ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.04.2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2393/2006

HOTĂRÂRE
12.04.2006
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2393/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosarul

cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 379 din 26

septembrie 2005 a Tribunalului Vrancea, inculpatul C.F. a fost condamnat,

pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art.

20 raportat la art. 174art. 175 lit. i) C. pen., la pedeapsa de 8 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

Pentru săvârșirea infracțiunii de

amenințare prevăzută de art. 193 C. pen., același inculpat a fost condamnat la

pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 și 34 C. pen., pedepsele

stabilite au fost contopite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea

de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 7 din

Legea nr. 543/2002, s-a dispus revocarea beneficiului grațierii pentru pedeapsa

de 2.000.000 lei amendă penală aplicată prin sentința penală nr. 402/2002 al

Judecătoriei Adjud, pedeapsă ce se va executa alături de cea aplicată prin

prezenta hotărâre, în total inculpatul urmând să execute pedeapsa de 8 ani

închisoare și 2.000.000 lei (200 RON) amendă penală și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art.

71 și 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus prevenția de la 15 aprilie 2005, la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata

despăgubirilor civile în sumă de 289 lei cu dobânda legală de la data rămânerii

definitive a hotărârii, până la încasarea debitului, către partea civilă C.A.S.

Vrancea, și la plata sumelor de 2.000 lei și 1.500 lei către partea civilă C.G.,

reprezentând daune materiale și, respectiv, daune morale.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei, onorariul apărătorului

din oficiu în sumă de 40 lei fiind suportat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În ziua de 6 octombrie 2004,

inculpatul C.F., aflat sub influența băuturilor alcoolice, a insultat-o pe

partea vătămată C.G. și a vrut să o lovească cu un par de lemn în cap; victima

s-a apărat, ridicând brațul stâng deasupra capului, astfel că, în urma celor

două lovituri primite partea vătămată, a suferit fractura antebrațului stâng.

Lucrurile traumatice au necesitat 45-50 zile de îngrijiri medicale fractura

cubitusului stâng reprezintă o leziune de apărare.

În ziua de 12 octombrie 2004, în

urma acestui conflict, inculpatul a amenințat-o cu moartea pe partea vătămată.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: plângerea și declarațiile părții vătămate, acte medicale și

medico-legale, declarațiile martorilor T.S., S.M., C.G., C.M., S.C., T.M., C.N.,

declarațiile inculpatului.

Curtea de Apel Galați, prin decizia

penală nr. 42/ A din 15 februarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat

de inculpat, dispunând menținerea arestului preventiv și deducerea prevenției,

la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 250 lei din care 100 lei

reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.

Inculpatul a criticat sentința

instanței de fond, susținând că a fost provocat de partea vătămată, care l-ar

fi lovit cu pumnii și picioarele, iar leziunile suferite de aceasta i se

datorează martorului T.S. care a intervenit să-i despartă. Totodată, inculpatul

a susținut că numărul zilelor de îngrijiri medicale acordate inculpatul este

incorect.

Instanța de apel a constatat că

situația de fapt stabilită și pe baza căreia a fost condamnat inculpatul este

corectă și judicios întemeiată pe probele administrate în cauză.

Împotriva acestei decizii penale a

declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia și reindividualizarea

pedepsei aplicate, ținându-se seama de circumstanțele reale și personale ale

faptei și făptuitorului.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.

Din analiza materialului probator

administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au stabilita în

mod just situația de fapt și vinovăția inculpatului C.F.

Individualizarea pedepsei aplicate

acestuia s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., punându-se

în evidență criteriile generale de stabilire a naturii și cuantumului

sancțiunii penale.

Inculpatul a avut o conduită

nesinceră pe tot parcursul procesului penal, iar în antecedentele sale penale

figurează o condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni de loviri sau alte

violențe prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen.

Având în vedere pericolul social

sporit al faptelor săvârșite, consecințele acestora, conduita procesuală și

socială a inculpatului, Curtea constată că pedeapsa aplicată a fost bine

individualizată, neimpunându-se reducerea cuantumului acesteia.

Așa fiind, Curtea urmează să

respingă, ca nefondat, recursul inculpatului C.F.

Timpul arestului preventiv se va

deduce din pedeapsa aplicată inculpatului de la 15 aprilie 2005, la zi.

Recurentul inculpat va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu

fiind suportat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 88 C. pen., și art. 385

17

alin. (4)

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.F. împotriva deciziei penale nr. 42/ A din 15

februarie 2006 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata arestării preventive de la 15 aprilie 2005 la 12 aprilie

2006.

Obligă pe recurentul la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei, din care onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 aprilie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-12-07
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4159/2011
Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 107/D din 27 aprilie 2001 a Tribunalului Bacău, secția penală, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea
ÎCCJ 2004-07-09
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3901/2004
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 97 din 17 martie 2004, Tribunalul Vrancea a dispus condamnarea inculpatului D.C., pentru săvârșirea infracțiunilor de: - omor, prevăzută
ÎCCJ 2003-06-04
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2665/2003
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 669 din 20 decembrie 2002, Tribunalul Constanța l-a condamnat pe inculpatul A.Z. la pedeapsa de 8 ani închisoare și interzicerea pe timp
ÎCCJ 2004-04-05
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1829/2005
Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1543 din 29 noiembrie 2004, Tribunalul București, secția I penală, l-a condamnat pe inculpatul G.F. la o pedeapsă de 12 ani și 6 l
ÎCCJ 2009-04-09
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1312/2009
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 497 din 17 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vrancea, în dosarul nr. 2358/1/2008, s-a dispus condamnarea inculpatului R.G., la pe
Sursă