ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1021/2005

deliberând asupra recursului declarat de condamnatul contestator D.A. împotriva deciziei penale nr. 416/ A pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, la 29 noiembrie 2004, în dosarul nr. 9501/P/2004, constată următoarele: La 25 august 2004, D.A., aflat în stare de detenție la Penitenciarul de maximă siguranță Arad, a formulat o contestație la executare penală care a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secția penală, cu numărul de dosar 5403/2004. În motivarea contestației s-a susținut, în esență, că D.A. ar fi fost «judecat și condamnat pentru aceeași faptă, de două ori». În dezvoltarea acestei afirmații s-a menționat că prima condamnare, de 8 luni închisoare a fost dispusă de Tribunalul Harghita care a și emis, la 5 iunie 1996, mandatul nr. 96/ P. În legătură cu acest mandat contestatorul nu a indicat numărul hotărârii judecătorești, și nici temeiul legal al pedepsei aplicate.

A precizat însă că, la data formulării contestației, el se afla în executarea unei alte pedepse de 15 ani de închisoare aplicate prin sentința penală nr. 140/1998 pronunțată tot de Tribunalului Harghita, în dosarul nr. 813/1998, pentru comiterea unei infracțiuni de omor calificat. În legătură cu această din urmă condamnare D.A. a menționat că ea a fost decisă ca urmare a unei schimbări a încadrării juridice inițiale, executarea fiind efectuată în baza unui al mandat emis de respectivul tribunal sub nr. 162/1999. Prin sentința penală nr. 247 pronunțată la 23 septembrie 2004 instanța astfel sesizată a respins contestația la executare penală formulată de D.A., acesta fiind obligat la plata către stat a unor cheltuieli judiciare în valoare de 250.000 lei.

Apelul declarat de contestator împotriva respectivei sentințe a fost, de asemenea, respins prin decizia penală nr. 416/ A din 29 noiembrie 2004 în dosarul nr. 9501/P/2004. Pentru a pronunța aceste hotărâri instanța de fond și cea de apel au reținut în esență: - că motivele invocate în susținerea contestației la executare penală «vizează fondul cauzei», și - că acestea «nu se încadrează în nici unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 461 C. proc. pen.». Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs în termen legal contestatorul D.A., cauza fiind apoi înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cu numărul de dosar 9501/P/2004. Recursul este nefondat.

În acest sens, Curtea reține că, potrivit mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 162 din 17 februarie 1999, depus în copie în dosarul primei instanțe, perioada de detenție cuprinsă între 5 octombrie 1995 și 5 iunie 1996, despre care contestatorul afirmă că ar corespunde primei condamnări dispuse «pentru aceeași faptă» a fost scăzută din durata pedepsei de 15 ani de închisoare, pe care D.A. o execută în prezent. Așa fiind, este pe deplin legitimă concluzia primei instanțe și a celei de apel în sensul că aspectul pe care contestatorul l-a pus în discuție în speță nu are relevanță în materia executării, fiind exclusiv o chestiune de fond. Este, de asemenea, întrutotul justificată observația celor două instanțe că în cuprinsul art. 461 alin. (1) C. proc.

pen., sunt enumerate limitativ cazurile în care se poate formula «contestație contra executării hotărârii penale» și că în speță apărările invocate de către D.A. nu își găsesc corespondent în nici unul dintre aceste cazuri. Reținând așadar că în cauză nu sunt incidente nici una dintre prevederile art. 385 9 C. proc. pen., Curtea urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 385 15 din același cod, în sensul respingerii recursului ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare cu mențiunea că onorariul pentru avocat desemnat să asigure apărarea din oficiu a recurentului se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul contestator D.A. împotriva deciziei penale nr. 416/ A din 29 noiembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara. Obligă pe recurentul-condamnat la plata sumei de 800 000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 februarie 2005.