ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1021/2005

deliberând asupra recursului declarat de condamnatul

contestator D.A. împotriva deciziei penale nr. 416/ A pronunțate de Curtea de

Apel Timișoara, secția penală, la 29 noiembrie 2004, în dosarul nr. 9501/P/2004,

constată următoarele:

La 25 august 2004, D.A., aflat în stare de detenție la

Penitenciarul de maximă siguranță Arad, a formulat o contestație la executare

penală care a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secția penală, cu

numărul de dosar 5403/2004.

În motivarea contestației s-a susținut, în esență, că

D.A. ar fi fost «judecat și condamnat pentru aceeași faptă, de două ori».

În dezvoltarea acestei afirmații s-a menționat că prima

condamnare, de 8 luni închisoare a fost dispusă de Tribunalul Harghita care a

și emis, la 5 iunie 1996, mandatul nr. 96/ P.

În legătură cu acest mandat contestatorul nu a indicat

numărul hotărârii judecătorești, și nici temeiul legal al pedepsei aplicate.

A precizat însă că, la data formulării contestației, el

se afla în executarea unei alte pedepse de 15 ani de închisoare aplicate prin sentința

penală nr. 140/1998 pronunțată tot de Tribunalului Harghita, în dosarul nr. 813/1998,

pentru comiterea unei infracțiuni de omor calificat.

În legătură cu această din urmă condamnare D.A. a

menționat că ea a fost decisă ca urmare a unei schimbări a încadrării juridice

inițiale, executarea fiind efectuată în baza unui al mandat emis de respectivul

tribunal sub nr. 162/1999.

Prin sentința penală nr. 247 pronunțată la 23

septembrie 2004 instanța astfel sesizată a respins contestația la executare

penală formulată de D.A., acesta fiind obligat la plata către stat a unor

cheltuieli judiciare în valoare de 250.000 lei.

Apelul declarat de contestator împotriva respectivei

sentințe a fost, de asemenea, respins prin decizia penală nr. 416/ A din 29

noiembrie 2004 în dosarul nr. 9501/P/2004.

Pentru a pronunța aceste hotărâri instanța de fond și

cea de apel au reținut în esență:

- că motivele invocate în susținerea contestației la

executare penală «vizează fondul cauzei», și

- că acestea «nu se încadrează în nici unul dintre

cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 461 C. proc. pen.».

Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs în

termen legal contestatorul D.A., cauza fiind apoi înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție cu numărul de dosar 9501/P/2004.

Recursul este nefondat.

În acest sens, Curtea reține că, potrivit mandatului

de executare a pedepsei închisorii nr. 162 din 17 februarie 1999, depus în

copie în dosarul primei instanțe, perioada de detenție cuprinsă între 5

octombrie 1995 și 5 iunie 1996, despre care contestatorul afirmă că ar

corespunde primei condamnări dispuse «pentru aceeași faptă» a fost scăzută din

durata pedepsei de 15 ani de închisoare, pe care D.A. o execută în prezent.

Așa fiind, este pe deplin legitimă concluzia primei

instanțe și a celei de apel în sensul că aspectul pe care contestatorul l-a pus

în discuție în speță nu are relevanță în materia executării, fiind exclusiv o

chestiune de fond.

Este, de asemenea, întrutotul justificată observația

celor două instanțe că în cuprinsul art. 461 alin. (1) C. proc. pen., sunt

enumerate limitativ cazurile în care se poate formula «contestație contra

executării hotărârii penale» și că în speță apărările invocate de către D.A. nu

își găsesc corespondent în nici unul dintre aceste cazuri.

Reținând așadar că în cauză nu sunt incidente nici una

dintre prevederile art. 385

9

C. proc. pen., Curtea urmează a face

aplicarea dispozițiilor art. 385

15

din același cod, în sensul

respingerii recursului ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul

va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare cu mențiunea că

onorariul pentru avocat desemnat să asigure apărarea din oficiu a recurentului

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul

contestator D.A. împotriva deciziei penale nr. 416/ A din 29 noiembrie 2004 a

Curții de Apel Timișoara.

Obligă pe recurentul-condamnat la plata sumei de 800

000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 000 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 februarie 2005.