ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2107/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2107/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Deliberând asupra cauzei penale de față; Din actele dosarului, rezultă următoarele: Prin sentința penală nr. 370 din 10 decembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. 7393/2003, s-a respins cererea formulată de condamnatul D.V., pentru revizuirea sentinței penale nr. 242/2002, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul penal nr. 4382/2002 și a fost obligat la plata a 400.000 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că motivele invocate nu se încadrează, în dispozițiile art. 394 C. proc. pen. Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin decizia penală nr. 26/A/2004, pronunțată în dosarul penal nr. 194/P/2004, a respins ca nefondat apelul condamnatului întrucât instanța, în mod corect a respins cererea sa de revizuire.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, condamnatul a declarat recurs, considerând că este justificată admiterea acestuia și casarea ambelor hotărâri, fiind nelegale și netemeinice, față de dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. Recurentul a solicitat în final admiterea cererii de revizuire și rejudecarea cauzei, cu reținerea pentru sine a stării de legitimă apărare. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând hotărârea atacată și sentința în raport de critica formulată, constată următoarele: Condamnatul a primit o pedeapsă de 6 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor. În cererea de revizuire a solicitat, în vederea admiterii acesteia, audierea martorilor: R.I., B.E., V.I., I.D.
și I.H., pentru a se stabili că s-a aflat în stare de legitimă apărare. Din referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad a rezultat că martorii au fost audiați, dar și-au menținut declarațiile anterioare, date în faza de urmărire penală și instanță. Dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., vizează situația în care „s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei”. Condamnatul nu poate pretinde că la data soluționării cauzei nu a știut că a fost în legitimă apărare și de altfel, martorii au fost audiați, confirmând contrariul acestei stări. Așa fiind, în mod legal și temeinic instanțele au pronunțat, respingerea cererii de revizuire. Având în vedere netemeinicia motivului de casare, recursul apare ca nefondat, urmând a fi respins, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.
pen., cu aplicarea art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.V., împotriva deciziei penale nr. 26 din 21 ianuarie 2004 a Curții de Apel Timișoara. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 aprilie 2004.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.