ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2766/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 638 din 18

octombrie 2001, pronunțată de Tribunalul București, secția I-a penală, a fost

condamnat, printre alții, inculpatul E.O. la 3 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 31, raportat la art. 282 alin. (1) și (2) C.

pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată

arestarea preventivă de la 16 martie, la 14 mai 1993.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

dispus arestarea inculpatului.

În baza art. 117 C. pen., s-a dispus

expulzarea inculpatului după executarea pedepsei principale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea

procesului penal față de același inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art.

215 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., ca efect al prescripției

speciale a răspunderii penale.

În esență, instanța a reținut că la

data de 30 septembrie 1992, inculpatul E.O., în calitate de director general al

firmei SC V.I. SRL împreună cu coinculpatul S.M. au determinat-o pe secretara

firmei I.G., recent angajată, să completeze fila C.E.C. seria Ai nr. 105327/ 30

septembrie 1992, pentru suma de 134.000.000 lei fără acoperire financiară, care

era semnată în alb.

Astfel, la rubrica „disponibil” s-a

trecut în fals suma de 134.021.230 lei în loc de 708.790 lei cât era în

realitate disponibilul în cont, cu motivarea falsă că reprezintă contravaloarea

unei cantități de zahăr cumpărată cu factura nr. 910, ceea ce nu corespundea

adevărului.

Fila C.E.C. falsificată a circulat

între B.R.C.E. și B.C.R., filiala sector 3 București, iar după începerea

cercetărilor în prezenta cauză și după arestarea preventivă a inculpatului,

ceilalți asociați ai firmei, au acoperit prejudiciul prin depunerea integrală a

sumei de 134.000.000 lei.

Apelurile declarate de inculpații E.O.

și S.M. împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, au fost respinse,

ca nefondate prin decizia penală nr. 730 din 18 decembrie 2001 a Curții de Apel

București, secția I-a penală.

Împotriva acestei decizii penale a

declarat recurs și inculpatul E.O.

Curtea Supremă de Justiție, secția

penală, prin decizia nr. 4299 din 11 octombrie 2002 a admis recursurile

declarate de inculpații E.O. și S.M.

S-a dispus casarea deciziei atacate

și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelurilor declarate de inculpați împotriva

sentinței penale nr. 638 din 18 octombrie 2001 a Tribunalului București, secția

I-a penală, la Curtea de Apel București.

În urma rejudecării apelurilor

declarate de cei doi inculpați, Curtea de Apel București, secția a II-a penală,

prin decizia penală nr. 835 din 13 decembrie 2002, a respins, ca nefondate,

apelurile declarate de inculpații E.O. și S.M.

Împotriva acestei decizii penale a

declarat recurs peste termen, inculpatul E.O., criticând-o pentru nelegalitate,

întrucât instanța de apel a judecat cauza fără ca el să fie citat legal,

procedura fiind îndeplinită prin afișare la o adresă din București, unde nu mai

locuiește din anul 1995, cu precizarea că și la acest domiciliu a fost citat

greșit la apartamentul 32 în loc de apartamentul 31.

A solicitat inculpatul, casarea

deciziei penale atacată cu trimiterea cauzei la instanța de apel, pentru

rejudecarea apelului declarat de el împotriva sentinței penale nr. 638 din 18

octombrie 2001 a Tribunalului București, urmând să fie legal citat, și să aibă

posibilitatea să-și facă apărările în această fază procesuală.

Examinând recursul declarat de

inculpat, Curtea reține următoarele:

Recursul declarat de inculpat la 24

ianuarie 2003, îndeplinește condițiile prevăzute de art. 385

2

, cu

referire la art. 365 C. proc. pen., pentru a fi considerat recurs peste termen,

întrucât inculpatul a lipsit atât la judecata instanței de apel, cât și la

pronunțarea deciziei penale și este declarat înaintea începerii executării

pedepsei sau a începerii executării dispozițiilor privind despăgubirile civile.

Motivul de recurs invocat, prevăzut

de dispozițiile art. 385

9

pct. 21 C. proc. pen., este întemeiat.

În faza de urmărire penală, în toate

declarațiile date în această fază procesuală, inculpatul E.O. a indicat că

domiciliază la sediul firmei, respectiv în București.

Instanța de apel l-a citat pe

inculpat greșit la acest domiciliu, fără să verifice actele dosarului din care

rezultă că E.O. nu mai locuiește la acest domiciliu de la sfârșitul anului

1996.

Astfel, Asociația de locatari face

cunoscut că „Firma SC V.I. cu sediul în București a funcționat până la 31

decembrie 1996”.

Pe de altă parte, se constată că

citarea și la acest domiciliu este greșită, indicându-se apartamentul 32 în loc

de apartamentul 31.

În raport de dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., constatând că judecata în apel s-a făcut în lipsa

unei părți nelegal citate, care n-a avut posibilitatea să-și facă apărarea,

urmează a admite recursul declarat de inculpat și a casa decizia atacată cu

trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului declarat de inculpat la Curtea de

Apel București, secția a II-a penală.

Urmează ca inculpatul să fie citat

la domiciliul indicat în legitimația de străin, respectiv București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul, peste termen,

formulat de inculpatul E.O., împotriva deciziei penale nr. 835/ A din 13

decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Casează decizia atacată și trimite

cauza pentru rejudecarea apelului declarat de acesta, la Curtea de Apel

București, secția a II-a penală.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 iunie 2003.