ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4085/2004

Asupra recursurilor de față,

Examinând actele dosarului, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 265/ PI din

29 martie 2004, pronunțată în dosarul nr. 11671/2003, Tribunalul Timiș a

condamnat pe inculpatul S.L.F. la 23 ani închisoare, în baza art. 174 și art. 176

lit. d), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 211 alin. (2

1

)

lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe

același inculpat, la pedeapsa de 18 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) a contopit

pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 23 ani închisoare, cu aplicarea art.

71 și art. 64 C. pen.

Tribunalul a aplicat inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a),

b), d) și e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 26, raportat la art. 174

și art. 176 lit. d) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului G.D.C. la 23

ani închisoare.

În baza art. 211 alin. (2

1

)

lit. a), b) și c) C. pen., a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa de 18

ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) a contopit

pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 23 ani închisoare, cu aplicarea art.

71 și art. 64 C. pen.

Tribunalul a aplicat inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a),

b), d) și e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 116 C. pen., a fost

interzis ambilor inculpați dreptul de a se afla pe raza județului Timiș, timp

de 5 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., au

fost confiscate de la inculpați contravaloarea a câte 50 euro și câte 100.000

lei.

În baza art. 109 alin. (3) C. proc.

pen., s-a luat măsura păstrării la sediul instanței, până la data rămânerii

definitive a cauzei, ca mijloace de probă, a următoarelor obiecte: un ciocan, o

pereche de ochelari de soare cu ramă neagră, o geacă (blugi) albastră, o cămașă

bărbătească de culoare neagră, cu mâneci scurte, un cuțit mare cu rama

ruginită, un pistol din plastic de culoare gri și muniția aferentă, un ceas

electronic, un spray, un lănțișor din metal galben.

În baza art. 88 C. pen., a fost

computată la zi arestarea preventivă a ambilor inculpați, începând de la 31

iulie 2003 și a fost menținută arestarea preventivă, conform art. 350 C. proc.

pen.

În considerentele hotărârii,

instanța a reținut că, la data de 28 iulie 2003, inculpatul S.L.F. i-a propus

inculpatului G.D.C. să se deplaseze la locuința lui G.N. (pe care îl cunoscuse

în penitenciar), pentru a-i sustrage căruța și caii. Acesta a fost de acord și

împreună au plecat la coliba lui G.N., unde l-au întâlnit pe proprietar. Au

discutat cu acesta și au fost serviți cu mâncare. Ulterior cei doi s-au ascuns

într-un lan de floarea soarelui din apropierea colibei, unde au stat până a

doua zi dimineața.

În jurul orelor 8,00, G.N. s-a

trezit și, după ce a înhămat calul la căruță, în jurul orelor 9,00, a părăsit

coliba, deplasându-se spre platforma de deșeuri a localității Boldur.

După plecarea lui G.N., cei doi

inculpați au intrat în colibă, au consumat din alimentele găsite, au luat 3

cuțite și un levier și au hotărât să se deplaseze la locuința M.M., concubina

lui G.N., de unde să sustragă bani sau alte valori.

Au ajuns la locuința acesteia, în

jurul orelor 10,00, au intrat în curte, încercând să deschidă ușa primului hol.

Când M.M. a ieșit în curte întrebându-i pe inculpați ce caută, aceștia au

răspuns că îl caută pe G.N., moment în care S.L.F. a scos levierul ascuns în

mâneca hainei și a lovit-o în cap, în partea stângă deasupra obrazului. După ce

victima a început să strige, inculpatul G.D.C. a lovit-o cu pumnul în față, după

care inculpatul S.L.F. a lăsat levierul lângă fântână, prinzând-o cu mâinile de

gât. Victima a fost împinsă în continuare până în spatele curții, lângă ușa de

acces în al doilea hol al casei. Aici, S.L.F. a scos unul dintre cuțitele luate

din coliba lui G.N., cu care i-a aplicat lovituri în zona toracică și

abdominală. Victima a căzut la pământ, iar inculpații au târât-o în holul casei,

unde inculpatul S.L.F. i-a mai aplicat lovituri în zona capului, cu un ciocan.

Victima (decedată) a fost apoi dusă în prima cameră din partea dreaptă și

acoperită cu rufe scoase dintr-un sac.

Ulterior inculpații au sustras, din

camerele locuinței victimei, următoarele bunuri: o bancnotă de 100 euro, două

perechi de ochelari, un lănțișor din metal galben, o fotografie a victimei, un

carnet de student aparținând fiicei victimei, M.G., o geacă de blugi albastră,

o cămașă neagră bărbătească cu mâneci scurte, un cuțit mare, o vestă galbenă

două inele, o lanternă mică, două biciclete. Cu aceste bunuri, inculpații au

ieșit în stradă, continuându-și drumul prin grădini, iar când au ajuns la halta

Boldur s-au îndreptat spre orașul Buziași, mergând pe drumul județean. La

intrarea în localitatea Sinersig, au abandonat cuțitele cu care au înjunghiat

victima. Ajunși în oraș au schimbat bancnota de 100 euro, împărțind suma de

3.710.000 lei, au vândut bicicletele însușindu-și fiecare câte 100.000 lei. De

asemenea, și-au împărțit restul bunurilor sustrase.

Prin decizia penală nr. 204/ A din 9

iunie 2004, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul declarat de inculpatul G.D.C.,

a desființat, în parte, sentința penală menționată și, rejudecând, în fond, a

redus pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de complicitate la omor deosebit de

grav de la 23 de ani la 18 ani închisoare, iar pentru infracțiunea de tâlhărie

de la 18 ani la 10 ani închisoare, urmând să execute, prin contopirea

pedepselor, pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare. Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței, precum și arestarea preventivă a

inculpatului.

Prin aceeași decizie a fost respins,

ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.L.F., menținându-se starea de

arest a inculpatului.

Împotriva acestei decizii, au

declarat recurs: Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și cei doi

inculpați. Toate recursurile vizează greșita individualizare a pedepsei, în

raport cu art. 72 C. pen. (cazul prevăzut de art. 385

9

pct. 14), Parchetul

solicitând casarea deciziei și menținerea sentinței, iar inculpații solicitând

reducerea pedepsei.

În recursul declarat de Parchet se

mai evidențiază un motiv de nelegalitate a deciziei, constând în greșita

aplicare a prevederilor art. 192 alin. (3) C. pen., prin obligarea apelantului

inculpat G.D.C. la plata cheltuielilor judiciare către stat, deși apelul

acestuia a fost admis, iar cheltuielile judiciare, în acest caz, sunt suportate

de stat.

Înalta Curte, examinând cauza sub

aspectele invocate, constată că recursurile declarate de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara și de inculpatul G.D.C. sunt fondate, iar recursul

declarat de inculpatul S.L.F. este nefondat, pentru motivele ce urmează:

Înalta Curte reține că instanța de

apel nu a ținut seama de criteriile generale de individualizare, prevăzute de art.

72 C. pen.

Astfel, nu a avut în vedere, atât

gradul de pericol social deosebit al faptelor de tâlhărie și complicitate la

omor deosebit de grav comise de inculpatul G.D.C., cât și persoana

inculpatului, infractor violent, fără ocupație.

Potrivit art. 27 C. pen., complicele

la o faptă penală săvârșită cu intenție se sancționează cu pedeapsa prevăzută

de lege pentru autor. Chiar dacă loviturile aplicate victimei de acest inculpat

nu au avut intensitatea celor aplicate de inculpatul S.L.F., participarea sa

(complicitatea) la omor a contribuit la decesul acesteia, atât prin reducerea

posibilităților de apărare a victimei în fața a doi infractori violenți, cât și

prin participarea sa efectivă la lovirea victimei în zone vitale (zona capului).

De asemenea, inculpatul nu a încercat în nici un mod să-l împiedice pe autor

să-și atingă scopul, ci, dimpotrivă, l-a ajutat și susținut.

Astfel fiind, Înalta Curte reține că

fapta sa de complicitate prezintă același pericol social ca al faptei de omor

deosebit de grav săvârșită, în calitate de autor, de către inculpatul S.L.F.,

iar stabilirea aceleiași pedepse de 23 ani închisoare pentru cei doi inculpați

de către instanța de fond este justificată.

Pentru acest considerent, recursul

declarat de Parchet este fondat și urmează a fi admis, casându-se decizia și

menținându-se sentința.

Recursul declarat de inculpatul G.D.C.,

este întemeiat numai cu referire la cel de al doilea motiv de casare invocat de

Parchet, deoarece, într-adevăr, obligarea părții căreia i-a fost admisă calea

de atac la plata cheltuielilor judiciare către stat, contravine prevederilor art.

192 alin. (3) C. proc. pen. Numai sub acest aspect, recursul declarat de

inculpat este fondat, onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a

acestuia, urmând a fi suportat din fondul Ministerului Justiției, conform

textului procedural penal invocat.

Referitor la recursul declarat de

inculpatul S.L.F., Înalta Curte constată netemeinicia susținerilor sale, atât

în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei sale de omor deosebit de grav,

calitatea sa fiind de autor, iar nu de complice, potrivit propriilor sale

declarații date în cursul procesului penal, cât și în privința individualizării

pedepselor.

Astfel, instanțele au ținut seama de

gravitatea faptelor comise de acest inculpat, precum și de pericolul social pe

care îl prezintă acesta, ca infractor recidivist.

Totodată, s-a ținut seama și de

perseverența inculpatului în săvârșirea unor fapte penale rezultată și din

modalitatea în care a fost săvârșită fapta, prin acțiuni repetate și prin

violență.

În raport cu aceste criterii, Înalta

Curte apreciază că pedepsele stabilite, precum și pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului

S.L.F. au fost bine individualizate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul

declarat de acest inculpat.

Conform art. 88 C. pen., se va scade

din pedeapsă durata arestării preventive pentru ambii inculpați, începând de la

31 iulie 2003 la zi.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat S.L.F. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat în sumă de 1.600.000 lei, din care suma de 400.000 lei reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și inculpatul G.D.C., împotriva deciziei

penale nr. 204/ A din 9 iunie 2004 a Curții de Apel Timișoara.

Casează decizia atacată și menține

sentința penală nr. 265/ Pi din 29 martie 2004 a Tribunalului Timiș.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 31 iulie 2003 la 10 august

2004.

Onorariul de avocat, în sumă de

400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului G.D.C., se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.L.F., împotriva deciziei penale nr. 204/ A din 9 iunie

2004 a Curții de Apel Timișoara.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 31 iulie 2003 la 10 august

2004.

Obligă pe recurentul inculpat S.L.F.

la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 august 2004.