ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5743/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 17

din 19 ianuarie 2004 a Tribunalului Harghita, în baza art. 20 C. pen., raportat

la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a

fost condamnat inculpatul D.V. la 6 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de tentativă la omor și 3 ani interzicerea exercitării

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 192 alin. (2)

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a mai fost condamnat același

inculpat la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de

domiciliu.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea adică de 6

ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen., a

fost dedusă din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive din

16 noiembrie 2002 până la 12 februarie 2003.

Au fost aplicate prevederile

art. 71 și art. 64 C. pen., constatându-se că nu au fost constituite părți

civile în cauză.

Conform art. 118 lit. b) C.

pen., a fost dispusă confiscarea specială și distrugerea, după rămânerea

definitivă a hotărârii, a corpului delict, briceagul inculpatului.

În baza art. 191 C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul să plătească suma de 2.350.000 lei, cheltuieli

judiciare în favoarea statului, din care suma de 300.000 lei onorar apărător

din oficiu, a fost avansată din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî în acest

sens, instanța de fond a avut în vedere următoarele:

În ziua de 16 noiembrie

2002, partea vătămată R.I., s-a aflat în curtea părții vătămate S.M. Inculpatul

a observat-o, a pătruns în curte și i-a cerut socoteală în privința unei

datorii neachitate, lovind-o pe partea vătămată, aceasta a luat o piatră și a

aruncat-o spre inculpat, care la rândul său a scos un briceag și cu lama

deschisă a înțepat-o pe partea vătămată la nivelul hemitoracelui drept.

Partea vătămată S.M. care a

observat conflictul i-a cerut inculpatului să părăsească curtea, însă acesta nu

s-a conformat plecând doar după ce a lovit-o pe partea vătămată mai întâi cu o

bucată de lemn și apoi cu briceagul.

În urma leziunilor suferite

partea vătămată R.I. a avut necesar pentru vindecare 7 – 9 zile de îngrijiri

medicale.

Împotriva sentinței

instanței de fond a declarat în termen legal apel inculpatul care a solicitat

schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de tentativă la vătămare

corporală cu reținerea scuzei provocării, în condițiile în care inculpatul a

acționat după ce a fost lovit cu o piatră de către partea vătămată, iar din

raportul medical nu rezultă că viața victimei a fost pusă în primejdie.

Prin decizia penală nr. 78/

A din 30 aprilie 2004, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpatul D.V., cu obligarea acestuia la cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța astfel,

s-a reținut că încadrarea juridică dată faptei este legală, iar scuza

provocării nu se poate reține, inculpatul nefiind provocat de părțile vătămate.

Împotriva acestei decizii a

formulat recurs inculpatul D.V., care a reiterat critica cu privire la

schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută

de art. 181 C. pen., cu reținerea scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit.

b) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei.

Examinând cauza în raport de

critica formulată analizată prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct.

17 și 14 C. proc. pen., cât și din oficiu constată că recursul este nefondat,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Inculpatul susține că nu a

urmărit nici lezarea anumitor zone vitale și nici suprimarea vieții părții

vătămate, iar ca urmarea leziunilor produse viața victimei nu i-a fost pusă în

primejdie.

Însă, astfel cum rezultă din

probele dosarului, prin modul în care acesta a acționat și având în vedere zona

afectată prin lovire prin folosirea unui instrument tăietor – înțepător apt de

a produce moartea, și în fine prin violența cu care a acționat (lovirea

abdomenului cu un lemn și apoi înțeparea cu cuțitul) inculpatul chiar dacă nu a

urmărit uciderea părții vătămate, a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv

posibilitatea că în urma loviturilor aplicate aceasta să moară.

Nici reținerea scuzei

provocării nu se justifică, dat fiind că în raport de probele administrate

rezultă că inculpatul a fost cel care a pătruns fără voie în curtea părții

vătămate care a fost nevoită să se apere de acțiunea violentă a acesteia.

Cum, examinând cauza din

oficiu, nu se constată aspecte care să conducă la casarea hotărârilor, urmează

ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul D.V. împotriva deciziei penale nr.

78/ A din 30 aprilie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, cu

obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul D.V. împotriva deciziei penale nr. 78/ A din 30

aprilie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 noiembrie 2004.