliarde lei sau în cazul în care va lucra

printr-

o bancă comercială să emită un C.E.C. în valoare de 2

miliarde lei, să respecte plafonul

stabilit mai sus sub sancțiunea neconfirmării biletelor

avalizate, să emită bilete la ordin

cu o

scadență de minimum 30 de zile și să achite băncii un comision de 0,35 % la

suma utilizată din plafonul de garanție, înainte cu 5 zile de scadența

biletelor la ordin.

Totodată, SC S. SRL se

obliga să restituie băncii biletele la ordin

răscumpărate,

iar pentru celelalte să depună în contul băncii sau în contul B.P.

contravaloarea biletelor utilizate cu minimum 5

zile înainte de scadentă.

La

rândul său B.P.A. se obliga să avalizeze biletele la ordin și

să achite din depozitele

constituite de SC S. SRL biletele care nu au fost răscumpărate, după achitarea

comisionului, stipulându-se totodată că în caz de

neîndeplinire a obligațiilor contractuale sau în caz de fraudă banca va

achita biletele la

ordin, după executarea gajului.

În virtutea obligațiilor

contractuale SC S. SRL Garoafa a prezentat băncii cecul seria M O 1300061630 în

valoare de 2 miliarde lei, emis la 13 februarie 2000.

În

declarația luată în instanță inculpatul R.N. a precizat că s-a interesat la B.P.

despre situația acestei societăți și în limita secretului bancar i s-a

comunicat

că SC S. SRL nu are probleme financiare, în timp ce actul

de acuzare reține că nu

s-a făcut nici un fel de verificare cu privire la bonitatea

firmei.

Este evident că sub acest

aspect există un dubiu, care potrivit principiului „in

dubio pro reo” trebuie să-i profite inculpatului urmând a se reține

verificarea telefonică

pretinsă de inculpat.

În

baza celor arătate mai sus SC S. SRL a emis un prin bilet la ordin cu

nr. BNS3020

care nu avea data, locul emiterii, scadența și la ordinul cui a fost emis, ce a

fost avalizat

de bancă și cu care A.l. s-a prezentat la SC A. SA Buftea unde și-a lansat

oferta achiziționării unei cantități de ouă.

Reprezentanții societății au

acceptat oferta și au solicitat relații de la bancă cu privire la realitatea

avalului, confirmându-li-se de către B.P.A. avalizarea biletelor la ordin, cu

mențiunea totodată că tranzacția trebuie să se desfășoare conform contractului

de aval arătat mai sus.

În aceste condiții SC A. SA

Buftea a livrat către SC S. SRL cantitatea de 315.000 ouă, în valoarea de

363.035.043 lei, la data de 14 februarie 2000 și întrucât

la scadență a introdus la plată la B.R.D. biletul

la ordin și s-a refuzat onorarea acestuia, s-

a constituit parte civilă

cu această sumă.

Anterior însă, la 11

februarie 2000, între SC S. SRL și SC A. SA

Găiești

s-a încheiat contractul 323/2000 având ca obiect cumpărarea a 1.402.080 buc.

ouă

în valoare de 1.622.224.954 lei, plata urmând să se facă prin biletul la ordin

bn S3022, avalizat de B.P.A. Și această cantitate de ouă a fost livrată

societății cumpărătoare.

Întreaga cantitate de ouă

achiziționată de la cele 2 societăți a fost vândută de A.I., prin intermediul

firmei SC F. SRL, conform declarației martorului T.N.A.K. la o valoare

reprezentând circa 60 % din prețul de cumpărare, fără să se facă vreo decontare

prin B.P.

A., numitul A.I. dispărând de la

domiciliu, astfel că urmărirea penală a fost

disjunsă față de acesta.

În fine, B.P.A. a mai

încheiat un contract de asociere purtând numărul 336 C 018 și cu

SC S. SRL Mironeasa jud. lași, reprezentată prin

inculpatul M.M.

V.

Prevederile

acestui contract sunt similare cu cele ale contractului încheiat cu SC

St. SRL, stipulându-se

obligația SC S. SRL să aducă în garanție bunuri

mobile sau imobile sau un C.E.C. în valoare de 4 miliarde lei, să

respecte acest plafon iar biletele la ordin să le emită cu o scadență de

minimum 30 de zile, să achite un comision

băncii de 0,35 % din plafonul de garanție înainte cu 5 zile de scadența

biletelor la ordin,

să restituie biletele răscumpărate, iar pentru

celelalte să depună în contul băncii

contravaloarea

biletelor utilizate cu minimum 5 zile înainte de scadenta acestora.

La rândul său B.P.A. se

obliga să avalizeze biletele la ordin emise de această societate și să achite

din depozitele constituite cele care nu au fost răscumpărate, după achitarea

comisionului.

Potrivit

prevederilor contractuale inculpatul M.M.V. a adus drept

garanție un C.E.C. barat în sumă de

4 miliarde lei, despre care așa cum rezultă din declarațiile sale nu a

comunicat faptul că nu are acoperire, avalizându-i-se 6 bilete la ordin.

După

avalizarea acestora inculpatul M.M.V. s-a prezentat la 22

februarie 2000 la sediul SC L.F. SA

Brăila exprimându-și dorința de a cumpăra conserve și încheind cu aceasta

contractul 578/2000.

În baza acestui contract

inculpatul a încărcat în autovehiculul cu care venise

produse în valoare de 152.392.000 lei, pe care Ie-a achitat cu biletul

la ordin nr. bn 336,

după ce în prealabil-a completat cu datele necesare.

Înainte însă ca marfa

contractată să fie preluată efectiv ofițeri ai I.P.J. Brăila au

făcut verificări cu privire la B.P.A.,

procedându-se la returnarea mărfii

astfel încât în patrimoniul SC L.F. SA

Brăila nu a fost cauzat vreun prejudiciu, această societate neformulând

pretenții civile.

În fine, la 23 februarie

2000, inculpatul M.M.V. s-a deplasat la sediul SC A. SA Călărași pentru a

achiziționa carne de pui, în valoare de

554.361.500

lei, întrucât cu o zi înainte luase legătura cu această societate.

În timpul discuțiilor

purtate anterior încheierii contractului inculpatul M.

M.V. a prezentat unul dintre biletele la ordin avalizate și care urma să

fie folosit

pentru plata mărfurilor.

Directorul societății,

martorul B.T. a acestuia la B.R.D.

, a

procedat la verificare biletelor la ordin la ordin și a avalului.

Din

verificările efectuate de B.R.D., sucursala

CĂLĂRAȘI, a rezultat că B.P.A. nu a

derulat operațiuni bancare prin nici o unitate din sistemul bancar, iar

emitentul biletului la ordin SC S. SRL nu are disponibil bănesc în cont,

capitalul social al acesteia fiind de numai 2 milioane lei.

Aceeași infracțiune de

tentativă la înșelăciune s-ar putea reține și în sarcina

inculpatului C.G. și R.N., dar întrucât din

probele administrate în cauză a

rezultat că toate faptele constând în

avalizarea biletelor la ordin emise de SC P.I. SRL, SC St. SRL și SC S. SRL, în

scopul inducerii în eroare a viitorilor

beneficiari, sunt comise în baza unei rezoluții unice

(obținerea de

venituri prin orice mijloace), încadrarea juridică a acestora este de

înșelăciune în forma continuată, situație în care tentativa la această

infracțiune este absorbită de forma consumată.

În

aceste condiții nici SC A. SA Călărași nu a înregistrat vreo pagubă,

neconstituindu-se parte

civilă.

Așa cum am arătat mai sus B.P.A.

s-a constituit în temeiul Legii nr. 109/1996 care prevede ca obiect de

activitate a C.C.B.P.A., printre altele acordarea de împrumuturi și efectuarea

de prestări servicii bancare, operațiuni de schimb valutar și cu caracter financiar

bancar efectuate în mandat.

Totodată,

art. 5 din Legea bancară nr. 58/1998 prevede că se interzice oricărei persoane

care nu are autorizația emisă de B.N.R. să utilizeze

denumirea de bancă sau derivatele

denumirii cu excepția cazului în care această utilizare este stabilită sau

recunoscută prin lege sau printr-un acord internațional sau când în contextul

în care este folosit cuvântul bancă, rezultă neîndoielnic că nu este vorba

despre activități bancare.

Pornind

de la dispozițiile Legii nr. 109/1996 care folosește termenul de „cooperative

de credit, bănci populare”

și de la obiectul de activitate al acestor cooperative, prin

expertiza financiar contabilă efectuată în cauză

se concluzionează că B.P.

A. Bistrița a fost de fapt și de drept o

societate bancară.

Atât în Legea nr. 58/1934

asupra cambiei și biletului la ordin cât și Normele cadru nr. 6/1994 ale B.N.R.

prevăd că „societățile bancare” vor putea face comerț cu cambii și bilete la

ordin și presta servicii bancare specifice acestei activități pentru clienții

lor, luându-se toate măsurile pentru eliminarea riscurilor care ar putea afecta

calitatea portofoliului lor de astfel de titluri.

Prin urmare, B.P.A. avea

posibilitatea de a efectua operațiuni cu bilete la ordin, inclusiv în forma

avalizării acestora cu condiția luării măsurilor necesare pentru eliminarea

riscurilor.

Față de cele expuse,

instanța de fond prin sentința penală nr. 69/2004 a apreciat că, în cauză sunt

dubii, ce profită inculpaților și nici nu este întrunită latura subiectivă a

infracțiunii de înșelăciune și în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. d) C. proc. pen., tribunalul îi va achita pe inculpații C.G. și R.N. de

sub învinuirea

de a fi săvârșit

infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen.,

cu

aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen., ca și pe inculpații L.A., N.I.M.

și B.L. ce au

fost la rândul lor trimiși în judecată primul

pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune

prevăzută de art. 215 alin.

(1), (3) și (5) C. pen., cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen., cel de al

doilea pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută

de art. 215 alin. (1) și (3) cu aplicabilă art. 41 alin. 2 C. pen., iar cel de

al treilea pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (

1),

(3) și (5) cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen.

Împotriva acestei sentințe,

s-a declarat apel, în termenul legal, de către Parchetul de pe lângă Tribunalul

Bistrița Năsăud și părțile civile SC T. SA, SC A.G. SA și SC A.B. SA criticând

soluția pronunțată de instanța de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.

În susținerea motivelor de

apel, parchetul a precizat că în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune

comisă de inculpații C.G. și R.N. constând în inducerea în eroare a părții

vătămate S.Ș., soluția tribunalului este nelegală, starea de fapt corectă fiind

cea reținută prin actul de sesizare al instanței. Astfel, probele administrate

în cauză au relevat că, în realitate, inculpatul R.N. îi datora lui Ș.G. suma

de 30.000 – 40.000 dolari S.U.A., însă nedispunând de această sumă, prin

intermediul martorilor D.C., S.I. și S.E. a contactat-o pe partea vătămată S.Ș.

și i-a solicitat acesteia să îl împrumute cu suma de 40.000 dolari S.U.A.

urmând ca partea vătămată să devină acționar al B.P.A. ori să solicite restituirea

împrumutului cu o dobândă lunară de 7 %. De asemenea, la solicitarea părții

vătămate, inculpatul R.N. i-a înmânat acesteia o filă C.E.C. în valoare de

40.000 dolari S.U.A., scadentă la 17 decembrie 1999 deși cunoștea că banca nu

dispunea de această sumă în valută.

Convins de seriozitatea

tranzacției, partea vătămată i-a oferit lui Ș.G. în aceeași zi, suma de 10.000 dolari

S.U.A. și în ziua următoare încă 10.000 dolari S.U.A., astfel cum rezultă din

declarația părții vătămate, coroborată cu declarațiile

martorilor S.I. și S.E., urmând ca diferența de 20.000 dolari S.U.A.

să-i fie înmânată în Germania de soția părții vătămate.

S-a mai reținut că

statuările instanței în sensul că partea vătămată ar fi oferit în

total doar împrumutul de 2.000 dolari S.U.A. sunt

nefondate întrucât nici partea vătămată și nici inculpatul R.N., nu au

confirmat acest aspect, singurul care a susținut acest lucru

fiind

martorul S.l., cu ocazia audierii sale în cursul cercetării judecătorești fără

a

releva acest aspect și la urmărirea

penală. Ca atare, declarația acestuia făcută în cursul

cercetării

judecătorești, necorelându-se cu nici o altă probă, nu putea fi luată în

considerare de instanță. De asemenea, declarațiile inculpaților R.N. și C.G.

precum și declarațiile extrajudiciare ale numiților D.C, și Ș.G. se impunea a

fi înlăturate pe de o parte ele nefiind date în fața instanței pentru a avea

valoare probantă, în ceea ce privește declarațiile extrajudiciare iar pe de

altă parte, declarațiile inculpaților fiind subiective.

S-a mai criticat soluția de

achitare a inculpaților C.G. și R.N. pentru săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune în formă continuată constând în avalizarea biletelor la ordin emise

de SC P. SRL București, administrată de inculpatul L.A.; SC St. SRL Vrancea, reprezentată

de A.l. și SC S. SRL lași, administrată de inculpatul M.M.V., precizându-se că,

astfel, cum rezultă din raportul de expertiză contabilă de la înființare și

până la data comiterii faptelor inclusiv, B.P.A. nu a desfășurat activități de

creditare, nu dispunea de lichidități în lei sau valută și ca atare nu era

îndreptățită să avalizeze bilete la ordin. Apoi, deși potrivit Legii nr. 58/1934

și a Normelor cadru nr. 6/1994 ale B.N.R. societățile bancare ce fac comerț cu

cambii și bilete la ordin au obligația de a lua toate măsurile pentru

eliminarea riscurilor ce ar putea afecta

calitatea

portofoliului lor de astfel de titluri, inculpații nu s-au conformat întocmai

acestor

prevederi legale. Astfel, inculpații au avalizat patru bilete la

ordin in valoare de 16.000.000.000 lei, emise de se P. SRL București,

administrată de inculpatul L.A., în baza unui contract de asociere în

participațiune încheiat în

8 noiembrie 1999.

în condiții similare, inculpații au analizat încă șaptesprezece bilete la ordin

în

valoare de 31.000.000.000 lei emise de aceeași societate, în baza

unui contract de gaj instituit asupra unei dragline păsitoare în valoare de

92.483.000.000 lei însă fără ca utilajul să fie expertizat și evaluat.

Totodată, au mai fost avalizate bilete la ordin emise

de SC St. SRL Vrancea, utilizate pentru suma de 363.035.043 lei în

favoarea părții

civile se A.B. SA București respectiv pentru suma de

1.622.224.954 lei în

favoarea părții civile

SC A. SA Găiești. Au mai fost, de asemenea, avalizate bilete la

ordin

emise de se S. SRL lași.

Cu privire la aceste acte

s-a apreciat că în fapt s-a realizat inducerea în eroare a

părților vătămate întrucât inculpații cunoșteau

că atât banca pe care o reprezentau cât și

emitenții biletelor la ordin

nu dețineau disponibilitățile necesare pentru onorarea la scadență a biletelor

la ordin și nici nu puteau avea reprezentarea obținerii unor asemenea

disponibilități. Mai mult, inculpații nu au depus diligenta necesară pentru a

verifica posibilitatea de: valorificare a garanțiilor prezentate de emitenții

biletelor la

ordin, iar la solicitarea unor

părți vătămate aceștia au confirmat realitatea avalului.

Cu privire la inculpații L.A.,

N.l. și B.L. s-a apreciat de asemenea că soluția pronunțată de tribunal este

nelegală. În ceea ce-l

privește pe

inculpatul L.A. s-a precizat că deși societatea administrată de

acesta,

SC P.I. SRL București. nu a desfășurat activități comerciale de la data

înființării, inculpatul a emis un număr de șapte

bilete la ordin fiind utilizate șase astfel de bilete deși cunoștea că atât

societatea pe care o administra cât și avalistul nu dețin

disponibilitățile

necesare în cont, iar gajul instituit nu putea fi valorificat în condiții

legale și la valoarea prezentată de el.

Î

n ceea ce privește faptul că

pagubele s-au localizat în patrimoniul altor

societăți

comerciale decât cele în favoarea cărora au fost emise biletele la ordin, s-a

susținut că aceasta nu prezintă relevanță întrucât „obligația” emitentului de a

plăti „s-a

transmis în lanț”.

În ceea ce-l privește pe

inculpatul N.l.M., s-a apreciat că vinovăția acestuia

este dovedită întrucât acesta a girat două bilete la ordin în valoare

de 1.000.000.000 lei deși cunoștea că avalizarea lor s-a făcut în temeiul

gajului instituit asupra draglinei care

nu era proprietatea inculpatului

L.A., iar pe de altă parte societatea

administrată

de el nu dispunea de lichidități și nici nu era cert că le va putea obține.

În

ceea ce-l privește pe inculpatul B.L. s-a apreciat de asemenea că

vinovăția acestuia subzistă

deoarece a girat la 1 martie 2000 biletul la ordin emis de inculpatul L.A. în

valoare de 3.000.000.000 lei anterior .anulării lui deși nu a livrat cantitatea

de păcură la care s-a obligat prin contractul încheiat cu emitentul și apoi, cu

toate că la data girării către SC G.T. SRL Craiova nu avea certitudinea

onorării obligațiilor sale de plată a păcurii. Acest bilet la ordin a fost

anulat

la 20 martie 2000 potrivit actului

adițional la contractul încheiat între societățile administrate de inculpații L.A.

și B.L. și s-a emis un alt bilet la ordin pentru

aceeași valoare,

scadent la 30 aprilie 2000. Probele administrate au mai relevat că la

4 mai 2003 s-a emis de către inculpatul B. un alt

bilet la ordin în favoarea SC

A. SA la ordinul SC G.T. SRL Craiova.

Pe de altă parte, în

motivele de apel formulate de parchet, s-a precizat că se impunea ca prima

instanță să dispună obligarea inculpaților în solidar la plata prejudiciului

cauzat, astfel:

Inculpatul C.G. și R.N. -

20.000 dolari S.U.A. (p. civilă S.Ș.); 363.035.043 lei (p. civilă SC A. SA

Buftea); 1.985.295.997 lei (p. civilă SC A.

SA

Găiești); inculpatul C.G., R.N. și L.A.: - 822.528.000 lei

(p. civilă SC

R.F. SRL); 200.000.000 lei (p. civilă SC U.M. SRL Ploiești); 2.875.112.711 lei

(p. civilă SC T. SA Turnu Măgurele); inculpații C.G., R.N., L.A. și B.L.: -

2.063.382.204 lei (p. civilă

SC A. SA Tg. Mureș);

inculpații C.G., R.N., L.A. și

M.l.: - 500.000.000 lei (p. civilă SC E.

SA Constanța); 375.000.800 lei (p. civilă SC U. SRL Pitești).

SC A.G.

SA, în susținerea motivelor de apel, a precizat că în temeiul

contractului de furnizare nr.

156/2000 încheiat cu SC St. SRL a livrat acestei

societăți ouă de consum în valoare de 1.622.224.954 lei, fiind emis

biletul la ordin seria

bn 336 S 3022, garantat prin aval de către B.P.A.

Ulterior, prin adresa nr. 388 din 11 februarie 2000, B.P.A. a confirmat

autenticitatea biletului la ordin precum și faptul că a garantat prin aval

plata acestuia. în consecință, s-a

apreciat

că reprezentanții B.P.A. și-au dat concursul la inducerea în eroare a părții

civile cu privire la bonitatea și capacitatea financiară a SC St. SRL.

SC A.B.

SA, în susținerea motivelor de apel a precizat că a vândut SC

St.

SRL ouă în valoare de 363.035.043 lei, plata urmând a fi efectuată cu biletul

la ordin seria bn nr. 336 S 3020 avalizat de B.P.A. Ulterior, prin adresa

nr. 388/2000, B.P.A. a

confirmat autenticitatea biletului la ordin precum și faptul că a garantat prin

aval plata acestuia. Prin urmare a apreciat partea

civilă că reprezentanții legali ai B.P.A. au contribuit la inducerea sa

în

eroare cu privire la bonitatea și capacitatea financiară a SC St.

SRL, fiind prejudiciată astfel cu suma de 363 035.043 lei.

Prin decizia penală nr. 334

din 6 decembrie 2004 a Curții de Apel Cluj s-au respins,

ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud și

părțile civile SC T. SA cu sediul

în Turnu Măgurele str. Portului, jud. Teleorman, SC A.G. SA, SC A.B. SA cu

sediul în Buftea, împotriva sentinței penale nr. 69/ P din 29 martie 2004 a

Tribunalului Bistrita-Năsăud.

Această ultimă hotărâre,

respectiv decizia penală nr. 334 din 6 decembrie 2004 a Curții de Apel Cluj, a

fost casată de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia penală nr.

5374 din 23 septembrie 2005.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, prin decizia penală nr. 5374 din 23 septembrie 2005, a admis

recursurile declarate de Parchet și de părțile civile SC A. S.A. Buftea și SC A.

SA Găești, a casat decizia penală nr. 334 din 6 decembrie 2004 a Curții de Apel

Cluj și a trimis cauza, spre rejudecarea apelurilor la Curtea de Apel Cluj.

În motivarea acestei decizii

s-a reținut că inculpatul B.L. era arestat în altă cauză, la data judecării

apelului și prezența sa era obligatorie conform art. 375 alin. (3) C. proc.

pen.

În aceste condiții, Curtea

de Apel Cluj, rejudecând apelurile parchetului și ale părților civile arătate,

a ajuns să pronunțe decizia penală nr. 44/ A din 14 martie 2007.

Prin această decizie, Curtea

de Apel Cluj a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Bistrița-Năsăud și de partea civilă SC A. S.A. Găești, cu sediul în localitatea

Buftea, împotriva sentinței penale nr. 69 din 29 martie 2004 a Tribunalului

Bistrița-Năsăud pe care a desființat-o în întregime și rejudecând a condamnat

pe inculpații:

- un an și 6 luni închisoare,

pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută și pedepsită

de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicabilă

art. 13 C. pen. și art. 74 și 76 C. pen.

- 3 ani 6 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită

de art. 215 alin. (1), (3) (5) C. pen., cu aplicabilă art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 74 și 76 C. pen. și interzicerea dreptului prevăzută

de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a ocupa o funcție

sau de a

exercita o profesie ori de a

desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit

inculpatul

pentru săvârșirea infracțiunii pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să

execute pedeapsa mai grea de 3 ani 6 luni închisoare și interzicerea dreptului prevăzută

de art. 64 lit. c) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 88 C. pen.,

scade durata reținerii și arestării preventive a inculpatului

din durata pedepsei închisorii pronunțate

începând cu data de 29 martie 2000 și până la

6 octombrie 2000.

2. R.N.,

la pedepsele de:

- 2 ani 6 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215

alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicabilă

art. 37 lit. b) C. pen. și art. 13 C. pen. și art. 74 și 76 C. pen.

- 4

ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută

de art. 215 alin. (1), (3) (5)

C. pen., cu aplicabilă art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 74 și 76 C. pen. și interzicerea dreptului prevăzută

de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a ocupa o funcție

sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia

de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii pe o durată de 3

ani.

În

baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate

urmând ca

inculpatul

să execute pedeapsa mai grea de 4 ani închisoare și interzicerea dreptului prevăzută

de art. 64 lit. c) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 88 C. pen.,

scade durata reținerii și arestării preventive a inculpatului

din durata pedepsei închisorii pronunțate

începând cu data de 29 martie 2000 și până la

15 noiembrie 2000.

ani și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută

și pedepsită

de art. 215 alin. (1), (3) (5) C. pen., cu aplicabilă art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 74 și 76 C. pen. și interzicerea dreptului prevăzută

de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a ocupa o funcție

sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia

de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii pe o durată de 3

ani.

În baza art. 88 C. pen.,

scade durata reținerii și arestării preventive a inculpatului

din durata pedepsei închisorii pronunțate începând

cu data de 28 martie 2000 și până la

15 noiembrie 2000.

ani și 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută

și pedepsită

de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicabilă art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 74 și 76 C. pen.

În baza art. 88 C. pen.,

scade durata reținerii și arestării preventive a inculpatului din durata

pedepsei închisorii pronunțate începând cu data de 28 martie 2000 și până la 25

mai 2000.

ani și 2 luni închisoare, pentru

săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin.

(1), (3) și (5) C. pen., cu aplicabilă

art. 74 și 76 C. pen. și

interzicerea dreptului prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen.,

respectiv dreptul de

a ocupa o funcție sau

de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de

care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii pe o durată de 3

ani.

Constată

că inculpatul este arestat în altă cauză.

În

baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ. și art. 14 lit.

b) C. proc. pen., obligă:

în solidar pe inculpații C.G., R.N., L.A. la

plata despăgubirilor civile în sumă de

1.622.224.954 ROL către SC A.G.; 363.035.043 ROL către SC A.B.; 500.000.000 ROL

către SC E. SA;

207.000.000 ROL către L.M. SNC Ploiești; în solidar pe

inculpații C.G. și R.N. la despăgubiri civile în sumă de 20.000 dolari sau

echivalentul în lei la data. plății către partea

civilă S.Ș. în solidar pe

inculpații C.G., R.N., L.A. și B.L. la

despăgubiri civile în sumă de 3.322.045.348 ROL către S. SA; în solidar pe L.A.,

N.I.M., C.G.,

R.N. la despăgubiri civile în

sumă de 375.000.800 ROL către SC

L.

SRL Pitești și în sumă de 822.528.000 ROL către SC R.F. SRL.

Menține

dispoziția privind ridicarea sechestrului asigurător dispus prin încheierea

de

ședință din 16 iunie 2003 a Tribunalului Bistrița-Năsăud și privind revocarea

măsurii arestării dispusă față de inculpatul B.L. prin sentința atacată.

În baza art. 379 pct. 1 lit.

a) C. proc. pen., respinge ca inadmisibil apelul declarat de

către partea civilă SC T. SA Turnu Măgurele

împotriva sentinței penale nr. 69 din 29

martie 2004 a Tribunalului

Bistrița-Năsăud.

În baza

art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea specială a sumei de 2.875.112.711

ROL de la inculpații

L.A., C.G. și

R.N.

În motivarea deciziei penale

nr. 44/ A din 14 martie 2007, instanța de apel după administrarea unor probe

necesare cauzei și pe baza actelor dosarului și anume: plângerile și

declarațiile părților vătămate, biletele la ordin emise și avizate de B.P.A.,

expertizele financiar-contabile, expertizele grafice, adresele B.N.R. și

B.I.R., constatările D.G.F.P. contracte de

vânzare-cumpărare

a draglinei electrice prăsitoare, acte care atestă proprietatea SC

A.C.

SA asupra draglinei, adrese de la B.I.R. și B.T.R. privind conturile B.P.A. și

SC P.I. SRL,

contracte de asociere și gaj

încheiate între B.P.A. și SC P.

I. SRL, confruntări făcute de B.P.A. cu

privire la realitatea avalizării biletelor la ordin, lista membrilor fondatori

ai B.P.A., adrese de la O.R.C. privind radierea unor societăți comerciale care

s-au constituit părți civile în prezenta cauză, declarațiile martorilor și

declarațiile inculpaților, inclusiv cele luate cu ocazia judecării prezentului

apel, cu excepția inculpatului R.N. care a fost absent la ultimul termen de

judecată, apărătorul său invocând motive medicale fără însă a depune acte

justificative în acest sens, va retine următoarea stare de fapt:

În

anul 1997 a fost înființată C.C.B.P.

A. cu sediul în Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, iar

printre cei 200 membrii fondatori sunt și inculpații C.G. și R.N.

Inculpatul

C.G. a deținut funcția de președinte al băncii, iar inculpatul

R.N. a fost încadrat cu

contract de muncă în funcția de consilier bancar la data

de 1 septembrie 1997, ulterior îndeplinind

funcția de vicepreședinte.

Principalul obiect de

activitate a societății îl constituia operațiunile bancare

așa cum rezulta din prevederile statutare cu

respectarea dispozițiilor Legii nr. 109/1990.

Capitalul social vărsat al

societății era numai de 56.000.000 lei iar societatea nu a dispus de

lichidități în lei sau în valută în depozite proprii sau în conturi deschise la

alte bănci, fapt relevat și de expertiza contabilă efectuată în cauză astfel că

societatea

nu putea desfășura activități cu

caracter bancar specifice obiectului de activitate.

În perioada septembrie 1999

- martie 2000 inculpații C.G. și R.N.

deși

cunoșteau această situație au prezentat banca diverselor persoane, ca o

instituție serioasă cu un capital consistent

semnând un înscris denumit C.E.C. în valoare

de 40.000 dolari S.U.A. și avalizând mai multe bilete la ordin în

valoare de peste 40.000.000 lei

emise de trei societăți cu capital

privat prin intermediul cărora a fost prejudiciate anumite societăți comerciale

cu suma de 9 miliarde lei.

cursul lunii septembrie 1999, numitul Ș.G. care domicilia în

America, cu dublă cetățenie

română-americană a solicitat inculpatului R.N. un împrumut de circa 30.000 - 40.000

dolari S.U.A. cu motivarea că, fiind de mai mult timp în

România a rămas fără lichidități și are nevoie de

bani pentru efectuarea unei călătorii în

Germania.

Deoarece

nu dispunea de suma respectivă, inculpatul R.N. s-a oferit să-l

sprijine în acest sens

astfel că, prin intermediul martorilor D.C.,

S.I.

și S.E. inculpatul R.N. și numitul Ș.G. au

cunoscut-o la data de 15

septembrie 1999 la Hotelul H. din București pe partea vătămată S.Ș.

În

vederea sporirii încrederii părții vătămate care urma să-i ofere împrumutul lui

Ș.G. inculpatul R.N. l-a prezentat pe acesta din urmă ca fiind unul

dintre

membrii fondatori ai B.P.R.A. deși acest aspect nu

corespundea realității.

Suma de 20.000 dolari S.U.A.

urma să fie oferită în România iar diferența de 20.000 dolari S.U.A. urma să-i

fie înmânată numitului Ș.G. în Germania de către soția părții vătămate iar în

schimbul banilor partea vătămată S.Ș. putea să devină acționar al B.P.A. sau să

solicite restituirea sumei

împrumutate la

care să se adauge o dobândă lunar de 7 % astfel că, partea vătămată

optând

pentru această din urmă variantă a solicitat o garanție.

Inculpatul

R.N. a asigurat-o pe partea vătămată S.Ș. că-i va

înmâna o filă C.E.C. pentru valoarea

de 40.000 dolari S.U.A. scadentă la 15 decembrie 1999

sens în care i-a arătat un carnet de C.E.C.-uri purtând antetul B.P.A.

și

ale cărui file C.E.C. erau semnate în alb asigurând-o totodată pe

partea vătămată că aceste C.E.C.-uri sunt recunoscute de toate băncile inclusiv

de banca din Germania la care acesta avea deschis cont, respectiv H. și sunt

garantate de banca italiană C.

În realitate, inculpatul R.N.

avea cunoștință de faptul că banca nu

dispune

de suma de bani înscrisă în C.E.C. deoarece conturile băncii în valută erau

zero,

iar actul prezentat părții vătămate ca fiind C.E.C., nu întrunea

caracteristicile C.E.C.-ului așa cum apar reglementate de Legea nr. 59/1934 și

nu puteau îndeplini rolul de mijloc de plată aspecte care erau cunoscute și de

inculpatul C.G. care a semnat

în alb filele

denumite C.E.C.-uri și care urmau a fi prezentate de inculpatul R.N.

pentru

a întări convingerea părții vătămate S.Ș. de seriozitatea B.P.A. și implicit de

a o determina pe aceasta să achite suma de 40.000 dolari S.U.A.

În aceeași zi, în prezența

martorilor D.C., S.I. și S.E. și a inculpatului R.N. partea vătămată S.Ș. care

era convinsă de seriozitatea tranzacției a înmânat

numitului Ș.G. suma de

10.000 dolari S.U.A., și totodată inculpatul R.N.

a „semnat” C.E.C.-ul la rubrica vicepreședinte și pe care l-a înmânat părții

vătămate după circa 2 ore, perioadă în care a lipsit revenind cu el completat

la mașina de scris, la toate rubricile inclusiv data scadenței care era la data

de 17 decembrie 1999.

A doua zi, în baza

înțelegerii prealabile și a garanției primite de la inculpatul R.N. partea

vătămată S.Ș. a mai remis numitului Ș.G. suma de încă 10.000 dolari S.U.A. în

prezența martorului S.I.

Ulterior, partea vătămată S.Ș.

a înștiințat-o pe soția sa care se afla în Germania de înțelegerea intervenită

între părți și a încunoștiințat-o și cu privire la obligația de a înmâna și

diferența sumei de 20.000 dolari S.U.A.

Deoarece banca germană H. la

care partea vătămată S.Ș. și soția sa aveau deschis contul curent nu a

recunoscut C.E.C.-ul emis de B.P.A. ca urmare a examinării copiei trimise prin

fax de partea vătămată, soția acestuia nu a mai achitat diferența sumei de

20.000 dolari S.U.A.

În acest context, partea

vătămată S.Ș. i-a solicitat inculpatului R.N. de mai multe ori atât explicații

cât și restituirea sumei de 20.000 dolari S.U.A. de fiecare dată însă

inculpatul a asigurat-o că la scadență îi va onora cererea și va intra în

posesia banilor.

La scadență C.E.C.-ul a fost

introdus la plată la banca germană menționată care a refuzat onorarea acestuia

pe motiv că documentul prezentat nu este recunoscut ca și C.E.C.,

constatându-se în urma verificărilor că B.R. nu este licențiată, iar banca

italiană C. nu se află în evidențele băncii germane, iar numărul de telefon

indicat de inculpatul R.N. ca fiind al băncii italiene aparține în realitate

unei alte bănci, respectiv C.R.T.R.T. care nu figura în documentul prezentat.

Prin rechizitoriu s-a dispus

disjungerea cauzei în vederea cercetărilor față de numitul Ș.G. care a

participat la comiterea infracțiunii de înșelăciune prin acceptarea calității

conferite de R.N. respectiv de fondator al băncii, încasarea banilor și

prezentarea C.E.C.-ului.

cu soția sa L.I.M. au înființat în anul 1999 SC P.I. SRL care a fost

înregistrată la C.C.I.R., O.R.C. sub nr. J/40/7378/1999 cu un capital social de

2 milioane lei având ca principal obiect de activitate intermedierea în

comerțul cu combustibil, minerale și produse chimice pentru industrie.

Inculpatul L.A. îl cunoștea

pe inculpatul C.G. încă din anul 1983 iar ulterior l-a cunoscut și pe

inculpatul R.N.

Datorită lipsei

disponibilului din conturile deschise la B.I.R. și B.T.R. atât B.P.A. cât și SC

P.I. SRL se aflau în situația de a nu desfășura nici una din activitățile

cuprinse în obiectul de activitate. Cei trei inculpați, C., R. și L. cunoșteau

aceste aspecte și au convenit ca prin manipularea unor instrumente comerciale

mai puțin cunoscute cum ar fi biletul la ordin și avalul în lipsa banilor

necesari operațiunilor comerciale să obțină profituri consistente astfel că au

încheiat la data de 8 noiembrie 1999 contractul de asociere nr. 336/R/035/1999

având ca obiect comerțul cu produse petroliere.

Din prevederile contractuale

rezultă că SC P.I. SRL avea obligația de a asigura efectuarea operațiunilor

comerciale aferente cantității de produse petroliere în valoare de 10 miliarde

lei iar B.P.A. la rândul său avea obligația de a garanta tranzacțiile prin

avalizarea biletelor la ordin emise de SC P.I. SRL deși nici una dintre părțile

contractante nu aveau în cont disponibilități bănești care să le permită achitarea

la scadență a biletelor la ordin situație constatată atât de D.C.F. BISTRIȚA-NĂSĂUD

cât și de expertiza tehnico-contabilă efectuată în cauză.

La data de 15 noiembrie 1999

s-a încheiat un act adițional la contract prin care valoarea inițială a fost

modificată la 15 miliarde lei.

La data de 15 februarie 2000

între SC B. SRL DOROHOI reprezentată de inculpatul B.L. și SC P.I. SRL

reprezentată de inculpatul L.A. s-a încheiat

contractul nr. 7378-PI-

04.2000 având

ca obiect vânzare-cumpărare de păcură, plata mărfii urmând a fi făcută

cu

bilet la ordin avalizat de banca cumpărătorului.

În aceeași zi, inculpatul L.

a emis biletul la ordin nr. 336 P 12631 în valoare de 3 miliarde lei în

favoarea SC B. SRL DOROHOI în vederea achitării păcurii ce urma a fi livrată de

vânzător.

În virtutea contractului de

asociere încheiat la 8 noiembrie 1999 cu B.

P.A.

aceasta prin reprezentanții săi inculpatul C.G. și R.N.

, a avalizat

biletul la ordin deși la scadență nu putea fi onorat datorită lipsei

disponibilului bănesc în contul avalistului.

Ulterior,

la data de 20 martie 2000, SC B. SRL și SC P.

I. au încheiat un act adițional la

contractul din 15 februarie 2000 prin care durata acestuia s-a prelungit cu 30

de zile iar biletul la ordin emis în condițiile arătate a fost declarat nul și

a fost emis un nou bilet la ordin în valoare de 3 miliarde lei și avalizat tot

de B.P.A.

Raportat la prevederile

actului adițional la contractul din 15 februarie 2000,

biletul la ordin nr. 336/ P 12631 din 15 februarie 2000 nu a fost anulat

deoarece la data de 1

martie 2000

inculpatul B.L. îl girase în favoarea SC G.T. SRL care la rândul său îl girase,

la data de 17 martie 2000, în favoarea SC A. SA pentru stingerea unei datorii

de 2.063.382.204 lei reprezentând contravaloarea unei cantități de îngrășăminte

chimice livrate acestei din urmă societăți în baza unui contract de consignație

încheiat la 19 februarie 1999.

Cu

toate acestea, în actul adițional la contract s-a prevăzut anularea biletului

la

ordin fără ca inculpatul B. semnatar al actului adițional să menționeze

faptul

că-l

girase deja în favoarea altei societăți.

Anterior acceptării

biletului la ordin ca mijloc de plată al îngrășămintelor chimice la data de 1

martie 2000 reprezentanții SC A. SA au verificat la B.

P.A. autenticitatea biletului la ordin și a avalului, iar inculpații C.

și R. au confirmat realitatea acestora asigurând decontarea biletului la

scadență.

SC A.

SA a introdus la scadență la plată biletul la ordin a cărei onorare

a fost refuzată de B.I.R. pe

motivul lipsei unui cont deschis al emitentului la banca

respectivă astfel că în aceste condiții banca a

sesizat organele de poliție cu privire la

suspiciunea comiterii infracțiunii de înșelăciune de către

reprezentanții SC P.

I. SRL.

2000, între SC A.I. SRL

reprezentată de G.M.

și SC P.I. BUCUREȘTI

reprezentată de inculpatul L. s-a încheiat

contractul nr. B 7378 Pi-04-2000 având ca obiect vânzarea-cumpărarea de

motorină iar ca modalitate de plată a

produsului

cumpărat a fost stabilită aceea a biletului la ordin în valoare de 3 miliarde

lei care era scadent la 30 de zile de la data emiterii și avalizat de B.P.A.

Deși SC P.I. SRL nu dispunea

de o astfel de sumă în cont iar probabilitatea unei asemenea sume intrată în

cont până la scadent era exclusă, inculpatul L. a emis la 16 februarie 2000

biletul la ordin Bn 366 P1 29651, la valoa