ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2393/2006
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2393/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosarul
cauzei, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 379 din 26
septembrie 2005 a Tribunalului Vrancea, inculpatul C.F. a fost condamnat,
pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art.
20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., la pedeapsa de 8 ani
închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)
C. pen.
Pentru săvârșirea infracțiunii de
amenințare prevăzută de art. 193 C. pen., același inculpat a fost condamnat la
pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 și 34 C. pen., pedepsele
stabilite au fost contopite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea
de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a) și b) C. pen.
În temeiul dispozițiilor art. 7 din
Legea nr. 543/2002, s-a dispus revocarea beneficiului grațierii pentru pedeapsa
de 2.000.000 lei amendă penală aplicată prin sentința penală nr. 402/2002 al
Judecătoriei Adjud, pedeapsă ce se va executa alături de cea aplicată prin
prezenta hotărâre, în total inculpatul urmând să execute pedeapsa de 8 ani
închisoare și 2.000.000 lei (200 RON) amendă penală și 2 ani interzicerea
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art.
71 și 64 C. pen.
S-a menținut starea de arest a
inculpatului și s-a dedus prevenția de la 15 aprilie 2005, la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata
despăgubirilor civile în sumă de 289 lei cu dobânda legală de la data rămânerii
definitive a hotărârii, până la încasarea debitului, către partea civilă C.A.S.
Vrancea, și la plata sumelor de 2.000 lei și 1.500 lei către partea civilă C.G.,
reprezentând daune materiale și, respectiv, daune morale.
Inculpatul a fost obligat la plata
cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei, onorariul apărătorului
din oficiu în sumă de 40 lei fiind suportat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință,
instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
În ziua de 6 octombrie 2004,
inculpatul C.F., aflat sub influența băuturilor alcoolice, a insultat-o pe
partea vătămată C.G. și a vrut să o lovească cu un par de lemn în cap; victima
s-a apărat, ridicând brațul stâng deasupra capului, astfel că, în urma celor
două lovituri primite partea vătămată, a suferit fractura antebrațului stâng.
Lucrurile traumatice au necesitat 45-50 zile de îngrijiri medicale fractura
cubitusului stâng reprezintă o leziune de apărare.
În ziua de 12 octombrie 2004, în
urma acestui conflict, inculpatul a amenințat-o cu moartea pe partea vătămată.
Situația de fapt și vinovăția
inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în
cauză: plângerea și declarațiile părții vătămate, acte medicale și
medico-legale, declarațiile martorilor T.S., S.M., C.G., C.M., S.C., T.M., C.N.,
declarațiile inculpatului.
Curtea de Apel Galați, prin decizia
penală nr. 42/ A din 15 februarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat
de inculpat, dispunând menținerea arestului preventiv și deducerea prevenției,
la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata
cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 250 lei din care 100 lei
reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.
Inculpatul a criticat sentința
instanței de fond, susținând că a fost provocat de partea vătămată, care l-ar
fi lovit cu pumnii și picioarele, iar leziunile suferite de aceasta i se
datorează martorului T.S. care a intervenit să-i despartă. Totodată, inculpatul
a susținut că numărul zilelor de îngrijiri medicale acordate inculpatul este
incorect.
Instanța de apel a constatat că
situația de fapt stabilită și pe baza căreia a fost condamnat inculpatul este
corectă și judicios întemeiată pe probele administrate în cauză.
Împotriva acestei decizii penale a
declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia și reindividualizarea
pedepsei aplicate, ținându-se seama de circumstanțele reale și personale ale
faptei și făptuitorului.
Temeiul juridic al recursului îl
constituie dispozițiile art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de
Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.
Din analiza materialului probator
administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au stabilita în
mod just situația de fapt și vinovăția inculpatului C.F.
Individualizarea pedepsei aplicate
acestuia s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., punându-se
în evidență criteriile generale de stabilire a naturii și cuantumului
sancțiunii penale.
Inculpatul a avut o conduită
nesinceră pe tot parcursul procesului penal, iar în antecedentele sale penale
figurează o condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni de loviri sau alte
violențe prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen.
Având în vedere pericolul social
sporit al faptelor săvârșite, consecințele acestora, conduita procesuală și
socială a inculpatului, Curtea constată că pedeapsa aplicată a fost bine
individualizată, neimpunându-se reducerea cuantumului acesteia.
Așa fiind, Curtea urmează să
respingă, ca nefondat, recursul inculpatului C.F.
Timpul arestului preventiv se va
deduce din pedeapsa aplicată inculpatului de la 15 aprilie 2005, la zi.
Recurentul inculpat va fi obligat la
plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu
fiind suportat din fondul Ministerului Justiției.
Văzând dispozițiile art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 88 C. pen., și art. 385
17
alin. (4)
C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de inculpatul C.F. împotriva deciziei penale nr. 42/ A din 15
februarie 2006 a Curții de Apel Galați, secția penală.
Deduce din pedeapsa aplicată
inculpatului durata arestării preventive de la 15 aprilie 2005 la 12 aprilie
2006.
Obligă pe recurentul la plata
cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei, din care onorariul
apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
12 aprilie 2006.