ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 173/2014

Asupra recursului penal de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 146/F din 02 martie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 6624/3/2009 s-a dispus în temeiul art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M.N., din infracțiunile prev. de art. 9 lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. și art. 40 din Legea nr. 82/1991 republicată, rap. la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunile prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. și art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatului, din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (3) și (4) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul M.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția.

În baza art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpatul M.N. la o pedeapsă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 65 C. pen.

În baza art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 65 C. pen.

În baza art. 215 alin. (3) și (4) C. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, sporită cu un an, în final 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 65 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza art. 14, art. 346 alin. (2) C. proc. pen., rap. la art. 998, 999, 1000 alin. (3) C. civ., au fost admise în totalitate/în parte acțiunile civile și obligă pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC O.T. SRL, la plata către părțile civile a următoarelor sume:

28. I.V. - 15.000.000 ROL;

29. D.A. - 15.000.000 ROL;

30. B.C.C. - 5.000.000 ROL;

31. V.C. - 5.000.000 ROL;

32. I.S.V. - 5.000.000 ROL;

34. N.M. - 4.500.000 ROL;

37. P.I. - 18.000.000 ROL;

39. G.V. - 15.000.000 ROL;

40. U.R. - 9.500.000 ROL;

41. A.C. - 15.000.000 ROL;

43. P.G. - 5.000.000 ROL;

47. D.L.G. - 15.000.000 ROL;

49. L.M. - 15.000.000 ROL;

54. U.T. - 9.500.000 ROL;

59. G.M. - 15.000.000 ROL;

61.M.V. - 1.900 dolari S.U.A. și 3.000.000 ROL;

65. B.N. - 14.500.000 ROL;

67. P.A.V. - 15.000.000 ROL;

S-a luat act că părțile vătămate M.C., G.G., P.D., B.G., D.I., A.C., B.C., G.C., B.V., B.G., S.G., P.I., V.D., B.G., Z.I.I., I.A., B.D.P., I.G., B.D., N.P., Ș.G., M.C., A.M.C., C.L., P.S.T., P.P., G.N.B., P.Ș.M., M.I., B.G.G., V.A., P.E.V., P.G., M.P., N.A., H.D., P.S., G.D., G.D., I.I., M.A., D.D.C., B.I., B.G., G.A.D., B.G., T.C., R.V., B.C., M.C.I., N.A., T.N., D.M., T.I., S.M., A.T., M.T. nu s-au constituit părți civile în procesul penal/au renunțat la acțiunea civilă.

A fost respinsă acțiunea civilă a părții civile D.G.O.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 11.500 dolari S.U.A., 700 euro și 19.525 RON.

În baza art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus radierea ipotecii constituită pe apartamentul părții civile A.A., în favoarea SC O. SRL, prin contractul de ipotecă autentificat în 09 iulie 2001 de BNP A.G. și M.R.E.

În baza art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus radierea ipotecii constituită pe apartamentul părții civile M.V.I., în favoarea SC O. SRL, prin contractul de ipotecă autentificat în 30 noiembrie 2000 de BNP T.S.

În baza art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus radierea ipotecii constituită pe apartamentul părții civile D.I., prin contractul de ipotecă autentificat în 08 decembrie 2000 de BNP T.S.

În baza art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus radierea ipotecii constituită pe apartamentul părții civile P.N., în favoarea SC O. SRL, prin contractul de ipotecă autentificat în 08 februarie 2001 de BNP A.G. și M.R.E.

S-a luat act că partea vătămată P.M. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen., rap. la art. 998, 999, 1000 alin. (3) C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală și a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC O.T. SRL, la plata către aceasta a sumei de 301.226.495 ROL, la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii, din momentul producerii prejudiciului până la achitarea integrală a acestuia.

A fost menținut sechestrul asigurător dispus prin încheierea de ședință din data de 04 ianuarie 2010, până la concurența sumei de 50.043 dolari S.U.A., 220 euro, 80.600 RON.

În baza art. 191 alin. (1), (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC O.T. SRL, la plata sumei de 70.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

A. În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

SC O.T. SRL a fost înregistrată la Oficiul Național al Registrului Comerțului la data de 21 ianuarie 1998, având ca asociat unic pe inculpatul M.N.

Potrivit statutului societății, aceasta avea ca obiect principal de activitate selecția și plasarea forței de muncă și activități de investigare, orientare și plasare a acesteia în străinătate. Potrivit art. 9 din statut, atribuțiile privind conducerea societății dată de lege în competența Adunării Generale, revin asociatului unic, M.N., și pentru primul mandat de 2 ani, administrator unic al societății era numit M.N.

Ministerul Muncii și Protecției Sociale a eliberat SC O.T. SRL avizul din 10 februarie 1998 pentru recrutarea și plasarea forței de muncă din România către agenții economici din Israel și a fost acreditată, potrivit certificatului din 31 mai 2001, pentru a desfășura activități de mediere a angajării cetățenilor români în străinătate, conform Legii nr. 156/2000.

Potrivit dovezii din 19 decembrie 2002, SC O.T. SRL s-a înregistrat la I.T.M. conform prevederilor art. 9 lit. e) din O.G. nr. 43/2002.

SC O.T. SRL a încheiat un contract la data de 01 ianuarie 2001 cu D.L.I. LTD, având în vedere că D.L.I. LTD era interesată să angajeze lucrători străini din România, pentru diferite proiecte în domeniul construcțiilor, având în vedere că recrutatorul a declarat că posedă experiența, cunoștințele, calificarea potrivite recrutării lucrătorilor în România. În cuprinsul contractului s-a stabilit că biletele de avion ale lucrătorilor spre Israel se vor finanța de către D.L.I. LTD, dar recrutatorul răspunde de comandarea biletelor, adunarea și predarea lor la lucrători pentru zborul spre Israel.

De asemenea, SC O.T. SRL a încheiat un contract la data de 01 ianuarie 2001 cu T.M.E. LTD, în care se prevedea că recrutatorul este obligat să reîntoarcă în România, la cererea societății, orice lucrător care nu este corespunzător funcției sale din punct de vedere profesional, pe cheltuiala recrutatorului, cu plata sumei de 500 dolari S.U.A.; recrutatorul s-a obligat să se îngrijească de garanțiile potrivite, precum ipotecarea casei și vinderea ei, pentru a asigura împiedicarea fugii lucrătorului de la societate; s-a menționat în contract că în cazul în care lucrătorul părăsește șantierul fără aprobare, recrutatorul va despăgubi societatea cu suma de 1.000 dolari S.U.A. și suplimentar cu suma de 4.000 dolari S.U.A. la terminarea procedurii de executare silită asupra averii lucrătorului; spre deosebire de contractul anterior, recrutatorul se obliga, pe cheltuiala sa, să trimită cu avionul lucrătorii în Israel. Clauze asemănătoare conțin și contractele încheiate de SC O.T. SRL cu S.B. LTD și cu Z. LTD.

Întrucât la data de 13 decembrie 2004, inculpatul M.N. a dobândit calitatea de deputat în cadrul Parlamentului României, prin actul adițional la Statutul SC O.T. SRL autentificat la data de 23 decembrie 2004 de BNP A.G., a fost revocat din funcția de administrator al societății și a fost numită în această funcție S.S., soția inculpatului, începând cu data de 20 decembrie 2004, celelalte prevederi ale statutului societății rămânând nemodificate.

Pentru îndeplinirea obiectului principal de activitate, SC O.T. SRL încheia contracte de mediere (prestări servicii) cu diverse persoane, prin care se obliga să intermedieze angajarea beneficiarului la o firmă specializată în Israel; printre obligațiile beneficiarului, se număra și aceea de a plăti o taxă de înregistrare, în valoare de 5.000.000 ROL și să depună garanțiile necesare acoperirii daunelor contractuale; în cazul în care beneficiarul nu își îndeplinea obligațiile asumate prin contract, în sensul că părăsește locul de muncă unde a fost repartizat sau pregătirea sa nu corespunde cu cea declarată la întocmirea dosarului, era obligat să plătească suma de 5.500 dolari S.U.A.; pentru garantarea acestei sume, beneficiarul se obliga să constituie în favoarea SC O.T. SRL o garanție asupra bunurilor imobile, cât și un depozit în valoare de 500 dolari S.U.A.

Astfel, SC O.T. SRL a încheiat mai multe contracte de intermediere cu mai multe persoane fizice, printre care și cele 129 de părți vătămate din prezenta cauză.

Inculpatul M.N. nu a recunoscut săvârșirea faptelor arătând că de la înființarea SC O.T. SRL a reușit trimiterea la muncă în Israel a 27.000 de persoane și cele 129 de persoane vătămate nu au mai fost trimise la muncă din motive obiective, care țin de anumite nereguli la dosarele persoanelor respective sau capacității de absorbție a forței de muncă în Israel, precum și unor dispoziții cu caracter politic la un moment dat, care interzicea prezența unor muncitori străini în acest stat. Mai arată inculpatul că niciodată nu a încasat bani de la persoanele care solicitau obținerea de contracte de muncă în Israel, de acest lucru ocupându-se funcționarii SC O.T. SRL.

Susținerile inculpatului în sensul că nu încasa personal sumele de bani au fost confirmate de martora I.C., care, în calitate de secretară în cadrul SC O.T. SRL a precizat că sumele de bani reprezentând contravaloarea biletelor de avion, taxa de înscriere și comisionul erau încasate de persoane de la contabilitate, respectiv de doamna I. Mai arată martora că după ce inculpatul a dobândit calitatea de parlamentar, nu s-au mai încheiat contracte pentru plecarea la muncă în Israel, din motive ce țineau de situația politică și militară a acestui stat.

Inculpatul a precizat că a despăgubit circa 119-120 dintre persoanele păgubite, iar pentru restul a precizat că va acoperi toate cheltuielile ocazionate de neexecutarea contractului. Mai arată inculpatul că încasa de la muncitori următoarele sume: 2.000.000 ROL reprezentând vizita medicală la Spitalul C., 10.000.000 ROL în ultimii ani, care reprezentau taxă de înscriere, 300 dolari S.U.A. biletul de avion și 1.000 dolari S.U.A. sau încheierea unei contract de ipotecă pe imobil, pentru aceste sume fiind eliberate chitanțe întocmite de funcționarii firmei. În ceea ce privește cea din urmă sumă de bani, inculpatul precizează că era restituită muncitorilor la întoarcerea în țară.

În susținerea celor precizate, inculpatul, prin apărător, a depus la dosarul cauzei contracte încheiate de diverse persoane care au lucrat efectiv la diverse firme din Israel (S.Ș., V.C., N.N., S.L., M.V., S.S.N., T.E., P.V., G.M.), din care a rezultat că acestea, în perioada iulie - noiembrie 2000, au încheiat contracte de intermediere cu SC O.T. SRL și ulterior, cu firmele din Israel, unde au lucrat în diverse domenii timp de 11 luni. De asemenea, a depus cereri de solicitare de viză pentru Israel, pentru mai multe persoane, din perioada septembrie 1997 - iulie 2000.

De altfel, cu ocazia efectuării unui control de către Garda Financiară, la data de 14 iulie 2003, la sediul SC O.T. SRL București, s-a constatat că în perioada iulie 2000 - octombrie 2002, societatea a intermediat angajarea în Israel a 543 de persoane.

Pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, în modalitatea reglementată de art. 215 alin. (3), (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost necesară o acțiune de inducere sau menținere în eroare a unei persoane cu ocazia încheierii sau executării unui contract, săvârșită într-o asemenea modalitate încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate.

Din întreg probatoriul administrat în cauză, Tribunalul nu a putut reține intenția inculpatului M.N., în calitate de reprezentant al SC O.T. SRL, (inclusiv după data de 13 decembrie 2004, când, deși a fost revocat din funcția de administrator al societății, a exercitat în continuare, de facto, această funcție) de a induce în eroare părțile vătămate cu ocazia încheierii contractelor de mediere.

Astfel, Tribunalul a reținut că SC O.T. SRL avea ca obiect principal de activitate selecția și plasarea forței de muncă și activități de investigare, orientare și plasare a acesteia în străinătate, Ministerul Muncii și Protecției Sociale i-a acordat aviz pentru recrutarea și plasarea forței de muncă din România către agenții economici din Israel și a fost acreditată pentru a desfășura activități de mediere a angajării cetățenilor români în străinătate, conform dispozițiilor legale, respectiv Legea nr. 156/2000. De asemenea, SC O.T. SRL era înregistrată la I.T.M. conform prevederilor art. 9 lit. e) din O.G. nr. 43/2002.

În plus, SC O.T. SRL a încheiat contracte cu mai multe firme din Israel pentru plasarea forței de muncă recrutată de această societate - D.L.I. LTD, T.M.E. LTD, S.B. LTD și Z. LTD.

De altfel, mai multe persoane au fost trimise la muncă în Israel prin intermediul SC O.T. SRL, inclusiv o parte din părțile vătămate din prezenta cauză - P.N., B.V., D.I., G.C., G.G. Din contractele de prestări servicii, contractele individuale de muncă, copii pașapoarte rezultă că în iulie - noiembrie 2000, SC O.T. SRL a intermediat angajarea în Israel, a numiților S.Ș., V.C., N.N., S.L., M.V., S.S.N., T.E., P.V., G.M., care au desfășurat lucrat efectiv în Israel la societatea S.B.H sau D.H. pentru perioade de 11 luni (Dosar nr. 16238/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție). În plus, în cuprinsul raportului de expertiză contabilă se reține că în perioada iulie 2000 - octombrie 2002, SC O.T. SRL a intermediat angajarea în Israel a 543 persoane.

Din cuprinsul contractelor de mediere încheiate de SC O.T. SRL cu părțile vătămate/civile din cauză a rezultat că obiectul acestora consta în intermedierea contractelor de muncă între părțile vătămate și firmele interesate în angajarea forței de muncă în străinătate, SC O.T. SRL angajându-se ca în termen de 6 luni de la depunerea dosarului complet, să depună toate diligențele pentru obținerea vizelor și trimiterea candidatului la muncă în străinătate.

În aceste condiții - funcționarea SC O.T. SRL în cadru legal, existența contractelor cu firme interesate în plasarea forței de muncă în Israel, obligația de diligență asumată prin contractele de mediere de această firmă, faptul că mai multe persoane au plecat prin intermediul acestei firme în Israel - nu se poate reține intenția de inducere în eroare a părților vătămate/civile din prezenta cauză cu ocazia încheierii contractelor de mediere. Faptul că, din cauza unor împrejurări obiective, SC O.T. SRL nu a reușit să intermedieze plecarea la muncă în străinătate a părților vătămate/civile din prezenta cauză (cu excepția celor precizate anterior), nu poate conduce la concluzia intenției de inducere în eroare la momentul încheierii contractelor.

Deși în actul de sesizare s-a reținut că, în momentul încheierii contractelor, părțile vătămate au plătit, direct și personal, inculpatului M.N. sumele cuprinse între 2.000.000 și 10.000.000 ROL, reprezentând taxă de înscriere, dar și sume cuprinse între 550 dolari S.U.A. și 3.500 dolari S.U.A., fiecare, reprezentând „comisionul” SC O.T. SRL, materialul probator administrat nu susține în totalitate o astfel de afirmație.

Deși inculpatul a precizat că el nu încasa personal sumele de bani plătite de părțile vătămate, contabila societății, martora I.R. a arătat că sumele de bani erau încasate în mod direct de către inculpat. În același sens au declarat și o parte din părțile vătămate sau martori, care au precizat că au înmânat aceste sume inculpatului personal - de ex. partea vătămată N.M., partea vătămată M.C., martorul C.L., partea vătămată V.A., martorul P.G., B.F., P.N.V.

Pe de altă parte însă, o parte dintre părțile vătămate sau martori au declarat că au plătit aceste sume la secretariatul firmei sau la contabilitate - partea vătămată M.C., martorul I.I.V., martorul G.A.D., partea civilă G.M., partea civilă P.A.V., martorul M.A., martorul G.D.

În consecință, instanța de fond a reținut că sumele de bani încasate cu titlu de taxă și de comision erau plătite fie direct inculpatului, fie la secretariatul firmei sau la contabilitate.

Deși s-a reținut, în mod corect, în actul de sesizare că pentru sumele încasate cu titlu de comision, nu s-a emis chitanță, astfel cum rezultă din declarațiile părților vătămate și a martorilor, acest aspect nu are relevanță în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ci în privința infracțiunilor prev. de art. 9 lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., astfel cum se va reține mai jos, cum nu are relevanță nici faptul (reținut în rechizitoriu) că părților vătămate nu li s-a înmânat un exemplar din contractul de mediere încheiat, deși, în această privință, materialul probator arată că o parte dintre părțile vătămate au primit un astfel de exemplar (pe care de altfel l-au depus la dosarul cauzei împreună cu chitanțele și celelalte înscrisuri).

În același sens, referirile din actul de sesizare în sensul că sumele plătite drept „comision”, nu se regăsesc în conținutul contractelor încheiate de părțile vătămate cu SC O.T. SRL, iar garanția prevăzută în contract, de 500 dolari S.U.A., nu era vărsată direct în contul societății, suma nefiind evidențiată în documentele contabile, nu au avut relevanță în privința infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ci în privința infracțiunilor prev. de art. 9 lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

Mai mult, din analiza contractelor de intermediere s-a reținut însă că, în situația în care beneficiarul părăsește locul de muncă la care a fost repartizat sau pregătirea sa nu corespunde cu cea declarată la momentul întocmirii dosarului, acesta se obliga să plătească suma de 5.500 dolari S.U.A., iar pentru garantarea acestei sume, beneficiarul urma să constituie, în favoarea și la dispoziția SC O.T. SRL, o garanție asupra unor bunuri imobile, cât și un depozit de garanție în numerar, în valoare de 500 dolari S.U.A.

Faptul că, astfel cum se reține în rechizitoriu, „la momentul încheierii contractelor, inculpatul, personal aducea la cunoștința beneficiarilor, condițiile de plecare în Israel, data plecării, care întotdeauna era fixată la o distanță relativ scurtă, precum și condițiile în care, la cererea beneficiarilor de a renunța la plecarea în Israel, se va restitui suma de bani plătită drept comision”, care potrivit actului de sesizare „au fost de natură a da o aparență de legitimitate”, nu a demonstrat intenția inculpatului de inducere în eroare la momentul încheierii acestor contracte de mediere. Obligația inculpatului, în calitate de reprezentant al firmei de intermediere, era de a aduce la cunoștința beneficiarilor acestor contracte a condițiilor de plecare ori a condițiilor în care puteau fi restituite sumele de bani plătite cu titlu de comision. Faptul că, astfel cum se reține în rechizitoriu, persoanele vătămate nu au beneficiat de contractele de mediere încheiate cu SC O.T. SRL prin reprezentantul său, inculpatul M.N., întrucât nu au mai fost trimiși în Israel, în lipsa unor manopere dolosive sau alte elemente de fapt neputând indica intenția inculpatului de inducere în eroare părțile vătămate la momentul încheierii contractelor.

De altfel, nu s-au reținut în actul de sesizare elementele de fapt care demonstrează intenția inculpatului de inducere în eroare a părților vătămate la momentul încheierii contractelor, ci doar că acesta nu a eliberat chitanțe pentru sumele de bani încasate cu titlu de comision, că nu a eliberat părților vătămate câte un exemplar de pe contract, că, în final, nu au mai fost trimiși în Israel, că aceștia au adresat memorii instituțiilor statului și posturilor de televiziune și au protestat față de modalitatea în care au fost înșelați de către inculpat la sediul societății.

Este evident că există o acțiune ilicită a inculpatului, care a creat prejudicii în principal de natură materială părților vătămate, aspect care a fost evidențiat odată cu soluționarea laturii civile a prezentei cauze, însă neexecutarea obligației (de diligență) prevăzută în contractele de mediere, din împrejurări care nu au fost evidențiate ca imputabile inculpatului sub forma intenției, nu pot atrage răspunderea penală a acestuia sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 215 alin. (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Mai mult, în momentul în care plecarea părților vătămate/civile a devenit incertă, inculpatul a restituit sumele plătite cu titlu de comision, multe dintre acestea semnând declarații în care menționau că nu mai au nici o pretenție de natură materială de la inculpat.

Tribunalul a reținut din declarația părții vătămate V.A. că în martie 2003 s-au restituit eșalonat sumele, martorul I.I.V. a achitat sumele de bani în martie 2005, iar după sărbătorile de iarnă i-a fost restituită suma în euro; de asemenea, martorul D.D.C., a precizat că după un an a primit suma în euro; martorul G.D. a menționat în luna februarie 2006 i s-a restituit suma de 1.300 euro în prezența secretarei și avocatei; B.F. a menționat că inculpatul i-a restituit suma de 800 dolari S.U.A.

În consecință, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. instanța de fond a dispus achitarea inculpatului M.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția.

B. În ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, fals intelectual, prev. de art. 9 lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., art. 10 din Legea nr. 82/1991 republicată, rap. la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize contabile, având ca obiective modul de înregistrare și reflectarea în contabilitate a operațiunilor ce decurg din încheierea contractelor de către SC O.T. SRL cu societățile din Israel, a taxelor percepute drept comision, garanție ori contravaloare a prețului biletelor de avion de la persoanele fizice, temeiul legal al dispoziției de încasare din 29 noiembrie 2000 în sumă de 1.632.312.000 ROL, dar și alte date în legătură cu documentele contabile.

I. Potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă, a rezultat că, pentru plasarea forței de muncă în Israel, SC O.T. SRL, în calitate de agent a încheiat contracte de plasare cu două firme din Israel, în calitate de angajatori, respectiv cu firma T. LTD și firma Z. LTD, contracte care au fost certificate de direcția de specialitate din cadrul Ministerului Muncii și Securității Sociale.

Din conținutul acestor contracte, a rezultat ca obligații financiare pentru agent, următoarele clauze:

- despăgubirea angajatorului cu suma de 1.000 dolari S.U.A. pentru fiecare lucrător care părăsește șantierul unde a fost repartizat pentru a lucra la «negru», în baza unei «notificări» remisă de acesta;

- cumpărarea biletelor de avion pentru Israel, pe cheltuiala lucrătorilor plasați la munca în Israel.

Pentru nerespectarea clauzei contractuale sus-menționate, respectiv părăsirea șantierului la care au fost repartizați lucrătorii angajați, la dosarul cauzei se afla, în copie xerox, o serie de înscrisuri din care rezultă că s-ar fi plătit cu titlu de despăgubiri, din contul personal al inculpatului deschis la Banca C.S. din Elveția, sume (câte 1.000 dolari S.U.A./persoană) către firme și persoane fizice din Israel, precum și cu titlul de comision (300 dolari S.U.A./persoană) către firma M.A. LTD (pentru care la dosarul cauzei nu există un contract de plasare încheiat cu SC O.T. SRL pentru a se constata existența unei astfel de clauze), sume pentru care în înscrisurile respective nu se dau explicații în legătura cu scopul plății.

Din analiza acestor operațiuni a rezultat, că în perioada 15 iunie 1999 - 30 ianuarie 2001, din contul personal al inculpatului, a fost plătită suma de 167.100 dolari S.U.A., echivalent a 3.955.911.400 ROL, pentru lucrătorii care au părăsit locul de muncă, pentru comision, pentru avocat, pentru „altă persoană”.

Din analiza acestor tranzacții, expertiza a pus în evidență următoarele aspecte atipice:

a. Înscrisurile emise de partenerii externi și de Banca C.S., se prezintă numai sub forma de copii xerox fără a prezenta vreo semnătura din partea lucrătorilor bancari (de asemenea, nu rezultă că au fost remise prin fax). La baza acestor înregistrări nu există extrasul de cont al titularului de cont, din care să rezulte că sumele respective au fost înregistrate în creditul contului în cauză, acest înscris fiind singurul act care atestă că viramentul a avut loc.

Pe unele din aceste înscrisuri (copii xerox) au fost consemnate date și informații (olografe) referitoare la sumele plătite către M.A. LTD și sursele din care acestea provin, ceea ce atestă că în cadrul societății nu exista exemplarul original al acestor acte.

b. SC O.T. SRL a înregistrat drept împrumuturi acordate din partea inculpatului N.M., sumele consemnate în registrele de casă (în RON și dolari S.U.A.), fapt ce a permis ulterior să i se restituie acestuia sumele respective, deși la dosarul cauzei nu există nici un înscris care să ateste efectuarea unor astfel de operațiuni (contract de împrumut, înțelegere etc). Mai mult, scrisorile emise de societățile comerciale din Israel, au fost adresate și remise către SC O.T. SRL, însă sumele în cauză rezultă că ar fi fost virate din contul personal al inculpatului.

c. Pentru sumele plătite drept comision la firma M. LTD, respectiv cate 300 dolari S.U.A./lucrător, nu se regăsește drept clauză o astfel de obligație în contractele încheiate cu cei doi angajatori, la dosarul cauzei neexistând un astfel de înscris, respectiv contract de plasare încheiat cu firma M.A. LTD. Mai mult, plata unui astfel de comision nu se poate justifica, atât timp cât din actele încheiate nu rezultă că societatea a încasat de la lucrătorii trimiși la munca în Israel un astfel de comision, de unde rezultă că sumele respective (781.751.400 ROL) au fost suportate din gestiunea societății, în mod nejustificat.

d. Sumele plătite, conform clauzelor contractuale, drept comision pentru lucrătorii care au părăsit locul de muncă (câte 1.000 dolari S.U.A. de persoană, respectiv 1.356.135.000 ROL), de la care, prin contractele de mediere, s-au prevăzut și s-au constituit garanții imobiliare (la nivelul sumei de 5.500 dolari S.U.A./persoană), acestea trebuiau sa fie înregistrate în Contul 461 „Debitori diverși” (într-un subcont de „debitori litigioși”) și recuperate din garanțiile constituite de cei în cauză, fără a fi grevate resursele financiare ale societății

e. Din expertizarea înscrisurilor s-a constatat că în conținutul lor apar o serie de contradicții respectiv:

- factura externă (invoice) remisă SC O.T. SRL, a fost emisă la data de 18 octombrie 2000, în timp ce suma la care se referă aceasta rezultă că ar fi fost virată la data de 11 septembrie 2000, deci înainte de facturarea serviciului în cauză;

- viramentul efectuat către av. E.L. (35.000 dolari S.U.A.) nu este susținut de nici un act din care să rezulte o astfel de obligație în sarcina SC O.T. SRL;

- în facturile externe emise de firma M.A. LTD sunt consemnate informații și date care nu se uzitează în relațiile financiare internaționale, respectiv cursul de schimb valutar și valoarea facturii exprimată și în RON, cu atât mai mult cu cât stabilirea valorii în RON a facturilor externe, se determină după alt criteriu, respectiv «data valutei din ziua în care are loc transferul (virarea) bancar a sumei în cauză»;

- sumele plătite direct din casieria SC O.T. SRL, în baza unor facturi (copii xerox) emise de o firmă din Israel (M.A. LTD), care conțin și elemente exprimate în date specifice sistemului financiar românesc (cursul de schimb valutar RON/dolar și valoarea în RON), nu pot fi considerate ca fiind reale, deoarece astfel de plăți erau interzise prin O.G. nr. 15/1996 (operațiunile de încasări și plăți între persoanele juridice se vor efectua numai prin instrumente de plată fără numerar), iar la casieria societății nu s-a completat actul legal instituit pentru ridicarea de numerar în cash (dispoziția de plată în numerar), formular în care se consemnează semnătura și datele de identificare ale persoanei care încasează banii, fapt pentru care, în Registrul de casă, în coloana «numărul actului de casă» a fost consemnat numărul facturii, iar în coloana «explicații» s-a consemnat «M.A. LTD - comision». În această situație, rezultă că societatea a fost păgubită prin plata unor sume în cash fără întocmirea de acte legal prevăzute prin normele în vigoare și către o persoană necunoscută, cât și prin înregistrarea de obligații ale societății pentru împrumuturile acordate de inculpatul M.N. în vederea efectuării acestor plăți ca obligație a societății.

Asupra sumei de 50.000 dolari S.U.A., virată în data de 03 octombrie 2000, deoarece nu există nici o explicație, singura referință consemnată în Avizul de debitare fiind «Beneficiar 040024 A.E.», expertiza nu s-a putut opina;

- înscrisurile care se prezintă la operațiunile de decontare de la pct. «c» și «e» de la Obiectivul nr. 1 (faxul și scrisoarea trimise de bancă către inculpatul M.N., ordinul de plată dat de acesta și avizul de debitare emis de bancă) au fost întocmite în aceeași zi, deși subiecții de drept, participanți la aceste operațiuni se aflau în țari diferite (Elveția și România).

În concluzie, în legătură cu sumele care rezultă că ar fi fost virate din contul inculpatului de la Banca C.S., în valoare totală de 3.955.911.400 ROL, experții contabili opinează în sensul că aceste sume nu pot greva gestiunea SC O.T. SRL.

Din datele înregistrate în registrele de casă, în RON și valută, rezultă că au fost plătite în perioada 2000-2001, direct către firma M.A. LTD, doar pe baza facturilor „invoice”, aflate în fotocopie la dosarul cauzei, fără a se întocmi înscrisurile legal prevăzute care să conțină datele de identificare și semnătura persoanei care a intrat în posesia banilor, suma de 30.900 dolari S.U.A. (echivalentul a 760.346.500 ROL) și 1.428.814.800 ROL, în total 2.189.161.300 ROL.

În ceea ce privește plățile efectuate direct din casieria societății, astfel cum au fost înscrise în Registrele de casă și înregistrate în contabilitatea societății, și așa cum sunt redate în fișele operațiunilor elaborate pentru conturile 531, 462 și 455, a rezultat că inculpatul a depus în numerar, ca împrumut acordat societății, în perioada 2000 - 2001, suma totală de 1.605.184.000 ROL.

Aceste sume au fost înregistrate în creditul contului 455 „Asociați - conturi curente”, ca obligații ferme ale societății care ulterior au fost achitate către inculpatul M.N., respectiv:

- tranzacția din data de 26 ianuarie 2001, în valoare de 20.000.000 ROL a fost înregistrată, inițial prin diminuarea veniturilor, iar la 30 ianuarie 2001, a fost înregistrată la cheltuieli, fără a se justifica o astfel de cheltuială din fondurile societății.

- sumele în valoare totală de 2.169.161.300 ROL, care au fost plătite, în RON și în valută, în perioada 2000-2002 din casierie societății către firma M.A. LTD din Israel, a fost înregistrate greșit, pe creditori, ceea ce a făcut să se diminueze obligațiile societății create către lucrători și provenite din sumele încasate de la aceștia în valută în vederea cumpărării biletelor de avion.

- aceste sume, împreună cu suma de 20.000.000 ROL, trebuiau să fie înregistrate în contul 461 (debitori diverși) și recuperate prin executarea silită a garanțiilor constituite, de la lucrătorii care au părăsit locul de muncă (contravaloarea a 1.000 dolari S.U.A.), respectiv și prin încasarea comisionului de 300 dolari S.U.A. de la fiecare lucrător în cauză, comision care însă nu rezultă din actele dosarului că ar fi fost încasat de la lucrători.

- în jurnalul operațiunilor rezultă că pentru sumele plătite în valută, în valoare de 16.500 dolari S.U.A. (echivalentul a 382.562.500 ROL), s-a consemnat în mod greșit că reprezintă plata „bilete de avion”, în timp ce în registrul de casă s-a consemnat că reprezintă „M.A. plata taxă de comision”.

Astfel, s-a concluzionat în expertiza contabilă că, în urma derulării contractelor de plasare a forței de muncă încheiate cu firme din Israel, resursele societății au fost diminuate fără justă cauză cu suma totală de 2.479.328.300 RON, în scopul sustragerii de la plata impozitelor către stat.

II. În ceea ce privește derularea contractelor de mediere încheiate cu lucrătorii recrutați, expertiza a luat în considerare doar acelea pentru care, la dosarul cauzei, a existat, în fotocopie, contractul de mediere, respectiv un număr de 66.

S-a menționat astfel că sumele oficiale, încasate pe bază de chitanță și factură fiscală de la lucrătorii recrutați, au fost corect înregistrate în contabilitatea societății, respectiv: taxa de înscriere, comisionul pentru cumpărarea biletelor de avion și garanțiile constituite.

Expertiza nu s-a pronunțat asupra veridicității susținerilor părților vătămate, potrivit cărora aceștia au plătit, pe lângă taxa de înscriere și alte sume, în valută, cuprinse între 1.200 și 3.500 dolari S.U.A., inculpatului.

III. În vederea efectuării operațiunilor de încasări în plăți și în valută între rezidenți, care în perioada de referință erau interzise, SC O.T. SRL a solicitat și obținut autorizarea Băncii Naționale a României, în cadrul unor limite și cu respectarea unor condiții, societatea fiind astfel îndreptățită să încaseze de la lucrătorii recrutați, în valută, contravaloarea biletelor de avion și contravaloarea eventualelor penalități plătite în valută către firmele străine, cu condiția păstrării acestor disponibilități, în cash, în conturi la o bancă comercială, până la utilizarea lor.

În documentele contabile pe baza cărora s-a efectuat expertiza contabilă, s-a constatat existența de încasări și plați în valută, efectuate în numerar, prin casă (anexele 7, 9 și 11 din raportul de expertiză).

Expertizarea operațiunilor de plăți în valută efectuate de casieria societății, în cash, a pus în evidență următoarele aspecte:

- încă de la începutul anului 2000, pe măsură ce se efectuau operațiuni de încasări în valută de la lucrători, respectiv câte 250 dolari S.U.A./persoană pentru cumpărarea biletului de avion, sumele respective erau utilizate zilnic, pentru plata contravalorii biletelor de avion, la nivelul sumei încasate, de 250 dolari S.U.A./persoană (deși la dosarul cauzei nu se află înscrisuri eliberate de compania de transport aerian pentru biletele de avion cumpărate), deci fără nici un fel de diferențe între suma încasată de la lucrători și costul efectiv al biletului, astfel ca soldul contului casa în valută la sfârșitul fiecărei zile devenea «zero». Luând în considerare acest element (inexistența unor diferențe între suma încasată de la lucrători pentru cumpărarea biletelor de avion și plata efectuată către compania de transport aerian pentru cumpărarea acestora), se ridică problema realității scrisorilor aflate la dosarul cauzei emise de SC O.T. SRL, prin care s-a făcut cunoscut lucrătorilor în cauză că în urma cumpărării biletelor de avion, au apărut o serie de diferențe de preț (între 70-90 dolari S.U.A./persoană) care rămân la dispoziția lor pentru a fi ridicate. Or, în cazul realității acestor scrisori, predate organului de cercetare penală chiar de către inculpatul M.N., atunci se ridică problema realității sumelor plătite în numerar din casieria societății în valută către compania de transport aerian și consemnate în Registrul de casă în valută ca atare.

- ulterior, când încasările în valută pentru cumpărarea biletelor de avion au crescut, s-a procedat la înregistrarea de plăți (interzise prin Regulamentul valutar al Băncii Naționale a României nr. 3/1997) în numerar către inculpatul M.N., sub formă de „restituire împrumut”. Astfel, în perioada 02 februarie 2000 - 23 martie 2000, inculpatul M.N. a încasat sub forma de „restituire împrumut”, în cash din casieria societății, fără ca în prealabil să depună nicio sumă în casieria societății drept „împrumut acordat”, pentru un număr de 20 de plăți, suma de 30.700 dolari S.U.A.

- în continuare, când încasările în valută efectuate de la lucrătorii recrutați pentru cumpărarea biletelor de avion au crescut ca volum, pe lângă soluțiile mai sus prezentate (plăți către compania de tranposrt aerian și restituiri împrumuturi către inculpatul M.N.), din casieria societății în valută a început să se efectueze plăți în numerar (interzise prin Regulamentul valutar al Băncii Naționale a României nr. 3/1997) pentru decontarea deplasărilor în străinătate (în suma de 32.939 dolari S.U.A. - echivalent 1.005.464.340 ROL), către diverse societăți comerciale din România (ex. către SC S. SRL suma de 11.781 dolari S.U.A. sau în echivalent 347.808.899 ROL în perioada 19 iulie - 03 august 2002), precum și alte cheltuieli care nu au legătură cu obiectul de activitate al societății, operațiuni pentru efectuarea cărora nu există documente justificative din care să rezulte necesitatea și realitatea acestora.

Prin folosirea acestor soluții de utilizare în mod discreționar a unor fonduri valutare, încasate de la rezidenți pentru un anumit scop autorizat de Banca Națională a României (respectiv cumpărarea biletelor de avion), contrar prevederilor art. 18 din Regulamentul valutar al Băncii Naționale a României nr. 3/1997, s-a ajuns la situația permanentă ca soldul zilnic al contului casă în valută să fie zero sau aproape zero, evitându-se astfel depunerea disponibilităților la bancă și sustrăgându-se în acest fel controlului Băncii Naționale a României, care se exercită prin băncile comerciale unde clienții își depun valuta, în legătură cu utilizarea valutei încasate de la rezidenți, ca excepție de la regula instituită de Banca Națională a României și autorizată strict în cazul SC O.T. SRL numai pentru cumpărarea biletelor de avion și plata eventualelor despăgubiri în valută către partenerii externi.

În urma analizării documentelor contabile privind operațiunile în valută, a rezultat o diferență nejustificată din gestionarea valutei în cadrul societății în sumă totală de 6.179.573.445 ROL, care reprezintă suma cu care au fost diminuate veniturile acesteia, pentru a se sustrage de la plata impozitelor către bugetul statului.

În expertiza contabilă s-a menționat existența unui alt „împrumut”, în sumă de 56.244 dolari S.U.A. (1.589.047.128 ROL) acordat ca împrumut societății, de către inculpat, în afara prevederilor Regulamentului valutar al Băncii Naționale a României nr. 3/1997.

De asemenea, expertiza contabilă a relevat faptul că, în perioada 23 octombrie 2002 - 31 decembrie 2002, în cadrul societății nu s-a mai condus Registrul de casă și valută, deși, în aceeași perioadă, au mai fost emise un număr de 186 chitanțe, cu încasări de la lucrători, câte 250 dolari S.U.A./persoană, în valoare totală de 46.500 dolari S.U.A. (1.557.183.250 ROL).

IV. Activitatea societății, în perioada 2000-2002, privind operațiunile în RON, era reglementată de prevederile O.G. nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare și Regulamentul operațiunilor de casă nr. 2/1996 emis de Banca Națională a României, acte normative care s-au referit, în principal la:

- operațiunile cu numerar în moneda națională se efectuează numai prin rețeaua unităților bancare, cu instrumente de plată fără numerar;

- unitățile comerciale pot păstra în casieria proprie sume în limita plafonului stabilit (20.000.000 ROL în perioada de referință, conform Legii nr. 88/1998);

- societățile bancare raportează la Banca Națională a României informații cu privire la ridicările de numerar efectuate de clienții acestora, pentru fiecare operațiune care depășește valoarea de 50.000.000 ROL (plafon stabilit apoi în valută, la nivelul sumei de 10.000 dolari S.U.A. și ulterior la suma de 10.000 euro).

Expertiza contabilă a precizat ca singura sursă de venit a SC O.T. SRL a constituit-o încasarea taxei de înscriere de la lucrătorii recrutați pentru a fi plasați la muncă în Israel. Din acest venit, societatea putea să-și acopere toate cheltuielile de organizare, întreținere și funcționare, inclusiv cele de personal (salarii, impozite și taxe).

Din documentele contabile analizate a reieșit faptul că, în perioada 2000-2002, față de veniturile provenite din activitatea de bază, în sumă totală de 8.978.706.998 ROL (inclusiv TVA-ul datorat bugetului de stat), a cheltuit o suma de 15.899.184.920 ROL, deci de aproape două ori mai mult decât veniturile obținute, respectiv suma de 6.913.695.588 ROL.

V. În ceea ce privește împrumuturile acordate și restituite inculpatului, s-a arătat că asemenea operațiuni, efectuate în valută, erau interzise prin art. 18 din Regulamentul valutar al Băncii Naționale a României nr. 3/1997.

În perioada 2000-2002, inculpatul a acordat împrumuturi, în ROL, în valoare de 6.798.415.056, din care au fost restituite acestuia suma de 2.703.573.608 ROL, împrejurare care relevă sursa mijloacelor financiare care a permis societății să cheltuiască mai mult decât veniturile încasate din activitatea de bază, respectiv din obligațiile viitoare create de societate către inculpat, ca finanțator benevol al societății.

În context, din expertizarea datelor consemnate în Registrul de casă în ROL, în perioada 2000-2002, au rezultat următoarele aspecte, de natură a pune sub îndoială veridicitatea și realitatea acordării acestor împrumuturi:

În perioada 07 ianuarie 2000 - 23 martie 2000, s-a plătit în cash, în ROL, din casieria societății către inculpatul M.N., sub forma de „restituire împrumut” în cadrul a 20 de operațiuni, suma totală de 569.999.000 ROL, deși în aceeași perioadă acesta a acordat societății un singur împrumut de 10.000.000 ROL la data de 17 ianuarie 2000. În perioada respectivă a mai acordat societății un împrumut la data de 27 ianuarie 2000, cu care societatea a plătit în aceeași zi aceeași sumă de 202.367.000 RON, cu titlu de despăgubire pentru lucrătorii „fugiți” de la locul de muncă, către o firmă din Israel.

Urmărind încasările și plățile înregistrate în Registrul de casă în perioada 2000-2002, se constată existența unor operațiuni perechi, care constau în faptul că suma acordată în cash de inculpatul M.N. drept împrumut societății, era destinată plății, în cash, către o firmă din Israel sau o societate comercială din România sau pentru a fi depusă la bancă, pentru care nu există nici un document justificativ (facturi, chitanțe, extrase de cont bancar etc), ceea ce denotă faptul că aceste operațiuni nu au avut loc, precum și faptul că efectuarea acestora, pe lângă cheltuiala în sine, societatea a rămas și cu obligația creată către inculpatul M.N.

În privința operațiunilor de plăți efectuate în ROL din casieria societății către inculpat, sub forma „restituirilor de împrumuturi”, în lipsa unui înscris încheiat între acesta și societate, expertiza contabilă pune în evidență faptul că aceasta a fost o metodă prin care s-a creat posibilitatea ca SC O.T. SRL să cheltuiască în mod nejustificat mai mult decât veniturile încasate din activitatea de bază, în folosul inculpatului M.N., prin drepturile pe care acesta și le-a creat din astfel de operațiuni și pe care societatea le-a onorat (prin restituiri de împrumuturi în ROL și valută) sau urmează să le onoreze (prin lichidarea soldului creditor al Contului 455).

Pentru aceeași perioadă, s-a constatat că, din casieria SC O.T. SRL, a fost depusă în bancă, în total, suma de 4.729.062.000 ROL, sumă ce a fost cheltuită în totalitate, ceea ce a avut ca efect în gestiunea societății cheltuirea mai mult decât veniturile obținute din activitatea de bază, în folosul inculpatului M.N.

Prin dispoziția de încasare din data de 29 noiembrie 2000, s-a consemnat că s-a încasat de la inculpatul M.N., în calitate de asociat unic, cu scopul „împrumut firmă”, suma de 1.632.312.000 ROL. Formularul tipizat nu are semnătura compartimentului financiar-contabil a persoanei care a efectuat controlul financiar preventiv, a persoanei care aproba operațiunea și nici semnătura casierului pentru confirmarea încasării sumei și a datei când a fost efectuată operațiunea. Cu toate acestea, operațiunea a fost consemnată în Registrul de casă în ROL la data de 29 noiembrie 2000 și înregistrată în contabilitate în creditul Contului 455 «Sume datorate asociaților», ca obligație a SC O.T. SRL de a restitui această sumă inculpatului M.N.

Expertiza contabilă a constatat că în Registrul de casă în ROL, la data de 29 noiembrie 2000, au fost consemnate următoarele operațiuni: încasarea sumei de 1.632.312.000 ROL, cu următoarea explicație: «împrumut firmă M.N. pentru cheltuieli delegație și instalare a echipei F.C. L.O.»; plata sumei de 1.632.312.000 ROL cu următoarea explicație: «Plata cheltuielilor delegație și instalare a echipei F.C. L.O.».

În contabilitate operațiunile de mai sus au fost înregistrate în Contul 5311 «Casa în ROL», în debitul și respectiv creditul acestuia, fără a exista nic