Decizia nr. 2921/2008 — ÎCCJ, Secția penală — recurs împotriva sentinței nr. 77/2008 a Tribunalului Hunedoara

G.R.C., la: - 4 ani închisoare pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 282 alin. (2) rap. la art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. și interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în condițiile art. 65 C. pen. - 4 ani închisoare pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 282 alin. (1) rap. la art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. și interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în condițiile art. 65 C. pen.; - 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; - 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 25 C. pen. rap. la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. - 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În temeiul art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 4 ani închisoare și interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor, prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în condițiile art. 65 C. pen. Au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul G.R.C. pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul G.R.C. pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003. A fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 02 august 2007 și până la data de 05 martie 2008, iar în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului.

G.C.I., la: - 4 ani închisoare pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 282 alin. (2) rap. la art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în condițiile art. 65 C. pen., - 3 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - În temeiul art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare și interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în condițiile art. 65 C. pen. Au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul G.C.I. pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003. A fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 02 august 2007 și până la data de 05 martie 2008. În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului.

C.D.V., la: - 4 ani închisoare pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 282 alin. (1) rap. la art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în condițiile art. 65 C. pen., - 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 288 alin. (1) C. pen. În temeiul art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 4 ani închisoare și interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în condițiile art. 65 C. pen. Au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen. De asemenea, a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 02 august 2007 și până la data de 05 martie 2008. În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C.D.V. pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

C.D.C., la : - 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 282 alin. (2) comb. cu art. 284 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74-76 lit. c) C. pen. În temeiul art. 81, art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare compus din durata pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani. Au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen., iar în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pe durata suspendării pedepsei principale. A fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 02 august 2007 și până la data de 05 martie 2008. S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză. Au fost puse în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C.D.C. pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003. Prin aceeași hotărâre, în baza art. 118 lit. e) C. pen., a fost dispusă confiscarea sumei 500 lei și a fost obligat inculpatul G.R.C. la plata sumei 200 lei, iar inculpații G.C.I. și C.D.C. câte 150 lei, fiecare. În baza art. 118 lit. d) C. pen. s-a dispus confiscarea sumei de 200 Euro, suma indisponibilizată prin ordonanța procurorului din data 03 septembrie 2007 la sucursala Hunedoara Deva a BCR, în contul 2511. AOI.O.2708322.0160.EUR.

În baza art. 118 alin. (1) lit. a9 C. pen., s-a dispus confiscarea a 212 bancnote false în cupiura de 50 Euro, înregistrate în Registrul de corp delicte al Tribunalului Hunedoara la poziția 28/2008. În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea permisului de conducere falsificat, nr. H00089393D (f.72 d. u. p), pe numele inculpatului G.R.C. și a cărții provizorii de identitate seria P.C. nr. 025384 (f. 127 d. u. p.) pe numele aceluiași inculpat. A fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă SC K.M.L. F.G. Deva, cu sediul în Deva. Au fost obligați inculpații G.R.C., C.D.V. și C.D.C. la câte 200 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat, iar inculpatul G.C.I., cu același titlu, la suma de 300 lei. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Hunedoara a reținut că inculpații G.C.I. și G.(fost F.) R.C. se cunoșteau de aproximativ 7 ani, ambii fiind deținuți, la un moment dat, în PRMS Bârcea-Mare, iar după liberarea din penitenciar cei doi s-au mai întâlnit ocazional. La sfârșitul lunii mai 2007 cei doi s-au întâlnit intr-un Internet Cafe, au discutat și au făcut schimb de numere de telefon și adrese ID. După aproximativ trei zile, în timpul discuțiilor pe net, inculpatul G.R.C. i-a spus inculpatului G.C.I. că are suma de 3000 de Euro în bancnote false urmând ca cei doi să se întâlnească. După primirea celor 3000 Euro falși de la inculpatul G., inculpatul G., a mers la sala de jocuri mecanice aparținând SC K.M.L. F.G. SRL, unde a jucat suma de 2850 Euro, așa cum a rezultat din declarația martorei L.V. care a mai relatat că i-a văzut și pe inculpații G. și C., pentru scurt timp, o dată sau de două ori la sala de jocuri mecanice, fără ca aceștia să joace la ruletă. Ulterior cei doi inculpați s-au întâlnit din nou, ocazie cu care inculpatul G.R.C. i-a spus inculpatului G.C.I. că are un vechi prieten din Brad (referindu-se la inculpatul C.D.V.), care se ocupa cu falsificarea banilor și au hotărât să-i mai ceară acestuia suma de 2000 Euro falși, pe care să-i schimbe . Din materialul probator s-a reținut că inculpatul G.R.C. îl cunoștea pe inculpatul C. de aproximativ 6-7 ani, întrucât sora sa avea o relație de concubinaj cu fratele inculpatului C. S-a mai reținut că cei doi, însoțiți și de inculpatul C.D.C., au plecat înspre Arad, cu mașina celui din urmă, iar pe drum au oprit la mai multe localuri unde au achitat contravaloarea consumației cu bancnotele false în cupiură de 50 Euro, motivând că sunt veniți din străinătate . De asemenea, tot cu acea ocazie, au mai oprit în câteva rânduri pentru a beneficia de serviciile unor prostituate pe care le plăteau cu bani în cupiura falsă de 50 Euro, primind rest în bani românești. Ajunși la destinație, s-au cazat la o pensiune unde au plătit cu bani românești, iar cei trei inculpați au apelat la serviciile unor prostituate pe care le-au plătit tot cu bani falși. Din banii obținuți, 200 lei i-au dat lui G.R.C. pentru a-l plăti pe cel care falsifica banii, iar restul l-au împărțit în mod egal, revenindu-le fiecăruia câte 150 lei. S-a mai relevat că inculpații C.D.V. și G.C.I. nu se cunoșteau între ei și, de asemenea, nici C.D.V. și C.D.C., inculpații C.D.C. și G.R.C. cunoscându-se în iunie 2007, prin intermediul inculpatului G., cu ocazia călătoriei la Arad și Timișoara . Inculpatul G.R.C. i-a solicitat inculpatului C.D.V. să-i facă un permis de conducere fals, ceea ce s-a și întâmplat, dându-i odată cu bancnotele contrafăcute și permisul de conducere. De asemenea, acesta și-a falsificat cartea de identitate provizorie modificându-i anul expirării, pe care, deși a negat că a folosit-o, din adresa SPCLEP Brad a rezultat contrariul (f.123 d.u.p.). Inculpatul C. nu a recunoscut săvârșirea faptei, însă la domiciliul său au fost găsite, cu ocazia percheziției, bancnote în cupiură de 50 Euro seria S 181 05948775, aceeași serie având și bancnotele ridicate cu ocazia flagrantului și care, în urma expertizării (f. 87d.u.p.) s-au dovedit a fi contrafăcute. Instanța de fond a înlăturat ca neplauzibilă și neconvingătoare afirmația inculpatului că ar fi testat capacitățile tehnice ale imprimantei. De altfel, el a recunoscut existența unei bancnote cu un număr de trei însemne, care imita bancnota originală, de culoare argintie pe care a susținut că Ie-a făcut cu un marker sau carioca și nu a reușit să le termine pentru că markerul nu a mai scris, acest fapt neavând vreo legătura cu calitățile tehnice ale imprimantei. Inculpatul C.D.C. a recunoscut că a beneficiat de serviciile unei prostituate pe care a plătit-o cu o bancnotă în cupiură de 50 Euro, și, deși inițtial a declarat că avea cel puțin suspiciuni cu privire la intențiile licite ale celorlalți doi inculpați, respectiv G.R.C. și G.C.I., raportat la bancnotele în Euro, ulterior a revenit nejustificat asupra declarațiilor date și a arătat că nu a cunoscut faptul că aceste bancnote erau contrafăcute. Declarația sa a fost contrazisă însă chiar de declarația coinculpatului G. care a declarat că "era imposibil ca inculpatul să nu-și dea seama" (f. 92 instanță), referindu-se la posibilitatea ca inculpatul să fi cunoscut despre existența bancnotelor contrafăcute, din discuțiile purtate între ceilalți doi inculpați. Împotriva hotărârii au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și inculpații G.R.C., G.C.I., C.D.V. și C.D.C. Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara a criticat hotărârea primei instanțe apreciind că: este neîntemeiată soluția de achitare a celor patru inculpați pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr.39/2003, deoarece aceștia au întrunit condițiile specifice unui grup infracțional organizat, fiecare membru având atribuții clar determinate. în subsidiar, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 323 C. pen. și condamnarea pentru această faptă; al doilea motiv de apel a vizat greșita achitare a inculpatului G.R.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., reținându-se existența dubiului, deoarece chiar dacă a rezultat cu certitudine că inculpatul ar fi cumpărat personal o parte din punctele mecanice, din declarațiile martorilor a rezultat fără niciun echivoc că i-a dat inculpatului G.C.I. bancnote false în cupiură de 50 Euro, fiind prezent în localul părții civile când s-au cumpărat punctele mecanice. Față de această activitate a inculpatului s-a solicitat schimbarea încadrării juridice și condamnarea pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen.; al treilea motiv de recurs a vizat greșita soluționare a acțiunii civile cu privire la care s-a arătat că trebuia admisă; cel de-al patrulea motiv de apel s-a referit la încheierea din Camera de Consiliu din 24 martie 2006, prin care în mod nelegal s-a schimbat textul de lege în baza căruia s-a dispus condamnarea și s-a adăugat pedeapsa accesorie. Inculpatul G.R.C. a solicitat modificarea, în parte, a sentinței Tribunalului Hunedoara și achitarea acestuia pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 282 alin. (1) raportat la art. 282 C. pen., precum și pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen. și art. 288 alin. (1) C. pen., susținând că din probele probele administrate nu a rezultat activitatea de complice pe care ar fi desfășurat-o inculpatul G. Cu privire la infracțiunea de fals și uz de fals privind cartea de identitate, a susținut că nu a produs niciun fel de efecte pe plan juridic, atâta timp cât nu a fost folosită și avea și un caracter provizoriu. Inculpatul C.D.V. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru toate infracțiunile pentru care a fost condamnat, întrucât este nevinovat și în subsidiar, reducerea pedepsei sub minimul special, iar inculpatul G.C. a solicitat, în principal, achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar, dacă se va aprecia că subzistă vinovăția acestuia, prin reținerea de circumstanțe atenuante, reducerea pedepsei aplicate și suspendarea condiționată a acesteia. Inculpatul C.D.C. a solicitat achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 282 raportat la art. 284 C. pen., în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., lipsind latura obiectivă, iar în subsidiar, a solicitat să se acorde o mai mare eficientă circumstanțelor reale și personale, cu consecința reducerii pedepsei. Curtea de Apel Alba-Iulia, secția penală, prin decizia penală nr. 49/A/2008 din 28 mai 2008 a constatat fondat numai apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara împotriva sentinței penale nr. 77din 5 martie 2007 și neîntemeiate apelurile declarate de inculpații, și pe cale de consecință: A desființat sentința penală atacată și încheierea aceleiași instanțe din 24 martie 2008, sub aspectul încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus condamnarea inculpaților G.R.C. și G.C.I. și al neaplicării pedepsei accesorii și rejudecând cauza in aceste limite: a constatat că temeiul juridic legal al condamnării inculpaților G.R.C. și G.C.I. este cel prevăzut de art. 282 alin. (2) C. pen. raportat la art. 284 C. pen. A interzis inculpaților G.R.C. și G.C.I. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. in condițiile art. 71 C. pen. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. A computat din pedepsele aplicate inculpaților G.R.C., G.C.I. și C.D.V. durata reținerii și arestării preventive de la 02 august 2007 și până la 28 mai 2008. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut starea de arest preventiv a inculpaților G.R.C., G.C.I. și C.D.V. A respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații G.R.C., G.C.I., C.D.V. și C.D.C., obligându-i totodată, la plata sumelor de câte 50 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Prin aceeași decizie, instanța de prim control judiciar a mai obligat apelantul inculpat G.C.I. la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a dispune astfel, instanța de prim control judiciar a constatat că Tribunalul Hunedoara, în baza probelor administrate, a reținut corect situația de fapt, astfel cum a fost relevată și în actul de inculpare, însușindu-și-o în întregime. De asemenea, a apreciat ca nefiind întemeiate motivele de apel ale parchetului în ceea ce privește: greșita achitare a tuturor inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 (întrucât nu poate fi reținută prezența unui grup de cel puțin 3 persoane constituit cu reguli și o structură bine determinată, așa cum, justificat, a constatat prima instanță); solicitarea de schimbarea a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen., întrucât modul de operare al inculpaților s-a apreciat ca nefiind specific unui grup organizat sau ocazional; greșita achitare a inculpatului G.R.C., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., întrucât la ruletă a fost văzut jucând doar inculpatul G.C.I.. De asemenea, s-a constatat ca nefiind întemeiat nici motivul de apel al parchetului vizând soluționarea greșită a laturii civile, instanța de prim control apreciind că răspunderea civilă nu poate fi angajată automat, în urma săvârșirii faptei ilicite de către inculpați, ci a constatat că aceasta urmează a fi dispusă și funcție de atitudinea părții vătămate (care a procedat contrar normelor legale ce o împiedicau să primească plăți în altă monedă decât cea națională, iar ulterior aceasta a ars bancnotele falsificate). Prin urmare instanța de prim control judiciar a apreciat că instanța de fond, în mod corect, a reținut că atitudinea culpabilă a părții vătămate, în mod justificat, nu a îndreptățit-o la recuperarea prejudiciului. Curtea de Apel Alba-Iulia, secția penală, a constatat ca întemeiat ultimul motiv de apel al parchetului, întrucât din prevederile art. 195 și art. 196 C. proc. pen. a rezultat cu certitudine că pedeapsa accesorie și textul de lege în baza căruia s-a dispus condamnarea inculpaților, nu puteau fi modificate pe calea unei îndreptări de eroare materială, ci numai în calea de atac. De asemenea, a apreciat că, din eroare, în ceea ce-i privește pe inculpații G.R.C. și G.C.I. s-a indicat ca temei al condamnării dispozițiile art. 282 alin. (1) în loc de art. 282 alin. (2) C. pen., așa cum era corect, admițând apelul și sub acest aspect. Totodată, a aplicat acelorași doi inculpați și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 71 C. pen. raportat la art. 64 lit. a) și b) C. pen. De asemenea, instanța de prim control judiciar a apreciat ca nefondate apelurile declarate de inculpații G.R.C., C.D.V., G.C.I. și C.D.C., nefiind incidente dispozițiile privind achitarea acestora în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.( pentru inculpații G., G.Y. și C.) sau art. 10 lit. c) C. proc. pen. (pentru inculpatul C.), pentru infracțiunile reținute în sarcina lor, astfel cum au fost solicitate. Astfel s-a apreciat că, în mod justificat, s-a dispus condamnarea inculpatului G.R.C. și pentru infracțiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 282 alin. (2) și art. 284 C. pen., de art. 288 alin. (1) C. pen. precum și de art. 291 C. pen., fiind întrunite elementele constitutive ale tuturor acestor infracțiuni; că în mod corect s-a dispus condamnarea inculpatului C.D.V., din probatoriul administrat (declarațiile coinculpaților, interceptările convorbirilor telefonice precum și procesele verbale întocmite cu ocazia percheziției domiciliare și percheziției informatice, efectuate la locuința acestuia) rezultând fără echivoc vinovăția sa la săvârșirea faptelor pentru care a fost dedus judecății. Aceleași argumente au fost relevate și cu ocazia constatării vinovăției certe a inculpatului G.C.I. la săvârșirea faptelor prevăzute de art. 282 alin. (2) raportat la art. 284 C. pen. și a celei prevăzute de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., precum și a inculpatului C.D.C., în ceea ce privește vinovăția în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 282 alin. (2) raportat la art. 284 C. pen. Nici solicitarea de reindividualizare a pedepselor aplicate acestor inculpați nu a fost primită, apreciindu-se că, la stabilirea acestora, au fost respectate de către prima instanță criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Împotriva deciziei penale mai sus-menționată, în termen legal, inculpații C.D.C., C.D.V. și G.R.C. au declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate pentru motivele detaliate în cuprinsul practicalei prezentei decizii. Astfel, în esență, recurenții inculpați C.D.V. și G.R.C. au invocat cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen. și au solicitat admiterea recursurilor, casarea ambelor hotărâri pronunțate și, pe fond, în rejudecare, în principal, să se constate că ambele instanțe au comis o eroare gravă de fapt atunci când au dispus condamnarea acestor inculpați pentru o faptă pe care nu au săvârșit-o sau căreia îi lipsește latura subiectivă. Pe cale de consecință, au solicitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. (pentru inculpatul C.D.) și respectiv art. 10 lit. d) din același cod (pentru inculpatul G.R.C.) să se dispună achitarea inculpaților, întrucât primul este nevinovat, iar în cazul celuilalt inculpat, infracțiunii reținută în sarcina sa îi lipsește latura subiectivă. în subsidiar, toți inculpații (inclusiv recurentul C.D.C.) au solicitat reducerea cuantumului pedepselor sub limitele aplicate anterior, prin acordarea unei mai largi eficiente a circumstanțelor atenuante reținute în favoarea acestora cu aplicarea art. 81 sau art. 86 1 C. pen. Recursurile formulate de inculpați sunt nefondate pentru considerentele ce urmează. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., constată că instanța de prim control judiciar a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpaților, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor comise de aceștia încadrarea juridică corespunzătoare. Deși niciunul din inculpați nu și-au recunoscut în faza de urmărire penală faptele săvârșite, având o atitudine nesinceră și oscilantă, ulterior inculpatul C.D.V. și-a modificat primele declarații, nuanțându-și poziția și justificându-și acțiunile prin curiozitatea cu privire la performanțele tehnice ale imprimantei, iar inculpatul C.D.V. a susținut că nu a cunoscut împrejurarea că bancnotele de 50 de Euro puse în circulație erau contrafăcute. Înalta Curte constată că din probele administrate a rezultat starea de fapt corect reținută de instanța de prim control judiciar, potrivit căreia la începutul lunii iunie a anului 2007, inculpatul G.R.C. păstrând legătura ocazional, dar și prin intermediul poștei electronice cu inculpatul G.C.I. ( ambii fiind deținuți la un moment dat în Penitenciarul Bârcea Mare) s-au reîntâlnit, ocazie cu care i-a înmânat lui G. suma de 3000 de Euro în bancnote false. Inculpatul G.C.I., primind banii, s-a deplasat la sala de jocuri mecanice aparținând SC K.M.L. F.G. SRL, unde a jucat suma de 2850 Euro. Ulterior cei doi inculpați s-au mai întâlnit, ocazie cu care inculpatul G.R.C. i-a spus inculpatului G.C.I. despre inculpatul C.D.V., menționându-l ca un vechi prieten din Brad, care se ocupa cu falsificarea banilor și astfel, au hotărât să-i mai ceară acestuia suma de 2000 Euro falși, pe care să-i schimbe. S-a mai reținut că cei doi, însoțiți și de inculpatul C.D.C., au plecat înspre Arad, cu mașina celui din urmă, iar pe drum au oprit la mai multe localuri unde au achitat contravaloarea consumației cu bancnotele false în cupiură de 50 Euro, motivând că sunt veniți din străinătate și de asemenea, au mai oprit în câteva rânduri pentru a beneficia de serviciile unor prostituate, pe care le-au plătit cu bancnote contrafăcute de câte 50 Euro, primind rest în bani românești. Odată ajunși la destinație aceștia s-au cazat la o pensiune unde au plătit cu bani românești și au apelat la serviciile unor prostituate pe care le-au plătit tot cu bani falși, primind restul în monedă românească. Din banii astfel obținuți, suma de 200 lei i-au dat-o lui G.R.C. pentru a-l plăti pe cel care falsifica banii, iar restul l-au împărțit în mod egal, revenindu-le fiecăruia câte 150 lei. De asemenea, corect s-a mai reținut că inculpatul G.R.C. i-a solicitat inculpatului C.D.V. să-i falsifice un permis de conducere, înmânându-i odată cu bancnotele contrafăcute și permisul. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că instanța de prim control judiciar a procedat corect atunci când a apreciat că activitatea inculpatului G.R.C., care a înlesnit săvârșirea de către inculpatul C.D.V. a infracțiunii de falsificare de monedă străină, întrunește elementele constitutive ale complicității morale la infracțiunea prevăzută de art. 282 alin. (2) raportat la art. 284 C. pen., întrucât acest inculpat este cel care a preluat de mai multe ori moneda contrafăcută de la inculpatul C., rezultând fără echivoc că acesta are posibilitatea de valorificare a acesteia, întărindu-i astfel acestuia hotărârea infracțională. De asemenea, justificat s-a respins ca irelevantă, sub aspectul conținutului infracțiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) C. proc. pen., susținerea că falsul material în înscrisuri oficiale nu a produs efecte în plan juridic, întrucât înscrisul falsificat nu a fost folosit, căci textul de lege anterior menționat cere numai condiția ca alterarea înscrisului să fie de natură a produce consecințe juridice, fără ca acestea să se producă efectiv, condiție evident îndeplinită deoarece inculpatul prin schimbarea datei a prelungit termenul de valabilitate al cărții provizorii, act emis de autoritățile statului român. De altfel, justificat s-a reținut de către instanța de apel că și elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. au fost întrunite, întrucât inculpatul s-a prezentat la data de 5 iulie 2007 la Poliția Brad pentru a-și ridica actul de identitate, astfel cum a rezultat din adresa SPCLEP Brad (f. 123 dos.u.p.). Prin urmare, nu pot fi primite solicitările de achitare, formulate de inculpatul G.R.C., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunile pentru care acesta a fost cercetat și dedus judecății. În ceea ce privește recursul formulat de inculpatul C.D.V., Înalta Curte constată, de asemenea, că este nefondat, întrucât din probatoriul administrat (transcrierile convorbirilor telefonice interceptate existente la filele 142-143 vol. II d.u.p. coroborate cu declarațiile coinculpaților, dar și cu rezultatele perchezițiilor domiciliare (filele 17-30 vol. 1 d.u.p.) și informatice (filele 33-44 vol. 1 d.u.p.) precum și cu procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante (filele 69-71 vol. 1 d.u.p.) din care rezultă că acesta a furnizat inculpatului G.R.C. bancnote false, că inițial a refuzat să-i mai remită și altele, dar în final, și-a dat acordul pentru încă 200 bancnote false în cupiură de 50 Euro, în schimbul a 200 Euro primiți în avans. De asemenea, se mai constată că instanța de prim control judiciar corect a reținut că în urma percheziției efectuate la domiciliul inculpatului s-au ridicat 15 file pe care au fost tipărite fața și reversul bancnotei de 50 de Euro cu seria identică celei cu care au fost puse în circulație toate celelalte bancnote false (filele 42-43 vol. 1 d.u.p.), 3 timbre pentru bancnote în cupiura de 50 de Euro și o folie reflectorizantă arginitie, toate fiind folosite pentru confecționarea elementelor de siguranță ale bancnotelor în cupiura de 50 Euro ( fila 257 d.u.p.), iar pe hard-disk-ul marca Hitachi aparținând unității centrale a calculatorului inculpatului au fost identificate imagini ale aceleiași bancnote. Pe cale de consecință, cele susținute de recurentul inculpat C.D. în sensul că a acționat numai urmare curiozității cu privire la perfomanțele tehnice ale imprimantei, nu au niciun suport probator, urmând a fi înlăturate, toate aspectele anterior relevate nefăcând altceva decât să confirme etapele pregătitoare parcurse de acest inculpat în scopul aducerii la îndeplinire a rezoluției sale infracționale de falsificare de monedă străină. Întrucât vinovăția acestuia a fost pe deplin dovedită, Înalta Curte constată că instanța de prim control judiciar a procedat corect atunci când, justificat a respins solicitarea de achitare a inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunile pentru care a fost dedus judecății, inclusiv pentru săvârșirea infracțiunii de fals prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., întrucât din probatoriul administrat (declarațiile inculpatului G. și procesul verbal încheiat cu ocazia efectuării percheziției corporală inculpatului G.) a rezultat, fără dubii, că acesta a falsificat, la cererea inculpatului G.R.C., permisul de conducere al acestuia din urmă, cu seria H 00089393D. În ceea ce privește motivul de recurs formulat de inculpatul C.D.C., vizând dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată, că acesta coincide cu motivele de recurs formulate, în subisidiar, de ceilalți inculpați: G.R.C. și C.D.V., nu pot fi primite, fiind de asemenea, nefondate. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate in partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Pe de altă parte, art. 52 C. pen. prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Înalta Curte apreciază că instanța de prim control judiciar a procedat în mod corect atunci când a constatat că pedepsele aplicate acestor inculpați, în limitele și cu modalitățile de executare stabilite de prima instanță ( pedepse rezultante de câte de 4 ani, cu executare în regim de privare de libertate pentru inculpații recidiviști G.R.C. și C.D.V. și pedeapsa de 1 an închisoare, cu aplicarea art. 81 C. pen., pentru inculpatul fără antecedente penale C.D.C.) sunt suficiente și corespund criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., fiind apte să atingă scopul preventiv și de reeducare consfințit prin dispozițiile art. 52 C. pen. Raportat la modalitatea concretă în care s-a acționat ( întrucât inculpații au evitat să plaseze cantități mari în valută falsificată în același loc, preferând să parcurgă distanțe mari pe teritoriul țării, dar și în Spania pentru a cheltui aceste sume), față de contribuția efectivă a fiecăruia din inculpați la săvârșirea faptelor pentru care au fost deduși judecății și avându-se în vedere și pericolul concret creat prin punerea în circulație a bancnotelor false de valoare mare, într-o perioadă de timp relativ scurtă, corect instanța de prim control judiciar a apreciat că pedepsele stabilite reflectă atât periculozitatea faptelor, cât și intervalul de timp necesar pentru atingerea scopului pedepsei și pentru reeducarea fiecărui inculpat în parte. În consecință, manifestările nejustificate de clemență ale instanței nu ar face decât să încurajeze, la modul general, astfel de tipuri de comportament antisocial și să afecteze nivelul încrederii societății în instituțiile statului, chemate să vegheze la respectarea și aplicarea legii. Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepselor aplicate inculpaților nu ar fi temeinică, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. și creând o vădită disproporție între scopul și rezultatul acestora. Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.D.C., C.D.V. și G.R.C. împotriva deciziei penale nr. 49/A din 28 mai 2008 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția penală. În baza art. 385 C. proc. pen. se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților C.D.V. și G.R.C., durata reținerii și arestării preventive de la 2 august 2007 la 22 septembrie 2008. În baza art 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului. PENTRU