ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2107/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2107/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Deliberând asupra cauzei penale de
față;
Din actele dosarului, rezultă
următoarele:
Prin sentința penală nr. 370 din 10
decembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. 7393/2003, s-a
respins cererea formulată de condamnatul D.V., pentru revizuirea sentinței
penale nr. 242/2002, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul penal nr. 4382/2002
și a fost obligat la plata a 400.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța de fond a reținut că motivele invocate nu se încadrează, în
dispozițiile art. 394 C. proc. pen.
Curtea de Apel Timișoara, secția
penală, prin decizia penală nr. 26/A/2004, pronunțată în dosarul penal nr. 194/P/2004,
a respins ca nefondat apelul condamnatului întrucât instanța, în mod corect a
respins cererea sa de revizuire.
Împotriva acestei decizii, în termen
legal, condamnatul a declarat recurs, considerând că este justificată admiterea
acestuia și casarea ambelor hotărâri, fiind nelegale și netemeinice, față de
dispozițiile art. 385
9
alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.
Recurentul a solicitat în final
admiterea cererii de revizuire și rejudecarea cauzei, cu reținerea pentru sine
a stării de legitimă apărare.
Înalta Curte de Casație și Justiție,
examinând hotărârea atacată și sentința în raport de critica formulată,
constată următoarele:
Condamnatul a primit o pedeapsă de 6
ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor. În cererea de
revizuire a solicitat, în vederea admiterii acesteia, audierea martorilor: R.I.,
B.E., V.I., I.D. și I.H., pentru a se stabili că s-a aflat în stare de legitimă
apărare.
Din referatul întocmit de Parchetul
de pe lângă Tribunalul Arad a rezultat că martorii au fost audiați, dar și-au
menținut declarațiile anterioare, date în faza de urmărire penală și instanță.
Dispozițiile art. 394 lit. a) C.
proc. pen., vizează situația în care „s-au descoperit fapte sau împrejurări ce
nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei”.
Condamnatul nu poate pretinde că la
data soluționării cauzei nu a știut că a fost în legitimă apărare și de altfel,
martorii au fost audiați, confirmând contrariul acestei stări.
Așa fiind, în mod legal și temeinic
instanțele au pronunțat, respingerea cererii de revizuire.
Având în vedere netemeinicia
motivului de casare, recursul apare ca nefondat, urmând a fi respins, în
conformitate cu dispozițiile art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc.
pen., cu aplicarea art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de condamnatul D.V., împotriva deciziei penale nr. 26 din 21 ianuarie
2004 a Curții de Apel Timișoara.
Obligă recurentul condamnat la plata
cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit
apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din
fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
20 aprilie 2004.