ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2921/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2921/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele :

Prin sentința

penală nr. 77 din 5 martie 2008,Tribunalul Hunedoara a dispus condamnarea

inculpaților după cum urmează:

- 4 ani

închisoare pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 282 alin. (2) rap. la art.

284 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.

și interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și

b) C. pen. în condițiile art. 65 C. pen.

- 4 ani închisoare

pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 26 rap. la art. 282 alin. (1) rap. la

art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C.

pen. și interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) și b) C. pen. în condițiile art. 65 C. pen.;

- 2 ani închisoare

pentru infracțiunea prev. de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen.;

- 1 an închisoare

pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 25 C. pen. rap. la art. 288 alin. (1)

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

- 1 an închisoare

pentru infracțiunea prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen.

În temeiul

art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele

aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 4

ani închisoare și interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor, prev. de

art. 64 lit. a) și b) C. pen. în condițiile art. 65 C. pen.

Au fost interzise

inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în condițiile

art. 71 C. pen.

În temeiul

art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a

fost achitat inculpatul G.R.C. pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1)

și (2) C. pen.

În temeiul art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost

achitat inculpatul G.R.C. pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr.

39/2003.

A fost dedusă

din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 02 august 2007

și până la data de 05 martie 2008, iar în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului.

2.

G.C.I.,

la:

-

4 ani închisoare pentru infracțiunea prev. și

ped. de art. 282 alin. (2) rap. la art. 284 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prev. de art. 64

lit. a) și b) C. pen. în condițiile art. 65 C. pen.,

-

3 ani închisoare pentru infracțiunea de

înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

-

În temeiul art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit.

b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare și interzicerea pe o durată

de 2 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în condițiile

art. 65 C. pen.

Au fost interzise

inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în condițiile

art. 71 C. pen.

În temeiul

art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a

fost achitat inculpatul G.C.I. pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea

nr. 39/2003.

A fost dedusă din

pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 02 august 2007

și până la data de 05 martie 2008.

În temeiul

art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest preventiv a

inculpatului.

3.

C.D.V.,

la:

-  4 ani

închisoare pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 282 alin. (1) rap. la art.

284 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și interzicerea pe o durată

de 2 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în condițiile art.

65 C. pen.,

- 1 an

închisoare pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 288 alin. (1) C. pen.

În temeiul

art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele

aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 4

ani închisoare și interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prev. de art.

64 lit. a) și b) C. pen. în condițiile art. 65 C. pen.

Au fost interzise

inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în condițiile art.

71 C. pen.

De asemenea, a

fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de

la 02 august 2007 și până la data de 05 martie 2008.

În temeiul art. 350 alin.

(1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului.

În temeiul art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost

achitat inculpatul C.D.V. pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr.

39/2003.

4.

C.D.C.,

la :

- 1 an

închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 282 alin. (2) comb. cu art. 284 C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74-76 lit. c) C. pen.

În temeiul art. 81,

art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe

durata unui termen de încercare compus din durata pedepsei aplicate la care s-a

adăugat un interval de timp de 2 ani.

Au fost interzise

inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în condițiile

art. 71 C. pen., iar în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus

suspendarea executării pe durata suspendării pedepsei principale.

A fost dedusă

din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 02 august 2007

și până la data de 05 martie 2008.

S-a dispus punerea de

îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

Au fost puse în

vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen.

În temeiul art. 11

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost

achitat inculpatul C.D.C. pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr.

39/2003.

Prin aceeași

hotărâre, în baza art. 118 lit. e) C. pen., a fost dispusă confiscarea sumei

500 lei și a fost obligat inculpatul G.R.C. la plata sumei 200 lei, iar

inculpații G.C.I. și C.D.C. câte 150 lei, fiecare.

În baza art.

118 lit. d) C. pen. s-a dispus confiscarea sumei de 200 Euro, suma

indisponibilizată prin ordonanța procurorului din data 03 septembrie 2007 la

sucursala Hunedoara Deva a BCR, în contul 2511. AOI.O.2708322.0160.EUR.9.

În baza art. 118 alin.

(1) lit. a9 C. pen., s-a dispus confiscarea a 212 bancnote false în cupiura de

50 Euro, înregistrate în Registrul de corp delicte al Tribunalului Hunedoara la

poziția 28/2008.

În baza art.

348 C. proc. pen., s-a dispus anularea permisului de conducere falsificat, nr.

H00089393D (f.72 d. u. p), pe numele inculpatului G.R.C. și a cărții provizorii

de identitate seria P.C. nr. 025384 (f. 127 d. u. p.) pe numele aceluiași

inculpat.

A fost respinsă acțiunea civilă formulată de

partea civilă SC K.M.L. F.G. Deva, cu sediul în Deva.

Au fost obligați

inculpații G.R.C., C.D.V. și C.D.C. la câte 200 lei, fiecare, cheltuieli

judiciare către stat, iar inculpatul G.C.I., cu același titlu, la suma de 300

lei.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Tribunalul Hunedoara a reținut că inculpații G.C.I. și

G.(fost F.) R.C. se cunoșteau de aproximativ 7 ani, ambii fiind deținuți, la un

moment dat, în PRMS Bârcea-Mare, iar după liberarea din penitenciar cei doi s-au

mai întâlnit ocazional. La sfârșitul lunii mai 2007 cei doi s-au întâlnit

intr-un Internet Cafe, au discutat și au făcut schimb de numere de telefon și

adrese ID.

După aproximativ trei

zile, în timpul discuțiilor pe net, inculpatul G.R.C. i-a spus inculpatului G.C.I.

că are suma de 3000 de Euro în bancnote false urmând ca cei doi să se

întâlnească. După primirea celor 3000 Euro falși de la inculpatul G.,

inculpatul G., a mers la sala de jocuri mecanice aparținând SC K.M.L. F.G. SRL,

unde a jucat suma de 2850 Euro, așa cum a rezultat din declarația martorei L.V.

care a mai relatat că i-a văzut și pe inculpații G. și C., pentru scurt timp, o

dată sau de două ori la sala de jocuri mecanice, fără ca aceștia să joace la

ruletă.

Ulterior cei doi

inculpați s-au întâlnit din nou, ocazie cu care inculpatul G.R.C. i-a spus

inculpatului G.C.I. că are un vechi prieten din Brad (referindu-se la

inculpatul C.D.V.), care se ocupa cu falsificarea banilor și au hotărât să-i

mai ceară acestuia suma de 2000 Euro falși, pe care să-i schimbe . Din

materialul probator s-a reținut că inculpatul G.R.C. îl cunoștea pe inculpatul

C. de aproximativ 6-7 ani, întrucât sora sa avea o relație de concubinaj cu

fratele inculpatului C.

S-a mai

reținut că cei doi, însoțiți și de inculpatul C.D.C., au plecat înspre Arad, cu

mașina celui din urmă, iar pe drum au oprit la mai multe localuri unde au

achitat contravaloarea consumației cu bancnotele false în cupiură de 50 Euro,

motivând că sunt veniți din străinătate . De asemenea, tot cu acea ocazie, au

mai oprit în câteva rânduri pentru a beneficia de serviciile unor prostituate

pe care le plăteau cu bani în cupiura falsă de 50 Euro, primind rest în bani

românești.

Ajunși la

destinație, s-au cazat la o pensiune unde au plătit cu bani românești, iar cei

trei inculpați au apelat la serviciile unor prostituate pe care le-au plătit

tot cu bani falși. Din banii obținuți, 200 lei i-au dat lui G.R.C. pentru a-l

plăti pe cel care falsifica banii, iar restul l-au împărțit în mod egal,

revenindu-le fiecăruia câte 150 lei.

S-a mai

relevat că inculpații C.D.V. și G.C.I. nu se cunoșteau între ei și, de

asemenea, nici C.D.V. și C.D.C., inculpații C.D.C. și G.R.C. cunoscându-se în

iunie 2007, prin intermediul inculpatului G., cu ocazia călătoriei la Arad și

Timișoara .

Inculpatul G.R.C. i-a

solicitat inculpatului C.D.V. să-i facă un permis de conducere fals, ceea ce

s-a și întâmplat, dându-i odată cu bancnotele contrafăcute și permisul de

conducere.

De asemenea,

acesta și-a falsificat cartea de identitate provizorie modificându-i anul

expirării, pe care, deși a negat că a folosit-o, din adresa SPCLEP Brad a

rezultat contrariul (f.123 d.u.p.). Inculpatul C. nu a recunoscut săvârșirea

faptei, însă la domiciliul său au fost găsite, cu ocazia percheziției, bancnote

în cupiură de 50 Euro seria S 181 05948775, aceeași serie având și bancnotele

ridicate cu ocazia flagrantului și care, în urma expertizării (f. 87d.u.p.)

s-au dovedit a fi contrafăcute. Instanța de fond a înlăturat ca neplauzibilă și

neconvingătoare afirmația inculpatului că ar fi testat capacitățile tehnice ale

imprimantei. De altfel, el a recunoscut existența unei bancnote cu un număr de

trei însemne, care imita bancnota originală, de culoare argintie pe care a

susținut că Ie-a făcut cu un marker sau carioca și nu a reușit să le termine

pentru că markerul nu a mai scris, acest fapt neavând vreo legătura cu

calitățile tehnice ale imprimantei.

Inculpatul

C.D.C. a recunoscut că a beneficiat de serviciile unei prostituate pe care a

plătit-o cu o bancnotă în cupiură de 50 Euro, și, deși inițtial a declarat că

avea cel puțin suspiciuni cu privire la intențiile licite ale celorlalți doi

inculpați, respectiv G.R.C. și G.C.I., raportat la bancnotele în Euro, ulterior

a revenit nejustificat asupra declarațiilor date și a arătat că nu a cunoscut

faptul că aceste bancnote erau contrafăcute. Declarația sa a fost contrazisă

însă chiar de declarația coinculpatului G. care a declarat că "era

imposibil ca inculpatul să nu-și dea seama" (f. 92 instanță), referindu-se

la posibilitatea ca inculpatul să fi cunoscut despre existența bancnotelor

contrafăcute, din discuțiile purtate între ceilalți doi inculpați.

Împotriva

hotărârii au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și

inculpații G.R.C., G.C.I., C.D.V. și C.D.C.

Parchetul de

pe lângă Tribunalul Hunedoara a criticat hotărârea primei instanțe apreciind

că: este neîntemeiată soluția de achitare a celor patru inculpați pentru

infracțiunea

prev. de

art. 7 din Legea nr.39/2003, deoarece aceștia

au întrunit condițiile specifice unui grup infracțional organizat, fiecare

membru având atribuții clar determinate. în subsidiar, s-a solicitat schimbarea

încadrării juridice în infracțiunea

prev.

de

art. 323 C. pen.

și condamnarea pentru această faptă; al doilea motiv de apel a vizat greșita

achitare a inculpatului G.R.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin.

(1) și (2) C. pen., reținându-se existența dubiului, deoarece chiar dacă a

rezultat cu certitudine că inculpatul ar fi cumpărat personal o parte din

punctele mecanice, din declarațiile martorilor a rezultat fără niciun echivoc

că i-a dat inculpatului G.C.I. bancnote false în cupiură de 50 Euro, fiind

prezent în localul părții civile când s-au cumpărat punctele mecanice. Față de

această activitate a inculpatului s-a solicitat schimbarea încadrării juridice

și condamnarea pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1)

și (2) C. pen.; al treilea motiv de recurs a vizat greșita soluționare a

acțiunii civile cu privire la care s-a arătat că trebuia admisă; cel de-al

patrulea motiv de apel s-a referit la încheierea din Camera de Consiliu din 24

martie 2006, prin care în mod nelegal s-a schimbat textul de lege în baza

căruia s-a dispus condamnarea și s-a adăugat pedeapsa accesorie.

Inculpatul G.R.C. a

solicitat modificarea, în parte, a sentinței Tribunalului Hunedoara și

achitarea acestuia pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art.

282 alin. (1) raportat la art. 282 C. pen., precum și pentru infracțiunea

prevăzută de art. 291 C. pen. și art. 288 alin. (1) C. pen., susținând că din

probele probele administrate nu a rezultat activitatea de complice pe care ar

fi desfășurat-o inculpatul G. Cu privire la infracțiunea de fals și uz de fals

privind cartea de identitate, a susținut că nu a produs niciun fel de efecte pe

plan juridic, atâta timp cât nu a fost folosită și avea și un caracter

provizoriu.

Inculpatul C.D.V. a

solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru toate

infracțiunile pentru care a fost condamnat, întrucât este nevinovat și în

subsidiar, reducerea pedepsei sub minimul special, iar inculpatul G.C. a

solicitat, în principal, achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar

în subsidiar, dacă se va aprecia că subzistă vinovăția acestuia, prin reținerea

de circumstanțe atenuante, reducerea pedepsei aplicate și suspendarea

condiționată a acesteia.

Inculpatul C.D.C. a

solicitat achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 282 raportat la art.

284 C. pen., în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., lipsind latura obiectivă,

iar în subsidiar, a solicitat să se acorde o mai mare eficientă circumstanțelor

reale și personale, cu consecința reducerii pedepsei.

Curtea de Apel Alba-Iulia,

secția penală, prin decizia penală nr. 49/A/2008 din 28 mai 2008 a constatat

fondat numai apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara

împotriva sentinței penale nr. 77din 5 martie 2007 și neîntemeiate apelurile

declarate de inculpații, și pe cale de consecință:

A desființat sentința

penală atacată și încheierea aceleiași instanțe din 24 martie 2008, sub

aspectul încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus condamnarea

inculpaților G.R.C. și G.C.I. și al neaplicării pedepsei accesorii și

rejudecând cauza in aceste limite: a constatat că temeiul juridic legal al

condamnării inculpaților G.R.C. și G.C.I. este cel prevăzut de art. 282 alin.

(2) C. pen. raportat la art. 284 C. pen.

A interzis

inculpaților G.R.C. și G.C.I. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen. in condițiile art. 71 C. pen.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale atacate.

A computat din

pedepsele aplicate inculpaților G.R.C., G.C.I. și C.D.V. durata reținerii și

arestării preventive de la 02 august 2007 și până la 28 mai 2008.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen. a menținut starea de arest preventiv a inculpaților G.R.C.,

G.C.I. și C.D.V.

A respins ca

nefondate apelurile declarate de inculpații G.R.C., G.C.I., C.D.V. și C.D.C.,

obligându-i totodată, la plata sumelor de câte 50 lei cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat.

Prin aceeași

decizie, instanța de prim control judiciar a mai obligat apelantul inculpat

G.C.I. la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 150 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a

dispune astfel, instanța de prim control judiciar a constatat că Tribunalul

Hunedoara, în baza probelor administrate, a reținut corect situația de fapt,

astfel cum a fost relevată și în actul de inculpare, însușindu-și-o în

întregime.

De asemenea,

a apreciat ca nefiind întemeiate motivele de apel ale parchetului în ceea ce

privește: greșita achitare a tuturor inculpaților pentru infracțiunea prevăzută

de art. 7 din Legea nr. 39/2003 (întrucât nu poate fi reținută prezența unui

grup de cel puțin 3 persoane constituit cu reguli și o structură bine

determinată, așa cum, justificat, a constatat prima instanță); solicitarea de

schimbarea a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen.,

întrucât modul de operare al inculpaților s-a apreciat ca nefiind specific unui

grup organizat sau ocazional; greșita achitare a inculpatului G.R.C., pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) și (2) C.

pen., întrucât la ruletă a fost văzut jucând doar inculpatul G.C.I..

De asemenea, s-a

constatat ca nefiind întemeiat nici motivul de apel al parchetului vizând

soluționarea greșită a laturii civile, instanța de prim control apreciind că

răspunderea civilă nu poate fi angajată automat, în urma săvârșirii faptei ilicite

de către inculpați, ci a constatat că aceasta urmează a fi dispusă și funcție

de atitudinea părții vătămate (care a procedat contrar normelor legale ce o

împiedicau să primească plăți în altă monedă decât cea națională, iar ulterior

aceasta a ars bancnotele falsificate). Prin urmare instanța de prim control

judiciar a apreciat că instanța de fond, în mod corect, a reținut că atitudinea

culpabilă a părții vătămate, în mod justificat, nu a îndreptățit-o la

recuperarea prejudiciului.

Curtea de Apel Alba-Iulia,

secția penală, a constatat ca întemeiat ultimul motiv de apel al parchetului,

întrucât din prevederile art. 195 și art. 196 C. proc. pen. a rezultat cu

certitudine că pedeapsa accesorie și textul de lege în baza căruia s-a dispus condamnarea

inculpaților, nu puteau fi modificate pe calea unei îndreptări de eroare

materială, ci numai în calea de atac. De asemenea, a apreciat că, din eroare,

în ceea ce-i privește pe inculpații G.R.C. și G.C.I. s-a indicat ca temei al

condamnării dispozițiile art. 282 alin. (1) în loc de art. 282 alin. (2) C.

pen., așa cum era corect, admițând apelul și sub acest aspect.

Totodată, a aplicat

acelorași doi inculpați și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 71 C. pen. raportat la art. 64 lit. a) și b) C. pen.

De asemenea, instanța

de prim control judiciar a apreciat ca nefondate apelurile declarate de

inculpații G.R.C., C.D.V., G.C.I. și C.D.C., nefiind incidente dispozițiile

privind achitarea acestora în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. d) C. proc. pen.( pentru inculpații G., G.Y. și C.) sau art. 10 lit. c) C.

proc. pen. (pentru inculpatul C.), pentru infracțiunile reținute în sarcina

lor, astfel cum au fost solicitate.

Astfel s-a apreciat

că, în mod justificat, s-a dispus condamnarea inculpatului G.R.C. și pentru

infracțiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 282 alin. (2) și art. 284 C.

pen., de art. 288 alin. (1) C. pen. precum și de art. 291 C. pen., fiind

întrunite elementele constitutive ale tuturor acestor infracțiuni; că în mod

corect s-a dispus condamnarea inculpatului C.D.V., din probatoriul administrat

(declarațiile coinculpaților, interceptările convorbirilor telefonice precum și

procesele verbale întocmite cu ocazia percheziției domiciliare și percheziției

informatice, efectuate la locuința acestuia) rezultând fără echivoc vinovăția

sa la săvârșirea faptelor pentru care a fost dedus judecății.

Aceleași argumente au

fost relevate și cu ocazia constatării vinovăției certe a inculpatului G.C.I.

la săvârșirea faptelor prevăzute de art. 282 alin. (2) raportat la art. 284 C.

pen. și a celei prevăzute de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., precum și a

inculpatului C.D.C., în ceea ce privește vinovăția în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 282 alin. (2) raportat la art. 284 C. pen.

Nici solicitarea de

reindividualizare a pedepselor aplicate acestor inculpați nu a fost primită,

apreciindu-se că, la stabilirea acestora, au fost respectate de către prima

instanță criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva deciziei

penale mai sus-menționată, în termen legal, inculpații C.D.C., C.D.V. și G.R.C.

au declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate pentru

motivele detaliate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Astfel, în esență,

recurenții inculpați C.D.V. și G.R.C. au invocat cazurile de casare prevăzute

de dispozițiile art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen. și au

solicitat admiterea recursurilor, casarea ambelor hotărâri pronunțate și, pe

fond, în rejudecare, în principal, să se constate că ambele instanțe au comis o

eroare gravă de fapt atunci când au dispus condamnarea acestor inculpați pentru

o faptă pe care nu au săvârșit-o sau căreia îi lipsește latura subiectivă. Pe

cale de consecință, au solicitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.

10 lit. c) C. proc. pen. (pentru inculpatul C.D.) și respectiv art. 10 lit. d)

din același cod (pentru inculpatul G.R.C.) să se dispună achitarea

inculpaților, întrucât primul este nevinovat, iar în cazul celuilalt inculpat,

infracțiunii reținută în sarcina sa îi lipsește latura subiectivă. în

subsidiar, toți inculpații (inclusiv recurentul C.D.C.) au solicitat reducerea

cuantumului pedepselor sub limitele aplicate anterior, prin acordarea unei mai

largi eficiente a circumstanțelor atenuante reținute în favoarea acestora cu

aplicarea art. 81 sau art. 86

1

C. pen.

Recursurile formulate

de inculpați sunt nefondate pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu,

ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen. combinate cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin.

(1) C. proc. pen., constată că instanța de prim control judiciar a reținut în

mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpaților, pe baza unei

juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor

comise de aceștia încadrarea juridică corespunzătoare.

Deși niciunul

din inculpați nu și-au recunoscut în faza de urmărire penală faptele săvârșite,

având o atitudine nesinceră și oscilantă, ulterior inculpatul C.D.V. și-a

modificat primele declarații, nuanțându-și poziția și justificându-și acțiunile

prin curiozitatea cu privire la performanțele tehnice ale imprimantei, iar

inculpatul C.D.V. a susținut că nu a cunoscut împrejurarea că bancnotele de 50

de Euro puse în circulație erau contrafăcute.

Înalta Curte

constată că din probele administrate a rezultat starea de fapt corect reținută

de instanța de prim control judiciar, potrivit căreia la începutul lunii iunie

a anului 2007, inculpatul G.R.C. păstrând legătura ocazional, dar și prin

intermediul poștei electronice cu inculpatul G.C.I. ( ambii fiind deținuți la

un moment dat în Penitenciarul Bârcea Mare) s-au reîntâlnit, ocazie cu care i-a

înmânat lui G. suma de 3000 de Euro în bancnote false. Inculpatul G.C.I.,

primind banii, s-a deplasat la sala de jocuri mecanice aparținând SC K.M.L.

F.G. SRL, unde a jucat suma de 2850 Euro. Ulterior cei doi inculpați s-au mai

întâlnit, ocazie cu care inculpatul G.R.C. i-a spus inculpatului G.C.I. despre

inculpatul C.D.V., menționându-l ca un vechi prieten din Brad, care se ocupa cu

falsificarea banilor și astfel, au hotărât să-i mai ceară acestuia suma de 2000

Euro falși, pe care să-i schimbe.

S-a mai

reținut că cei doi, însoțiți și de inculpatul C.D.C., au plecat înspre Arad, cu

mașina celui din urmă, iar pe drum au oprit la mai multe localuri unde au

achitat contravaloarea consumației cu bancnotele false în cupiură de 50 Euro,

motivând că sunt veniți din străinătate și de asemenea, au mai oprit în câteva

rânduri pentru a beneficia de serviciile unor prostituate, pe care le-au plătit

cu bancnote contrafăcute de câte 50 Euro, primind rest în bani românești. Odată

ajunși la destinație aceștia s-au cazat la o pensiune unde au plătit cu bani românești

și au apelat la serviciile unor prostituate pe care le-au plătit tot cu bani

falși, primind restul în monedă românească. Din banii astfel obținuți, suma de

200 lei i-au dat-o lui G.R.C. pentru a-l plăti pe cel care falsifica banii, iar

restul l-au împărțit în mod egal, revenindu-le fiecăruia câte 150 lei.

De asemenea,

corect s-a mai reținut că inculpatul G.R.C. i-a solicitat inculpatului C.D.V.

să-i falsifice un permis de conducere, înmânându-i odată cu bancnotele

contrafăcute și permisul.

Analizând

actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că instanța de prim

control judiciar a procedat corect atunci când a apreciat că activitatea

inculpatului G.R.C., care a înlesnit săvârșirea de către inculpatul C.D.V. a

infracțiunii de falsificare de monedă străină, întrunește elementele

constitutive ale complicității morale la infracțiunea prevăzută de art. 282 alin.

(2) raportat la art. 284 C. pen., întrucât acest inculpat este cel care a

preluat de mai multe ori moneda contrafăcută de la inculpatul C., rezultând

fără echivoc că acesta are posibilitatea de valorificare a acesteia,

întărindu-i astfel acestuia hotărârea infracțională.

De asemenea,

justificat s-a respins ca irelevantă, sub aspectul conținutului infracțiunii

prevăzute de art. 288 alin. (1) C. proc. pen., susținerea că falsul material în

înscrisuri oficiale nu a produs efecte în plan juridic, întrucât înscrisul

falsificat nu a fost folosit, căci textul de lege anterior menționat cere numai

condiția ca alterarea înscrisului să fie de natură a produce consecințe

juridice, fără ca acestea să se producă efectiv, condiție evident îndeplinită

deoarece inculpatul prin schimbarea datei a prelungit termenul de valabilitate

al cărții provizorii, act emis de autoritățile statului român. De altfel, justificat

s-a reținut de către instanța de apel că și elementele constitutive ale

infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. au fost întrunite,

întrucât inculpatul s-a prezentat la data de 5 iulie 2007 la Poliția Brad

pentru a-și ridica actul de identitate, astfel cum a rezultat din adresa SPCLEP

Brad (f. 123 dos.u.p.). Prin urmare, nu pot fi primite solicitările de

achitare, formulate de inculpatul G.R.C., în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunile pentru care

acesta a fost cercetat și dedus judecății.

În ceea ce

privește recursul formulat de inculpatul C.D.V., Înalta Curte constată, de

asemenea, că este nefondat, întrucât din probatoriul administrat (transcrierile

convorbirilor telefonice interceptate existente la filele 142-143 vol.

II

d.u.p.

coroborate cu declarațiile coinculpaților, dar și cu rezultatele perchezițiilor

domiciliare (filele 17-30 vol. 1 d.u.p.) și informatice (filele 33-44 vol. 1

d.u.p.) precum și cu procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante

(filele 69-71 vol. 1 d.u.p.) din care rezultă că acesta a furnizat inculpatului

G.R.C. bancnote false, că inițial a refuzat să-i mai remită și altele, dar în

final, și-a dat acordul pentru încă 200 bancnote false în cupiură de 50 Euro,

în schimbul a 200 Euro primiți în avans.

De asemenea,

se mai constată că instanța de prim control judiciar corect a reținut că în

urma percheziției efectuate la domiciliul inculpatului s-au ridicat 15 file pe

care au fost tipărite fața și reversul bancnotei de 50 de Euro cu seria

identică celei cu care au fost puse în circulație toate celelalte bancnote

false (filele 42-43 vol. 1 d.u.p.), 3 timbre pentru bancnote în cupiura de 50

de Euro și o folie reflectorizantă arginitie, toate fiind folosite pentru

confecționarea elementelor de siguranță ale bancnotelor în cupiura de 50 Euro (

fila 257 d.u.p.), iar pe hard-disk-ul marca Hitachi aparținând unității

centrale a calculatorului inculpatului au fost identificate imagini ale

aceleiași bancnote. Pe cale de consecință, cele susținute de recurentul

inculpat C.D. în sensul că a acționat numai urmare curiozității cu privire la

perfomanțele tehnice ale imprimantei, nu au niciun suport probator, urmând a fi

înlăturate, toate aspectele anterior relevate nefăcând altceva decât să

confirme etapele pregătitoare parcurse de acest inculpat în scopul aducerii la

îndeplinire a rezoluției sale infracționale de falsificare de monedă străină.

Întrucât vinovăția

acestuia a fost pe deplin dovedită, Înalta Curte constată că instanța de prim

control judiciar a procedat corect atunci când, justificat a respins

solicitarea de achitare a inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat

la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunile pentru care a fost dedus

judecății, inclusiv pentru săvârșirea infracțiunii de fals prevăzută de art.

288 alin. (1) C. pen., întrucât din probatoriul administrat (declarațiile

inculpatului G. și procesul verbal încheiat cu ocazia efectuării percheziției

corporală inculpatului G.) a rezultat, fără dubii, că acesta a falsificat, la

cererea inculpatului G.R.C., permisul de conducere al acestuia din urmă, cu

seria H 00089393D.

În ceea ce

privește motivul de recurs formulat de inculpatul C.D.C., vizând dispozițiile

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată, că acesta

coincide cu motivele de recurs formulate, în subisidiar, de ceilalți inculpați:

G.R.C. și C.D.V., nu pot fi primite, fiind de asemenea, nefondate.

Potrivit art.

72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile

părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate in partea specială,

de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Pe de altă parte,

art. 52 C. pen. prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc

de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni.

Înalta Curte

apreciază că instanța de prim control judiciar a procedat în mod corect atunci

când a constatat că pedepsele aplicate acestor inculpați, în limitele și cu

modalitățile de executare stabilite de prima instanță ( pedepse rezultante de

câte de 4 ani, cu executare în regim de privare de libertate pentru inculpații

recidiviști G.R.C. și C.D.V. și pedeapsa de 1 an închisoare, cu aplicarea art.

81 C. pen., pentru inculpatul fără antecedente penale C.D.C.) sunt suficiente

și corespund criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., fiind apte să atingă

scopul preventiv și de reeducare consfințit prin dispozițiile art. 52 C. pen.

Raportat la

modalitatea concretă în care s-a acționat ( întrucât inculpații au evitat să

plaseze cantități mari în valută falsificată în același loc, preferând să

parcurgă distanțe mari pe teritoriul țării, dar și în Spania pentru a cheltui

aceste sume), față de contribuția efectivă a fiecăruia din inculpați la

săvârșirea faptelor pentru care au fost deduși judecății și avându-se în vedere

și pericolul concret creat prin punerea în circulație a bancnotelor false de valoare

mare, într-o perioadă de timp relativ scurtă, corect instanța de prim control

judiciar a apreciat că pedepsele stabilite reflectă atât periculozitatea

faptelor, cât și intervalul de timp necesar pentru atingerea scopului pedepsei

și pentru reeducarea fiecărui inculpat în parte.

În consecință,

manifestările nejustificate de clemență ale instanței nu ar face decât să

încurajeze, la modul general, astfel de tipuri de comportament antisocial și să

afecteze nivelul încrederii societății în instituțiile statului, chemate să

vegheze la respectarea și aplicarea legii.

Pentru aceste motive,

Înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepselor aplicate

inculpaților nu ar fi temeinică, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și

art. 52 C. pen. și creând o vădită disproporție între scopul și rezultatul

acestora.

Față de cele

menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații C.D.C., C.D.V. și G.R.C. împotriva deciziei

penale nr. 49/A din 28 mai 2008 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția penală.

În baza art.

385 C. proc. pen. se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților C.D.V. și G.R.C.,

durata reținerii și arestării preventive de la 2 august 2007 la 22 septembrie

plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații C.D.C., C.D.V. și G.R.C. împotriva deciziei penale nr.

49/A din 28 mai 2008 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția penală.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților C.D.V. și G.R.C., durata reținerii și arestării preventive de la 2

august 2007 la 22 septembrie 2008.

Obligă

recurentul inculpat G.R.C. la plata sumei de 350 lei, cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției

Obligă recurenții

inculpați C.D.C. și C.D.V. la plata sumelor de câte 200 lei, cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 septembrie

2008.