ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3659/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3659/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 444

din 29 noiembrie 2004, Tribunalul Vrancea a condamnat pe inculpatul R.I. la:

- detenție pe viață și 10

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art.

174 C. pen., raportat la art. 175 lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 10 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută

de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), . art175 alin. (1) lit. i) și

art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

S-a constatat că

infracțiunile din prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunea pentru care

inculpatul R.I. a fost condamnat la o pedeapsă de o lună închisoare prin

sentința penală nr. 398/2003 a Judecătoriei Săveni, precum și cu infracțiunile

pentru care i s-a aplicat o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare prin

sentința penală nr. 1042/2003 a Judecătoriei Suceava.

S-a dispus descontopirea

pedepsei rezultantă de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1042/2003

a Judecătoriei Suceava, în pedepsele componente și anume: 4 ani închisoare, 6

luni închisoare și restul de 1.286 zile închisoare, rămas neexecutat din

pedeapsa de 18 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 33/1988 a

Tribunalului Suceava.

În baza art. 36 alin. (1) C.

pen., art. 33 lit. a), art. 34 lit. a) și art. 35 alin. (3) C. pen., a dispus

ca inculpatul să execute pedeapsa detențiunii pe viață și 10 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., a

dispus revocarea beneficiului liberării condiționată, pentru restul de 1.286

zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 18 ani închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 33/1988 a Tribunalului Suceava și contopirea acestui

rest cu pedeapsa detențiunii pe viață, urmând ca, în final, inculpatul R.I. să

execute pedeapsa detențiunii pe viață și 10 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Pe durata executării

pedepsei, conform art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc.

pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului R.I., iar din pedeapsa de

executat s-a dedus perioada executată și durata arestării preventive cu

începere de la data de 15 iunie 2003, la zi.

S-a dispus anularea

mandatelor de executare nr. 881 din 19 decembrie 2003 emis de Judecătoria

Săveni și nr. 1647 din 19 noiembrie 2003 emis de Judecătoria Suceava și

emiterea unui nou mandat de executare, pentru pedeapsa aplicată în cauză.

În baza art. 14 C. proc.

pen. și art. 998 – art. 999 C. civ., inculpatul R.I. a fost obligat să

plătească:

- părții civile R.F., suma

de 37.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile;

- părții civile Spitalul municipiului

Adjud suma de 1.502.838 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare.

S-a luat act că în cauză C.J.S.

Vrancea nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 191 alin. (1) C.

proc. pen., inculpatul R.I. a fost obligat să plătească statului suma de

10.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 1.500.000 lei

reprezentând taxe medico-legale și 1.200.000 lei reprezentând onorarii pentru

apărătorii desemnați din oficiu ce vor fi avansate din fondul Ministerului

Justiției.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

Inculpatul R.I. a fost

liberat condiționat, la data de 6 septembrie 2002, din executarea unei pedepse

de 18 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 33/1988 a Tribunalului

Suceava, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art.

174, raportat la art. 176 lit. d) C. pen. și de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (1) C. pen., din care a mai rămas de executat un rest de 1.286 zile

închisoare.

În aceeași zi, inculpatul

s-a deplasat la numita C.M. din municipiul Iași pe care a cunoscut-o în timpul

detenției din Penitenciarul Iași.

La numita C.M., inculpatul a

stat până, în dimineața zilei de 9 septembrie 2002, când a plecat spre satul

natal, Voiniceni – județul Botoșani. În satul Voiniceni, inculpatul a stat până

în ziua de 11 septembrie 2002, interval de timp în care și-a continuat

activitatea infracțională.

Astfel, la data de 10

septembrie 2002, inculpatul a săvârșit infracțiunea de furt în dauna părții

vătămate P.G. pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 398/2003 a

Judecătoriei Săveni, la o pedeapsă privativă de libertate de 6 luni închisoare.

În aceeași zi, 10 septembrie

2002, inculpatul a pătruns și în domiciliul unchiului său, R.D., de unde a

sustras, printre alte bunuri și o geantă diplomat cu închidere automată, fără

cifru, fapta care a rămas necercetată întrucât partea vătămată nu a făcut

plângere.

La data de 11 septembrie

2002, în jurul orelor 11,00, inculpatul a plecat la sora sa H.A. din satul

Blaga, județul Bacău.

În cursul aceleiași zile, în

jurul orelor 20,30, inculpatul, având asupra sa o geantă diplomat de culoare

neagră, se afla în zona gării Adjud, împrejurare în care i-a cerut numitului C.I.,

taximetrist, să-l transporte până în comuna Drealul Morii, localitate aflată la

aproximativ 30-35 km de orașul Adjud. Taximetristul i-a cerut inculpatului

pentru serviciul solicitat suma de 300.000 lei. După plata sumei pretinsă, cei

doi au plecat spre comuna Dealul Morii.

În drum, în stația P. –

Umbrăreasca, inculpatul a cumpărat un pahar cu cafea pe care l-a consumat pe

traseu și 3 plicuri cu ness, pe care le-a pus în buzunar.

Ajunși în comuna Dealul

Morii, inculpatul i-a cerut taximetristului să oprească la un bar, de unde a

cumpărat o sticlă de jumătate de litru cu lichior de ciocolată, după care s-a

deplasat spre locuința surorii sale din satul Blaga.

Întrucât sora sa H.A. nu l-a

primit în locuința sa, cei doi au stat de vorbă la poartă aproximativ 5 minute,

după care inculpatul a cerut taximetristului să-l ducă înapoi în orașul Adjud.

Pe drum, inculpatul s-a

plâns taximetristului că sora sa nu-l mai cunoaște după 14 ani.

În jurul orelor 22,30, cei

doi au ajuns în stația C.F.R. Adjud.

În jurul orelor 23,00,

inculpatul s-a deplasat la barul din incinta gării Adjud unde, în acea seară,

era de serviciu numita I.M.C. La bar inculpatul a consumat o sticlă cu bere,

după care a plecat.

În jurul orelor 23,30,

inculpatul a ajuns la moara de grâu situată în partea de nord a orașului Adjud,

unde se aflau partea vătămată R.F. și tatăl său, R.Șt., veniți din satul Ocheni,

județul Bacău, cu o căruță trasă de un cal, pentru a măcina o cantitate de

grâu. Împreună cu aceștia se mai aflau și numiții C.E. și I.I., din aceeași

localitate.

Deoarece, în jurul orelor 23,30,

începuse să plouă, R.F., R.Șt. și I.I., care așteptau la moară, s-au adăpostit

sub o copertină, iar C.E. s-a retras în mașina proprietatea sa.

Inculpatul a pătruns în

incinta morii unde a intrat în discuție cu cei ce se aflau sub copertină și pe

care i-a servit cu lichior și țigări, după care a întrebat dacă se oferă cineva

să-l ducă până în gara Adjud.

În discuțiile avute cu

persoanele aflate sub copertină inculpatul le-a spus că vine de la o soră a sa.

Cei de față au văzut că

inculpatul avea asupra sa o geantă diplomat de culoare neagră.

Întrucât numitul I.I. a

refuzat să-l transporte pe inculpat la gară, partea vătămată R.F. și tatăl său

R.Șt., s-au oferit ei să dea curs acestei cereri, astfel că toți trei s-au

urcat în căruță. Inculpatul le-a spus celorlalți doi că se grăbește întrucât

trebuie să prindă un tren, care pleacă, în jurul orei 1,00, către Bacău.

În căruță cei trei s-au

așezat, potrivit declarației părții vătămate R.F., în felul următor: în față,

stând în picioare, R.F., care mâna calul; în spatele acestuia, în coșul

căruței, stând ghemuit și orientat spre înainte se afla victima R.Șt., iar în

partea din spate a căruței în poziția ghemuit, orientat spre înainte,

inculpatul.

Pe drum, R.F. s-a concentrat

asupra dirijării calului, iar tatăl său a discutat cu inculpatul. Tot atunci,

inculpatul i-a cerut părții vătămate R.F. să o ia pe un drum mai scurt, pentru

a ajunge mai rapid la gară.

În timp ce se deplasau pe

str. Vânători din orașul Adjud, partea vătămată a simțit o mișcare bruscă a căruței,

urmată de o bufnitură și apoi a văzut cum tatăl său și inculpatul cădeau din

căruță.

Partea vătămată a oprit

căruța după aproximativ 30 m față de locul unde căzuseră cei doi, după care s-a

deplasat, repede, la tatăl său care se afla cu fața în jos, pe șosea.

Inculpatul care se afla în apropiere i-a spus lui R.F. că tatăl său a căzut din

căruță.

Partea vătămată s-a apropiat

de tatăl său, s-a așezat în genunchi pentru a-l ajuta, moment în care a

observat că acesta avea o tăietură în zona gâtului de unde curgea sânge.

Inculpatul s-a apropiat

imediat de partea vătămată R.F. căruia i-a pus cuțitul la gât și i-a cerut

să-și ceară iertare de la tatăl său.

În momentul în care

inculpatul se pregătea să-i înfigă mai tare cuțitul în gât, partea vătămată

deja rănită, a reușit să se elibereze din strânsoarea inculpatului, după care a

fugit la căruță.

La fluieratul părții

vătămate, calul a pornit în galop, în timp ce partea vătămată s-a suit în

căruță, deplasându-se repede pe altă cale spre moară.

Inculpatul a încercat să

urmărească și să prindă căruța însă nu a mai reușit.

Ajuns la moară, partea

vătămată a relatat celor de față ce li s-a întâmplat pe drum, fiind transportat

cu o mașină condusă de P.E. la Spitalul Adjud.

În căruța părții vătămate a

fost găsită geanta diplomat aparținând inculpatului, iar în interiorul acesteia

niște fotografii, o pâine și o sticlă cu suc.

De asemenea, la moară, pe o

grămadă de saci, a fost găsită și sticla de lichior împreună cu două țigări pe

care inculpatul le lăsase înainte de a pleca spre gară.

După săvârșirea faptelor,

inculpatul s-a deplasat în gara Adjud, a intrat în barul din gară, în jurul

orelor 0,45, și a cerut numitei I.M.C. un pahar de unică folosință cu apă, după

care și-a pregătit un ness, folosind două pliculețe pe care le avea în buzunar.

Numita I.M.C. a făcut

precizarea că a văzut la inculpat o lanternă metalică.

La un interval scurt de

timp, inculpatul a părăsit gara Adjud, urcându-se într-un tren accelerat.

Din raportul de constatare

medico-legală cu nr. 260/A/2002 întocmit de serviciul medico-legal județean

Vrancea, rezultă că moartea victimei R.Șt. a fost violentă și s-a datorat

șocului hipovolemic, prin hemoragie externă masivă, ca urmare a secționării arterei

subclaviculare drepte, contribuind ca factor favorizat și obstrucția căilor

respiratorii aeriene superioare, prin aspirația de sânge.

S-a făcut precizarea că

plaga cervicală a fost produsă prin lovirea cu un cuțit care avea o lățime maximă

de 3 cm cu tăiș unic și o lungime a lamei de aproximativ 15 cm cum și faptul că

între plaga tăiat – înțepată și decesul victimei există raport primar de

cauzalitate.

În ce privește partea

vătămată R.F., în raportul de constatare medico-legală nr. 180 din 25

septembrie 2002, întocmit de S.M.L. Județean Vrancea, s-a concluzionat că

aceasta a prezentat o plagă tăiată la nivelul gâtului, hematom preorbitrar

stâng, plagă tăiată în zona palmară stângă, leziuni care s-au putut produce, în

noaptea de 11 septembrie 2002, prin lovituri cu corp dur, cu muchii ascuțite

(cuțit) și loviri cu corp contondent, leziuni care au necesitat pentru

vindecare un număr de 11-12 zile îngrijiri medicale.

În cauză s-a dispus

efectuarea unei expertize tehnico-științifică dactiloscopică, prin care s-a

constatat că urma papilară prelevată de pe sticla de o jumătate de litru cu

lichior de ciocolată a fost produsă de degetul mare de la mâna dreaptă a

inculpatului R.I.

În urma cercetărilor

efectuate a fost identificat ca autor al faptelor inculpatul R.I.

În timpul urmăririi penale,

inculpatul a fost supus unor expertize medico-legale psihiatrică care a

concluzionat că acesta prezintă tulburări de personalitate de tip antisocial,

că păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și

consecințelor faptelor sale și că are discernământul păstrat în raport cu

faptele pentru care este cercetat.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul R.I. pe care a criticat-o ca fiind nelegală, susținând

că în mod greșit este considerat autorul faptei, lucru care nu corespunde

adevărului, motiv pentru care a solicitat a se dispune achitarea.

Curtea de Apel Galați, prin

decizia penală nr. 60/ A din 17 februarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul R.I., pe care l-a obligat la plata sumei de 1.200.000

lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în care se include și suma de

400.000 lei reprezentând onorariu cuvenit apărătorului desemnat din oficiu ce

urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

A fost menținută starea de

arest a inculpatului și s-a dedus, în continuare, durata arestării preventive.

În motivarea acestei decizii

instanța de apel a arătat că „Deși inculpatul a negat în mod constant

săvârșirea faptelor, apărările sale au fost înlăturate în mod corect de către

instanța de fond, care a reținut că vinovăția inculpatului este dovedită prin

coroborarea următoarelor mijloace de probă: declarațiile părții vătămate R.F.,

declarațiile martorilor C.I., I.M.C., H.M. și R.D., procesele-verbale de

confruntare, procesul verbal de cercetare la fața locului, rapoartele de

constatare medico-legală și raportul de constatare tehnico-științifică

dactiloscopică”.

În același context, s-a mai

arătat că „Analiza și interpretarea probelor mai sus-arătate conduc la

concluzia indubitabilă că inculpatul R.I. este cel care, în noaptea de 11

septembrie 2002, a solicitat victimelor R.Șt. și R.F. să-l transporte cu căruța

până la gara Adjud, iar în timpul deplasării a aplicat celor două persoane

lovituri de cuțit în zona gâtului, care au condus la moartea primei victime și

la rănirea gravă a celei de a doua.

În legătură cu afirmațiile

martorului L.S., care a încercat să ia asupra sa săvârșirea faptelor se arată

că a fost corect înlăturată întrucât acestea conțineau numeroase inexactități

și contradicții în raport cu situația de fapt rezultată din ansamblul probelor

administrate în cauză și că disponibilitatea acestuia de a lua asupra sa

faptele săvârșite de inculpatul R.I. este explicabilă prin faptul că acesta se

află în executarea unei pedepse cu detenție pe viață, pentru săvârșirea unei

infracțiuni de omor deosebit de grav.

Referitor la încadrarea

juridică a faptelor, instanța de apel a arătat că în mod corect inculpatul R.I.

a fost condamnat pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, având în vedere

că anterior acesta mai săvârșise o infracțiune de omor, pentru care a fost

condamnat la o pedeapsă de 18 ani închisoare, fiind îndeplinită cerința art. 176

lit. d) C. pen.

În ce privește pedeapsa

aplicată inculpatului s-a arătat că a fost just individualizată, fiind

respectate criteriile arătate în art. 72 C. pen., ținându-se seama de

gravitatea deosebită a faptelor săvârșite, de cruzimea manifestată de acesta,

precum și de împrejurarea că anterior a mai fost condamnat pentru o infracțiune

de omor deosebit de grav, ceea ce dovedește că pentru realizarea scopului

prevăzut de art. 52 C. pen., singura pedeapsă ce i se mai putea aplica fiind

detenția pe viață.

Decizia curții de apel a

fost atacată cu recurs de către inculpatul R.I. pe care a criticat-o, în

principal, pentru greșita sa condamnare solicitând a se dispune achitarea,

întrucât nu el este autorul faptei, iar în subsidiar, cu privire la pedeapsa aplicată

pe care o consideră deosebit de severă, solicitând înlocuirea detenției pe

viață cu pedeapsa închisorii.

Recursul declarat de

inculpatul R.I. este nefondat.

După cum este de observat

inculpatul a criticat decizia instanței de apel și implicit și hotărârea primei

instanțe pentru aceleași motive invocate și la judecata în apel și anume:

- greșita sa condamnare,

întrucât nu este autorul faptei, motiv pentru care se impunea a se dispune

achitarea sa;

- greșita individualizarea a

pedepsei aplicate pe care o consideră extrem de severă.

Analizând actele și

lucrările de la dosar, atât prin prisma motivelor de casare invocate cât și din

oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se constată că în

cauză instanțele de fond și apel au reținut o corectă situație de fapt,

confirmată de probele existente la dosar, încadrând faptele imputate

inculpatului în textele de lege corespunzătoare, pentru care i-a aplicat o

pedeapsă cu respectarea prevederilor art. 72 și art. 52 C. pen.

Întrucât în legătură cu

motivele de recurs invocate de inculpat, care au format și motive de casare la

instanța de apel, în prezenta decizie au fost relatate pe larg argumentele ce

au stat la baza deciziei instanței de apel, argumente ce își au corespondent în

probele de la dosar și pe care instanța de recurs și le însușește pe deplin se

constată că reluarea lor nu se mai impune, aceasta cu atât mai mult cu cât în

fața instanței de recurs recurentul – inculpat nu a produs dovezi noi care să

conducă la o altă situație de fapt decât cea reținută.

Prin urmare, fiind legală și

temeinică decizia instanței de apel sub toate aspectele criticate, și

neexistând nici alte motive care analizate din oficiu să ducă la casare,

urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul R.I. este nefondat și

a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii:

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul R.I. împotriva deciziei penale nr. 60/ A din 17

februarie 2005 a Curții de Apel Galați.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada executată, precum și timpul arestării preventive de la

15 iunie 2003, la 14 iunie 2005.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care,

suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 iunie 2005.