ÎCCJ, Secția penală

Asupra contestației la executare de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: La 11 iunie 2008 contestatorul condamnat B.C. a formulat și înregistrat pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție contestația la executare împotriva deciziei penale nr. 2946 din 11 mai 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 2247/2005. Prin decizia mai sus enunțată, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C.

împotriva deciziei penale nr. 114 din 21 martie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 19 iunie 2002 la 11 mai 2005, obligându-l, totodată pe recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, inclusiv onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, care s-a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

Întrucât apelul declarat de același inculpat împotriva sentinței penale nr. 49/ P din 19 ianuarie 2005 a Tribunalului Timiș, a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 114/ A din 21 martie 2005, a rămas definitivă și irevocabilă hotărârea pronunțată în primă instanță de Tribunalul Timiș, respectiv sentința anterior menționată, prin care, în baza art. 174 C. pen., a fost condamnat inculpatul B.C., la pedeapsa de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe o durată de 4 ani. Fiind nemulțumit de soluția pronunțată de instanța supremă, condamnatul B.C. la 11 iunie 2008 a formulat și depus pe rolul Înaltei Curți contestație la executare împotriva deciziei nr. 2946 din 11 mai 2005, pronunțată de aceeași instanță, în dosarul nr. 2247/2005, solicitând admiterea acesteia astfel cum a fost formulată și motivată.

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a constituit dosarul nr. 5046/1/2008, acordându-se mai multe termene de judecată, întrucât contestatorul a formulat mai multe cereri de recuzare în dosar, respinse, pe rând ca nefondate. Potrivit dispozițiilor art. 461 C. proc. pen., contestația la executare se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.

Înalta Curte, examinând actele dosarului și, în raport de criticile formulate de contestatorul condamnat personal, dar și prin apărător, constată că cererea formulată este întemeiată pe dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen., fapt ce atrage incidența dispozițiilor art. 461 alin. (2) C. proc. pen. Așadar, în cazurile prevăzute de art. 461 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen., competența de soluționare a contestației revine, după caz, instanței prevăzută în alin. (1) sau alin. (6) ale art. 460 din același cod, respectiv instanței de executare sau instanței în a cărei rază teritorială se află locul de deținere sau unitatea unde cel condamnat execută pedeapsa.

Prin urmare se constată că, în prezent condamnatul este deținut la Penitenciarul Rahova fiind în executarea pedepsei de 15 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 49/ P din 19 ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul Timiș, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia penală nr. 2946 din 11 mai 2005 pronunțată de Înalta Curte de casație și Justiție, secția penală, prin respingerea recursului Față de cele mai sus relevate, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze contestația la executare formulată de contestatorul B.C. este Tribunalului București, instanță egală în grad instanței de condamnare. Pe cale de consecință, față de prevederile art. 461 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului București, procedând conform dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Trimite cauza având ca obiect contestația la executare formulată de contestatorul B.C., spre competentă soluționare, la Tribunalul București. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 6 octombrie 2008.