ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2624/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 290 din 22

noiembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Mureș s-a respins contestația la

executare formulată de condamnatul N.V.A., împotriva sentinței penale nr. 40

din 22 februarie 2002, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul penal nr. 7808/2002.

În apelul declarat în termen,

condamnatul a solicitat desființarea sentinței și în rejudecare să se dispună

în principal admiterea de principiu a cererii, să se suspende executarea

pedepsei și să fie rejudecată cauza sub toate aspectele.

Prin decizia penală nr. 25/ A din 24

februarie 2006, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins, ca nefondat, apelul

declarat de condamnat.

În considerentele deciziei, instanța

de apel a reținut că cererea condamnatului nu se înscrie în situațiile

prevăzute de art. 461 lit. d) C. proc. pen., raportat la art. 460 alin. (1) C.

proc. pen., astfel încât, în mod corect s-a respins contestația la executare.

În termen legal, împotriva acestor

hotărâri a declarat recurs contestatorul N.V.A. care a solicitat admiterea

cererii și pe fond reducerea pedepsei.

Critica formulată va fi verificată

în raport de cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen., constatându-se recursul nefondat, pentru cele ce urmează:

Este adevărat că, prin sentința

penală nr. 40 din 22 februarie 2002, Tribunalul Mureș a stabilit pentru

contestator o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare.

Dar, în cadrul unei proceduri

speciale reglementată de art. 522 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 405

C. proc. pen., urmează rejudecarea în fond a cauzei ce a făcut obiectul

dosarului nr. 7808/2001 și al hotărârii penale nr. 40 din 22 februarie 2002,

pronunțată de Tribunalul Mureș.

Rejudecând cauza după dispozițiile

și regulile de la judecata în primă instanță, Tribunalul Mureș va analiza

întreaga stare de fapt și de drept, fiind obligată să se pronunțe și asupra

valabilității mandatului de executare al pedepsei.

În aceste condiții, cauza fiind în

curs de rejudecare nu sunt realizate cerințele pentru promovarea unei contestații

la executare, contestație care privește situații intervenite după pronunțarea

unei hotărâri definitive, ori în timpul executării, ceea ce nu este cazul în

speță.

Pentru aceste considerente critica

formulată nu este fondată și potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., recursul declarat se va respinge.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul N.V.A. împotriva deciziei penale nr. 25 din 24

februarie 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală.

Obligă recurentul condamnat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei, din care onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 aprilie 2006.