ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1179/2009

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 279/

PI din 20 noiembrie 2008, Curtea de Apel Timișoara, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată

de petentul B.I. împotriva rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara nr. 226/P/2008 și nr. 927/II/2/2008.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata sumei de 150 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care 50 lei reprezintă onorariul apărătorului din

oficiu suportat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că prin plângerea penală înregistrată la Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, la data de 6 iunie 2008, petiționarul a

solicitat trimiterea în judecată a magistraților T.O., procuror la Parchetul de

pe lângă Judecătoria Arad și C.M., judecător în cadrul Judecătoriei Arad,

pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor și fals intelectual prevăzută de art. 246 și 289 C. pen., în

legătură cu soluționarea dosarului nr. 12510/2003 al Judecătoriei Arad.

S-a arătat că în acest

dosar, procurorul de ședință T.O. a pus concluzii, iar judecătorul C.M. a

pronunțat sentința penală nr. 1149 din 3 iunie 2004 prin care inculpatul B.I. a

fost condamnat, la o pedeapsă rezultantă de 15 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 239 alin. (1) și (4) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Prin încheierea nr. 5294 din

15 octombrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cauza a fost

strămutată la Judecătoria Deva.

Prin sentința penală nr. 1531

din 26 septembrie 2005, Judecătoria Deva a dispus încetarea procesului penal

față de inculpat, în temeiul art. 10 lit. f) C. proc. pen., constatând că prin

Legea nr. 160/2005 au fost abrogate dispozițiile art. 239 C. pen., iar partea

vătămată nu a formulat plângere prealabilă pentru săvârșirea infracțiunii de

insultă.

Prin rezoluția nr. 226/P/2008

din 20 august 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a dispus neînceperea

urmăririi penale față de magistrații C.M. și T.O. pentru faptele sesizate, în

temeiul art. 228 și 10 lit. a) C. proc. pen.

S-a constatat că magistrații

și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în condițiile legii, faptele penale de

comiterea cărora au fost acuzați, neexistând.

Prin rezoluția nr. 927/II/2/2008

din 25 septembrie 2008, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului împotriva

măsurii dispuse de procuror.

Investită în conformitate cu

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., cu plângere împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, Curtea de Apel Timișoara a constatat

că soluția dată de procuror este legală și temeinică și a menținut-o ca atare.

Instanța de fond a reținut

că Judecătoria Deva nu a dispus achitarea inculpatului, ci încetarea procesului

penal în condițiile în care infracțiunea pentru care acesta fusese condamnat de

Judecătoria Arad a fost abrogată ulterior pronunțării hotărârii de condamnare; în

consecință, nu se poate reține că magistrații C.M. și T.O. se fac vinovați de

săvârșirea vreunei fapte penale.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs petiționarul B.I., solicitând casarea hotărârii atacate,

admiterea plângerii și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi

penale față de cei doi magistrați pentru faptele sesizate.

Verificând hotărârea primei

instanțe în conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C.

proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este legală și temeinică.

Curtea de apel a verificat

rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 226/P/2008 din 20 august 2008 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara pe baza actelor și lucrărilor

cauzei, reținând în mod just că aceasta este conformă actelor premergătoare efectuate

și dispozițiilor legale în materie.

În cauză nu există indicii

de săvârșire a vreunei fapte penale de către magistrații C.M. și T.O. Aceștia

nu și-au încălcat atribuțiile de serviciu și nici nu și le-au îndeplinit cu

știință, în mod defectuos atunci când au participat la judecarea dosarului nr. 12510/2003

al Judecătoriei Arad sau când au pronunțat sentința penală nr. 1149 din 3 iunie

2004 a aceleiași instanțe.

În aceleași împrejurări,

magistrații nu au falsificat niciun înscris oficial, pronunțarea unei hotărâri

judecătorești sau susținerea unor concluzii de condamnare neconstituind infracțiunea

prevăzută  de art. 289 C. pen.

Dispoziția legiuitorului de

abrogare a infracțiunii de ultraj prevăzută  de art. 239 C. pen., este cea care

a stat la baza încetării procesului penal pornit împotriva inculpatului și,

întrucât Legea nr. 160/2005 a intrat în vigoare ulterior condamnării inculpatului

de către Judecătoria Arad, iar partea vătămată nu a formulat plângere

prealabilă pentru infracțiunea prevăzută de art. 205 C. pen., nu se poate reține

vreo faptă penală în sarcina magistraților C.M. și T.O. pentru pronunțarea sentinței

de condamnare și inculpatului B.I. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj,

respectiv pentru punerea de concluzii ca procuror de ședință în cauza

respectivă.

Așa fiind, Înalta Curte

constată că recursul petiționarului este nefondat și, în baza art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va dispune respingerea acestuia.

Recurentul petiționar va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul B.I. împotriva sentinței penale nr. 279/ PI

din 20 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 31 martie 2009.