ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3659/2005

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 444 din 29 noiembrie 2004, Tribunalul Vrancea a condamnat pe inculpatul R.I. la: - detenție pe viață și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; - 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), . art175 alin. (1) lit. i) și art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

S-a constatat că infracțiunile din prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunea pentru care inculpatul R.I. a fost condamnat la o pedeapsă de o lună închisoare prin sentința penală nr. 398/2003 a Judecătoriei Săveni, precum și cu infracțiunile pentru care i s-a aplicat o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare prin sentința penală nr. 1042/2003 a Judecătoriei Suceava. S-a dispus descontopirea pedepsei rezultantă de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1042/2003 a Judecătoriei Suceava, în pedepsele componente și anume: 4 ani închisoare, 6 luni închisoare și restul de 1.286 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 18 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 33/1988 a Tribunalului Suceava.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen., art. 33 lit. a), art. 34 lit. a) și art. 35 alin. (3) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa detențiunii pe viață și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 61 C. pen., a dispus revocarea beneficiului liberării condiționată, pentru restul de 1.286 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 18 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 33/1988 a Tribunalului Suceava și contopirea acestui rest cu pedeapsa detențiunii pe viață, urmând ca, în final, inculpatul R.I. să execute pedeapsa detențiunii pe viață și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Pe durata executării pedepsei, conform art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului R.I., iar din pedeapsa de executat s-a dedus perioada executată și durata arestării preventive cu începere de la data de 15 iunie 2003, la zi. S-a dispus anularea mandatelor de executare nr. 881 din 19 decembrie 2003 emis de Judecătoria Săveni și nr. 1647 din 19 noiembrie 2003 emis de Judecătoria Suceava și emiterea unui nou mandat de executare, pentru pedeapsa aplicată în cauză. În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 998 – art. 999 C. civ., inculpatul R.I. a fost obligat să plătească: - părții civile R.F., suma de 37.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile; - părții civile Spitalul municipiului Adjud suma de 1.502.838 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare.

S-a luat act că în cauză C.J.S. Vrancea nu s-a constituit parte civilă. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul R.I. a fost obligat să plătească statului suma de 10.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 1.500.000 lei reprezentând taxe medico-legale și 1.200.000 lei reprezentând onorarii pentru apărătorii desemnați din oficiu ce vor fi avansate din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: Inculpatul R.I. a fost liberat condiționat, la data de 6 septembrie 2002, din executarea unei pedepse de 18 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 33/1988 a Tribunalului Suceava, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 176 lit. d) C. pen.

și de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen., din care a mai rămas de executat un rest de 1.286 zile închisoare. În aceeași zi, inculpatul s-a deplasat la numita C.M. din municipiul Iași pe care a cunoscut-o în timpul detenției din Penitenciarul Iași. La numita C.M., inculpatul a stat până, în dimineața zilei de 9 septembrie 2002, când a plecat spre satul natal, Voiniceni – județul Botoșani. În satul Voiniceni, inculpatul a stat până în ziua de 11 septembrie 2002, interval de timp în care și-a continuat activitatea infracțională. Astfel, la data de 10 septembrie 2002, inculpatul a săvârșit infracțiunea de furt în dauna părții vătămate P.G. pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 398/2003 a Judecătoriei Săveni, la o pedeapsă privativă de libertate de 6 luni închisoare.

În aceeași zi, 10 septembrie 2002, inculpatul a pătruns și în domiciliul unchiului său, R.D., de unde a sustras, printre alte bunuri și o geantă diplomat cu închidere automată, fără cifru, fapta care a rămas necercetată întrucât partea vătămată nu a făcut plângere. La data de 11 septembrie 2002, în jurul orelor 11,00, inculpatul a plecat la sora sa H.A. din satul Blaga, județul Bacău. În cursul aceleiași zile, în jurul orelor 20,30, inculpatul, având asupra sa o geantă diplomat de culoare neagră, se afla în zona gării Adjud, împrejurare în care i-a cerut numitului C.I., taximetrist, să-l transporte până în comuna Drealul Morii, localitate aflată la aproximativ 30-35 km de orașul Adjud. Taximetristul i-a cerut inculpatului pentru serviciul solicitat suma de 300.000 lei.

După plata sumei pretinsă, cei doi au plecat spre comuna Dealul Morii. În drum, în stația P. – Umbrăreasca, inculpatul a cumpărat un pahar cu cafea pe care l-a consumat pe traseu și 3 plicuri cu ness, pe care le-a pus în buzunar. Ajunși în comuna Dealul Morii, inculpatul i-a cerut taximetristului să oprească la un bar, de unde a cumpărat o sticlă de jumătate de litru cu lichior de ciocolată, după care s-a deplasat spre locuința surorii sale din satul Blaga. Întrucât sora sa H.A. nu l-a primit în locuința sa, cei doi au stat de vorbă la poartă aproximativ 5 minute, după care inculpatul a cerut taximetristului să-l ducă înapoi în orașul Adjud. Pe drum, inculpatul s-a plâns taximetristului că sora sa nu-l mai cunoaște după 14 ani.

În jurul orelor 22,30, cei doi au ajuns în stația C.F.R. Adjud. În jurul orelor 23,00, inculpatul s-a deplasat la barul din incinta gării Adjud unde, în acea seară, era de serviciu numita I.M.C. La bar inculpatul a consumat o sticlă cu bere, după care a plecat. În jurul orelor 23,30, inculpatul a ajuns la moara de grâu situată în partea de nord a orașului Adjud, unde se aflau partea vătămată R.F. și tatăl său, R.Șt., veniți din satul Ocheni, județul Bacău, cu o căruță trasă de un cal, pentru a măcina o cantitate de grâu. Împreună cu aceștia se mai aflau și numiții C.E. și I.I., din aceeași localitate. Deoarece, în jurul orelor 23,30, începuse să plouă, R.F., R.Șt. și I.I., care așteptau la moară, s-au adăpostit sub o copertină, iar C.E.

s-a retras în mașina proprietatea sa. Inculpatul a pătruns în incinta morii unde a intrat în discuție cu cei ce se aflau sub copertină și pe care i-a servit cu lichior și țigări, după care a întrebat dacă se oferă cineva să-l ducă până în gara Adjud. În discuțiile avute cu persoanele aflate sub copertină inculpatul le-a spus că vine de la o soră a sa. Cei de față au văzut că inculpatul avea asupra sa o geantă diplomat de culoare neagră. Întrucât numitul I.I. a refuzat să-l transporte pe inculpat la gară, partea vătămată R.F. și tatăl său R.Șt., s-au oferit ei să dea curs acestei cereri, astfel că toți trei s-au urcat în căruță. Inculpatul le-a spus celorlalți doi că se grăbește întrucât trebuie să prindă un tren, care pleacă, în jurul orei 1,00, către Bacău.

În căruță cei trei s-au așezat, potrivit declarației părții vătămate R.F., în felul următor: în față, stând în picioare, R.F., care mâna calul; în spatele acestuia, în coșul căruței, stând ghemuit și orientat spre înainte se afla victima R.Șt., iar în partea din spate a căruței în poziția ghemuit, orientat spre înainte, inculpatul. Pe drum, R.F. s-a concentrat asupra dirijării calului, iar tatăl său a discutat cu inculpatul. Tot atunci, inculpatul i-a cerut părții vătămate R.F. să o ia pe un drum mai scurt, pentru a ajunge mai rapid la gară. În timp ce se deplasau pe str. Vânători din orașul Adjud, partea vătămată a simțit o mișcare bruscă a căruței, urmată de o bufnitură și apoi a văzut cum tatăl său și inculpatul cădeau din căruță.

Partea vătămată a oprit căruța după aproximativ 30 m față de locul unde căzuseră cei doi, după care s-a deplasat, repede, la tatăl său care se afla cu fața în jos, pe șosea. Inculpatul care se afla în apropiere i-a spus lui R.F. că tatăl său a căzut din căruță. Partea vătămată s-a apropiat de tatăl său, s-a așezat în genunchi pentru a-l ajuta, moment în care a observat că acesta avea o tăietură în zona gâtului de unde curgea sânge. Inculpatul s-a apropiat imediat de partea vătămată R.F. căruia i-a pus cuțitul la gât și i-a cerut să-și ceară iertare de la tatăl său. În momentul în care inculpatul se pregătea să-i înfigă mai tare cuțitul în gât, partea vătămată deja rănită, a reușit să se elibereze din strânsoarea inculpatului, după care a fugit la căruță.

La fluieratul părții vătămate, calul a pornit în galop, în timp ce partea vătămată s-a suit în căruță, deplasându-se repede pe altă cale spre moară. Inculpatul a încercat să urmărească și să prindă căruța însă nu a mai reușit. Ajuns la moară, partea vătămată a relatat celor de față ce li s-a întâmplat pe drum, fiind transportat cu o mașină condusă de P.E. la Spitalul Adjud. În căruța părții vătămate a fost găsită geanta diplomat aparținând inculpatului, iar în interiorul acesteia niște fotografii, o pâine și o sticlă cu suc. De asemenea, la moară, pe o grămadă de saci, a fost găsită și sticla de lichior împreună cu două țigări pe care inculpatul le lăsase înainte de a pleca spre gară. După săvârșirea faptelor, inculpatul s-a deplasat în gara Adjud, a intrat în barul din gară, în jurul orelor 0,45, și a cerut numitei I.M.C.

un pahar de unică folosință cu apă, după care și-a pregătit un ness, folosind două pliculețe pe care le avea în buzunar. Numita I.M.C. a făcut precizarea că a văzut la inculpat o lanternă metalică. La un interval scurt de timp, inculpatul a părăsit gara Adjud, urcându-se într-un tren accelerat. Din raportul de constatare medico-legală cu nr. 260/A/2002 întocmit de serviciul medico-legal județean Vrancea, rezultă că moartea victimei R.Șt. a fost violentă și s-a datorat șocului hipovolemic, prin hemoragie externă masivă, ca urmare a secționării arterei subclaviculare drepte, contribuind ca factor favorizat și obstrucția căilor respiratorii aeriene superioare, prin aspirația de sânge. S-a făcut precizarea că plaga cervicală a fost produsă prin lovirea cu un cuțit care avea o lățime maximă de 3 cm cu tăiș unic și o lungime a lamei de aproximativ 15 cm cum și faptul că între plaga tăiat – înțepată și decesul victimei există raport primar de cauzalitate.

În ce privește partea vătămată R.F., în raportul de constatare medico-legală nr. 180 din 25 septembrie 2002, întocmit de S.M.L. Județean Vrancea, s-a concluzionat că aceasta a prezentat o plagă tăiată la nivelul gâtului, hematom preorbitrar stâng, plagă tăiată în zona palmară stângă, leziuni care s-au putut produce, în noaptea de 11 septembrie 2002, prin lovituri cu corp dur, cu muchii ascuțite (cuțit) și loviri cu corp contondent, leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 11-12 zile îngrijiri medicale. În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnico-științifică dactiloscopică, prin care s-a constatat că urma papilară prelevată de pe sticla de o jumătate de litru cu lichior de ciocolată a fost produsă de degetul mare de la mâna dreaptă a inculpatului R.I.

În urma cercetărilor efectuate a fost identificat ca autor al faptelor inculpatul R.I. În timpul urmăririi penale, inculpatul a fost supus unor expertize medico-legale psihiatrică care a concluzionat că acesta prezintă tulburări de personalitate de tip antisocial, că păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale și că are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul R.I. pe care a criticat-o ca fiind nelegală, susținând că în mod greșit este considerat autorul faptei, lucru care nu corespunde adevărului, motiv pentru care a solicitat a se dispune achitarea.

Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 60/ A din 17 februarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul R.I., pe care l-a obligat la plata sumei de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în care se include și suma de 400.000 lei reprezentând onorariu cuvenit apărătorului desemnat din oficiu ce urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiției. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus, în continuare, durata arestării preventive. În motivarea acestei decizii instanța de apel a arătat că „Deși inculpatul a negat în mod constant săvârșirea faptelor, apărările sale au fost înlăturate în mod corect de către instanța de fond, care a reținut că vinovăția inculpatului este dovedită prin coroborarea următoarelor mijloace de probă: declarațiile părții vătămate R.F., declarațiile martorilor C.I., I.M.C., H.M.

și R.D., procesele-verbale de confruntare, procesul verbal de cercetare la fața locului, rapoartele de constatare medico-legală și raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică”. În același context, s-a mai arătat că „Analiza și interpretarea probelor mai sus-arătate conduc la concluzia indubitabilă că inculpatul R.I. este cel care, în noaptea de 11 septembrie 2002, a solicitat victimelor R.Șt. și R.F. să-l transporte cu căruța până la gara Adjud, iar în timpul deplasării a aplicat celor două persoane lovituri de cuțit în zona gâtului, care au condus la moartea primei victime și la rănirea gravă a celei de a doua.

În legătură cu afirmațiile martorului L.S., care a încercat să ia asupra sa săvârșirea faptelor se arată că a fost corect înlăturată întrucât acestea conțineau numeroase inexactități și contradicții în raport cu situația de fapt rezultată din ansamblul probelor administrate în cauză și că disponibilitatea acestuia de a lua asupra sa faptele săvârșite de inculpatul R.I. este explicabilă prin faptul că acesta se află în executarea unei pedepse cu detenție pe viață, pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor deosebit de grav. Referitor la încadrarea juridică a faptelor, instanța de apel a arătat că în mod corect inculpatul R.I. a fost condamnat pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, având în vedere că anterior acesta mai săvârșise o infracțiune de omor, pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 18 ani închisoare, fiind îndeplinită cerința art. 176 lit. d) C. pen.

În ce privește pedeapsa aplicată inculpatului s-a arătat că a fost just individualizată, fiind respectate criteriile arătate în art. 72 C. pen., ținându-se seama de gravitatea deosebită a faptelor săvârșite, de cruzimea manifestată de acesta, precum și de împrejurarea că anterior a mai fost condamnat pentru o infracțiune de omor deosebit de grav, ceea ce dovedește că pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., singura pedeapsă ce i se mai putea aplica fiind detenția pe viață. Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către inculpatul R.I. pe care a criticat-o, în principal, pentru greșita sa condamnare solicitând a se dispune achitarea, întrucât nu el este autorul faptei, iar în subsidiar, cu privire la pedeapsa aplicată pe care o consideră deosebit de severă, solicitând înlocuirea detenției pe viață cu pedeapsa închisorii.

Recursul declarat de inculpatul R.I. este nefondat. După cum este de observat inculpatul a criticat decizia instanței de apel și implicit și hotărârea primei instanțe pentru aceleași motive invocate și la judecata în apel și anume: - greșita sa condamnare, întrucât nu este autorul faptei, motiv pentru care se impunea a se dispune achitarea sa; - greșita individualizarea a pedepsei aplicate pe care o consideră extrem de severă. Analizând actele și lucrările de la dosar, atât prin prisma motivelor de casare invocate cât și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se constată că în cauză instanțele de fond și apel au reținut o corectă situație de fapt, confirmată de probele existente la dosar, încadrând faptele imputate inculpatului în textele de lege corespunzătoare, pentru care i-a aplicat o pedeapsă cu respectarea prevederilor art. 72 și art. 52 C. pen.

Întrucât în legătură cu motivele de recurs invocate de inculpat, care au format și motive de casare la instanța de apel, în prezenta decizie au fost relatate pe larg argumentele ce au stat la baza deciziei instanței de apel, argumente ce își au corespondent în probele de la dosar și pe care instanța de recurs și le însușește pe deplin se constată că reluarea lor nu se mai impune, aceasta cu atât mai mult cu cât în fața instanței de recurs recurentul – inculpat nu a produs dovezi noi care să conducă la o altă situație de fapt decât cea reținută. Prin urmare, fiind legală și temeinică decizia instanței de apel sub toate aspectele criticate, și neexistând nici alte motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul R.I.

este nefondat și a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii:

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.I. împotriva deciziei penale nr. 60/ A din 17 februarie 2005 a Curții de Apel Galați. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada executată, precum și timpul arestării preventive de la 15 iunie 2003, la 14 iunie 2005. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 iunie 2005.