ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4226/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 164 din 15 aprilie 2003, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. 2059/2002, a fost condamnat inculpatul D.L.C. la: - 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. b) și e) C. pen. - 8 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav, prevăzută și pedepsită de art. 20, raportat la art. 176 lit. d) C. pen. A fost respinsă cererea inculpatului, privind aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 33, art. 34 și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pedeapsă ce a fost sporită cu 6 luni închisoare, dispunându-se ca inculpatul să execute în total 9 ani închisoare, în condițiile art. 57 și art. 71 C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 54 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. În baza dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest, iar în baza dispozițiilor art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală perioada de reținere și arest preventiv începând cu 13 iulie 2002 și până la pronunțare.

În baza art. 149, art. 155 și art. 159 C. proc. pen., a fost prelungit arestul preventiv pe o perioadă de 30 zile, începând cu 15 aprilie 2003 și până la 14 mai 2003. În baza dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen., a fost confiscat de la inculpat un cuțit. În baza dispozițiilor art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la: - 10.000.000 lei despăgubiri materiale și 10.000.000 lei daune morale către partea civilă C.O.A. - 10.000.000 lei daune morale către partea civilă D.V. În baza dispozițiilor art. 188 din Legea nr. 3/1978 a fost obligat inculpatul la 22.588.000 lei cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Județean Argeș. În baza dispozițiilor art. 191 C. pen., a fost obligat inculpatul la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Aflat sub influența băuturilor alcoolice în noaptea de 12 iulie 2002, inculpatul s-a hotărât să facă rost de bani, respectiv suma de un milion de lei, pentru a scoate de la amanet bijuteriile mamei sale. După ce a studiat terenul și, convins că nu mai e nici o altă persoană prezentă în afara vânzătoarei, a intrat în magazinul SC S. și, amenințând-o pe vânzătoarea D.V. cu cuțitul i-a solicitat suma de un milion lei. Alertat de țipetele acesteia, patronul magazinului, partea vătămată C.O.A. a încercat să-l dezarmeze pe inculpat, dar a fost lovit de acesta cu cuțitul în abdomen.

Raportul medico-legal de constatare eliberat de Serviciul de medicină legală Argeș atestă o „plagă înjunghiată abdominală penetrantă în hipocondrul stâng cu secțiunea anselor jejunale, peritonită mixtă, secțiunea vaselor scurte mezenterice cu hemoperitoneu, șoc peritoneal și hemoragic, plagă tăiată index drept”.Leziunile produse prin lovire cu corp tăietor, înțepător, au necesitat 40 zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața părții vătămate. Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat apel, criticând soluția instanței de fond sub aspectul individualizării pedepsei, în sensul de a se dispune în favoarea sa reținerea de circumstanțe atenuante, cu consecința reducerii pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege.

Prin decizia penală nr. 171/ A din 19 iunie 2003, Curtea de Apel Pitești, a respins ca nefondat apelul inculpatului apreciind că, în mod corect, instanța de fond nu a reținut circumstanțe atenuante în favoarea sa și a stabilit în mod judicios pedepsele aplicate. Nemulțumit de această decizie inculpatul, în termen legal a atacat-o cu recurs. În memoriul scris depus la dosarul cauzei, solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 176 lit. d) C. pen., în infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., invocând o cădere accidentală a părții vătămate C.O.A.

în cuțitul pe care el, inculpatul, îl ținea în mână. În concluziile sale, apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și reducerea pedepsei aplicate inculpatului, prin reținerea circumstanțelor atenuante. În ultimul cuvânt, în ședința publică din 3 octombrie 2003, inculpatul a solicitat admiterea recursului și achitarea sa, întrucât nu el este autorul faptei. Recursul declarat de inculpat este nefondat și urmează a fi respins ca atare. Probele administrate în cauză relevă fără dubiu că inculpatul, a pătruns noaptea în magazinul părții vătămate, cu intenția de a sustrage prin violență suma de un milion de lei. El a amenințat-o pe partea vătămată D.V. cu cuțitul, dar a fost surprins de patronul magazinului, partea civilă C.O.A., pe care l-a înjunghiat pentru a-și asigura scăparea.

În aceste condiții, invocarea unei căderi accidentale a acestuia în cuțitul pe care inculpatul îl ținea în mână este contrazisă flagrant de materialul probator administrat, inclusiv declarațiile inculpatului, care a recunoscut fapta. În mod corect instanțele nu au reținut în favoarea inculpatului, circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen. S-au avut în vedere, pe de o parte, consecințele grave ale faptei săvârșite de inculpat, care a amenințat prima victimă cu cuțitul, pe care i l-a pus la gât și apoi, l-a înjunghiat pe partea civilă C.O.A., care a intervenit pentru a o salva pe vânzătoarea sa, iar pe de altă parte lipsa antecedentelor penale și poziția procesuală a inculpatului, care a recunoscut direct sau indirect fapta comisă.

În aceste condiții pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare este judicios stabilită, ținându-se cont de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., scopul coercitiv – educativ al pedepsei fiind pe deplin realizat, în conformitate cu prevederile art. 52 C. pen. Ultimul motiv de recurs al inculpatului, invocat de acesta în ultimul cuvânt, achitarea sa, întrucât nu el este autorul faptei, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., este în totală discordanță cu probele administrate și chiar cu poziția principală a sa. Materialul probator administrat în cauză relevă fără nici un dubiu că inculpatul este cel care, după un plan prestabilit, a intrat în magazin înarmat, a amenințat prima victimă și a lovit-o cu cuțitul pe cea de-a doua.

El a fost recunoscut de partea civilă C.O.A. și de partea vătămată D.V., aceștia fiind salvați de intervenția martorului V.I.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.L.C., împotriva deciziei penale nr. 171/ A din 19 iunie 2003 a Curții de Apel Pitești. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 13 iulie 2002, la 3 octombrie 2003. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 3 octombrie 2003.