ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3901/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 97 din 17

martie 2004, Tribunalul Vrancea a dispus condamnarea inculpatului D.C., pentru

săvârșirea infracțiunilor de:

- omor, prevăzută de art. 174 alin.

(1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 16 ani închisoare și 5

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

- tentativă de omor, prevăzută de

art. 20 C. pen., cu referire la art. 174 C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., la

7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor.

În baza dispozițiilor art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele și au aplicat pedeapsa

cea mai grea de 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 86

4

C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere pentru pedeapsa de 2 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1558 din 27 iunie 2003 a

Judecătoriei Focșani și s-a dispus executarea ei alături de pedeapsa

rezultantă.

În total inculpatul va executa 18

ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus durata executată în arest preventiv cu începere de la

22 noiembrie 2003 până la zi.

Pe durata executării pedepsei s-a

interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., în

condițiile art. 71 C. pen.

S-a constatat că partea civilă S.O.

a renunțat la pretențiile civile formulate.

A fost obligat inculpatul la

25.000.000 lei daune morale către partea vătămată O.M.

A fost obligat același inculpat la

1.000.000 lei despăgubiri civile către Serviciul de Ambulanță Vrancea,

reprezentând cheltuieli transport și părții civile C.A.S. Vrancea, 10.474.548

lei reprezentând cheltuieli de spitalizare la Spitalul Județean Focșani, pentru

ambele și dobânda legală de la rămânerea definitivă și până la achitare și la

8.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care 4.844.000 lei

reprezentând onorarii expertize medico-legale la Serviciul Medico-Legal Vrancea

și 800.000 lei onorariul pentru apărător din oficiu vor fi avansate din fondul

Ministerului Justiției.

S-a reținut că prin rechizitoriul

nr. 1121/P/2003, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, inculpatul

D.C., a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de omor,

prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. și de tentativă de omor, prevăzută de

art. 20 C. pen., cu referire la art. 174 alin. (1) C. pen., pentru ambele cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul fiind recidivist printr-o

condamnare anterioară deoarece în noaptea de 21 noiembrie 2003, fiind în

domiciliul victimei O.G. din comuna Cotești, a avut cu acesta o discuție

contradictorie situație în care l-a lovit cu un cuțit de bucătărie în zona

feței și a capului producându-i leziuni care au condus la deces.

Inculpatul avea domiciliul stabil în

comuna Tâmâșeni, județul Neamț, dar trăia de aproximativ doi ani în comuna

Cotești, asigurându-și existența din munci necalificate. Trăia în concubinaj cu

numita V.A. și locuia pe la diferiți cetățeni printre care și la R.M.

La un moment dat acesta nu i-a mai

permis accesul în locuința sa și chiar a avut un conflict cu inculpatul fiind

și lovit.

Apoi s-a refugiat la domiciliul

victimei O.G. de 53 de ani despărțit și divorțat de soția sa, în a cărui

locuință primea deseori bărbați, consăteni cu care consuma băuturi alcoolice.

Așa se explică de ce în seara faptei

în domiciliul victimei se afla R.M. și M.S. în stare de ebrietate.

Căutându-l pe R.M. în domiciliul

victimei, inculpatul, care se afla sub influența alcoolului a început din nou

să producă scandal din care cauză victima l-a invitat să plece și a ieșit cu el

în curte.

Din cauza refuzului de a părăsi

curtea între cei doi s-a declanșat o ceartă fiind auzită de fiul victimei O.M.

care se afla într-o altă cameră. Când a ieșit în curte a văzut pe inculpat cum

lovea și a încercat să-l despartă fiind lovit cu cuțitul de inculpat în zona

feței și a omoplatului.

Din cauza întunericului nu a putut

vedea dacă tatăl său fusese lovit și a părăsit curtea pentru a cere ajutorul

vecinului său, martorul S.D.

Acesta l-a transportat imediat la

dispensar. De abia după ce partea vătămată O.M. a anunțat ambulanța și a

revenit să-l ia și pe tatăl său a constatat că decedase de față fiind și

martorul S.A.

După aceste constatări au fost

anunțate organele de poliție care au declanșat cercetările.

Inculpatul a părăsit imediat locul

faptei.

Inculpatul s-a apărat, arătând că a

lovit victima O.G. deoarece, când a intrat în domiciliul acestuia cei care se

aflau în camera unde a intrat a început să-l lovească și atunci s-a apărat.

Instanța a reținut că probele

dovedesc o altă situație și anume că nici unul din cei prezenți nu au început

scandalul, inculpatul fiind cel care se manifesta violent și a fost condus în

curte de victime. În camera respectivă nu s-a desfășurat nici un conflict cu

loviri. Din cauza temerii, cei doi martori R.M. și M.S. fiind sub influența

alcoolului nici nu au ieșit din cameră și nici n-au văzut scena conflictului

din curte. Din cauza orei avansate, ei au adormit fiind treziți de lucrătorii

de poliție după ce s-a constatat decesul victimei.

Inculpatul a recunoscut însă că a

lovit cu un cuțit luat din camera unde a intrat și unde a început conflictul,

iar această situație este confirmată de actele de constatare medico-legale care

precizează că victima O.G. prezintă un traumatism cranio-cerebral.

Topografia și morfologia leziunilor

cranio-cerebrale și forma plăgilor tăiate și înțepate pledează pentru lovituri

repetate cu corp înțepător, tăietor în zona capului care a condus la scurt timp

la deces. Loviturile au fost aplicate cu o mare intensitate în zona vitală,

craniu, cu un obiect apt de a produce moartea.

În aceleași împrejurări, inculpatul

a lovit pe partea vătămată O.M., creându-i o plagă tăiată în zona unghiului

mandibular stâng, regiunea scapulară stângă cât și în zona omoplatului drept.

Leziunile au interesat organe vitale

și au fost produse tot cu același obiect tăietor-înțepător deși au fost

vindecabile într-un număr relativ mic de zile de îngrijiri medicale, 8-9 zile.

Încadrarea juridică a ambelor fapte

însă vizează valoarea supremă apărată de legea penală și anume viața persoanei,

astfel că aceasta este de omor având ca victimă pe O.G. și de tentativă de omor

pe partea vătămată O.M., prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. și art. 20 C.

pen., cu referire la art. 174 alin. (1) C. pen.

La individualizarea pedepselor

aplicate inculpatului s-a avut în vedere gradul deosebit de ridicat de pericol

social al faptelor comise, ambele infracțiuni vizând viața persoanei, precum și

faptul că inculpatul nu este la primul impact cu legea penală având infracțiuni

comise atât în faza minoratului, cât și după ce a devenit major, fiind în stare

de recidivă față de condamnarea anterioară de 2 ani închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 1558/2003 a Judecătoriei Focșani, cu suspendare sub

supraveghere care în condițiile art. 86

4

C. pen., va fi revocată și

adăugată pedepsei rezultante pentru cele două fapte.

Împotriva acestei hotărâri, în

termen legal, a declarat apel inculpatul, criticând-o ca fiind netemeinică și

nelegală, întrucât nu s-a reținut că a comis fapte în stare de legitimă apărare

deși probele evidențiau această împrejurare. Solicită reducerea cuantumului

pedepselor aplicate, întrucât sunt incidente în cauză dispozițiile art. 74 –

art. 76 C. pen.

Curtea de Apel Galați, prin decizia

penală nr. 231 din 23 aprilie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpatul D.C. împotriva sentinței penale nr. 97 din 17 martie 2004 pronunțată

de Tribunalul Vrancea.

Nemulțumit și de această hotărâre,

în termenul legal, inculpatul a declarat recurs, reluând motivele invocate în

apel.

Recursul este nefondat.

Examinând actele medicale și restul

probatoriului administrat în raport de criticile aduse, precum și din oficiu,

se reține că, instanțele le-au evaluat corect. Astfel, situația de fapt este

corespunzătoare activității infracționale efectiv desfășurată de recurent, iar

încadrarea juridică dată celor două fapte penale, este cea legală.

Întreg materialul probator, nu

dovedește după cum susține recurentul că, lovirea victimelor, O.G. (ce a

decedat) și O.M. (ce a fost salvată), s-ar fi datorat stării de provocare și

nici în condițiile legitimei apărări, inculpatul fiind cel ce a început

conflictul, cel ce s-a comportat agresiv și pentru care motiv a și fost scos în

curte, de victime.

Corect s-a mai stabilit că firea

inculpatului de om certăreț, bătăuș și foarte irascibil, l-a adus și în

situația de a nu mai fi găzduit de victime, precum și de martorul R.M.

Împrejurările concrete în care

inculpatul, intră în casa victimelor, seara, sub influența alcoolului fiind,

provoacă scandalul cu cei găsiți în locuință și apoi tot el, luând cuțitul din

acea încăpere, aplică lovituri repetate în zona capului victimei O.G., ce a

decedat datorită traumatismului cranio-cerebral, justifică întru-totul

încadrarea juridică prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. și fără a se dovedi

vreo circumstanță atenuantă din cele invocate, ci doar circumstanța agravantă

privitoare la persoana inculpatului recidivist.

Cu privire la cea de a doua victimă

și anume O.M. (fiul primei părți vătămate) ce a intervenit în ajutorul tatălui

său și pe care a lovit-o cu același cuțit, în zone de asemenea vitale, cum e

fața și omoplatul, de asemeni, nu se dovedește că l-ar fi provocat sau atacat în

vreun fel, pe inculpat, așa încât și această apărare a sa, va fi înlăturată, ca

nefondată.

Trecând la verificarea motivului ce

vizează, reducerea pedepselor, de 16 ani închisoare și respectiv 7 ani

închisoare precum și a celei rezultante, de 16 ani închisoare, se reține că nu

este întemeiat.

Pe de altă parte, atât sancțiunile,

precum și rezultanta (ce nu cuprinde nici un spor) se constată că, sunt

orientate spre limita medie a textelor ce încriminează faptele comise.

Pe de altă parte, inculpatul nu a

avut o conduită sinceră și după cum s-a arătat în cele de mai sus, se află și

în stare de recidivă post-condamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.,

respectiv după o condamnare de 2 ani închisoare fără de executare prin privare

de libertate ci, cu suspendare sub supraveghere (aplicată prin sentința penală

nr. 1558 din 27 iunie 2003 a Judecătoriei Focșani) și cu toată această șansă ce

i s-a acordat, a ajuns ca în termenul de încercare, să comită, noi fapte penale

și anume infracțiunile ce fac obiectul dosarului de față. Ca drept urmare, prin

aplicarea art. 86

4

C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere

și s-au adăugat la pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare, cei 2 ani și numai

astfel s-a ajuns să execute 18 ani închisoare.

Față de aceste elemente de fapt, dar

și în raport de datele ce caracterizează persoana recurentului, pedeapsa

aplicată nu poate fi apreciată, ca excesivă.

Ca atare, recursul declarat de

inculpat, va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica și dispozițiile art.

381 și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.C. împotriva deciziei penale nr. 231 din 23 aprilie

2004 a Curții de Apel Galați.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata arestării preventive de la 22 noiembrie 2003 la 9 iulie

2004.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

iulie 2004.