ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1179/2009

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 279/ PI din 20 noiembrie 2008, Curtea de Apel Timișoara, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.I. împotriva rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. 226/P/2008 și nr. 927/II/2/2008. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 50 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu suportat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, la data de 6 iunie 2008, petiționarul a solicitat trimiterea în judecată a magistraților T.O., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad și C.M., judecător în cadrul Judecătoriei Arad, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual prevăzută de art. 246 și 289 C. pen., în legătură cu soluționarea dosarului nr. 12510/2003 al Judecătoriei Arad. S-a arătat că în acest dosar, procurorul de ședință T.O. a pus concluzii, iar judecătorul C.M. a pronunțat sentința penală nr. 1149 din 3 iunie 2004 prin care inculpatul B.I.

a fost condamnat, la o pedeapsă rezultantă de 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 239 alin. (1) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Prin încheierea nr. 5294 din 15 octombrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cauza a fost strămutată la Judecătoria Deva. Prin sentința penală nr. 1531 din 26 septembrie 2005, Judecătoria Deva a dispus încetarea procesului penal față de inculpat, în temeiul art. 10 lit. f) C. proc. pen., constatând că prin Legea nr. 160/2005 au fost abrogate dispozițiile art. 239 C. pen., iar partea vătămată nu a formulat plângere prealabilă pentru săvârșirea infracțiunii de insultă. Prin rezoluția nr. 226/P/2008 din 20 august 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații C.M.

și T.O. pentru faptele sesizate, în temeiul art. 228 și 10 lit. a) C. proc. pen. S-a constatat că magistrații și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în condițiile legii, faptele penale de comiterea cărora au fost acuzați, neexistând. Prin rezoluția nr. 927/II/2/2008 din 25 septembrie 2008, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului împotriva măsurii dispuse de procuror. Investită în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., cu plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, Curtea de Apel Timișoara a constatat că soluția dată de procuror este legală și temeinică și a menținut-o ca atare.

Instanța de fond a reținut că Judecătoria Deva nu a dispus achitarea inculpatului, ci încetarea procesului penal în condițiile în care infracțiunea pentru care acesta fusese condamnat de Judecătoria Arad a fost abrogată ulterior pronunțării hotărârii de condamnare; în consecință, nu se poate reține că magistrații C.M. și T.O. se fac vinovați de săvârșirea vreunei fapte penale. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul B.I., solicitând casarea hotărârii atacate, admiterea plângerii și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de cei doi magistrați pentru faptele sesizate. Verificând hotărârea primei instanțe în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că aceasta este legală și temeinică. Curtea de apel a verificat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 226/P/2008 din 20 august 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara pe baza actelor și lucrărilor cauzei, reținând în mod just că aceasta este conformă actelor premergătoare efectuate și dispozițiilor legale în materie. În cauză nu există indicii de săvârșire a vreunei fapte penale de către magistrații C.M. și T.O. Aceștia nu și-au încălcat atribuțiile de serviciu și nici nu și le-au îndeplinit cu știință, în mod defectuos atunci când au participat la judecarea dosarului nr. 12510/2003 al Judecătoriei Arad sau când au pronunțat sentința penală nr. 1149 din 3 iunie 2004 a aceleiași instanțe.

În aceleași împrejurări, magistrații nu au falsificat niciun înscris oficial, pronunțarea unei hotărâri judecătorești sau susținerea unor concluzii de condamnare neconstituind infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen. Dispoziția legiuitorului de abrogare a infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 239 C. pen., este cea care a stat la baza încetării procesului penal pornit împotriva inculpatului și, întrucât Legea nr. 160/2005 a intrat în vigoare ulterior condamnării inculpatului de către Judecătoria Arad, iar partea vătămată nu a formulat plângere prealabilă pentru infracțiunea prevăzută de art. 205 C. pen., nu se poate reține vreo faptă penală în sarcina magistraților C.M. și T.O. pentru pronunțarea sentinței de condamnare și inculpatului B.I.

pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, respectiv pentru punerea de concluzii ca procuror de ședință în cauza respectivă. Așa fiind, Înalta Curte constată că recursul petiționarului este nefondat și, în baza art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va dispune respingerea acestuia. Recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.I. împotriva sentinței penale nr. 279/ PI din 20 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 martie 2009.