ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 89/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 89/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin Sentința penală nr. 38/ D din 12

februarie 2013 a Tribunalului Bacău s-a dispus condamnarea inculpatului S.C., pentru

săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- de înșelăciune prev. și ped. de art.

215 alin. (1) și (4) C. pen. la pedeapsa de 4 ani închisoare;

- de înșelăciune prev. și ped. de art.

215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la

pedeapsa de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64

lit. a) teza a II - a), lit. b), c) C. pen.;

- art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C.

pen.;

- art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr.

241/2005, cu art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 11 lit.

b) din Legea nr. 87/1994 cu ref. la Legea nr. 241/2005, la pedeapsa de 3 ani

închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a

lit. b) și c) C. pen.

- art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005,

cu art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev.

de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu ref. la Legea nr. 241/2005, la

pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) comb. cu art. 34

lit. b) C. pen., s-au - contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa

cea mai, grea de 10 (zece) ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor,

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit.

c) C. pen.

Pedeapsa de executat: 10 (zece) ani

închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a -II- a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b), art. 10

lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pentru infracțiunile prev. de

art. 290 C. pen., art. 292 C. pen., faptele fiind prescrise.

S-au interzis inculpatului exercițiul

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C.

pen., în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a

dedus din pedeapsa de executat durata arestării preventive a inculpatului de la

17 aprilie 2006 - 27 octombrie 2006.

S-a desființat înscrisul sub semnătură

privată, chitanță din 29 iulie 2004; desființează, în parte declarațiile

autentificate din 15 martie 2005 la B.N.P. - D.G., din 16 martie 2005 la B.N.P.

- N.E., în ceea ce privește mențiunea „Declar de asemenea că imobilul nu este ipotecat,

urmărit pentru debite datorate persoanelor fizice sau juridice și nu este

promis spre vânzare la terțe persoane”. A fost obligat inculpatul la plata

următoarelor sume;

- către partea civilă Ministerul

Finanțelor prin D.G.F.P. Vrancea, la plata sumei de 231.421,28 lei care

reprezintă TVA de plata = 219.330,38 RON, dobânzi pentru neplata TVA = 9.830,7

RON, penalități pentru neplata TVA = 2.260,2, lei reactualizate.

- către partea civilă SC U.P. SRL

Focșani, - f. 153, prin administrator T.S. la suma de 161.477,21 lei - fila 75

II

- către partea civilă SC P.L.R. SRL

Voluntari la suma de 7.224, 55 lei.

- către M.V. la suma de 252.452 lei.

- către R.I. la suma de 231.000 lei.

S-a luat act că persoanele vătămate H.I.

- f.108, SC H. SRL Focșani - f.151, SC M.A. SRL Focșani - f.152, G.C. - f.196, Ș.A.

- f. 18 II, S.V. - f.195, și C.M.M.B. - prin lichidator - f. 46, nu s-au

constituit părți civile;

S-a dispus confiscarea de la inculpat

a următoarelor sume de bani:

- 300.000.000 ROL p. v. SC M.A. SRL

Focșani;

- 1.746.000.000 ROL p. v. G.C.;

- 930.000.000 ROL p. v. S.V.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005,

s-a dispus comunicarea dispozitivului la O.R.C. Vrancea.

S-a constatat că inculpatul are

apărător ales.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost

obligat inculpatul la plata sumei de 6.000 lei către stat cu titlu de

cheltuieli judiciare în care s-a inclus și onorariu expert.

În baza art. 193 C. proc. pen., a fost

obligat inculpatul la plata sumei de 1.400 lei către partea civilă H.I.

reprezentând onorariu avocat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut:

Prin Sentința penală nr. 296 din 21

octombrie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 36/91/2009 al Tribunalului Vrancea,

s-a dispus condamnarea inculpatului S.C., după cum urmează:

- la pedeapsa de 4 ani închisoare

pentru săvârșirea;

- infracțiunii de înșelăciune prev. și

ped. de art. 215 alin. (1)-(4) C. pen.

- la pedeapsa de 10 ani închisoare și

4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c)

C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 215

alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- la pedeapsa de 10 ani închisoare și

4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c)

C. pen., pentru art. 215

1

alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.

- la pedeapsa de 1 an închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată

prev. și ped. de art. 290 C. pen.

- la pedeapsa de 1 an închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată

prev. și. ped. de art. 290 C. pen.;

- la pedeapsa de 1 an închisoare,

pentru săvârșirea, infracțiunii de fals în declarații prev. și ped de art. 292

C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor

prev. de art.  64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. ptr. săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, după

schimbarea încadrării juridice.

- la pedeapsa de 3 ani închisoare

pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005,

după schimbarea încadrării juridice.

În baza art. 33 lit. a) comb. cu art. 34

lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele principale aplicate inculpatului în

cea mai grea dintre ele - 10 (zece) ani închisoare; în baza art. 35 alin. (2)

C. pen. a contopit pedepsele complementare, pedeapsa complementară rezultantă

fiind 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a,

lit. b), c) C. pen.

S-a stabilit că pedeapsa de executat este

de 10 (zece) ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen.

S-a interzis exercițiul drepturilor

inculpatului prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. în

condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

S-a scăzut din pedeapsa de executat

durata arestării preventive a inculpatului de la 12 aprilie 2006 - 27 octombrie

2006 în baza art. 88 alin. (1) C. pen.

S-a desființat înscrisul sub semnătură

privată „chitanță din 29 iulie 2004”; s-a desființat în parte declarațiile autentificate

din 15 martie 2005 la B.N.P. - D.G., din 16 martie 2005 la B.N.P. - N.E., în

ceea ce privește mențiunea „Declar de asemenea că imobilul nu este ipotecat,

urmărit pentru debite datorate persoanelor fizice sau juridice și nu este promis

spre vânzare la terțe persoane”.

S-au admis în parte acțiunile

intentate de părțile civile Ministerul Finanțelor prin D.G.F.P. Vrancea, R.I.

și M.V. și în consecință;

A fost obligat inculpatul la plata

sumei de 99.670 lei către partea civilă Ministerul Finanțelor prin D.G.F.P.

Vrancea, a sumei de 56.000 lei către partea civilă R.I. și a sumei de 252.452

lei către partea civilă M.V. cu titlu de despăgubiri civile pentru daune

materiale.

S-a luat act că persoanele vătămate T.S.,

SC H. SRL Focșani, SC M.A. SRL Focșani, SC P.L.R. SRL, SC U.P. SRL, G.C., Ș.A.,

S.V. și C.M.M.B., nu s-au constituit părți civile; prejudiciile fiind

recuperate integral numai de SC H. SRL Focșani și SC M.A. SRL Focșani iar de G.C.

numai parțial și anume 230.000 lei.

A fost obligat inculpatul la plata

sumei de 1.300 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.

Prin încheierea din data de 14 iunie

2010 a Curții de Apel Galați, având în vedere încheierea nr. 988 din 08 iunie 2010

a Î.C.C.J. s-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei, aflată în apel pe rolul

Curții de Apel Galați, și înaintarea dosarului Curții de Apel Bacău.

Prin decizia penală nr. 109 din 29

septembrie 2010 Curtea de Apel Bacău, în baza art. 379, pct. 2, lit. b) C.

proc. pen., s-au admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Vrancea, apelantele - părți civile A.N.A.F., C.M.M.B., prin M.I.I. Focșani și R.I.,

precum și apelantul-inculpat S.C., împotriva Sentinței penale nr. 296/D din 21

octombrie 2010 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în Dosarul nr. 36/91/2009 s-a

desființat sentința penala apelata și s-a trimis spre rejudecare la prima

instanță, Tribunalul Bacău.

În rejudecare, Tribunalul Bacău a

reținut următoarele:

- prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Vrancea, a fost trimis în judecată inculpatul S.C., în vederea

tragerii la răspunderea penală cu privire la săvârșirea infracțiunilor

următoare: înșelăciune prin file CEC, înșelăciune, delapidare, fals în

înscrisuri sub semnătură privata, fals în declarații și evaziune fiscală, fapte

prev. de art. 215 alin. (1) și (4) C. pen, art. 215 alin. (1), (3) și (5) C.

pen cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen, art. 215

1

alin. (1) și (2)

C. pen cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen, art. 290 C. pen și art. 292 C

pen, art. 11 lit. b) și c) din Legea nr. 87/1994 cu referire la Legea nr. 241/2005,

pentru toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În sarcina inculpatului s-a reținut

prin actul de sesizare, în esență, că în calitate de președinte al C.M.M.B. Focșani

a emis o filă CEC în valoare de 45.000 RON în favoarea SC H.C. SRL, știind că

este în interdicție bancară, a vândut spații ale C.M.M.B. de mai multe ori mai

multor persoane, valoarea acestora fiind de 1.355.954 RON” și-a însușit din

gestiune suma de 723.767 RON și s-a sustras de la plata TVA și impozit pe

profit în valoare de 282.930 RON făcând totodată declarații, false și

modificând chitanța din 29 iulie 2004.

Inculpatul S.C. în calitate de

administrator al C.M.M.B. a încheiat antecontracte de vânzare-cumpărare cu

persoanele vătămate cu privire la două bunuri imobile proprietatea C.M.M.B. pe

care o administra situate în Focșani, Bd. Unirii, respectiv str. Republicii,

pentru care a încasat cu titlu de avans diferite sume de bani pe care le vom

detalia mai jos.

administrator al C.M.M.B. a primit cu titlu de avans de la partea vătămată R.I.

suma de 150.000 lei, respectiv 21.000 lei pentru care a emis facturile fiscale din

01 noiembrie 2004 și 24 noiembrie 2004, precum și chitanțele olografe pe care a

aplicat ștampila cooperativei cu următoarele valori: 25.000 lei: 5.000 lei:

10.000 lei: 10.000 lei din 24 decembrie 2005: 14 ianuarie 2004: 31 ianuarie

2005: 17 februarie 2005, respectiv chitanța fiscală din 27 ianuarie 2005 în

valoare de 6.000 lei.

Ulterior inculpatul a vândut bunul

imobil către SC R.I.E. SRL Focșani - suma totală de 187.000 lei.

Partea vătămată R.I., în rejudecare, a

arătat că se constituie parte civilă cu suma de 2-370.000.000 rol, conform

memoriului și declarației de la fila 107 vol. I.

inculpatul prin aceeași metodă a obținut de la numitul S.V. suma de 212.452 RON

a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare pentru imobilul din str. Republicii

Focșani, sens în care a preconstituit ți înscrisul autentificat din 09 martie

2004 la B.N.P. - P.C. Ulterior inculpatul nu a mai încheiat contract de

vânzare-cumpărare pentru a finaliza transferul de proprietate asupra

imobilului: în total inculpatul a încasat de la partea vătămată suma de 293.000

lei, sens în care a emis dispozițiile de încasare din 09 februarie 2005 și din 15

februarie 2005.

După ce partea vătămată a constatat că

inculpatul a vândut imobilul altor persoane a solicitat restituirea sumelor

plătite în avans inculpatul emițând în acest sens filele CEC din 26 septembrie 2005

în valoare de 63.000 lei, respectiv din 16 noiembrie 2005 în valoare de 230.000

lei pentru care nu a avut acoperire bancară, fiind refuzate la plată de B.T. -

Sucursala Focșani pentru lipsă de disponibil în cont.

În declarația dată în rejudecare S.V.

- fila 195,

t

a arătat că nu s-a perfectat această vânzare, că a

achitat suma menționată care nu a fost restituită, însă nu s-a constituit parte

civilă în cauză.

activitatea ilicit-penală prin aceleași metode a încheiat în martie 2004 cu T.S.

administrator la SC U.P. SRL Focșani,un antecontract de vânzare-cumpărare prin

care se obliga să vândă bunul imobil situat în Focșani, Bd. Republicii, plata

urmând a se face de partea vătămată anticipat sub formă de avans în mai multe

tranșe.

Astfel, inculpatul a încasat de la

partea vătămată T.S. sume de 155.578 lei, sens în care a emis facturi fiscale

și chitanțe fiscale care să ateste această operațiune.

Ulterior acest imobil a fost cumpărat

la licitație publică într-o procedură de executare silită de un terț creditor

al C.M.M.B. administrată de inculpat a cărei creanță a fost stabilită prin Sentința

civilă nr. 186/2005, a Judecătoriei Focșani.

T.S. în calitate de administrator la

SC U.P. SRL Focșani, în rejudecare, fila 153, a arătat că se constituie parte

civilă cu suma de 1,6 miliarde ROL.

antecontracte de vânzare-cumpărare pentru aceleași imobile proprietatea

cooperativei meșteșugărești pe care o administra, situate în Focșani, str. Republicii,

respectiv Bd. Unirii, cu partea - vătămată G.C. pentru suma de 202.300 lei fiecare;

pentru sumele încasate în avans a emis facturile fiscale din 14 decembrie 2004,

respectiv din 14 decembrie 2009 și chitanțele fiscale din 14 decembrie 2004 și a

preconstituit înscrisuri autentificate din 15 decembrie 2004 la B.N.P. - P.C. din

Focșani.

În declarația dată în rejudecare G.C.

fila 196, a arătat că din suma totală sus menționată nu s-a recuperat suma de

1.746.000.000 ROL, însă nu s-a constituit, parte civilă în cauză cu această

diferență.

activitatea pe aceiași linie încheind și cu SC M.A. SRL Focșani antecontract de

vânzare-cumpărare cu privire la imobilul situat în Focșani, Bd. Unirii, pentru

care a încasat în avans suma de 173.000 lei pentru care a emis factura fiscală din

21 septembrie 2004.

E.N. în calitate de administrator al SC

M.A. SRL Focșani - fila 152 - a arătat că din suma totală de 1,73 miliarde rol

a rămas nerecuperată suma de 300.000.000 lei cu care apare în evidențele

contabile ale SC M.B. SRL, însă nu s-a constituit parte civilă pentru această

sumă.

6 Inculpatul la 15 martie 2005 a

încheiat antecontract de vânzare-cumpărare cu A.Ș. prin care se obliga să

încheie până la 15 martie 2005 contract de vânzare-cumpărare pentru imobilul

situat în Odobești, str. Mareșal Ion Antonescu, pentru suma de 142.080 lei

încasată în avans după cum rezultă din factura fiscală și chitanța fiscală (din

15 martie 2005); în acest sens a preconstituit înscrisul autentificat la B.N.P.

- D.G. Focșani.

Inculpatul a făcut promisiunea de

vânzare-cumpărare a. aceluiași imobil și față de numitul B.V.V.

În declarația dată în rejudecare Ș.A.

- fila 18 II, a arătat că nu se constituie parte civilă în cauză, deoarece și-a

recuperat suma de 2.570.000.000 ROL.

S-a constatat că inculpatul a indus în

eroare părțile vătămate, prin încheierea repetată de antecontracte de

vânzare-cumpărare pentru imobile aflate în proprietatea C.M.M.B. pe care o

administra, spre a-i determina pe aceștia să-i plătească cu titlu de avans sumele

precizate mai sus preconstituind fie înscrisuri autentificate, fie emițând

facturi fiscale sau chitanțe fiscale astfel că a spoliat părțile vătămate de

sume totalizând 1.355.954 lei.

Observând că inculpatul în calitate de

administrator al C.M.M.B. avea drept de reprezentare a acesteia în relațiile cu

terții dar putea să o angajeze civil sau comercial numai în limitele fixate de

hotărârile adunării generale și a reglementărilor în vigoare, după cum rezultă

din statutul acestei persoane juridice, instanța a conchis că activitatea

inculpatului a fost orientată numai spre spolierea părților vătămate prin

inducerea lor în eroare.

Ori, în conformitate cu prev.

de art. 215 alin. (1) C. pen., constituie infracțiune „Inducerea în

eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase

sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine nu

pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă? se

constată că dincolo de orice îndoială rezonabilă ca activitate a inculpatul cadrează,

pe textul incriminator atât la nivel de concept, cât și la nivel de conținut

constitutiv.

Ori, instanța a constatat că

activitatea inculpatului se pliază pe ideea care a impus incriminarea adică amăgirea

frauduloasă a părților vătămate, iar în privința conținutului constitutiv a

constatat în discuție că inculpatul a indus în eroare părțile vătămate prin

ascunderea situației juridice reale a imobilelor promise spre vânzare, atât din

perspectiva faptului că erau angajate altui antecontract de vânzare-cumpărare,

cât și prin faptul că nu avea puteri de reprezentare depline pentru a finaliza

acte de dispoziție, în lipsa unei hotărâri a adunării generale care să-l

abiliteze. Prin aceste manopere frauduloase a provocat inducerea în eroare a

părților vătămate și a obținut foloase materiale pentru sine și pentru

cooperativa pe care o administra reprezentate de sumele încasate cu titlu de

plată în avans. Mai mult aceste sume de bani se constituie și în pagube încercate

de părțile vătămate.

Toate activitățile ilicite raportate

la fiecare parte vătămată s-au găsit sub semnul aceleiași rezoluții subiective

a inculpatului ceea ce face ca ele să se găsească sub semnul unui liant juridic

de tip obiectiv, dar și subiectiv care să le eterogenizeze într-o unitate

legală de infracțiuni de tipul infracțiune continuată prev. la art. 41 alin. (2)

C. pen.

În consecință instanța a constatat

realizate sub aspect obiectiv în fapta inculpatului, cerințele de conținut ale

infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1)-(3), (5) C. pen.,

iar sub aspect subiectiv a reținut că fapta a fost comisă de inculpat cu

intenție directă și calificată prin scop în sensul art. 19 alin. (1) lit. a) C.

pen.

Vinovăția inculpatului pentru

comiterea acestei infracțiuni a fost dovedită prin probele administrate în

cauză, dincolo de ' orice îndoială rezonabilă.

Instanța a reținut că inculpatul prin

promisiuni repetate de, vânzare-cumpărare pentru aceleași imobile cu încasarea

în avans a unor sume de la părțile vătămate și preconstituind înscrisuri sub

semnătură privată și altele autentificate a creat aparența de seriozitate a

operațiunii juridice inițiată, astfel realizând amăgirea părților vătămate și

spolierea acestora de suma 1.355.954 lei.

În consecință, instanța a dispus

condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune

prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen., cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen.

favoarea părții vătămate SC H.C. SRL Focșani fără a avea în cont disponibil și

mai mult în timp ce se afla în interdicție bancară.

Pe linia deciziei de desființare cu

trimitere instanța a audiat administratora părții vătămate care a precizat că

CEC-urile au fost emise cu titlu de mijloc de plată, depoziție care se

coroborează și cu mențiunile din facturile fiscale emise unde se precizează că

modalitatea de plată „se achită cu fila CEC”. Dacă s-a avut în vedere că din

depoziția menționată plata cu filă CEC era uzuală în relațiile comerciale

dintre partea vătămată și cooperativa meșteșugărească administrată de inculpat

s-a concluzionat că fapta inculpatului de emitere a 2 file CEC fără a avea

disponibil în cont, a avut rol de mijloc de spoliere a părții vătămate de suma

de 45.000 lei. Inculpatul a acționat cu intenție directă rezultată din faptul

că făcea operațiuni regulate de plată cu astfel de instrumente și la momentul

emiterii celor două file CEC se afla în interdicție bancară și nu avea nici

disponibil în cont, nu poate induce decât concluzia dincolo de orice îndoială

rezonabilă că inculpatul a urmărit păgubirea părții vătămate pe care a

obținut-o prin folosirea unui mijloc de plată cu regim juridic special.

În declarația dată în rejudecare

Braniște Angela - în calitate de administrator la SC H.C. SRL Focșani - fila

151 a confirmat afirmațiile menționate mai sus, a arătat că a fost introdusă la

plată fila cec sus menționată care a fost inițial refuzată la plată, a arătat

că s-a reușit după mult timp recuperarea sumei fapt pentru care societatea nu

s-a constituit parte civilă în cauză.

Față de aceste aspecte s-a constatat

că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 215 alin. (1), (4) C. pen.

inculpatul nu a înregistrat în evidențele contabile sumele încasate cu titlu de

avans pentru imobilele promise spre vânzare părților vătămate, după cum a

rezultat din actul de control efectuat de D.G.F.P. Vrancea.

În concret, inculpatul nu a

înregistrat în evidențele contabile sumele încasate în perioada 01 iulie 2004 -

31 decembrie 2004 și ca avans pentru vânzarea imobilelor din Str. Republicii și

Bd. Unirii și nici nu a depus declarațiile fiscale privind taxa pe valoarea

adăugată aferentă acestor operațiuni comerciale.

Din art. 134 alin. (5) lit. b) din C. fisc.

„Exigibilitatea T.V.A. este anticipată faptului generator și intervine:b. la data

încasării avansului, în cazul în care se încasează avansuri înaintea livrării

de bunuri. Prin avansuri se înțelege încasarea parțială sau integrală a

contravalorii bunurilor.”.

Prin urmare, inculpatul prin

neevidențierea în contabilitate a facturilor fiscale emise pentru încasarea cu

titlu de avans a sumelor achitate de părțile vătămate pentru cumpărarea

imobilelor promise spre vânzare-cumpărare și nedepunerea declarațiilor fiscale

privind TVA a cauzat bugetului consolidat o pagubă de 231.421,28 lei după cum

rezultă din raportul de expertiză contabilă M. efectuată în rejudecare.

Întrucât nu s-au finalizat

operațiunile de transfer de proprietate pentru ca sumele încasate de inculpat

cu titlu de preț a imobilelor să devină venituri ale cooperativei administrată

de acesta generatoare de creanță fiscală așa cum se stabilește prin pct. 59 alin.

(3) privind aplicarea art. 155 din Normele metodologice de aplicare a Codului

Fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004. Potrivit acestui text normativ în cazul

vânzării de bunuri imobile „data la care se emite factura fiscală este considerată

data la care toate formalitățile impuse de lege sunt îndeplinite pentru a se

face transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător.

Orice facturare efectuată înainte de

îndeplinirea formalităților impuse de lege pentru a se face transferul de

proprietate de la vânzător la cumpărător se consideră facturare de avans,

urmând a se regulariza prin stornarea facturilor de avans la data emiterii

facturii fiscale pentru contravaloarea integrală a bunului imobil vândut.

Cum inculpatul nu a finalizat operațiunile

juridice de vânzare-cumpărare inițiate pentru care a încheiat antecontracte, de

vânzare-cumpărare și a încasat sumele cu titlu de avans de la părțile vătămate

în mod nejustificat organele de control fiscal, a reținut că datorează la buget

consolidat și impozit pe profit.

În consecință, instanța a reținut că

inculpatul prin fapta sa a determinat sustragerea de la plata obligațiilor

fiscale reprezentând TVA în valoare de 231.421,28 lei aferent facturilor

fiscale neînregistrate în contabilitate precizate în detaliu în raportul de

expertiză contabilă, sumă de altfel acceptată și de partea civilă Ministerul

Finanțelor prin declarația de constituire.

Instanța în aceste condiții a

constatat că inculpatul nu a pus la dispoziția lichidatorului judiciar

facturile fiscale întocmite pentru vânzarea imobilelor și încasarea de avansuri

de la părțile vătămate ceea ce se constituie în ascunderea sursei impozabile în

sensul art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005, prin schimbarea de încadrare

juridică așa cum s-a procedat la termenul din data de 08 ianuarie 2013.

De asemenea, instanța a reținut că

omisiunea inculpatului de înregistra în evidențele contabile ale C.M.M.B. pe

care o administra, a facturilor fiscale în valoare de 624.231 lei precizate în

raportul de expertiză contabilă realizează elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005

prin schimbarea de încadrare juridică așa cum s-a procedat la termenul din data

de 08 ianuarie 2013.

din contul C.M.M.B. plăți în contul debitelor C.M.M.M. înainte și după fuziunea

cu aceasta, după cum rezultă din înscrisurile de la filele 420-432 - dosar

urmărire penală. Expertiza contabilă efectuată în cauză a relevat contrariul,

mai mult în arhiva C.M.M.B. s-a găsit numai un proiect de fuziune din 2004 cu

C.M.M.M. Odobești, fără a exista actul juridic de fuziune și protocolul de

predare-primire a patrimoniului ca urmare a fuziunii și nu s-au putut evidenția

debite ale C.M.M.M. preluate de C.M.M.B. (fila 431 supliment raport expertiză).

În data de 10 noiembrie 2004

inculpatul a încheiat un contract de împrumut între C.M.M.B. și persoana fizică

H.I. pentru suma de 91.000 euro echivalentul a 378.969 lei la cursul B.N.R. de

la data menționată cu garanție imobiliară și anume ipotecă de rangul I pe

imobilul situat în Focșani, str. Republicii, proprietatea C.M.M.B. Inculpatul a

ridicat suma împrumutată și însușită și a folosit-o în interes personal, după

cum rezultă din depozițiile sale (fila 388 dosar urmărire penală).

În declarația dată în rejudecare H.I.

- fila 108, a arătat că nu se constituie parte civilă în cauză, deoarece și-a

recuperat suma de 91.000 euro prin scoaterea la vânzare a bunului adus drept

gaj.

De asemenea, inculpatul a însușit și

folosit în interes personal și suma virată în contul C.M.M.B. de către SC M.A.

SRL Jariștea în valoare de 90.000 lei după cum rezultă din raportul de

expertiză (fila 408 dosar urmărire penală).

inculpatul a ridicat din casieria C.M.M.B. suma de 33.500 lei deși înscrierea

la licitație pentru cumpărarea unei stații de betoane de la C.C. Focșani era în

realitate de 3.500 lei; inculpatul a achitat 3.500 lei taxa de înscriere, iar

suma de 30.000 lei și i-a însușit.

De asemenea, la 18 octombrie 2005

inculpatul a contractat în numele și pe seama C.M.M.B. un împrumut în valoare

de 234.799 lei echivalentul a 65.000 Euro la cursul B.N.R. din data menționată;

această sumă inculpatul nu a înregistrat-o în contabilitatea C.M.M.B., ci a

folosit-o, după cum susține în declarațiile din cursul procesului, pentru plata

unor datorii fără a le putea individualiza și dovedi.

Raportând cele ce preced la

dispozițiile normei de încriminare prev. de art. 215

1

alin. (1) și (2) C. pen. potrivit căreia constituie infracțiunea de delapidare „însușirea,

folosirea sau traficarea, de către un funcționar, în interesul său ori pentru

altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le

administrează”.

Inculpatul are calitatea de subiect al

infracțiunii menționate, întrucât prin calitatea sa de președinte al C.M.M.

Berlina calitate în care potrivit art. 33 din Statutul acestei cooperative „administratorul

este și președintele cooperative fiind răspunzător de prejudiciile aduse în

situația în care activitatea sa nu corespunde reglementărilor în vigoare”.

Prin urmare, funcția ocupată de

inculpat îi conferă calitatea de funcționar în sensul dat acestui termen de art.

147 alin. (2) C. pen. „ orice persoană care exercită o însărcinare, în

serviciul unei alte persoane juridice decât cele prev. de art. 145 C.

pen.”.

În aceste condiții însușindu-și suma

de 723.767 lei din împrumuturile contractate pentru C.M.M. Berlina pe care le-a

folosit în interes personal realizează elementele constitutive ale - infracțiunii

de delapidare prev. de art. 215

1

alin. (1), (2) C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanța a reținut forma calificată a

infracțiunii de delapidare dat fiind faptul că paguba produsă cumulată

depășește suma de 200.000 lei fixată de art. 146 teza II C. pen. ca reper

determinativ pentru sintagma „consecințe deosebit de grave” ca element

calificat al faptei ilicit penale reținută în sarcina inculpatului.

De asemenea, instanța a reținut ca

actele materiale descrise mai sus au fost comise sub semnul aceleiași rezoluții

infracționale ceea ce rezultă din maniera identică de acțiune a inculpatului,

din scopul însușirii sumelor de bani, precum și din intervalele relativ reduse

de timp în care au avut loc; se' realizează astfel cerințele de text prev.

de art. 41 alin. (2) C. pen. „Infracțiunea este continuată când o

persoană săvârșește la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleiași

rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul

aceleiași infracțiuni”.

În consecință, instanța a constatat că

inculpatul se face vinovat pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev. și

ped.

de art. 215

1

alin. (1),2 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2)

C. pen.

chitanța fiscală din 29 iulie 2004 emisă de C.C. Focșani în valoare de 33.500

lei pe care în prealabil o falsificase prin adăugarea cifrei „3” înaintea sumei

înscrisă de emitent care era numai de 3.500 lei, fapt dovedit prin înscrisul de

la dosar - fila 316 și copia de pe registrul de casă poziția 204 (fila 318

dosar urmărire penală).

În aceste condiții, instanța raportând

cele ce preced la disp. art. 290 C. pen. „Falsificarea unui

înscris sub semnătură privată prin modurile arătate la art. 288 - contrafacerea

scrierii prin subscrieri sau prin alterarea lui în orice mod dacă făptuitorul

folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre

folosire în vederea producerii unei consecințe juridice”.

prin adăugarea cifrei „3” la suma înscrisă în factura fiscală și a folosit înscrisul

pentru ridicarea sumei „majorate fraudulos” din casieria C.M.M.B. prin urmare,

a produs consecința juridică eliberarea sumei de 33.500 lei și folosirea

parțială în scop personal.

De asemenea, instanța a reținut că

inculpatul a declarat în fața notarului public, în fals că „imobilul nu este

ipotecat, urmărit pentru debite datorate persoanelor fizice sau juridice și nu

este promis spre vânzare la terțe persoane”, sens în care au fost autentificate

înscrisurile din 15 martie 2005, la B.N.P. - D.G., din 16 august 2005, la B.N.P.

- N.E. Că declarațiile inculpatului nu corespund realității, rezultă din faptul

că acesta a încheiat mai multe antecontracte de vânzare-cumpărare cu persoanele

vătămate menționate în prima parte a considerentelor (în motivarea infracțiunii

de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C.

pen.).

Dacă cu privire la sarcinile

imobilului situat în Focșani, str. Republicii, ipotecat în favoarea numitului H.I.

sau cu privire la eventualele executări silite aflate în derulare cumpărătorii

puteau să consulte Cartea Funciară a imobilului cu privire la promisiunile de

vânzare-cumpărare închiriate de inculpat cu terțe persoane declarația acestuia

pe propria răspundere este esențială.

Astfel observând cele ce preced din

perspectiva disp. art. 292 C. pen., potrivit căruia

constituie infracțiunea de fals în declarații „Declararea necorespunzătoare a

adevărului, făcută unui organ sau instituții de stat ori unei alte unități dintre

cele de la art. 145 C. pen., în vederea producerii de consecințe juridice,

pentru sine sau pentru altul, atunci când potrivit legii ori împrejurărilor

declarația făcută servește pentru producerea acelei consecințe”, instanța a constatat

că declarațiile inculpatului pe aspectele menționate mai sus încadrează

eficient pe norme de incriminare în discuție.

Având în vedere însă data comiterii

celor două fapte, prev. de art. 290 si 292 - la 20 iulie 2004, respectiv 15

martie 2005 s-a constatat că răspunderea penală pentru aceste fapte este

prescrisă.

Pe latură civilă,

instanța de rejudecare a avut în

vedere și criticile aduse prin decizia de casare cu privire la neconcordanțele

existente între cele două rapoarte de expertiză efectuate în cauză, fapt pentru

care a dispus efectuarea unei noi expertize.

Instanța, față de deciziile de casare

prin care s-au menținut actele procedurale cât și față de expertizele

efectuate, a dispus următoarele:

A obligat inculpatul la plata

următoarele sume: către partea civilă Ministerul Finanțelor prin D.G.F.P.

Vrancea, la plata sumei de 231.421,28 lei care reprezintă TVA de plata =

219.330,38 RON, dobânzi pentru neplata TVA = 9.830,7 RON, penalități pentru

neplata TVA = 2.260,2 lei, întrucât inculpatul s-a sustras de la plata obligațiilor

fiscale prin neevidențierea în contabilitate a operațiunilor comerciale

efectuate și anume a T.V.A., nu și a impozitului pe profit cum a reținut

organele fiscale deoarece nu au fost finalizate actele juridice privind

transferul de proprietate, cu respectarea procedurilor fiscale prevăzute în

Codul Fiscal și Normele Metodologice de aplicare aprobate prin H.G. nr. 40/2004.

către partea civila SC U.P. SRL

Focșani, - f. 153, prin administrator T.S. LA suma de 161.477,21 lei - fila

7511 către partea civile SC P.L.R. SRL Voluntari la suma de 7224, 55 lei - f.

36 II către M.V. suma de 252. 452 lei - f. 19 II către R.I. suma de 231.000 lei

- f. 107.

S-a luat act că persoanele vătămate H.I.

- f. 108, SC H. SRL Focșani - f. 151 SC M.A. SRL Focșani - f. 152, G.C. - f.

196, Ș.A. f. 18 II, S.V. f. 195, și C.M.M.B. - prin lichidator - f. 46, nu s-au

constituit părți civile;

În art. 118 lit. e) C. pen. s-a arătat

că sunt supuse confiscării speciale: bunurile dobândite prin săvârșirea faptei

prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în

măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia;

Având în vedere declarațiile părților

civile din care rezultă că nu și-au recuperat sumele de bani date inculpatului

dar nu au pretenții civile, în baza art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus

confiscarea de la inculpat a următoarelor sume de bani: 300.000.000 ROL pentru

partea vătămată SC M.A. SRL Focșani; 1.746.000.000 ROL pentru partea vătămată G.C.;

930.000.000 ROL pentru partea vătămată S.V.

Împotriva sentinței penale mai sus

menționată au declarat apel în termen legal apelantul inculpatul S.C. și partea

civilă C.M.M.B. prin lichidator judiciar C.B.V., fost M.I.I.P.U.R.L, pentru

nelegalitate și netemeinicie, invocând respingerea greșită a cererii privind aplicarea

dispozițiilor art. 332 alin. (2) C. proc. pen. și consecință acesteia,

nulitatea actului de sesizare a instanței, omisiunea instanței de a se pronunța

asupra cererii de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii de delapidare,

prev. de art. 215

1

alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2)

C. pen., greșita apreciere a probelor care au avut ca urmare condamnarea

nedreaptă pentru comiterea faptei în dauna părților vătămate SC H.C. SRL

Focșani, S.V., A.Ș., G.C., R.I., SC U.P. SRL Focșani, SC M.A. SRL Focșani,

condamnarea greșită în baza unor dispoziții legale care nu se aflau în vigoare

la data săvârșirii faptelor reținute în actul de inculpare, soluționarea

greșită a cererii de constituire de parte civilă a apelantei părți civile C.M.M.B.,

greșita obligare a inculpatului la plata despăgubirilor civile și confiscarea

nelegală a diferitelor sume de bani.

Curtea de apel a apreciat ca nefondat

apelul declarat de inculpate.

Cu referire la prima critică a reținut

că, în baza art. 300 C. proc. pen., instanța este datoare să verifice din

oficiu la prima înfățișare regularitatea actului de sesizare, iar când constată

că sesizarea nu este făcută potrivit legii și neregularitatea nu poate fi

înlăturată, dosarul se restituie organului de urmărire penală în vederea

refacerii actului de sesizare.

Potrivit dispozițiilor procedurale,

nulitatea nu este o excepție, ci o sancțiune procedurală care intervine în

cazul, încălcării dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea

procesului penal, (art. 197 C. proc. pen.), iar în doctrină și jurisprudență se

apreciază că nerespectarea dispozițiilor legale privitoare la sesizarea

instanței, (aspect de nelegalitate ridicat prin apelul declarat de inculpat)

are în vedere, încălcarea dispozițiilor privitoare la „sesizarea primară” X

(sesizarea prin rechizitoriu), „sesizarea suplimentară” (extinderea acțiunii

penale, extinderea procesului penal) și „sesizarea de trimitere” (casarea cu

trimitere, declinarea competenței, regulatorul de competență, strămutarea).

În aceste condiții s-a reținut că

verificările instanței conform art. 300 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la

verificarea sesizării instanței privesc strict regularitatea actului de

sesizare sub aspectul respectării dispozițiilor art. 264 alin. (3) C. proc. pen.

Inculpatul a invocat nelegalitatea

actului de sesizare a instanței și în fața primei instanțe și a solicitat restituirea

cauzei pentru refacerea urmăririi penale în temeiul art. 332 alin. (2) din C.

proc. pen., pentru motive care exced cadrului legal impus de textul de lege mai

sus analizat și care privesc aspecte de temeinicie a hotărârii pronunțate.

Astfel, din examinarea rechizitoriului

instanța de apel a constatat inexistența unor temeiuri certe care să conducă la

concluzia justificată că nu au fost respectate dispozițiile art. 262, art. 263

și art. 264 C. proc. pen., condiții de formă și de conținut, întrucât în

expozitivul actului de inculpare au fost descrise în detaliu, complet, actele

materiale ce compun latura obiectivă a infracțiunilor comise, împrejurările de

loc și de timp în care au fost săvârșite, persoanele în dauna cărora au fost

comise infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, aspecte, detaliate

inclusiv în expozitivul hotărârii primei instanțe la-termenul de judecată din

data de 08 mai 2012 și care conferă acesteia legalitate și temeinicie.

În ceea ce privește aprecierea greșită

a probelor privind temeinicia acuzației de înșelăciune în dauna părții vătămate

SC H.C. SRL Focșani, instanța de apel a constatat că prima instanță a făcut o

corectă apreciere a probelor administrate pe parcursul cercetărilor penale în

cursul urmăririi penale dar și nemijlocit pe parcursul judecării cauzei și a

reținut întemeiat că inculpatul a indus în eroare reprezentantul părții civile

SC H. SRL, emițându-i acestuia o filă cec pentru o sumă considerabilă, de 45.000

lei, deși se afla în interdicție bancară și cunoștea că nu își va putea onora

obligația pecuniară.

Reaua credință în efectuarea actelor

de comerț și modalitatea de inducere în eroare a partenerului de afaceri prin

prezentarea ca adevărată a unei situații mincinoase cu scopul vădit de a

încheia un act pe care reprezentantul societății păgubite nu l-ar fi încheiat

în condițiile stipulate dacă ar fi cunoscut această eroare, respectiv existența

interdicției bancare în care se afla inculpatul la data perfectării convenției,

a demonstrat că inculpatul a acționat cu intenție directă atunci când a comis

fapta de înșelăciune.

Nu a fost primită ca întemeiată nici

cea de a treia critică adusă hotărârii primei instanțe, aspect de netemeinicie

care privește greșita condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii

de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplic. art.

41 alin. (2) C. pen., săvârșită în dauna părților vătămate, S.V., A.Ș., G.C., R.I.,

SC U.P. SRL Focșani, SC M.A. SRL Focșani, întrucât probele administrate în

cauză au făcut dovada temeiniciei soluției de condamnare dispusă de instanța de

fond. Dovada că inculpatul S.C. în calitate de administrator al C.M.M.B. a indus

în eroare aceste părți (S.V., A.Ș., G.C., R.I., SC U.P. SRL Focșani, SC M.A.

SRL Focșani) cu ocazia perfectării antecontractelor de vânzare cumpărare,

convenții pe care nu le-a respectat deși a încasat sume importante de bani

pentru bunurile imobiliare înstrăinate, imobile aflate în proprietatea

cooperativei pe care o administra și pe care ulterior le-a revândut, a rezultat

din declarațiile redactate în fals privind situația juridică a bunurilor

înstrăinate, chitanțele întocmite în aceste împrejurări, facturile fiscale

nominalizate în hotărârea primei instanțe și care s-au regăsit în dosarul de

urmărire penală, facturi redactate personal de inculpat și care au atestat

primirea sumelor de bani de la persoanele fizice și juridice induse în eroare,

facturile și chitanțele întocmite în fals pentru a acoperi operațiuni

comerciale.

Prin cererea de apel formulată,

inculpatul, prin apărător, a invocat printre altele, condamnarea greșită a

inculpatului pentru fapte comise în perioada ianuarie - septembrie 2005, aspect

nereal rezultat atât din conținutul actului de inculpare cât și din considerentele

hotărârii pronunțate de instanța de fond, Inculpatul S.C. a fost cercetat și

condamnat pentru neînregistrarea în evidențele contabile a tuturor veniturilor

obținute, taxa pe valoare adăugată aferentă facturilor emise și a tranzacțiilor

imobiliare efectuate pe parcursul perioadei 01 iulie 2004-31 decembrie 2004,

cauzând Ministerului Finanțelor prin D.G.F.P. Vrancea, conform concluziilor

raportului de expertiză contabilă întocmit de expert B.R., un prejudiciu în

cuantum de 231.421,24 lei, defalcat în 219.330,38 lei, pentru neplata TVA,

9.830,7 lei, dobânzi pentru neplata TVA și suma de 2.260,2 lei penalități

pentru neplata la termen a TVA, sumă de bani ce nu a fost contestată de

inculpat și care se regăsește și în dispozitivul hotărârii atacate. Așadar,

instanța de fond nu a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea altor

infracțiuni decât cele pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriu,

au fost respectate prevederile art. 317 C. proc. pen., iar prejudiciu la a

cărui acoperire a fost obligat inculpatul, s-a rezumat la consecința

neevidențierii în contabilitate a operațiunilor comerciale efectuate în

perioada 01 iulie 2004-31 decembrie 2004 și pentru care au fost emise facturi,

facturi care au reprezentat avans pentru vânzări de bunuri imobile și care

impun aplicarea dispozițiilor art. 134 alin. (5) lit. a) și b) din C. fisc.,

care au stipulat expres exigibilitatea taxei pe valoare adăugată. TVA a fost

anticipat faptului generator v ; și a intervenit la data când a fost emisă o

factură fiscală, înaintea livrării de bunuri sau a prestării de servicii sau de

la data încasării avansului, în cazul în care s-au încasat avansuri înaintea

livrării de bunuri sau a prestării de servicii, situație incidență activității

infracționale desfășurate de inculpat în perioada menționată, iulie - decembrie

2004.

În ceea ce privește apelul declarat de

partea civilă C.M.M.B. prin lichidator judiciar B.V., fost M.I.I.P.U.R.L,

instanța de apel a constatat că pretențiile civile ridicate în cauză izvorăsc

din raporturile proprii interne generate de dreptul de administrare al

societății păgubite de inculpat, iar, actele și faptele de comerț au fost

exercitate în virtutea aceluiași drept de administrare, astfel că apelanta nu

are calitate procesuală de parte vătămată, ci de parte responsabilă civilmente.

În aceste condiții, C.M.M.B. are alte

căi procedurale separate prin care să-și valorifice pretențiile civile

solicitate, care exced prezentului cadru procesual.

În baza acestor considerente, Curtea

de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, prin Decizia penală nr. 89

din 17 ianuarie 2013, a respins, ca nefondat apelul declarat de

apelantul-inculpat S.C., împotriva Sentinței penale nr. 38/D din 12 februarie

2013 a Tribunalului Bacău.

În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen. a admis apelul declarat de partea civilă C.M.M.B. prin lichidator

judiciar B.V., fost M.I.I.P.U.R.L împotriva aceleiași sentințe penale. A casat

în parte sentința penală doar sub aspectul soluționării laturii civile în ceea

ce privește apelanta parte civilă și, rejudecând:

A respins ca inadmisibilă acțiunea

civilă formulată de partea civilă C.M.M.B. prin lichidator judiciar B.V., fost

M.I.I.P.U.R.L.

Împotriva acestei decizii au declarat

recurs inculpatul S.C. și partea civilă C.M.M.B. prin lichidator judiciar B.V.,

fost M.I.I.P.U.R.L.

Inculpatul, prin motivele de recurs

depuse la data de 05 noiembrie 2013, a solicitat achitarea pentru infracțiunea

de înșelăciune, arătând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale

acestei infracțiuni, lipsind latura subiectivă, invocând cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen. Cu caracter subsidiar, a

solicitat reducerea pedepsei, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. La data de 09 ianuarie 2014 a depus la dosar

o completare a motivelor de recurs, solicitând, pe lângă achitarea pentru

infracțiunea de înșelăciune, schimbarea încadrării juridice cu referire la

infracțiunea de delapidare, motivând că nu poate fi reținută decât pentru o

sumă mai mica, de 30.000 lei, ceea ce conduce la încadrarea din art. 215

1

alin. (1) C. pen. (nu art. 215

1

alin. (1) și (2)). În ceea ce

privește infracțiunea de evaziune fiscală, de asemenea, s-a invocat o schimbare

de încadrare juridică, despre care se învederează că s-a solicitat și în apel,

iar instanța nu s-a pronunțat asupra acesteia. Criticile sunt raportate la

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc.

pen.

Partea civilă a invocat cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.,

arătând că în mod nelegal instanța de apel a reținut că nu are în cauză

calitatea de parte civilă, în condițiile în care inculpatul a fost condamnat

pentru infracțiunea de delapidare. Solicită admiterea cererii sale și

restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunilor prin anularea

contractului de împrumut cu garanție imobiliară încheiat de inculpat cu H.I.,

precum și anularea facturilor de vânzare a spațiilor menționate în rechizitoriu.

Înalta Curte, analizând decizia penală

recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurenți, cât și conform art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și

temeinică, ambele recursuri fiind nefondate.

Înalta Curte constată, în prealabil,

că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Bacău la data de 17 mai

2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013,

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în

care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prev. de art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o

nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare

au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, dorindu-se, astfel

cum rezultă și din expunerea de motive, pe lângă scopul principal de degrevare

a instanțelor și o introducere anticipată a filozofiei N.C.P.P., aceea de impunere

a unei singure căi de atac în materie penală, aspect ce se conformează atât

cerințelor constituționale de acces la justiție, cât și art. 2 din Protocolul nr.

7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale și de consolidare a caracterului de excepție a căilor

extraordinare de atac.

În aceste condiții, prin Legea nr. 2/2013

au fost eliminate anumite motive de casare în recurs, avându-se în vedere că

aceste motive sunt analizate în cadrul căii de atac a apelului.

În același timp, conform art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen., motivele de recurs se formulează în scris, prin

cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanță

cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

Sancțiunea nerespectării acestui

termen este prevăzută de alin. (2

1

) al aceluiași articol, în care se

arată că instanța va lua în considerare numai cazurile de casare care, potrivit

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. se iau în considerare din oficiu.

Din perspectiva expusă mai sus, cu

referire la recursul declarat de inculpatul S.C., Înalta Curte constată că

acesta a depus în termen doar motivele de recurs formulate la data de 05

noiembrie 2013, în condițiile în care primul termen de judecată fixat în cauză,

cu procedura completă, a fost la data de 11 noiembrie 2013, completarea

acestora la data de 09 ianuarie 2014 fiind situate cu depășirea termenului

prevăzut de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen. Cum criticile

formulate tardiv nu se încadrează în motivele de recurs ce pot fi analizate din

oficiu, ele nu vor fi analizate.

Un prim motiv de recurs invocat în

termen de inculpat vizează cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

12 C. proc. pen., dar nu este fondat.

Solicitarea inculpatului de achitare

în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea de înșelăciune cu

motivarea că lipsește latura subiectivă a acesteia, formulată, de altfel, și în

apel, nu este fondată, nefiind susținută de probele administrate în cauză ce

dovedesc intenția inculpatului de a induce în eroare părțile vătămate.

Pentru prima infracțiune de

înșelăciune privind reprezentantul părții civile SC H. SRL, s-a dovedit că

inculpatul a emis acestuia o filă cec pentru o sumă considerabilă, de 45.000

lei, deși se afla în interdicție bancară și cunoștea că nu își va putea onora

obligația pecuniară.

Reaua credință în efectuarea actelor

de comerț și modalitatea de inducere în eroare a partenerului de afaceri prin

prezentarea ca adevărată a unei situații mincinoase cu scopul vădit de a

încheia un act pe care reprezentantul societății păgubite nu l-ar fi încheiat

în condițiile stipulate dacă ar fi cunoscut această eroare, respectiv existența

interdicției bancare în care se afla inculpatul la data perfectării convenției,

demonstrează că inculpatul a acționat cu intenție directă atunci când a comis

fapta de înșelăciune.

Nu poate fi primită ca întemeiată nici

critica adusă greșitei condamnări a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii

de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplic. art.

41 alin. (2) C. pen., în dauna părților vătămate, S.V., A.Ș., G.C., R.I., SC

U.P. SRL Focșani, SC M.A. SRL Focșani, întrucât probele administrate în cauză

fac dovada temeiniciei soluției de cond