ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2858/2008

Asupra recursurilor de față

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 274/ D din 21 mai

2007, Tribunalul Bacău a dispus condamnarea, alături de coinculpatul A.G., a

inculpaților:

-

C.V.,

zis B.,

la două pedepse de câte 4 ani și 3 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 și,

respectiv, pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.,

urmând ca, în baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit.

b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani și 3 luni

închisoare

cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

- R.B., la două pedepse de câte 3 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002

și, respectiv, pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C.

pen., urmând ca, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să execute

pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

- B.C.P., la două pedepse de câte 3 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002

și, respectiv, pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C.

pen., urmând ca, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să execute

pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit.

a) și b C. pen.

- A.C., la două pedepse de câte

3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 25 din

Legea nr. 365/2002 și, respectiv, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., urmând ca, în baza

art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea,

de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

- C.M., zis A., la două pedepse de câte 3 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 25 C. pen., raportat

la art. 25 din Legea nr. 365/2002 și, respectiv, pentru infracțiunea prevăzută

de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., urmând ca, în baza art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare cu

aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen.,

s-a dedus, din pedepsele aplicate,

durata reținerii și a arestării preventive a inculpaților C.V., R.B. și B.C.P.,

de la 9 noiembrie 2005 la 13 decembrie 2006, iar pentru inculpatul A.C., de la

5 ianuarie 2006 1a 13 decembrie 2006.

S-a constatat că față de inculpații C.V., R.B.,

B.C.P. și A.C., s-a dispus, în cursul judecății, înlocuirea măsurii arestării

preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, măsură dispusă a fi

menținută până la soluționarea definitivă a cauzei, dacă nu intervine revocarea

acesteia.

În esență, s-au reținut următoarele:

În cursul verii anului 2005, inculpatul C.V.,

lider al unui grup infracțional organizat și specializat în operațiuni

financiare frauduloase, de achiziționare și utilizare a unor instrumente de

plată electronică falsificate, din care făceau parte mai multe persoane, între

care și inculpații C.M., R.B., B.C. și A.C., a luat hotărârea de a achiziționa

echipamente electronice folosite la fraudarea

ATM-urilor și cârdurilor

bancare, pentru a le utiliza împreună cu alte

persoane din grupul infracțional, în străinătate, la săvârșirea infracțiunilor

în legătură cu emiterea și utilizarea instrumentelor de plată electronică.

În acest sens, la începutul lunii noiembrie

2005, inculpatul C.V. i-a contactat pe inculpați, pe care îi cunoștea dinainte,

în care avea încredere și asupra cărora avea influență, în vederea

achiziționării de echipamente, destinate fraudării bancomatelor și falsificării

cârdurilor bancare.

Aflați în derularea activităților

infracționale, la data de 9 noiembrie 2005, inculpații C.V. și R.B. au fost

surprinși în flagrant de organele de poliție pe o stradă din Bacău, în timp ce

încercau să plaseze martorului B.S.G. o sacoșă ce conținea mai multe

dispozitive electronice, destinate fraudării și

falsificării cârdurilor bancare, ce urma să ajungă în Italia la

inculpatul

C.M.

Echipamentele electronice găsite asupra

inculpaților au fost trimise spre analizare, I.T.A. București, care a stabilit,

prin raportul de constatare tehnico-științifică, că acestea constituie

componente destinate fraudării sistemelor bancare, prin componenta destinată

interceptării codului PIN asociat conturilor cârdurilor bancare și a datelor de

pe cârdurile bancare.

În cursul cercetărilor, s-a stabilit că

inculpații R.B. și B.C. au fost trimiși la București de inculpatul C.V., pentru

a cumpăra produsele electronice contra sumei de 4000 euro, sumă remisă acestora

de către inculpatul C.V.

Întrucât echipamentele nu au mai ajuns în

Italia, inculpatul C.M. l-a contactat telefonic pe inculpatul A.C., căruia i-a

cerut să-i aducă alte dispozitive, necesare pentru continuarea activității

infracționale, iar, ulterior, i-a furnizat îndrumări precise referitoare la

modul de procurare a echipamentelor ce urmau să fie transportate în Italia.

După primirea tuturor detaliilor, inculpatul

A.C.

s-a întâlnit cu fratele inculpatului A.G., care

i-a înmânat o „pisicuță”,

cu care inculpatul A.C. a fost surprins

în

flagrant de organele de poliție. în momentul flagrantului, inculpatul

avea

asupra sa mai multe dispozitive electronice, care au fost supuse analizei

I.T.A. București, care a concluzionat în raportul de constatare

tehnico-științifică că aceste dispozitive pot fi folosite la fraudarea

sistemelor de plată electronică.

Curtea de Apel Bacău, secția penală, prin

decizia penală nr. 31 din 12 februarie 2008, a respins apelurile declarate de

inculpații A.C., B.C.P., C.M., C.V. și R.B.

Totodată, a fost respinsă cererea

inculpatului C.V. de ridicare a sechestrului asigurător dispus prin ordonanța

procurorului nr. 15/D/P/2005.

Prin recursurile declarate, inculpații au

solicitat, prin apărătorii aleși, casarea hotărârilor atacate, pentru motivele

arătate în partea introductivă a hotărârii.

Recursurile inculpaților sunt fondate,

prioritar însă pentru temeiul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10

C. proc. pen.

Potrivit art. 200 C. proc. pen., urmărirea

penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența

infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii

acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea

în judecată.

Din economia textului mai sus-menționat,

rezultă că probele descoperite și strânse în cursul urmăririi penale au rolul

de a se constata dacă există sau nu temeiuri de trimitere în judecată. Ele nu

pot servi drept temei de pronunțare a unei hotărâri judecătorești decât dacă sunt

verificate de instanța de judecată, prin administrarea lor în cursul cercetării

judecătorești.

Așadar, pentru a pronunța o soluție de

achitare, condamnare sau încetare a procesului penal, instanța trebuie să

verifice, prin operațiunea de administrare în cadrul cercetării judecătorești,

în condițiile celor patru principii fundamentale, specifice și obligatorii în

faza de judecată, oralitate, publicitate, nemijlocire și contradictorialitate,

toate probele care au servit drept temei de trimitere în judecată a

inculpatului. În urma operațiunii de verificare și administrare a probelor, în

aceste condiții, instanța va putea evalua și aprecia care dintre acestea

exprimă adevărul și le va putea reține, motivat, ca suport al hotărârii

judecătorești de condamnare sau achitare.

Or, în cauză, instanța

de fond a reținut, ca suport probator al

hotărârii de condamnare a inculpaților mijloace de probă care au servit

doar drept temei de trimitere în judecată, neverificate nemijlocit și

contradictoriu în cursul cercetării judecătorești.

Astfel, instanța de fond nu a audiat martorii

protejați A.V. și P.C. și nici nu a dispus efectuarea unei expertize a

echipamentelor găsite asupra inculpaților, pentru a stabili dacă acestea aveau

aptitudinea de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică,

deși a reținut aceste probe ca temei al hotărârii de condamnare.

Sub acest aspect, deși s-a solicitat, nu s-a

dispus verificarea aptitudinii echipamentelor descoperite în posesia

inculpaților de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică,

condiție esențială pentru existența elementului material al infracțiunii prevăzute

de art. 25 din Legea nr. 365/2002, reținută în sarcina

inculpaților. Singura probă științifică în cauză constă în rapoartele de

constatare tehnico-științifică nr. 319004 din 10 ianuarie 2006 și nr. 819016

din 10 februarie  2006 ale I.T.A. București,

dispusă în cursul urmăririi penale, în conformitate cu dispozițiile art.

112 C. proc. pen.

Or, în baza obligației de a-și exercita rolul

activ, instanța trebuia să verifice criticile apărării aduse acestor probe și

să facă aplicarea dispozițiilor art. 115 alin. (2) C. proc. pen., care impuneau

efectuarea unei expertize, în vederea lămuririi aptitudinii dispozitivelor

ridicate de la inculpați la 9 noiembrie 2005 și 5 ianuarie 2006, de a servi la

falsificarea instrumentelor de plată electronică sau a sistemelor de plată

electronică.

Totodată, deși instanțele au depus

diligentele necesare

pentru audierea

martorilor S.F. și C.M.S.,

propuși în apărare inculpaților, nu i-au mai

audiat în cursul judecății la fond și în apel. De asemenea, deși s-a solicitat

motivat în cursul judecății în apel verificarea autenticității înregistrărilor

audio pe suport magnetic ale convorbirilor dintre C.M. și A.C., instanța, în

mod nejustificat, nu a dispus verificarea acestor apărări prin efectuarea unei

expertize.

Or, pentru lămurirea tuturor aspectelor

cauzei și aflarea adevărului, în condițiile unui proces echitabil și al

egalității de arme între acuzare și apărare, se impune ca instanța să audieze

martorii protejați A.V. și P.C., să dispună efectuarea unei expertize tehnice

care să stabilească dacă echipamentele descoperite în posesia inculpaților

aveau aptitudinea de a servi la falsificarea instrumentelor de plată

electronică și să administreze și celelalte probe solicitate în apărarea

inculpaților.

Neprocedând în acest mod, hotărârea instanței

de apel și cea a instanței de fond sunt nelegale și netemeinice, pentru

considerentele expuse anterior, ceea ce impune

casarea acestora și

trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru

completarea cercetării judecătorești, la instanța de fond competentă,

Tribunalul Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurenții

inculpați C.V., R.B., B.C.P., A.C. și C.M. împotriva deciziei penale nr. 31 din

12 februarie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Casează decizia atacată și sentința penală nr.

274/ D din 21 mai 2007 a Tribunalului Bacău.

Trimite cauza spre rejudecare la instanța de

fond, Tribunalul Bacău.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18

septembrie 2008.